Rolul notațiilor autorului în textul dramatic

 Repere teoretice

Didascaliile (indicații scenice) sunt notațiile suplimentare ale dramatugului care oferă
informații, detalii care nu sunt evidențiate în replicile personajelor precum: elemente de
gestică, mimică, limbaj, intonație, tonul vocii, vestimentație, elemente de decor, detalii ale
acțiunii (repere spațio-temporale).
Pot fi:
1. interne – ce se referă la indicații paratextuale (titluri cu sens și semnificații), indicații
generice (specia căreia îi aparține opera: comedie, dramă, tragedie), indicații referitoare la
personajele dramatice (lista numelor așezate la începutul piesei care are rolul unei scurte
caracterizări), împărțirea textului în acte și scene;
2. externe – reprezintă o parte integrantă a acțiunii scenice, pot fi plasate la începutul, în
interiorul sau la sfârțitul unei replici.
 Repere practice

Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul notațiilor autorului în fragmentul de mai jos.

TABLOUL 2
Câteva luni mai târziu. Acelaşi decor. Încăperea a căpătat însă aspect de talcioc. Se
simte că în casă e înghesuială. S-a adus un şifonier, s-a instalat o dormeză. Pe şifonier,
geamantane de piele de porc, etichete de hoteluri străine etc.
EMILIA (care face o pasiență*): Rețeta mea de marmeladă e mai ieftină. Se ia dovleacul,
se fierbe, se pasează bine, se adaugă...
ADELA: Ştiu, ai făcut-o acum o săptămână. N-are niciun gust.
EMILIA: Lui Grigore îi place. (Reia pasiența.)
ADELA (peste masă, ciocănind cu degetul în cărți): Valet la zece, şapte la şase, as la
popă... (Enervată:) Tţ!.. Nu ăsta!.. Popa de caro!
Horia Lovinescu, Citadela sfărâmată

Una dintre caracteristicile textelor dramatice este prezența didascaliilor (indicațiilor scenice),
reprezentând notațiile suplimentare ale dramatugului care oferă informații, detalii care nu sunt
evidențiate în replicile personajelor precum: elemente de gestică, mimică, limbaj, intonație, tonul
vocii, vestimentație, elemente de decor, detalii ale acțiunii (repere spațio-temporale).
Un prim rol al didascaliilor externe în fragmentul extras din „Citadela sfărâmată” de
Horia Lovinescu este de a prezenta indici temporali în care se vor desfășura evenimentele:
„Câteva luni mai târziu.”
Un alt rol al notațiilor autorului în textul-suport, este de a oferi informații despre decor,
fiind descris astfel locul desfășurării acțiunii: o casă înghesuită. Încăperea „cu aspect de talcioc”
este aglomerată, aici găsindu-se un șifonier, o dormeză, geamantane de piele de porc, etichete de
hoteluri străine. De asemenea, aflăm din informații despre jocul scenic, acțiunile în care sunt
antrenate personajele feminine, Emilia face „o pasiență”, iar Adela „peste masă, ciocănește cu
degetul în cărți”. În plus, ultima didascalie ilustrează starea de spirit a Adelei: „enervată”.

Din didascaliile interne aflăm care sunt personajele, Emilia și Adela și faptul că
fragmentul este încadrat în Tabloul 2 al acestui text dramatic.
Așadar, indicațiile de regie sunt specifice operei dramatice, constituind singurele
intervenții directe ale autorului, din care aflăm detalii referitoare la timpul desfășurării acțiunii,
decor și la jocul scenic al personajelor.