La tiganci

,,La tiganci” este o nuvela fantastica , scrisa de Mircea Eliade in anul 1959 la Paris.
Nuvela prezinta povestea fantastica a profesorului de pian Gavrilescu, ce are parte
de o experienta iesita din comun atunci cand merge pentru prima data la tiganci.
Nuvela este introdusa in Romania in anul 1967, in editia din septembrie a revistei
,,Secolul 20”, iar ,mai apoi este adaugata in volumul ,,La tiganci” in anul 1969.

Nuvela fantastica este o opera epica in proza ce antreneaza doua planuri , unul
real si unul ireal , in care eroul se afla intr-un impas. Cele doua lumi se impletesc,
pastrand totusi elemente comune ce produc confunzii asupra trecerii dintr-un
univers in celalalt. ,,La tiganci” este o alegorie a mortii sau a drumului spre
moartea, drumului catre implinirea idealului. Fantasticul cere 3 conditii. Mai intai
cititorul trebuie sa considere lumea personajelor ca fiind reala, lumea persoanelor
vii. Asa exista o ezitare intre o explicatie rationala si una irationala. Ezitarea capata
o reprezentare devenind tema operei , iar in final cititorul refuza interpretarea
alegorica sau poetica.

Tema nuvelei este trecerea spre nefiinta a lui Gavrilescu , camuflarea sacrului in
profan este chiar dorinta acestuia de a fi un artist, de atingere a idealului in viata .
Iesirea din timpul cronologic si intrarea in timpul mitic se realizeaza odata cu
plecarea de la tiganci, odata ce realul devine ireal si acesta inca incearca sa
gaseasca o explicatie rationala pentru tot ce se intampla in jurul lui. Elementele
specifice speciei fantastice din cadrul operei sunt simbolurile precum cafeaua,
cifra magica 3 , labirintul in care este prin Gavrilescu, tramvaiul ,nucul, curtea
tigancilor, palaria pe care o uita in partea finala.

Mircea Eliade a declarat ca nuvela este inspirata din viata lui. Intamplarile sunt
reale, strada pe care se petrece actiunea se regaseste si in declaratia acestuia. In
autobiografie specifica faptul ca o asemenea intamplare a avut loc in viata lui
intr-o zi de vara, din cauza caldurii , a lesinat pe strada si a avut o stare de
amnezie.
Intamplarea se realizeaza pe doua planuri, unul realistic si unul secundar, un
spatiu sacru plasat in afara timpului liniar . Aici se poate sublinia replica babei ,,iar
a stat timpul in loc". Universul real este definit de Bucurestiul interbelic, tramvaiul
cu care circula, numele strazi, Strada Preoteselor. Gradina tigancilor defineste
universul secundar, locul unde timpul cronologic se pierde, iar Gavrilescu ,odata cu
intrarea in acea curte , intra in timpul mitic .

Perspectiva narativa a nuvelei are un narator omniscient, obiectiv , naratiunea

fiind la persoana a 3-a . Acesta se plaseaza la nivelul personajului principal , toate
actiunile fiind definte din propria perspectiva a protagonistului. Nu ni se ofera
explicatii , de aici reiese ambiguitatea textului. Personajul nu ezita interpretarea
realista a intamplarilor din curtea tigancilor si dupa ce a parasit acel spatiu. El
presupune ca totul are o explicatie rationala precum caldura toropitoare sau
oboseala,neatentia , confuzia. O minte obosita iti poate juca feste. Tot ce se
intampla in jurul lui isi pierde ratiunea pe cat inainteaza mai mult. Mai intai banii
de tramvai nu mai sunt buni , Otilia care se maritase, mai apoi sotia lui care a
incetat sa-l mai caute si a plecat. Lumea reala devine ireala pe parcus, iar el
intelege asta atunci cand o aude pe Hildegard vorbind cu birjarul.

Nuvela se imparte pe 4 planuri. Real ," ireal" , "real" , ireal. Primul plan , cel real,
este defintiv inca de la inceputul nuvelei pana in momentul in care Gavrilescu intra
in curtea tigancilor, de acolo cel de al doilea plan "ireal" devine lumea in care
traieste acesta. Planul "ireal" este defintiv de actiunile fetelor si faptul ca
protagonistul isi vede reflexia dupa un timp si nu se mai recunoaste. Planul "real"
este situat de la iesirea din curtea tigancilor pana in punctul in care acesta se
reintoarce acolo. In acest plan Gavrilescu cauta constant explicatii rationale pentru
fiecare lucru schimba. Planul ireal , bine definit in nuvela ,se plaseaza la final .
Reintoarcerea la tiganci subliniaza trecerea completa in ireal, in timpul mitic,
deoarce acolo el o intalneste pe Hildegard, marea lui iubire. Acest plan
accentueaza indeplinirea idealului deoarce mereu Gavrilescu a sustinut ca este un
artist ce si-a ratat cariera si a devenit un simplu profesor de pian.

Subiectul nuvelei fantastice ,,La tiganci" este drumul spre moarte , iar personajele
trag dupa ele grele umbre mitologice , precum batrana ce semnifica cerberul ,
unde se plateste vama. Gavrilescu plateste 300 de lei atunci cand intra pentru
prima data la tiganci. Indeplinirea idealului in viata este cheia impacarii lui
sufletesti. Odata ce si-a reintalnit marea iubire, mai precis Hildegard, acesta isi
atinge idealul.

Tehnica epicului dublu se regasete in nuvela care este impartita in doua niveluri:
unul de suprafata si unul de adancime. Nivelul de suprafata se siteaza la baza
textului . Fiecare replica fiind luata ca atare . Insa pentru cel de al doilea nivel, cel
de andancime , simbolurile ce apar in text au o semnificatie ce definesc lumea in
care se petrec actiunile parcurse in text. Cateva exemple de simboluri regasite in
text sunt tramvaiul ce simbolizeaza lumea reala , nucul este anticiparea mortii
prin racoarea nefireasca pe care o transmite , birjarul este un simbol dual ce se
plaseazan la inceput in planul real , iar in finalul nuvelei acesta este plasat in
timpul ireal, apar cifrele magice 3/21/12 , labirintul ce este defintiv de probele la
care este supus Gavrilescu , oglinda, palaria ,muzica, cafeaua etc.

Protagonistul nuvelei este un individ oarecare, fara nimic special care sa-l
defineasca. Un banal profesor de pian ce are o existenta modesta , se cosidera un
ratat de oarece nu si-a putut atinge conditia de muzician sau artist, asa cum
sustine el.

,,Povestirea aceasta nu simbolizeaza nimic, nu transforma realitatea imediata

printr-un cifru" - ,,nu trebuie cautat , in realitatea care ne e accesibila noua , la ce
se refera cutare sau cutare personaj" - ,,nuvela fundeaza o lume ,un univers
,inedit, cu legile lui proprii" . Sustine Eliade despre semnficatia nuvelei fantastice .