LA ȚIGĂNCI – MIRCEA ELIADE

„La tiganci” este o nuvela scrisa in 1959, fiind considerata o capodopera a literaturii fantastice
romanesti. Iesirea din timp si trairea in doua planuri existentiale este tema frecventa in
nuvelistica lui Eliade. In aceasta nuvela intre planul real si cel fantastic, intre sacru si profan nu
exista hotare sesizabile.

Ca orice nuvela fantastica, „La tiganci” are un epic dublu, construit din doua planuri, unul real si
unul fantastic care decurg paralel pe parcursul intregii opere. Astfel, perspectiva spatiala este
dubla, existand o lume reala, reprezentata prin Bucuresti si o lume fantastica, reprezentata de
casa tigancilor. Perspectiva temporala este deasemenea dubla: una reala, obiectiva, alta
subiectiva, care trece mai lent. Perspectiva narativa se defineste printr-un narator omniscient si
o naratiune obiectiva, realizata la persoana a III-a.

Actiunea se petrece in Bucuresti, care este prezentat ca un oras topit de canicula. Intr-o astfel
de zi incepe aventura neobisnuita a lui Gavrilescu, un modest profesor de pian. Isi aminteste in
tramvai ca si-a uitat servieta cu partituri la eleva lui, la Otilia si este nevoit sa se intoarca din
drum. Singurul element neobisnuit in acest cadru este caldura mare, neobisnuia, ceea ce
anunta intrarea eroului intr-un alt spatiu si timp. Discutiile din tramvai despre colonelul
Lawrance si despre locul numit de bucuresteni la tiganci sporesc aceasta posibilitate. Coborat
din tramvai si din cauza marii calduri, Gavrilescu intra intr-un timp al amintirilor, pierde
tramvaiul si se simte atras de racoarea placuta din gradina tigancilor. Intrand aici, trece printr-o
serie de aventuri neobisnuite. Bordeiul nu este o casa a placerilor, cum se credea, ci locul unor
ritualuri secrete. In casa tigancilor este supus la o proba a ghicirii: trebuie sa identifice tiganca
dintre cele trei fete, o grecoaica, o evreica si o tiganca. Aparentele sunt inselatoare, iar
Gavrilescu nu trece de proba ghicirii. De aceea este nevoit sa rataceasca intr-un labirint al
obiectelor pe care-l strabate intr-o stare de veghe si cosmar. Intors in oras dupa numai cateva
ore, asa cum credea el, afla ca au trecut 12 ani. Fosta lui eleva s-a maritat si s-a mutat, unele
bancnote au fost schimbate, iar sotia lui, dupa lungi cautari zadarnice a plecat in Germania. Fara
sa-si dea seama de noua saconditie de viata, Gavrilescu are impresia ca totul se va clarifica a
doua zi. Se intoarce la tiganci unde se intalneste cu marea lui iubire din tinerete, cu Hildegard.
Impreuna traverseaza orasul cu o birja indreptandu-se spre o padure, care simbolizeaza locul
tineretii eterne: „ Toti visam. Asa incepe. Ca-ntr-un vis”

Subiectul nuvelei ilustreaza doua nivele de interpretare: unul simplu, care prezinta desfasurarea
propriu-zisa a actiunii si unul fantastic-mitic, continand semnificatii profunde. Eliade spunea ca
omul prin cunoasterea miturilor domina creatia si poate trai in doua lumi paralele: cea reala
(profana) si cea fantastica (sacra). Tema nuvelei este iesirea din timpul obisnuit si intrarea in
timpul fantastic, intr-o alta forma de existenta, care este eterna. S-a spus despre aceasta nuvela
ca este o alegorie a mortii vazuta ca renastere, o prezentare a drumului catre moarte. Astfel
moartea nu este un punct final, ci un nou inceput. Prin aventura lui Gavrilescu se prezinta
LA ȚIGĂNCI – MIRCEA ELIADE

drama omului ratat care s-a lasat dominat de profan, de aparente, de banalitatea vietii.
Simbolic Gavrilescu reprezintaacel on care primeste inca o sansa pentru a-si reface viata ratata.

Titlul nuvelei este sugestiv pentru semnificatiile nuvelei. La tiganci este locul unor aventuri
ciudate, fantastice, unde nu sunt importante aparentele, ci sentimentele. Casa este pentru
bucuresteni un loc suspect, o casa a placerilor. Defapt aceasta este locul pregatirii pentru o
viata superioara, un loc unde se implinesc visurile lui Gavrilescu. Casa tigancilor este un loc
ritualic al initierii eroului intr-o alta lume, in lumea mortii, al visului sau al tineretii eterne.

Gavrilescu, un simplu profesor de pian este un artist ascuns intr-un om obisnuit, ducand o viata
banala, chiar plina de esecuri, insa i se ofera o a doua sansa prin aventura traita in casa
tigancilor pentru a-si recupera trecutul pierdut: iubita si dorinta de artist. Prin aceasta ii
corespunde lui Orfeu din mitologie, care isi pierde flautul fermecat, ca si Gavrilescu partiturile.
Asemenea lui Orfeu, si el intra in Infern, in casa tigancilor pentru a-si regasi iubita, pe Hildegard,
corespondenta lui Euridice din mitologie. Cand aude zgomotul tramvaiului pe care l-a intarziat,
spune „prea tarziu”, ceea ce arata ca timpul real si cel fantastic sunt diferiti. Lait-motivul nuvelei
este caldura, care este o alta trimitere la existenta unei alte lumi. Caldura sufocanta poate
reprezenta si viata banala a eroului, care i se pare sufocanta, iar racoarea placuta din casa
tigancilor ilustreaza indepartarea lui de lumea reala. Aici incepe initierea eroului „ se simti
deodata fericit” intrand in casa tigancilor. Inauntru se simte obosit si ii este frica, ceea ce
anunta ca nu poate gasi usor drumul spre cealalta lume, lumea sacra. Casa tigancilor este un
spatiu mitic in care „iar a stat ceasul”, iar aici Gavrilescu o cauta pe Hildegard, iubita pierduta in
tinerete. Setea lui simbolizeaza dorul dupa apa Lete, care conform mitologiei provoaca uitarea.
Cafeaua oferita eroului este deci apa Lete, care provoaca uitarea realitatii. Baba care il
intampina in fata casei corespunde Cerberului din mitologie, iar bordeiul este locul coborarii
initiatice in Infern, o trecere spre moarte. Cele trei fete, care il supun la proba ghicirii pot fi
Ielele, fiinte mitologice care daca sunt vazute dansand, cauzeaza moartea celui care le-a vazut.
Dar fetele pot fi si Parcelele ( Clotho, Lachesis, Atropos ), divinitati infernale care decid durata
vietii. Pot fi asemanate cele trei fete cu cele trei Gratii (Aglae, Thalia si Euphrosyne), zeitele
frumusetii, care il vrajesc pe erou prin frumusetea lor. Camera din casa tigancilor este labirintul
mitologic, locul initierii si al autocunoasterii, reprezinta deci o treapta de initiere spre moarte.
Trecand prin acest labirint, Gavrilescu se elibereaza de viata lui plina de ratari, gasind o alta
forma de existenta. A doua intoarcere in casa tigancilor se desfasoara intr-o atmosfera
fantastica: este noapte, se simte parfumul florilor de inmormantare. Astfel, birjarul este
corespondentul lui Charon din mitologiecare transporta sufletele mortilor peste raul Infernului.
Intalnirea cu Hildegard incheie o existenta si dechide o alta existenta, moartea. Gavrilescu,
eliberat de frica, isi regaseste adevarata identitate, cel din tinerete. Drumul pe care pornesc
Gavrilescu si Hildegard este drumul renasterii pentru o alta viata, pentru moarte vazuta ca un
vis etern.
LA ȚIGĂNCI – MIRCEA ELIADE

Pe langa valorificarea mitologiei, Mircea Eliade introduce alte doua categorii filozofice-
fantastice: Timpul si Moartea. Eliade sustine ca exista doua timpuri, cel real, care este ireversibil
si cel sacru, care este reversibil, deci poate fi modificat, reluat prin amintiri si sentimente.
Gavrilescu, intrat in casa tigancilor, isi recupereaza – prin sentimente – tineretea, amintindu-si
de Hildegard si de dorinta lui de a deveni un mare artist. Moartea la Eliade este o renastere,un
nou inceput, lumea renasterii eterne, a tineretii eterne.

Elementul mitic-simbolic este numarul 3, care in mitologie devine simbolul totalitatii. Privind
aceasta semnificatie, se poate spune ca Gavrilescu traieste in Infern, reprezentat de lumea
reala, dar ajunge in Purgatoriu, ceea ce poate fi casa tigancilor, de unde iese purificat si poate
porni impreuna cu Hildegard spre Paradis, spre lumea eterna. Mitul labirintului este reprezentat
prin destinul lui Gavrilescu, el parcurgand un drum al autocunoasterii si al initierii pentru o alta
lume.

Finalul nuvelei face trimitere la mitul eternei reintoarceri, prin care se sustine ca suferinta,
durerea trebuie depasite, pentru ca existenta nu se poate reduce la ele. De aceea, se spune ca
moartea este urmata de o renastere. Astfel timpul nu are nici o valoare pentru ca existenta se
poate repeta, timpul se regenereaza periodic. Astfel eroul, in final, reintinereste, devine din nou
artistul visator si alaturi de Hildegard pornesc la drum spre o noua viata.

„La tiganci” este o creatie fantastica in care Eliade prezinta ideea trairii in doua lumi paralele.
Proza fantastica se caracterizeaza prin aparitia unui element neobisnuit, aici in nuvela este
canicula, prin care se creeaza o alta realitate. Totul este trait ca o stare de vis, o stare de
confuzie, ca o aventura fantastica, ceea ce deschide posibilitate pentru mai multe interpretari.
Caracterul fantastic este sporit si de finalul ambiguu al operei.