Capitolul MG.

11

Ecuatia coardei vibrante.

Ecuatia c
aldurii
MG.11.1

Ecuatia diferential
a a micilor vibratii
transversale ale unei coarde

Prin coard
a ntelegem un fir flexibil tensionat. In stare nedeformata
coarda se afl
a pe axa Ox si notam cu u(x, t) abaterea corzii de la starea
nedeformat
a n punctul x la momentul t. Datorita flexibilitatii firului, ten

siunea T (x, t) n punctul x la momentul t are aceeasi directie cu tangenta

la curba ce reprezint
a coarda.

Ne m
arginim la studiul vibratiilor mici, adica neglijam puterile mai mari
u
sau egale cu 2 ale lui tg =
. In aceasta ipoteza, lungimea unui interval
x
arbitrar din coard
a, x [a, b], ramane constanta (firul este inextensibil).
1

Intr-adev
ar

u 2

l = a + ( ) dx b a
x
b

Conform legii lui Hooke, marimea tensiunii T (x, t) ramane constanta,

independent
a de x si t si notam T (x, t) = T0 . Fie F (x, t)dx componenta
normal
a pe axa x a fortei externe care actioneaza la momentul t asupra
intervalului (x, x + dx) si fie (x)dx masa elementului liniar (x, x + dx), (x)
fiind densitatea de mas
a. Asupra intervalului (x, x + dx) actioneaza forta

T (x+dx, t) T (x, t) datorit

a tensiunii si forta externa de marime F (x, t)dx.
Suma acestor forte este egal
a, conform legii lui Newton, cu produsul dintre
masa intervalului si acceleratia sa. Proiectia acestui echilibru vectorial pe
axa u este dat
a prin
T0 sin (x + dx, t) T0 sin (x, t) + F (x, t)dx (x)dx

2 u(x, t)
t2

Dar, n aproximatia noastra,

sin =

tg
1 + tg 2

tg

u
x

si obtinem

1 u(x + dx, t) u(x, t)

2u
(x, t) = T0
(

) + F (x, t).
2
t
dx
x
x

Am obtinut astfel urm

atoarea ecuatie cu derivate partiale de ordinul doi

2u
2u
=
T
+ F.
0
t2
x2

Dac
a este constant
a, facem notatiile a2 =

T0
F
, h = si ecuatia devine

2u 1 2u
=
+ h(x, t).
x2 a2 t2

(11.1)

Dac
a h = 0 vibratiile se numesc libere, iar daca h 0, vibratiile se
numesc fortate.

MG.11.2

Vibratiile libere ale coardei de lungime

infinit
a

O coard
a este considerat
a infinita daca lungimea ei este foarte mare n
comparatie cu abaterile maxime. Integrarea ecuatiei (11.1) n cazul h = 0
2

nseamn
a a determina unul din modurile posibile de vibratie descris de
functia u(x, t), mod ce va fi bine determinat numai daca se impun anumite
conditii initiale
u
u(x, 0) = f (x),
(x, 0) = g(x).
(11.2)
t
Deci f (x) ne d
a profilul coardei n momentul initial, iar g(x) ne da viteza
cu care vibreaz
a punctul respectiv n acelasi moment.
Consider
am asadar urm
atoarea problema de vibratii libere
2
2

xu2 a12 t2u = 0, x R, t > 0

u(x, 0) = f (x); t (x, 0) = g(x)

(11.3)

unde f si g sunt dou

a functii date, f fiind derivabila de doua ori si g derivabil
a o dat
a pe R. Aceasta este o problem
a Cauchy pentru o ecuatie de
tip hiperbolic pe un domeniu infinit.
Metoda DAlembert.
Determin
am mai nt
ai curbele caracteristice ale ecuatiei din (11.3)
(dt)2

1
(dx)2 = 0, dx adt = 0, dx + adt = 0
2
a

Ecuatia fiind de tip hiperbolic, cele doua familii reale de curbe caracteristice sunt

x at = c1
.

x
+
at
=
c

Facem schimbarea de variabile

= x at

= x + at
si obtinem forma canonic
a
2u
=0

care poate fi integrat

a.
u
u
( ) = 0,
= (), u(, ) = ()d + () = () + ()

si atunci solutia general

a a ecuatiei din (11.3) este
u(x, t) = (x at) + (x + at)
unde si sunt functii arbitrare de o variabila.
Determin
am aceste functii pentru a fi satisfacute conditiile initiale (11.2).
Din cele dou
a conditii rezult
a sistemul

(x) + (x) = f (x)

1

(x) (x) = a g(x)

3

Integr
and a doua ecuatie sistemul devine

(x) + (x) = f (x)

1 x

(x) (x) = a x0 g( )d

unde x0 este o constant

a reala arbitrara. De aici rezulta
(x) =

1
1
1 x
1 x
[f (x) g( )d ] , (x) = [f (x) + g( )d ]
2
a x0
2
a x0

sau
1
[f (x at)
2
1
(x + at) = [f (x + at)
2
(x at) =

1 xat
g( )d ]

a x0
1 x+at
g( )d ]

a x0

pe care le introducem n solutia generala si avem

u(x, t) =

x+at
1
1
[f (x at) + f (x + at)] +
g( )d ]

2
2a xat

(11.4)

Exemplu. S
a se rezolve problema
2
2

xu2 19 t2u = 0

2
2 u

u(x, 0) = x , t (x, 0) = 3x

Conform celor spuse mai sus rezulta

u(x, t) =

(x 3t)2 + (x + 3t)2 1 x+3t 2

+
3 d
2
6 x3t

sau u(x, t) = x2 (1 + 3t) + 9t2 + 9t3 .

MG.11.3

Vibratiile fortate ale coardei de lungime

infinit
a

In acest caz, vom considera urmatoarea problema:

2
2

xu2 a12 t2u = (x, t)

u(x, 0) = f (x), t (x, 0) = g(x)

(11.5)

Presupunem c
a functiile reale f, g si ndeplinesc toate conditiile de regularitate cerute de rezolvarea problemei ele fiind, evident, functii cunoscute.
Voma face notatia u(x, y) = v(x, y) + w(x, y) si suntem astfel condusi
spre rezolvarea urm
atoarelor probleme:


1 2v
2v

x
2 a2 t2 = 0
(I)
v

v(x, 0) = f (x), t (x, 0) = g(x)

2
2

xw2 a12 tw
2 = (x, t)
(II)
.
w

w(x, 0) = 0, t (x, 0) = 0

si

Pentru problema (I) solutia este data de (11.4) deci

v(x, t) =

x+at
1
1
[f (x at) + f (x + at)] +
g(y)dy.

2
2a xat

Se verific
a usor, efectu
and calculele, ca solutia problemei (II) poate fi
pus
a sub forma
w(x, t) =

t
0

W (x, t, )d

dac
a functia W (x, t, ) este (oricare ar fi ) solutie a problemei
2
2

xW2 a12 tW
2 = 0

W
2

W t= = 0, t t= = a (x, t)

(11.6)

Solutia problemei (11.6) este data tot de (11.4) n care nlocuim f (x) = 0,
g(x) = a2 (x, t) si trecem t n t , asa ncat avem
a x+a(t )
(, t)d
W (x, t, ) =
2 xa(t )
In final, solutia problemei (11.5) ia forma
x+at

a
1
1
u(x, t) = [f (x at) + f (x + at)] +
g(y)dy
2
2a
2

t x+a(t )

(, )dd

0 xa(t )

xat

(11.7)
Exemplu. S
a se rezolve problema
2
2

t2u = 4 xu2 + xt

2 u

u(x, 0) = x , t (x, 0) = x

Solutie. In formula (11.7) punem a = 2, f = x2 , g = x si (x, t) = xt

si
4
rezult
a
x+2t

1
1
1
u(x, t) = [(x 2t)2 + (x + 2t)2 ] + ydy +
2
4
4
x2t

1
= 4t2 + xt + xt3 + x2 .
6
5

t x+2(t )

0 x2(t )

dd

MG.11.4

Ecuatia diferential
a a propag
arii c
aldurii

Ne propunem s
a studiem distributia temperaturii ntr-un corp conducator
de c
aldur
a care ocup
a un domeniu R3 . Fie u(M, t) temperatura acestui
mediu n punctul M (x, y, z) la momentul t. Vom nota cu (M, t), c(M, t)
respectiv k(M, t), densitatea, caldura specifica si coeficientul de conductie
termic
a n punctul M la momentul t. Sa presupunem ca am izolat un subdomeniu arbitrar, m
arginit V avand frontiera S neteda pe portiuni.
Pentru a determina ecuatia propagarii caldurii, vom evalua n doua moduri
diferite variatia Q a cantit
atii de caldura n domeniul V pe intervalul de
timp [t1 , t2 ].
1 mai nt
ai, variatia Q(V, t1 , t2 ) poate fi scrisa astfel:
Q(V, t1 , t2 ) = (M, t2 )c(M, t2 )u(M, t2 )dv (M, t1 )c(M, t1 )u(M, t1 )dv
V

=
((M, t)c(M, t)u(M, t)) dt dv = dt
(cu)dv.
t
t1 t

t1
V
V
t2

t2

2 Cantitatea de c
aldur
a Q este, pe de alta parte, egala cu suma dintre (a)
c
aldura furnizat
a de sursele interne de caldura si (b) caldura ce patrunde
(se propag
a) din V n domeniul V prin frontiera S.
(a) Not
am cu F (M, t) densitatea (respectiv debitul) surselor de caldura pe
unitatea de volum si unitatea de timp. Variatia cantitatii de caldura n
domeniul V si n intervalul de timp [t1 , t2 ] datorita debitului surselor
interne este
t2

Q1 (V, t1 , t2 ) = dt F (M, t)dv.

t1

(b) In teoria propag

arii c
aldurii se admite existenta unui camp vectorial

q (M, t) numit flux de c

aldura asa ncat cantitatea de caldura care se
propag
a din V n V pe unitatea de timp este

q (M, t)
n d = div
q (M, t)dv
S

unde
n este versorul normalei exterioare la S. S-a aplicat mai sus formula Gauss-Ostrogradski. Asadar, cantitatea de caldura care se propaga
din V n V n intervalul de timp [t1 , t2 ] este
t2

Q2 = dt div
q dv.
t1

Domeniul V se afl
a n echilibru termic, daca si numai daca avem
egalitatea
Q = Q1 + Q2
care este echivalent
a cu
t2

dt [
t1

(cu) + div
q F ] dv = 0.
t

Presupun
and c
a integrantul este o functie contiua si tinand cont de faptul
ca domeniul V [t1 .t2 ] este arbitrar obtinem

(cu) + div
q = F.
t

(11.8)

Dac
a presupunem c
a propagarea caldurii se face dupa legea lui Fourier
si c
a mediul este izotrop atunci

q (M, t) = k(M, t)gradu(M, t).

(11.9)

Semnul minus arat

a c
a propagarea caldurii se face de la punctele cu
temperatur
a mai mare c
atre cele cu temperatura mai mica. Inlocuind (11.9)
n (11.8) obtinem ecuatia propagarii caldurii

(cu) div(k gradu) = F.

t
Presupun
and c
a materialul conductor de caldura este omogen din punct
de vedere mecanic si termic, adica , c si k sunt constante, rezulta ecuatia
propag
arii c
aldurii n forma
u =

1 u
+ (M, t)
a2 t

k
F
2u 2u 2u
, = , u =
+
+
.
c
k
x2 y 2 z 2
In cazul bidimensional, ecuatia propagarii caldurii este

unde a2 =

2 u 2 u 1 u
+
=
+ (x, y, t)
x2 y 2 a2 t
iar ecuatia unidimensional
a este
2 u 1 u
=
+ (x, t).
x2 a2 t

(11.10)

MG.11.5

Problema propag
arii c
aldurii ntr-o bar
a
subtire de lungime infinit
a

S
a consider
am o bar
a rectilinie, omogena, izotropa, situata pe axa Ox. Fie
u(x, t) temperatura ntr-un punct M (x) al barei la momentul t. In ipoteza
ca ntre suprafata barei si mediul nconjurator nu exista schimb de caldura
(bar
a izolat
a termic), ecuatia (11.10) devine
2 u 1 u
=
.
x2 a2 t

(11.11)

Vom presupune mai nt

ai ca bara este nemarginita n amblele sensuri si
vom c
auta solutia u(x, t) definita pe R[0, ) care satisface conditia initiala
u(x, 0) = f (x).

(11.12)

Asadar, este cunoscut

a distributia temperaturilor n bara la momentul
t = 0 si se cere distributia acestora la un moment t > 0 arbitrar. Functia f o
presupunem derivabil
a si absolut integrabila pe R.
Avem deci de rezolvat o problem
a Cauchy, adica determinarea solutiei
ecuatiei (11.11) cu conditia initiala (11.12). Vom aplica metoda separ
arii
variabilelor, adic
a vom c
auta solutii ale ecuatiei (11.11) sub forma
u(x, t) = X(x) T (t).
Deriv
and si introduc
and n (11.11) obtinem
X (x) 1 T (t)
= 2
= k,
X(x)
a T (t)
k fiind o constant
a deoarece nu exista nici o legatura ntre variabilele x si t.
Solutia nul
a a fost exclus
a. Valorile pe care le poate lua k vor fi impuse de
problema fizic
a. Avem de integrat ecuatiile diferentiale liniare si omogene
cu coeficienti constanti
T ka2 T = 0
(11.13)
X kX = 0.

(11.14)

Ecuatia (11.13) are solutia generala

2t

T (t) = ceka

unde c este o constant

a real
a arbitrara. Pentru k > 0, T (t) cu t > 0 poate
dep
asi orice num
ar pozitiv; ar rezulta ca, pornind de la o anumita distributie
a temperaturii n bar
a, c
and t creste temperatura ar putea depasi n modul
orice valoare pozitiv
a, ceea ce din punct de vedere fizic este inacceptabil.
Pentru k = 0, T s-ar reduce la o constanta, adica nu ar exista un schimb de
8

caldur
a ntre punctele barei, fapt de asemenea inacceptabil. Prin urmare k
nu poate lua dec
at valori strict negative si vom nota k = 2 , > 0.
Solutia general
a a ecuatiei (11.13) devine
T (t) = ce

2 a2 t

iar solutia general

a a ecuatiei (11.14) va avea forma
X(x) = c1 cos x + c2 sin x
cu c1 si c2 constante reale care pot diferi de la o ecuatie la alta cand
variaz
a. Cu notatiile A() = cc1 si B() = cc2 , solutia ecuatiei (11.11) ia
forma
2 2
U(x, t, ) = [A() cos x + B() sin x] e a t .
In general nu exist
a o asemenea functie care sa verifice conditia initiala
(11.12) deoarece functia f ar trebui sa fie sinusoidala. De aceea ncercam sa
determin
am solutia problemei sub forma

u(x, t) = U(x, t, )d = [A() cos x + B() sin x] e

0

2 a2 t

d. (11.15)

In ipoteza c
a
integral
a, avem

2u
x2

si

u
t

se pot obtine derivand n (11.15) sub semnul

2 u 1 u
2U
1 U

=
[
2
] d = 0

2
2
2
x
a t
x
a t
0

deoarece U este solutie a ecuatiei (11.11), > 0.

Conditia initial
a (11.12) cere acum verificarea identitatii

[A() cos x + B() sin x] d = f (x), x R.

0

Din aceast
a identificare vom putea deduce functiile A() si B() n
ipoteza c
a functia dat
a f (x) admite o reprezentare integrala sub forma de
integral
a Fourier, adic
a

f (x) =

1
d f () cos (x )d.

sau

cos x f () cos d + sin x f () sin d d

1
f (x) =

si compar
and cu egalitatea precedenta se observa ca putem satisface conditia
initial
a lu
and

1
1
A() = f () cos d, B() = f () sin d.

Introduc
and n (11.15) obtinem

u(x, t) =

1
2 a2 t
d f () cos (x )d
e

sau

2 2
1
u(x, t) = f ()d e a t cos (x )d

(11.16)

Aceast
a ultim
a expresie poate fi nca transformata daca facem substitutiile

x
a t = si =
a t
din care rezult
a

= , d =
a t
Integrala interioar
a din (11.16)

d
, ( x) = .
a t
are acum expresia

2
1
1
e cos d = I().
a t0
a t

Pentru calculul lui I() observam ca

I () = e sin d
2

si integr
and aici prin p
arti se obtine

2
2

1
I () = e sin e cos d,
2
2
0

deci I() este solutie a ecuatiei diferentiale

I () + I() = 0
2
2

cu solutia I() = ce

, iar c = I(0) = e

I() =

2
e 4
2

10

d =
, asadar
2

si revenind la vechile variabile rezulta

2 a2 t

e
0

1
cos ( x)d =
2a

2
(x)
e 4a2 t
t

pe care o nlocuim n (11.16) si avem

(x)2
1
u(x, t) = f ()e 4a2 t d, x R, t > 0.
2a t

(11.17)

Integrala din (11.17) se numeste integrala Poisson.

Rezultatul obtinut poate fi generalizat n cazul bidimensional, adica n
studiul regimului de r
acire al unei placi foarte ntinse acoperind planul xOy
si av
and grosimea neglijabil
a, n conditii de izolare termica fata de exterior.
In acest caz avem problema

2 u 2 u 1 u

2+ 2 = 2
x
y
a t

u(x,
y,
0)
=
f
(x,
y)

cu solutia

u(x, y, t) =

(x)2 +(y)2
1

4a2 t
dd.
f
(,
)e
2
(2a t)

De asemenea, n cazul tridimensional, solutia problemei

2u
2u
2u
1 u

x2 + y2 + z 2 = a2 t

u(x, y, z, 0) = f (x, y, z)
este

(x)2 +(y)2 +(z)2

1

4a2 t
u(x, y, z, t) =
f
(,
,
)e
ddd.
3
(2a t)

Observatie. Deoarece f este o functie marginita, daca notam M = sup f (x),

xR

obtinem din (11.17)

(x)2
M
1
d
u(x, t) e 4a2 t

2a
t

si cu schimbarea

x
= v,
2a t

2
M
u(x, t) ev dv = M.

11

(11.18)

Accept
and aceast
a proprietate ca fiind generala pentru orice solutie a
ecuatiei (11.11) cu conditia initiala (11.12), proprietate evidenta din punct
de vedere fizic, se poate ar
ata ca solutia este unica. Intr-adevar, daca u1
si u2 sunt dou
a solutii ale acestei probleme, diferenta u0 = u1 u2 verifica
ecuatia (11.11) cu conditia initiala u0 (x, 0) = 0, x R. In acest caz M = 0
si din (11.18) rezult
a u0 (x, t) = 0, x R si t > 0.

12