FUNDRAISING: PROVOCĂRI ŞI NECESITĂŢI

ACTUALE PENTRU INSTITUŢIILE

EDUCAŢIONALE
Viorica Goraş-Postică, dr. hab., conf. univ,
Universitatea de Stat din Moldova,
Centrul Educaţional PRO DIDACTICA

Pentru asigurarea stabilităţii organizaţiilor neguvernamentale, dar şi a instituţiilor de

stat, a şcolilor de toate tipurile, în general şi a serviciilor oferite de acestea, în special,
fundraising-ul/colectarea de fonduri extrabugetare se impune ca necesitate stringentă.
Bineînţeles, nu ne dorim/nu luptăm doar pentru supravieţuire elementară, ci şi pentru
dezvoltare şi asigurarea unor perspective funcţionale promiţătoare ale organizaţiilor, în
condiţiile evoluţiei socioeconomice accelerate de la începutul secolului 21. În general,
colectarea de fonduri se defineşte ca acumulare de resurse din diferite surse pentru proiectele
necomerciale, atunci când se resimte lipsa de fonduri pentru realizarea unor proiecte. Cu cât
mai diverse sunt sursele de finanţare, cu atât este mai stabilă evoluţia şi avem şanse de a
acţiona mai liber. Strângerea de fonduri prin proiecte, dar şi prin multe alte căi, se prezintă ca
o provocare, dar şi ca şanse deseori unice pentru soluţionarea multiplelor probleme.
ONG-urile îndeosebi au nevoie de resurse pentru a-şi realiza misiunea, care, de regulă,
se îndeplineşte prin proiecte, în lipsa unei finanţări din partea statului. Au nevoie să
funcţioneze şi între proiecte, pericolul cel mai mare, un risc asumat, de fapt, este pierderea
personalului, oamenii bine pregătiţi pot pleca, or, suntem preocupaţi de dezvoltarea continuă.
Nu este rău că formăm lideri pentru domeniile noastre, deoarece ei penetrează ulterior diverse
structuri.
Planul strategic de dezvoltare a instituţiei pe minimum trei ani, planurile anuale de
acţiune de colectare a fondurilor şi proiectele particulare devin instrumente manageriale
iminente pentru funcţionarea unei instituţii, pregătită să se afle în continuă căutare de noi
donatori/sponsori. Finanţatorii doresc să vadă un plan al organizaţiei pentru căutare/atragere
de resurse. Planul strategic stabileşte direcţiile strategice ale instituţiilor, priorităţile de
activitate şi orientează celelalte documente de politici instituţionale. Un rol decisiv în calea
sinuoasă, plină de surprize a colectării de fonduri îl are liderul organizaţiei, care trebuie să fie

1
animatorul/iniţiatorul acestui proces continuu. Colectarea de fonduri nu se reduce la resursele
financiare, aceasta înglobează o mulţime diversă de suporturi.
Principiile de acţiune în procesul colectării de fonduri sunt diverse şi posibil de
adaptat/dezvoltat multiaspectual:
 Fundraisingul include, în mod primordial, edificarea relaţiilor de încredere
între oameni, or, suportul este oferit de persoane concrete către alte persoane;
 Căutarea/acceptarea ideilor „trăsnite”, nestandard în cele mai diverse contexte;
 Perseverenţă şi insistenţă în atingerea scopurilor;
 Abordarea creativă/inovativă/prin contrast a metodelor de acţiune;
 Activitate în echipă pe bază de parteneriat;
 Flexibilitate în gândire şi în acţiune;
 Disponibilitatea de a acţiona în condiţii de stres;
 Adoptarea promptă şi netradiţională a deciziilor;
 Donatorul trebuie să fie motivat, stimulat pentru decizii în favoarea cererilor
de sprijin;
 Acţiunile de colectare a fondurilor trebuie bazate pe un plan, nu pe ex-
prompturi ocazionale;
 Nimic nu se obţine fără efort, căutare, insistenţă: Bate şi ţi se va deschide;
cere şi ţi se va da – spune dictonul biblic etc.
Printre dificultăţile/problemele colectării de fonduri atestăm: lipsa de cunoştinţe cu
privire la potenţialii donatori; apatie/funcţionare lentă, lipsa de imaginaţie şi iniţiativă,
absenţa unui plan mobilizator acceptat de întreaga organizaţie, nu doar de unii visători sau
luptători din fire etc.
Beneficiile colectării de fonduri sunt multiple: fundraising poate fi sinonim cu friend
raising, glumesc practicienii, este bazat pe încredere/trust, spun englezii; orientarea spre
rezultate, iniţierea/abilitarea culturii de ajutorare/sponsorizare etc. Istoria luptei biblice dintre
David şi uriaşul Goliat ne poate inspira în colectarea de fonduri, primul acţionând cu mare
încredere în biruinţă, având în loc de arme doar 5 pietre, doar una din ele fiindu-i de ajuns
pentru biruinţă. Această biruinţă a precedat urcarea lui David pe tronul regatului Izrael.
Specialiştii în domeniu recunosc complexitatea procesului, a nu confunda aceasta cu
„umblatul cu mâna întinsă/cu cerşitul”. Or, fundraising-ul constituie 90% de psihologie şi
10% de tehnică învăţată.
Pentru ce? De ce? avem nevoie de colectarea de fonduri?

2
 Avem nevoie de o campanie extinsă de promovare, pentru a ne face văzuţi şi auziţi;
 Dorim să menţinem un personal de calitate, calificat şi motivat pentru efort intens;
 Vrem să ne menţinem performanţa în activitate pe termen lung, fără întreruperi;
 Treptat, învăţăm să trecem de la serviciile gratis din proiecte la serviciile contraplată, care
educă consumatorul, îl învaţă să fie mai responsabil şi mai selectiv în acelaşi timp.
Învăţăm să ne facem priorităţi clare de activitate şi să ne focusăm pe abordări de profunzime,
nu doar să ne menţinem pe linia de plutire etc. De regulă, există două tipuri de fundraising:
1. Fundraising casuistic: apariţia unor fonduri disponibile pentru proiecte;
2. Fundraising operativ, atragerea de fonduri pentru acoperirea cheltuielilor curente.
Printre resursele cele mai răspândite enumerăm susţinerile unidirecţionale,
nerambursabile (donaţii, binefaceri, cotizaţii de membru, ajutor umanitar, tehnic internaţional
etc.); antreprenoriatul social etc.
O metodă inovativă de colaborare benevolă, în scopul colectării resurselor, inclusiv
financiare, – Crowdfunding (denimită finanţare populară, apărută în 1997), se aplică în cazul
în care există un proiect interesant, în mod individual sau instituţional, unde se descrie într-un
mod atractiv şi detaliat, apoi se plasează pe platforma respectivă pe un server special din
Internet, pentru a sensibiliza mai mulţi donatori într-un termen limitat. Firma care
administrează serverul ia un comision pentru deservire. Aceeaşi idee de proiect poate fi
plasată pe platforme diferite concomitent. Ca exemplu, semnalăm că pe parcursul anului 2012
au fost adunate în lume peste 2,7 mlrd. dolari în total, depăşind cu 81% sumele adunate în
2011. În 2013 s-au adunat 4,1 mlrd. de dolari prin intermediul platformelor: Kickstarter,
StartSomeGood, RockerHub.
Exemplu: în anul 2008, în Campania Electorală Barack Obama a colectat 272 mln. de
dolari de la peste 2 mln. de oameni, marea majoritate a donatorilor au fost persoane fizice,
care au contribuit cu sume mici.
Regizorul moldovean Mircea Bobînă a adunat în jur de 3000 de dolari pentru a crea un
film despre jertfele războiului din Afganistan. Tele-fundraising este o altă metodă răspândită
de colectare a resurselor, care ia amploare tot mai mare în ultimii ani. Exemple de
Kickstarter: www.betterplace.org(Germania); http://www.respect.net (Austria) şi exemple de
Croudinvesting: http://www.boomstarter.ru, cu deviza: Dream big. Raise funds. Do good;
http://www.dobro.mail.ru: Servis dlea dobrih del; http://www.kickstarter.com: Bring life to
creative projects; http://www.startssomegood.com

3
 O platformă on-line de finanţare a diverselor proiecte de tip Krowdfunding a lansat
ONG-ul „Start-Moldova” cu sprijinul Moldova Agroindbank (MAIB) şi a Agenţiei de Stat de
Ocrotire a Proprietăţii Intelectuale (AGEPI).
În general, activităţile culturale, sportive se pretează în mod preponderant la asemenea
modalitate de colectare a fondurilor. Produsul finanţat ca atare este remunerarea şi
finanţatorii se bucură în primul rând de rezultatele donaţiilor făcute. Platforma este
intermediarul dintre cei care donează şi beneficiar, mulţi donatori dorind să rămână în
anonimat. Or, tradiţia vechilor evrei de a da zeciuiala, având încrederea că a zecea parte din
veniturile tale este a lui Dumnezeu, cei mai mari donatori fiind evreii, este de mare preţ aici.
Recunoaştem că nu este uşor într-o ţară săracă să colectezi fonduri pentru idei
frumoase, pentru a face bine, de vreme ce cultura donaţiilor, binefacerilor (giving culture) nu
este dezvoltată. Mai întâi trebuie să sensibilizăm inima, apoi buzunarul.
Taxonomia donatorilor se prezintă astfel: donatori de stat (ambasadele – SUA, Suediei
şi Olandei sunt cei mari donatori, cu multă birocraţie, dar cu fonduri mari); donatori
interguvernamentali: fondurile ONU, UE, Comisia Europeană etc., colectate din cotizaţiile
ţărilor membre, cu multă birocraţie, dar cu foarte mari fonduri, multe fiind destinate
schimbărilor la nivel de politici; donatori particulari (fonduri private), cei mai flexibili şi
mai uşor de abordat, acestea se referă la persoanele fizice, la serviciile contra plată. Când
facem matricea sponsorilor, operăm o sinteză, dar şi un plan de abordare.
Conceptul de responsabilitate socială se află, în acest context, în plină evoluţie,
businesses-ul se întoarce cu faţa spre societatea civilă şi sprijină diferite proiecte. 90 de
procente din finanţatori oferă produse şi nu bani lichizi. Programele corporative de
responsabilitate socială se răspândesc în ultimul timp, inclusiv la iniţiativa UE, care obligă
agenţii economici să facă rapoarte de activitate socială, indicând acţiunile concrete făcute
pentru comunitatea în care funcţionează. Astfel, cererile de finanţare din partea ONG-urilor
de la firme nu se abordează doar ca cereri, ci ca oportunităţi pentru cele din urmă de a se
manifesta în plan social. În acelaşi sens, planul de angajament comunitar devine obligatoriu
pentru cei care iau credite bancare, aceştia trebuie să raporteze că se angajează să ajute
comunitatea, să prevină/să soluţioneze problemele apărute, legate de mediu, de economie,
educaţie etc.
Lansarea în activităţi de antreprenoriat devine o necesitate şi o modalitate de dezvoltare
a organizaţiei/şcolii, dar şi a comunităţii, important că viaţa oamenilor devine mai bună.
Oferirea unor servicii pentru organizaţiile non-profit este un mecanism de alternativă, apărut
în occident cu aproximativ 30 de ani în urmă. Deosebirea de bussinesul tradiţional constă în

4
faptul că asemenea afaceri nu se ocupă în scopuri de profit, ci de ajutorare și de întreprindere
a unor măsuri de supravieţuire şi sprijinire a altor activităţi educaţionale, care nu sunt şi nu
pot fi sursă de profit. Statul este interesat de asemenea alternative, dar, deocamdată, nu putem
semnala practici pozitive de sprijinire/promovare a acestuia la noi.
Potenţialul pentru antreprenoriatul social în Moldova este foarte mare, abordarea
creativă, ne-standard a problemelor poate fi o soluţie foarte bună la îndemâna oricui.
Antreprenorii sociali sunt oameni creativi, cetăţeni responsabili, care oferă servicii de calitate
în cele mai diferite domenii. În ultimă instanţă, elaborarea planului de afaceri (business plan)
devine, la fel, o necesitate pentru colectarea ordonată a resurselor, care, odată cu dezvoltarea
organizaţiei, devin tot mai necesare şi mai diverse, dar şi mai mari.
Alte forme de atragere a resurselor: vânzarea diferitor produse confecţionate/editate în
proiecte; implicarea voluntarilor în activităţi; cotizaţiile de membru; oferirea de servicii
contra plată; promovarea unor organizaţii pe paginile revistelor, paginilor web; atragerea
sectorului privat, a organizaţiilor de stat, a filantropilor; conlucrarea cu APL-ul etc.
În încheiere, invităm instituţiile educaţionale din ţară să răspundă provocării descrise
mai sus, pentru asigurarea stării de bine în înţelesul deplin al cuvântului, a tuturor actorilor
educaţionali, inclusiv pentru acoperirea golurilor financiare şi materiale resimţite în criza
economică îndelungată pe care o parcurgem.

Referințe bibliografice:
1. http://www.finantare.ro/ghid-de-strangere-de-fonduri;
2. Ghid de colectare a fondurilor pentru organizaţiile necomerciale. Pe:
www.iom.md;
3. www.civic.md/.../1252-ghid-de-strangere-de-fonduri;
4. http://blogunteer.ro/2012/08/3-metode-inedite-pentru-a-strange-fonduri/.