FRAIERUL DE CLAUDIA PARTOLE

După accidentul de mașină, Fraierul se găsește semi-conștient pe asfalt vorbind cu

subconștientul său, încercând să se mențină treaz. Este în spital, în reanimare, alaturi de un alt
pacient ai cărui identitate nu o cunoaștem, ambii în stare critica. Băiatul nu își amintea nimic din
cele întâmplate.
În acest moment ne este prezentata Vlada, că fiind o cauza a accidentului de mașină.
Vlada a fost prima iubire a Fraierului, cu care și-a avut primul sărut. Din descrierile sale, Vlada
era unica cu care se simțea el însuși.
Într-o zi el se trezi cu un mesaj de la Vlada „Să încercăm să nu ne mai întâlnim un timp, până
când…“. Fiind devastat, băiatul a fost devastat, dându-și seama cât de mult o iubește defapt.
In acest moment oportun, Vicu, colegul de clasa a Fraierului, îi dădu un discurs motivațional,
spunând că nici o fata nu merita suferința baieților. Scoțând un pliculeț cu praful alb. Băitaul
îndrumat de indicațiile lui Vicu. Fraierul a fost copleșit de o moleșeală și căldură ispititoare, Vicu
întinzându-i și un pai. Trăgând, Fraierul simți liniște, „de parcă m-ar fi săruta Vlada…“
„Vicu devenise „salvatorul“ meu“
Într-o zi Gelu, prietenul lui Vicu, îl întrebă pe Fraier daca știe cât îi datorează lui Voicu pentru
praful magic. Fraierul rămase nedumerit, crezând că Gelu cu Vicu doar îl răsplăteau pentru
temele de acasă care le primeau de la el. Fiind amenințat de ei, băiatul și-a spars pușculița și
și-a plătit datoriile.
Următoarea zi primi la școală un bilețel „ÎMI PLACE ALTCINEVA. NU ÎNCERCA SĂ MĂ
URMĂREȘTI. PÂNĂ AICI A FOST… PUNCT! V. ” Un singur om îi era în minte, Marin, băiatul
care o plăcea pe Vlada. În seara data Gelu îl ajunsese din urmă pe Fraier și ia dat o țigară care
îl va face sa uite de tot, îndemându-l pe Fraier să-l pună la punct pe Marin, propunând ca după
ce se termina discoteca să-l calce cu mașina.
Fraierul l-a așteptat pe Gelu care venise cu mașina furată de la tatăl său. Ambii au tras praful și
au accelerat spre ieșirea din sat. Pierduseră controlul volanului și se izbiră puternic.
Fraierul a intrat în anestezie pentru o perioadă, nu-și amintea nimic.
Simți o căldură pe corpul său, auzind-o pe mama sa, însă el nu putea fi auzit. Era acum în
comă.
După o discuție între doctor și mama sa, medicul a menționat că nu știe dacă își va reveni și că
totul este incert, însă dacă se va trezi sunt șanse să fie amnezic sau invalid.
Următoarele capitole se descriu zilele petrecute în spital, auzind, dar nefiind auzit.
Prima zi sunt descrise secvențe dintre discuția mamei cu medicul, doctorul spunându-i sa se
pregătească de ce e mai rău.
Ziua a treia povestește că la început veneau doar părinții sai, mai apoi venind și buneii. Băiatul
își amintește de frustarea sa din copilărie care era faptul că mereu vroia sa fie mare
Ziua patra aflam un detaliu foarte important care este numele protagonistului- Nicușor. Bunicul
său, muzician, venise în vizită spunându-i că medicul le-a recomandat să-i vorbească mereu,
așa că i-a povestit despre întâlnirea cu bunica sa, concertul de la Cernobîl etc.
Apoi venise un alt bunic, ofițer trimis în Afganistan, avea o alta perspectiva, spunându-i că
băiatul era nemulțumit și că avea prea multa dragoste de la părinți. „O bătaie buna îți lipsea,
numai că, acum, cică, nu se poate…”
Ascultandu-și bunicii le-a descoperit fricile și frustrările.
FRAIERUL DE CLAUDIA PARTOLE

A cincea zi venise tatăl său, inginer, care se plângea de tatăl lui Gelu, care fusese un codaș al
clasei la fel ca Gelu.
Medicul îi spusese lui Nicu că o să trăieasca, și dacă tot sa renăscut ar putea sa și pășească.
Nicu fusese toată viața lui wunderkind. Încă de la 3 ani era un geniu. In gimnaziu îl domina
vanitatea, se simțea net superior restul elevilor. Un singur profesor îl tratata egal cu restul
elevilor, cel de fizica.
Nicu își amintea de momentul in care i-a auzit pe părinți vorbind cum că el nu fusese un copil
dorit și mai bine era avortat. O alta discuție de a lor fusese despre fratele care avea să-l aibă
Lică, părinții dorind un copil „normal”, n-ar mai vrea o „minune”.
Aproape toată viața a fost frustrat de existența lui Lică, el ne mai fiind copilul prim-planului.
Ziua douăsprezece dă buzna în salon un polițist care spunându-i că se preface că este în comă.
L-a acuzat că el era defapt conducătorul vehiculului când s-a întâmplat accidentul. Mai apoi, tot
pe furiș, apăru tatăl lui Gelu, care îi spusese ca macar sa se scoale pentru a semna declarația
cum că el era la volan, că va plati el pentru reabilitarea lui Nicu.
Simțindu-se neîndreptățit, Nicu forță căderea unei lacrimi, dând un semn de viață.
Apăru și Piticul, un coleg de clasă cu care nu interacționase mult, care îi spusese că el știe că
Nicu nu este vinovat și crede că își va reveni.
În ziua Y își aminti de poreclele fiecărui coleg de clasa, Vlada fiind Țâfnoasa, Piticul, la cărui
nume real era de fapt Gogu. Era numit așa din cauza bolii sale, nanism hipofizar, având o
înalțime de 130 de cm la 15 ani.
Nicu era și Fraierul liceului sau, fiind fățarnic.
După un timp băiatul se trezi. Bunica Iulia îi spusese că acasă și pereții vindeca, însa când
băiatul ajunse acasă, pereți în loc să-l vindece îl speriau. Acasă îl așteaptau oglinzile, care
niciodată nu-i plăcură.
Nicu nu vroia sa fie văzut de nimeni, doar pe Gogu îl primea, era unicul care îl înțelegea. L-au
vizitat și câțiva profesori, Nicu dându-și seama că acum nu este wunderkind-ul de cândva,
capacitate creierului său fiind acum în jumătate.
Bunicile sale îl vindecau în toate felurile, ținându-l cu zilele în argilă.
Într-o duminică, Nicu își dădu seama că fusese în comă 3 luni, 3 zile și 10 ore.
Cel mai implicat în reîntoarcerea lui Nicu, după părinți, bunici și Lică, era Piticul, care pur și
simplu dorea să-i fie alaturi.
Într-o zi Piticul intra și-i spuse de pariul dintre băieți, Gelu vrând să-l facă un adevărat Fraier pe
Nicu. Ținta: să-l despartă de Vlada. Așa că le-a scris lui și Vladei câte un bilețel care să-i
despartă. Gelu defapt intenționa să-l facă pe Nicu clientul unui băiat din a 12-a care vindea praf.
Vlada venise să-l vadă, însă Nicu îi spusese că nu vrea să vadă pe nimeni.
„Chiar dacă vinovat de accident a fost Gelu, ea rămâne a fi prima vinovată! Deci, cea mai… Să
se dezvinovățească!”
Nicu primise un cărucior, cu care se îndreptase spre cabinetul tatălui său cu băutura, de unde
lua o sticla de coniac și o bău pe toată. Au început gândurile suicidale, decizând deci să-și
împingă căruciorul.
A fost găsit afara, sângerând. In casa totul țăndari cu amestec de pastile.
Când piticul afla de „căderea sa” venise la Nicu cu un cadou, o carte editată de el, cu persoane
cu handicap care au reușit lucruri mărețe în viața.
FRAIERUL DE CLAUDIA PARTOLE

Gogu fusese acceptat într-o trupă de artiști de circ din Odessa, fiind nevoit să-l lase pe Nicu.
Nicu cu toate că era încântat de oportunitate prietenului său cel mai bun, era trist că nu-l va mai
vedea și speră ca să rămână cu el.
Gogu îl rugase pe Nicu să vorbească iar cu Vlada. La început sceptic, dar mai apoi Nicu
accepta.
Nicu simți într-o dimineață că ceva îl mușcă de picior, dându-și seama că picioarele sale își
revin. Simțind astea își dori să meargă așa că pentru prima dată a făcut un pas, căzând, dar
mai apoi s-a ridicat și a mers.
Venise tatăl lui Gelu, cu un pachet cadou pentru Nicu, mama ne acceptându-l. El dorea să-și
ceară scuze de la Nicu, spunându-i că aflase că de fapt fiul său era la volan și se simțea mai
mult decât umilit.
După plecarea lui Gogu, Nicu începu să vorbească zilnic cu Vlada, amintindu-și defapt cat de
mult o iubește pe Vlada și că ei sunt de fapt suflete pereche.
Simțind în acea dimineață mușcătura, își dori să meargă așa că pentru prima dată a făcut un
pas, căzând, dar mai apoi s-a ridicat și a mers.

(să-mi puneți o cafea pentru așa rezumat)