Notațiile autorului

Model orientativ

!!!! REPERE: DECOR, INDICI SPAȚIO-TEMPORALI, CARACTERIZARE

A PERSONAJELOR PRIN INDICII DE GESTICĂ/MIMICĂ/TONALITATE.

Introducere:
Notațiile autorului reprezintă o particularitate fundamentală a textului
dramatic. Acestea sunt intervenții ale dramaturgului în text, oferind informații
despre decor, dar și îndrumări privind jocul actoricesc.
Cuprins:
Fragmentul dat din opera X de Y valorifică aceste notații într-un mod
deosebit.
Pe de o parte, dramaturgul configurează un decor
(rustic/modern/simplu/modest/rafinat/specific unei case moderne/bătrânești),
prin detaliile despre obiectele regăsite (exemple). De asemenea, notațiile
autorului se concretizează și prin reperele spațio-temporale, acțiunea
desfășurându-se.....(ex: în camera de zi, în dormitor) pe.....(ex: înserat sau de
dimineață).
Totodată, dramaturgul introduce în scenă și principalele personaje ce vor
participa la acțiune......(numim personajele).
Obs! Se comentează și notațiile dramaturgului cu privire la statut social, vârstă,
vestimentația personajelor.
Pe de altă parte, notațiile autorului fac referire și la indicii de
gestică/mimică/tonalitate din paranteze, care au rolul de a îndruma jocul
actoricesc și de a caracteriza perosnajele.
În acest sens, se remarcă indicii de gestică/mimică/tonalitate ai lui.....
(exemplu), prin intermediul cărora i se evidențiază în mod indirect....(ex: ironia,
hărnicia)/Aceștia sunt relevanți în caracterizarea indirectă a
personajului............, dramaturgul evidențiind.....(spunem trăsătura ex: aroganța)
 Concluzie:
Prin urmare, fragmentul dat din opera X de Y valorifică notațiile autorlui în
vederea reprezentării scenice.

PENTRU PUNCTAJ MAXIM SE VA LUA FIECARE NOTAȚIE PE

CARE O GĂSIM ÎN TEXT ȘI O VOM COMENTA!!!!

Observații suplimentare:
1. Gestică = se referă la poziția corpului, mișcări ale corpului (ex: ridică o
mână)
2. Mimică = se referă la expresia feței (ex: ridică sprânceana)
3. Tonalitate = se referă la voce (ex: țipă)

Model rezolvat

O odăiță, acasă la sora lui Mitică. […] Două ferestre aproape lipite dau peste o
boltă de viță ruginită. Ghivece cu mușcate în fereastră, gutui puse să se coacă,
perdele albe și figuri geometrice brodate deschise și prinse într-o parte și alta a
ferestrei. În mijloc, o masă cu un picior, pe care e așternută o față de masă
lucrată de mână: verde, roșu și culoarea nisipului. […] Pe pereți portrete de
familie, făcute după fotografii. O fotografie îl arată pe Mitică militar, cu ranița și
arma pe umăr. Altă fotografie reprezintă un grup de absolvenți. Sub fereastră e
ca un soi de laviță pe care se pot pune hainele. În jurul mesei se află, în dreapta,
un fotoliu scund, cu brațe groase de tot, așa că se poate sta comod pe ele. E
acoperit cu o velință*. În partea cealaltă e un fotoliu din altă garnitură. Mai e un
scaun obișnuit de restaurant pe care stă Mitică acum, când se bărbierește. Tot
mobilierul e vechi, ruinat destul, dar foarte curat. Străbate, aruncând pete
luminoase pe dușumea, ici și colo, prin bolta de viță, un soare anemic de
noiembrie.

Scena 1 MITICĂ, NEPOTUL, apoi ANA […]

ANA (femeie ca de treizeci de ani, foarte frumoasă, dar cu fața obosită de griji și
necazuri, gospodină harnică, muncită de nevoi, intră cu un braț de lemne):
Mitică, parcă te-ai duce la nuntă, frate.

Notațiile autorului reprezintă o particularitate fundamentală a textului

dramatic. Acestea sunt intervenții ale dramaturgului în text, oferind informații
despre decor, dar și îndrumări privind jocul actoricesc.
Fragmentul dat din opera ,,Mitică Popescu” de Camil Petrescu valorifică aceste
notații într-un mod deosebit.
Pe de o parte, decorul este configurat dintr-un ,,mobilier vechi”, dar bine
întrținut (,,o masă cu un picior, pe care este așternută o față de masă lucrată de
mână”, ,,perdele albe și figuri geometrice brodate deschise și prinse într-o parte
și alta a ferestrei’’, pe pereți portrete de familie”, ,,un fotoliu scund, cu brațe
groase, acoperit cu o velniță, ,,un alt fotoliu din altă garnitură’’, ,,un scaun
obișnuit de restaurant’’) ce redă imaginea unei case bătrânești.
De asemenea, notațiile autorului se concretizează și prin reperele spațio-
temporale acțiunea desfășurându-se într-o ,,odăiță, acasă la sora lui Mitică’’.
Din descrierea decorului exterior: ,,boltă de viță ruginită’’, ,,gutui puse să se
coacă’’, ,,un soare anemic de noiembeie’’ se poate deduce că acțiunea are loc
toamna.
Pe de altă parte, notațiile autorului au rol și de caracterizare, prin
intermediul acestora configurându-se portretul fizic și moral al surorii lui Mitică
(,,o femeie ca de 30 de ani, foarte frumoasă, dar cu fața obosită de griji și
neczuri, gospodină harnică și muncită de nevoi, intră cu un braț de lemne’’), ce
îi conturează atât frumusețea, cât și hărnicia femeii.
Prin urmare fragmentul dat din opera ,,Mitică Popescu’’ de Camil Petrescu
valorifică notațiile autorlui în vederea reprezentării scenice.