Ciuleandra – rezumat

Într-o seară, pe când se pregăteau să meargă la un bal la Palat, Puiu Faranga își sugrumă soția când a
observat tăcerea și privirea ei goală la mărturisirea lui că o iubește.

Îngrozit, își anunță tatăl, care era ministrul justiției despre fapta ce o săvârșite. Acesta, având relații,
decide să-l interneze pe Puiu într-un sanatoriu de nebuni pentru a scăpa de condamnare.

Aici descoperă, însă, că prietenul său, doctorul care trebuia să se ocupe de Puiu și să declare ca
săvârșise fapta într-un moment de nebunie este plecat pentru trei luni. Astfel, de Puiu urmează să se
ocupe asistentul acestuia, Ion Ursu.
Între timp, Puiu s-a hotărât să-i mărturisească medicului că el de fapt nu este nebun și îi povestește
cum a cunoscut-o pe soția sa.

Într-un sătuc din Argeș, pe când se aflau la un han, sătenii au început să joace în bătătură Ciuleandra,
hora lor tradițională. Puiu intră și el în hora alături de o fată brună, cu ochi albaștri și binefăcută pe
care află că o cheamă Mădălina și are 14 ani
Întrucât tatăl său încerca să-i caute o soție, îi spune că o vrea pe Mădălina. Prin urmare, Policrat
Faranga se interesează de familia fetei și descoperă că mai are patru frați, iar tatăl le murise în război.
Se înțelege cu mama acesteia ca mătușa lui Puiu să o înfieze pe Mădălina și să îi plătească și o zestrese
50000 fiicei sale mai mici.
Prin urmare, Mădălina este luată la București, i se dă numele de Madeleine și este trimisă la un
pensionat în Elveția, apoi în Paris și Londra unde primește o educație aleasă.

La întoarcere, pe când ea avea 18 ani, iar Puiu 27, Policrat hotărăște să facă nunta.

Închis în sanatoriu, Puiu devine obsedat de Ciuleandră în încercarea de a a-și aminti cântecul dar și
pașii horei.După ce Policrat Faranga descoperă că medicul Ion Ursu este dușman declarat al cicoilor,
decide să-l mute pe Puiu în alt sanatoriu, însă acesta refuză

În timpul unei întâlniri cu medicul, Puiul află că acesta e din Vărzari, din același sat cu Mădălina și că
aceștia plănuiau să se căsătorească după ce avea el să-și termine studiile, vorbise chiar și cu mama
acesteia pe care o ajutase în repetate rânduri. Însă planurile au fost date peste cap de familia Faranga.

Puiu devine din ce în ce mai obsedat de Ciuleandra. După ce medicul îl informează pe Policrat
Faranga că fiul său a înnebunit cu adevărat, acesta se îndreaptă spre camera fiului său unde-l găsește
asudat, dansând și cântând Ciuleandra. Puiu îi spune în franceză tatălui său să nu se supere, dar el i-a
permis să joace Ciuleandra.

Resemnat, Policrat Faranga începe să plângă. Într-un târziu îl întreabă pe doctor dacă nu se mai poate
face nimic, iar acesta îi că minuni face numai Dumnezeu.

De alături se auzeau pașii lui Puiu, neosteniți, într-un ritm săltăreț, stimulați de
o melodie gâfâită, ca respirația unui bolnav de moarte.

Rezumat
Puiu Faranga, fiul politicianului Policarp Faranga, își omoară soția, pe Mădălina, într-un moment
de nebunie. Policarp îl cheamă pe prefect pentru a găsi împreună o soluție, iar între timp discută
cu Puiu despre crima înfăptuită, propunându-i ca salvare internarea într-o casă de sănătate.
Tânărul este internat în stare de arest preventiv la sanatoriul profesorului Demarat. Aici începe să
îi povestească ce s-a întâmplat doctorului Ursu. Aceste discuții îi întăresc convingerea că va fi
eliberat și că, de fapt, el nu are nicio vină pentru cele întâmplate. La un moment dat, are o
discuție cu gardianul, pe care îl întreabă dacă știe Ciuleandra, iar acesta îi spune că a trecut și el
printr-un moment asemănător, fiind gata să-și omoare soția. În camera sa, Puiu are timp să își
analizeze comportamentul și înțelege că tatăl său a încercat tot timpul să-l protejeze, deoarece
răul se afla în el. Singurătatea îl face să găsească în amintirea Mădălinei singura alinare. Puiu îi
povestește doctorului Ursu teoria sa: fiind singurul descendent al familiei, el avusese datoria să
se însoare cu o fată de la țară, pentru a reîmprospăta sângele unui neam care era condamnat să
se stingă.
Pe Mădălina a cunoscut-o într-un sat din Argeș, la horă, când aceasta avea paisprezece ani, se
îndrăgostește brusc de ea și o cere de soție. Mădălina este luată la București, pleacă la studii
în Elveția, în Franța și în Anglia. Numele ei acum este Madeleine. Cei doi se căsătoresc când ea
împlinește 18 ani, iar el 27. Mădălina se desparte de viața ei adevărată. [1]
După o noapte zbuciumată, Puiu îi spune doctorului Ursu că a aflat motivul pentru care a omorât-
o pe Mădălina. O omorâse din întâmplare, pentru că ea fusese acolo, în momentul acela și
concluzionează că este nebun. Când mama Mădălinei vine să-i ceară daune, Puiu o trimite la
tatăl său. Atunci află că doctorul Ursu o cunoscuse pe Mădălina, fuseseră vecini și copilăriseră
împreună. Puiu înțelege că doctorul o iubise pe fată. Student fiind, acesta se învoise cu mama
Mădălinei să o ia de nevastă la terminarea facultății. Dar atunci a apărut Puiu Faranga și fata a
fost căsătorită cu el împotriva voinței ei. În febra nebuniei, Puiu îi mărturisește că și el a iubit-o pe
Mădălina, atât de mult încât a omorât-o. În camera lui, începe să fredoneze melodia Ciuleandra și
să joace în ritmul ei. A doua zi declară că nu este nebun și vrea să își ispășească pedeapsa
cuvenită. Îl atacă pe doctor. Când sosește bătrânul Faranga, i se spune că Puiu e grav bolnav și
va fi internat într-o casă de sănătate.[2]
Analiză
Ca metodă, romanul face parte dintr-un ciclu de opere, care mai cuprinde Pădurea
spânzuraților și Adam și Eva, fiind diferit de „realismul clasic”.[3]
Romanul începe șocant, cu o scenă tragică: Puiu Faranga își ucide soția într-un acces de
demență pe care nu și-l poate explica.
Subiectul romanului se realizează prin analiza de sine a personajului. Îndemnat să simuleze
nebunia, Puiu acceptă o strategie care nu va funcționa întocmai. Ținut în izolare, cu gardian la
ușă, el trece printr-un proces de autoanaliză, de reconstituire a evenimentelor.
Ciuleandra are la bază principiul naturalist. Puiu Faranga este descendentul degenerat al unei
familii boierești. Factorul biologic are aici un rol esențial și conduce la criză, prin stricarea
sângelui și nebunie. Există însă în roman și un alt element diferit de naturalism, un conflict
psihologic.[4]
Acțiunea romanului urmărește două planuri: pe de o parte, rememorându-și copilăria, maturitatea
și căsnicia, personajul principal caută o justificare pentru fapta sa, dar pe de altă parte aceste
retrăiri au ca efect degradarea sa psihică totală. În momentul în care acceptă că este un criminal,
el refuză să mai continue jocul bătrânului Faranga și solicită să fie tratat independent.
Partea a doua a romanului urmărește înstrăinarea eroului de realitate, căderea în nebunia
propriu-zisă. Individualitatea exacerbată a personajului explică stările sale contradictorii:
nervozitatea, bănuiala că este ironizat, agitația, teama, coșmarurile. Singur în cameră, el
încearcă să-și amintească Ciuleandra și se agită și mai mult pentru că nu reușește. Beția
dansului, muzica sălbatică, ritmul nebunesc dezvăluie o vitalitate nestăpânită și cheamă
participarea „instinctelor” pământului.[1]
Personaje

 Puiu Faranga
 Policarp Faranga, politician, fost ministru al justiției, tatăl lui Puiu
  Mădălina Crainicu/Madeleine, fata unei văduve din sat, soția lui Puiu
 Nicolae Spahiu, prefectul
 procurorul Săvulescu
 profesorul Demarat
 doctorul Ion Ursu, fiu de țăran, asistentul profesorului Demarat, prieten din copilărie al
Mădălinei
 gardianul Leahu
Teme principale
Moto-ul preluat din Apocalipsă (III-17), „... și nu știi că tu ești ticălos și mișel și sărac și orb și gol”
sugerează interpretarea că numai conștiința ne rămâne ca singur judecător pentru faptele
noastre.[2]
Ciuleandra a devenit romanul „luptei cu obsesia”. Inocularea obsesiei dansului trece de aspectul
pitoresc al descrierilor etnografice. Jocul capătă un sens existențial. O anumită dozare a
misterului o transformă pe Mădălina într-o eroină fantomatică.[6]