Organizaţia criminală

Maxim Victoria
Definiţia organizației criminale
• Însemnul de organizaţie criminală semnifică activităţile infracţionale ale
unor grupuri constituite pe principii conspirative, în scopul obţinerii unor
importante venituri ilicite la cote deosebit de ridicate.
• O organizaţie criminală, prin modul său de structurare, flexibilitatea şi
deosebita capacitate de infiltrare în zonele vitale ale politicului şi
economicii, prin întinderea sa mondială rapidă, prin recursul
necondiţionat la violenţă, corupţie şi şantaj, reprezintă un pericol direct şi
de mare actualitate, o sfidare la adresa societăţii mondiale.
• Codul lor moral presupune un deosebit simţ al demnităţii individuale şi
pretinde o tăcere liber consimţită în problemele secrete. Acest sistem
dăinuie de foarte mult timp şi este respectat cu rigurozitate.
Clasificări ale grupurilor criminale
• Există mai multe clasificări ale grupurilor criminale. În funcţie de caracterul
activităţii antisociale a lor V.Vasiliev distinge grupuri implicate în:
• furturi, spargeri, extrageri, delapidări - activitate cu caracter de violare a
proprietăţii;
• banditism - caracter complex, în care se împleteste activitatea criminală
îndreptata împotriva proprietăţii cu cea care provoacă prejudicii fizice şi
morale personalităţii;
• viol în grup;
• acte de huliganism, efectuate uneori sub influenţa stării de ebrietate;
• dezordini publice, uneori cu caracter politic, naţionalist etc.
Tipologie Samonov
• Alt cercetător, A.Samonov, le divizează conform acestui criteriu în grupuri care practică
furturi, speculă, mita, acţiuni criminale de intermediere, contrabandă, mafie, huliganism,
evidenţiind în calitate de formaţiune aparte grupul criminal din cadrul penitenciar.
• Dacă vom utiliza în calitate de criteriu de clasificare caracteristicile cantitativ-calitative ale
grupurilor criminale în cumul cu tipul activităţii pe care acestea o îndeplinesc, vom obţine o
tipologie mai optimală din punct de vedere al psihologiei juridice.
• Aşa deci, utilizînd aceste criterii putem distinge:
• Grupuri situative. Deţinînd un scop criminal şi fiind orientate spre săvîrşirea unei infracţiuni,
aceste grupuri sînt de fapt slab organizate, este lipsă, sau abia se conturează structura
ierarhică a status-urilor, divizarea rolurilor şi, respectiv, a funcţiilor. Activitatea acestor
grupuri decurge în lipsa unui plan sau după unul întocmit pe loc. Frecvent asemenea grup
nu are un lider, sau funcţiile lui le prea liderul formaţiunii cu caracter neutru. Grupul poate
activa o singură dată, epizodic, sau constant, trecînd la treapta următoare de dezvoltare.
Tipologie Samonov
• Grupuri criminale organizate. Posedă o experienţă criminală.
• Acţiunile sînt plănuite din timp în comun, sau de către conducători, rolurile, şi respectiv
funcţiile, sînt împartite între membrii grupului. Grupul practică o activitate criminală stabilă
într-un anumit domeniu, deţine un fond material (bănesc), împarte veniturile provenite din
crimă membrilor lui conform aportului. Are o structură ierarhică relativ stabilă, care în cele
mai frecvente cazuri s-a conturat înca pînă la momentul comiterii primei crime, împartaseste
norme şi reguli comune, regurge la sancţiuni în caz de nerespectare a acestora.
• Organizaţii criminale. Practică o activitate criminală de amploare şi cu un grad sporit de
periculozitate socială, care, nu numai că este de durată, dar posedă şi capacitatea de
regenerare şn caz de eşec. În grup este strict stabilită o ierarhie a status-urilor, împartite
rolurile şi funcţiile. Activitatea organizaţiei criminale este reglată strict, respectarea normelor
şi regulilor este controlată de către lider, sau organizatori. Motivele, interesele, scopurile
comune oferă grupului caracteristicile unei formaţiuni cu caracter unitar.
Vasiliev la fel distinge trei nivele ale
criminalităţii în grup
• Nivelul inferior. Sunt grupuri cu o structură slab definită, componenţa lor adesea schimbîndu-se. Se specializează
în anumite tipuri de activităţi criminale: viol, hoţii, tîlhării, operaţii cu valută, realizarea substanţelor drogante etc.
Împartirea rolurilor şi, respectiv, a funcţiilor, sau se face pe loc, sau, în cazul unei organizări mai superioare - din
timp şi cu recrutarea unor forţe din exterior: cumpărători şi realizatori ai obiectelor furate, informatori.
• Nivelul mediu. Grupuri cu o structură determinată, cu conducători permanenţi, uneori chiar ocupînd un post de
stat. Activitatea criminală a acestora poate fi de diverse tipuri: sustragerea de bani, crime economice, spargeri etc.
Membrii acestor grupuri trec o pregătire specială, sînt “profesionişti” într-un anumit domeniu.
• Nivelul superior. Grupuri organizate avînd structura similară a celei a unui sindicat. Întrunesc profesionali în
activitatea criminală. Posedă o ierarhie strictă şi stabilă a status-urilor şi rolurilor, funcţiile sînt determinate,
acţiunile planificate. Utilizează mijloace tehnice moderne, posedă spaţiu pentru întrunirile criminale, nu arareori -
pentru activitatea de bază (falsificare, fabricare etc). În grup este instaurată o disciplină de fier, menţinută prin
control permanent şi aplicarea de sancţiuni.  Activitatea este conspirativă, utilizînduse diverse strategii în acest
scop în funcţie de politica de combatere a criminalităţii promovată de stat. Întrunesc în structura sa mai multe
grupuri cu activitate multiplă, cu conducere la nivel primar, dar şi centralizare strictă.  Cooptează lucrători ai
aparatelor de stat, utilizînd în acest scop diverse metode - de la mituire pînă la constrîngere prin şantaj.  Posedă
teritoriul său strict determinat, sfera de influenţă, iar în ultimii ani - menţin legături criminale nu doar cu alte
grupuri criminale din spaţiul unui singur stat, dar şi la nivel internaţional.
• Acest ultim nivel este definit în Codul Penal cu noţiunea de organizaţie criminală. Iată
cum ilustrează structura contemporană a criminalităţii organizate autorii cărţii citate
mai sus:
• Organizaţia criminală este complexă, avînd forma unui sindicat, în structura căruia
intră grupuri de informare, de cercetare şi structurile criminale. Fiecare grup criminal
este alcătuit la rîndul lui din grupuri subordonate, conduse de lideri, care au la
dispoziţie detaşamente ce asigură securitatea, agenţi şi detaşamente încadrate direct
în “producţia” criminală. În fiecare detaşament sînt pînă la cincizeci de membri. Liderii
organizaţiei criminale realizează contacte directe cu persoanele corupte din organele
de drept, de administrare a statului, cu politicieni, conducerea băncilor, a firmelor şi
organizaţiilor comerciale. Reţeaua se caracterizează prin îmbinarea activităţilor şi
intereselor actorilor, bazate pe solidaritate şi ajutor necondiţionat şi dublate de un
sistem de drepturi şi obligaţii care se impun individului”.
4 Grupe în concepția Interpolului
• a) Familiile mafiei, constituite pe structuri ierarhice stricte, norme interne de
disciplină, un cod de conduită şi o diversitate mare de activităţi ilicite ( familiile
italiene, americane, columbiene )
• b) Organizaţiile profesionale a căror membrii se specializează în una sau două
tipuri de activităţi criminale ( furtul şi traficul de maşini furate, răpiri de persoane )
• c) Organizaţii criminale constituite pe criterii tehnice, care sunt rezultatul unor
împrejurări specifice precum închiderea graniţelor, circulaţia dificilă peste
frontiere, expansiunea geografică ( triadele, yakuza, jamaicanii ).
• d) Organizaţii teroriste internaţionale care practică asasinatul, deturnarea de
avioane, răpirea de persoane etc., sub diferite motivaţii politice, militare, religioase
sau rasiale.
Trăsături Specifice Mafiei
• a) STRUCTURA – membrii reţelei au sarcini şi responsabilităţi în funcţie de
pregătirea şi abilitatea specifică a fiecăruia. Însă şi structura se caracterizează
prin ierarhie strictă şi autoritate. O organizaţie criminală implică coordonarea
unui număr de persoane în planificarea şi execuţia actelor ilegale.
• b) ERMETISM SI CONSPIRATIVITATE. Această trăsătură derivă atât din vechea
origine socio-culturală a fenomenului cât şi din necesităţi obiective
determinate de nevoia de autoprotecţie, de evitare a penetrării propriilor
rânduri de către organismele abilitate prin lege. Discreţia şi respectarea legii
tăcerii omerta, sunt calităţi indispensabile pentru fiecare membru al unor
astfel de organizaţii. Componenţii lor riscă să fie eliminaţi fizic în caz de
trădare.
După Donald R. Cressy
Trăsături Specifice Mafiei
• c) FLEXIBILITATE, RAPIDITATE SI CAPACITATE DE INFILTRARE. În timp organizaţiile
criminale de tip mafiot au dovedit o extraordinară capacitate de adaptare atât în privinţa
domeniilor preferate de activitate, cât şi la condiţiile concrete, social-politice şi istorice
din ţările în care s-au constituit.
• d) CARACTERUL TRANSNAŢIONAL AL ORGANIZAŢILOR CRIMINALE.
• Deschiderea largă a frontierelor, elaborarea unei legislaţii extrem de permisive
factorului extern, slaba dezvoltare economică, instabilitatea politică şi corupţia din ţările
sărace au creat oportunităţi şi breşe excepţionale pentru expansiunea şi mondializarea
organizaţiilor criminale.
• e) ORIENTAREA SPRE PROFIT. Această trăsătură caracterizează activitatea organizaţiilor
criminale. Câştigul este realizat prin menţinerea monopolului asupra domeniilor în care
îşi desfăşoară activitatea: traficul cu narcotice, jocurile de noroc, pornografia, prostituţia,
traficul cu arme, etc.
Trăsături Specifice Mafiei
• f) UTILIZAREA FORŢEI. Este esenţială în atingerea propriilor obiective
şi se manifestă prin intimidare, şantaj, corupţie şi violenţă. Aceste
metode sunt utilizate în două direcţii:
• În primul rând, pentru a menţine disciplina în interiorul propriei
structuri. Odată pătruns în ”interior”, recrutul învaţă ”codul onoarei”
şi legea tăcerii-omerta siciliană. Indiscreţia sau trădarea sunt
pedepsite cu moartea, indiferent dacă structura criminală se numeşte
Mafia, La Cosa Nostra, Yakuza, Triade, etc.
• 2) Pentru a pedepsi acele persoane care nu se supun cerinţelor şi
intereselor criminale sau acţionează împotriva lor.
Organizații criminale
• Criminalitatea organizată are o psihologie aparte. Îşi fac simţită
prezenţa persoane inteligente, cu o cultură infracţională avansata.
Criminalitatea organizată se caracterizează prin:
• 1) profesionalizarea modului de operare (sistemul de comunicare şi
deplasare rapidă, studiul calificat al obiectivului, neutralizarea
sistemelor de pază şi alarmare electronică, măsuri de contracarare a
identificării prin dezinformare, false identităţi, distrugeri de probe,
crearea de alibiuri);
• 2) gravitatea consecinţelor (distrugeri uriaşe, inducerea sentimentului
de insecuritate, panică socială, pierderi de vieţi omeneşti);
Organizații criminale
• 3)ierarhizarea structurilor de subordonare in mediile criminale
( conducerea acţiunii, împărţirea profitului, reinvestirea profitului);
• 4)utilizarea corupţiei, şantajului, până" la cele mai înalte nivele sociale
(funcţionari publici, oameni de afaceri, oameni politici)
• Reţeaua se caracterizează prin îmbinarea activităţilor şi intereselor
actorilor, bazate pe solidaritate şi ajutor necondiţionat şi dublate de
un sistem de drepturi şi obligaţii care se impun individului”.
Organizații Teroriste
• Terorismul este greu de definit, aceasta constând în limitarea atribuirii unor anumiţi
factori, unor anumite tipuri de conflicte; altă dificultate este că e greu de presupus
aprioric împărţirea în „a face parte dintr-un grup şi a te simţi în afara grupului”.
• Definirea conceptuală ar consta în caracteristicile terorismului, grupate în patru categorii
generale: obiective, strategii, operaţii şi organizare.
• Scopul final urmărit de terorism este de natură politică, oricare ar fi psihologia de grup
sau motivele personale ale indivizilor care recurg la acte de terorism, prezenţa unor ţeluri
politice este esenţială, acestea separând terorismul de alte acte criminale. Terorismul
consideră că existenţa injustiţiei nu poate fi înlăturată prin nici o altă metodă decât prin
violenţă, de aceea a fost definit şi tactica ultimei soluţii.
• Multe organizaţii teroriste îşi justifică astfel acţiunea neapelând la ţeluri politice, ci la
„instanţe superioare”, la „adevăruri supreme”, „Jihad”, „revoluţii cataclismice” sau
„mondiale” etc.
Organizații Teroriste
• Grupul terorist este o entitate suborganizaţională, deoarece, cu cât un grup operaţional se măreşte, cu
atât va fi mai greu de menţinut disciplina şi mistica grupală, de evitat posibilităţile de infiltrare şi
demascare din interior.
• Grupările teroriste se constituie pe criterii subnaţionale, în vederea realizării unor scopuri subnaţionale,
motiv pentru care loialitatea faţă de statul-naţiune este, practic, inexistentă la acest nivel de organizare.
• Capacitatea de înţelegere a fenomenului terorist este abordată din trei puncte de vedere diferite:
• 1. al publicului, incluzând aici şi mass-media;
• 2. al teroriştilor, privitor la ei înşişi;
• 3. al specialiştilor, chemaţi să studieze fenomenul şi să-l combată.
• Percepţia publică a terorismului este influenţată de răspunsurile emoţionale vizavi de organizaţiile
teroriste responsabile de atacurile împotriva intereselor naţionale proprii sau ale ţărilor aliate (privind
condamnarea morală a teroriştilor şi a sponsorilor acestora).
• Perspectiva teroriştilor asupra terorismului – aceasta poate fi cea a membrului, a individului sau cea
colectivă, a întregului grup terorist.