Sunteți pe pagina 1din 2

La Tiganci de M.

Eliade -apartenenta textului la nuvela fantasticaNuvela fantastica este opera epica in proza care antreneaza doua planuri narative (unul al realitatii si unul al misteriosului) in care evolueaza un erou aflat in imposibilitatea de a da o explicatie celor intamplate. La Eliade fantasticul presupune concepte din opera savantului: mitul, moartea ca initierea, sacrul si profanul, iesirea din timp. Titlul sugereaza o alta lume, un loc de manifestare a sacrului in profan (hierofanie). Tema este iesirea din timpul istoric, ireversibil si intrarea in timpul mitic, circular. Apar teme si motive literare specifice prozei fantastice: timpul, moartea, labirintul, cifrele magice, calatoria, memoria, logosul, erosul, s.a. Textul este construit prin tehnica epicului dublu, avand 8 episoade ce marcheaza pendularea eroului intre spatiul profan si cel sacru. Incipitul fixeaza in mor verosimil planul real, cotidian, profan cu care debuteaza nuvela: o zi torida de vara, zgomotul tramvaiului, discutiile din tramvai, un banal profesor de pian. Nuvela incepe cu o calatorie obisnuita, repetata de 3 ori pe saptamana de prof. Gavrilescu. Temele discutiei din tramvai sunt caldura, col. Lawrence, regretul ratarii conditiei de artist, spatiul tigancilor. Intriga este marcata de momentul in care Gavrilescu isi aminteste ca si-a uitat servieta cu partituri la eleva sa, Otilia, si coboara cu intentia de a lua tramvaiul in sens opus. Dupa o serie de ezitari si dupa ce pierde tramvaiul, eroul se adaposteste la umbra gradinii tigancilor. Al doilea episod pregateste patrunderea lui Gavrilescu in cealalta lume, in planul sacru. Inainte de a patrunde in bordeiul tigancilor, este intampinat de baba (Cerberul), care il pune sa-si aleaga trei fete si sa plateasca o taxa pentru a patrunde in cealalta lume. Odata intrat in casa tigancilor, timpul real va suferi o comprimare, cele cateva ore petrecute echivaland cu 12 ani din timpul istoric (dispar limitele spatio-temporare). Odata intrat la tiganci (episodul 3), Gavrilescu este supus unei probe initiatice, aceea de a ghici care este tiganca. Acesta esueaza si este prins in jocul fetelor care sunt un fel de iele sau ursitoare care ii tes un nou destin. Rataceste prin labirintul bordeiului si se trezeste infasurat intr-un giugliu (simbol al mortii). Eroul se reintoarce in planul real al carui prim semn este huruitul tramvaiului; isi reia calatoria, poarta aceleasi discutii, dar cand vrea sa plateasca biletul i se spune ca bancnota iesise din uz. Ajuns la casa d-nei Voitinovici i se spune ca se mutasera in urma cu 8 ani cand Otilia se casatorise; chiar si acasa la el gaseste oameni straini. De la carciumarul din cartier afla ca sotia sa, Elsa, se intorsese in Germania in urma cu 12 ani dupa disparitia sa. Pentru a gasi o explicatie se reintoarce la tiganci in compania unui birjar, fost dricar (luntrasul Charon). In partea a 4-a se prezinta intalnirea lui Gavrilescu cu iubita sa din tinerete Hildegard in casa cea mare impreuna cu care va pleca intr-o calatorie spre padurea-labirint (simbol al mortii sau al regenararii). In proza fantastica, finalul textului esti ambiguu, deschis, lasand loc mai multor interpretari.

Calatoria eroului din final a fost vazuta ca un drum spre moarte sau spre o alta lume in care eroul se poate implini. In nuvela accentul cade pe conturarea protagonistului, Gavrilescu, care este un profesor obisnuit de pian care si-a ratat conditia de artist, dar si implinirea in planul iubirii. Portretul eroului se contureaza inca de la inceput prin autocaracterizare (eu am o fire de artist). Caracterizarea indirecta reiese din monologul interior, gesturi, dar si din dialogul cu alte personaje. Gesturile sale stangace contureaza portretul unui ins obisnuit, banal. Avand in vedere toate acestea, putem afirma ca La Tiganci de Mircea Eliade este o nuvela fantastica deoarece intruneste toate caracteristicile acestei specii literare: patrunderea misteriosului in lumea obisnuita, ezitarea protagonistului si a cititorului in a gasit o explicatie logica, s.a.