LOBUL OCCIPITAL

Maxim Victoria, gr. G41

FUNCTIILE LOBULUI OCCIPITAL
➤ Lobul occipital contine cortexul vizual primar. Senzorii retinei
trimit stimulii prin tracturi optice pana in corpurile laterale
geniculate, unde stimulii continua pana in cortexul vizual.
Fiecare cortex vizual primeste informatii de la senzori de la
retina, insa incrucisat. Zona Broadmann 17 primeste
informatii vizuale de la retina contralaterala superioara
reprezentand campul vizual inferior. Lingula primeste
informatii de la retina contralaterala inferioara reprezentand
campul vizual superior.
➤ Celulele lobilor occipitali sunt aranjati precum o harta a
spatiului. Daca lobul occipital este afectat duce la pierderea
vederii. Leziunile pot provoca si diverse halucinatii.
FUNCTIILE LOBULUI OCCIPITAL
➤ Lobul occipital este impartit in mai multe parti.
Fiecare zona visuala contine o harta completa a lumii
vizuale. Desi nu exista separatori anatomici care sa
diferentieze aceste zone (cu exceptie striatiile
proeminente din cortexul striat), psihologii au
impartit cortexul in mai multe regiuni dupa functia
lor.
➤ Prima zona este cortexul primar vizual. Contine
detalii de nivel scazut a orientarii, frecventa si
proprietatile culorilor. Cortexul vizual primar (V1)
proiecteaza in zonele occipitale a canalului ventral
(zona V2 si V4) si zonele occipitale ale canalului
dorsal (zona V3 si V5).
CORTEXUL VIZUAL PRIMAR
➤ Cortexul vizual primar este aflat in lobul occipital si primeste informatiile
direct din nucleii laterali geniculati. Canalul dorsal este asociat cu miscarea,
reprezentarea locatiilor obiectelor, controlul ochilor si mainilor, in special
cand o informatie vizuala este folosita pentru a ghida sau a ajunge la ceva.
➤ Canalul ventral incepe din cortexul primar vizual (V1), trece prin zona
vizuala numita V2 pana la cortexul temporal inferior. Canalul ventral este
asociat cu recunoasterea formelor si reprezentarea obiectelor. Cortexul vizual
primar este cea mai bine studiata zona vizuala din creier. La toate mamiferele
este localizat in cortexul occipital, responsabil pentru procesarea stimulilor
vizuali. Este cea mai simpla si cea mai veche zona vizuala corticala. Este
specializata pentru a procesa informatia despre obiectele statice sau in
miscare si in recunoasterea sabloanelor si formelor.
➤ Cortexul vizual primar este impartit in 6 straturi distincte, numerotate de la
1 pana la 6. Stratul 4, care primeste cele mai multe informatii de la nucleii
laterali geniculati este impartit si el in alte 4 straturi, numerotate 4A, 4B, 4C
alfa si 4C beta. Numarul neuronilor din cortexul vizual primar a fost estimat
la 140 de milioane.
CORTEXUL VIZUAL PRIMAR SAU CANELAT
➤ Ca si structura, aceasta zona este un „detector de caracteristici”. Celulele simple raspund la bare
de lumina sau intuneric proiectate pe retina intr-un anumit loc si sub un anumit unghi. Celulele
complexe sunt asemanatoare celulelor simple, insa stimulul nu trebuie sa fie proiectat intr-un
anume fel. Acestea pot sa acopere mai multe campuri vizuale si sa genereze un raspuns. Celulele
hipercomplexe raspund doar la bare de lumina de o anumita lungime si sunt integrate de la mai
multe celule complexe.
➤ Neuronii acestei zone raspund la anumite tipuri de stimulari vizuale. Pot raspunde la linii
verticale, insa nu si la cele oblice sau orizontale din campul receptor. Acesti neuroni se numesc
neuroni complecsi si neuroni hipercomplecsi. Neuronii complecsi raspund la mai multi stimuli
care au aceeasi orientare in camp, iar neuronii hipercomplecsi integreaza influxurile de la neuronii
complecsi. Rolul lor diferta in functie de stratul pe care se afla. Anumiti neuroni prelucreaza
conturul grosier al stimulului iar altii prelucreaza coloana, textura si sablonul stimulului.
➤ Suprafața cortexului vizual primar sau striat (zona Brodman 17) este localizată în circumvoluțiile
care provin de la pereții fisurii calcaroase și se caracterizează prin obținerea radiației optice. În
peretele superior al fisurii calcarice (pene) este prezentată jumătatea inferioară a câmpului vizual
al contralateral. În peretele inferior al fisurii calcaroase (gyrusul lingual) este reprezentată
jumătatea superioară a câmpurilor vizuale contralaterale. În cele din urmă, vederea maculară se
găsește în jumătatea posterioară a cortexului vizual primar. În general, leziunile unilaterale ale
acestei zone ale lobului occipital produc o hemianopie contralaterală omonimă.
CORTEXUL VIZUAL PRIMAR SAU CANELAT
➤ Aria 17 Brodmann reprezinta nucleul analizatorului optic,
realizeaza integrarea modala primara, concretizata prin
capacitatea de a avea senzatii vizuale. Aria 17 = centrul
experientei vizuale elementare
➤ Ariile 18 si 19, prin excelenta asociative, realizeaza integrarea
secundara, pe care o putem denumi obiectuala sau sintactica.
Zonele de asociere vizuală a lobului occipital sunt formate din
zonele parazitare și zonele periestriate, sau aceleași, zonele 18 și
19 ale Brodamanului. Zona periestrială este mai mare decât
paraestriatul și formează cea mai mare suprafață laterală a lobului
occipital. Zonele 18 și 19 din Brodman primesc informații vizuale
care provin din zone striate bilateral. Acestea sunt regiuni
esențiale atunci când vine vorba de formarea percepțiilor vizuale
complexe legate de culoare, direcția obiectelor sau mișcării.
➤ Leziunile care provin din aceste zone provoacă de obicei agnosia
vizuală, adică incapacitatea de a recunoaște obiectele și culorile.
CORTEXUL PRESTRIAT V2
➤ Zona vizuala V2, numita si cortexul prestriat este a doua mare
regiune din cortexul vizual si prima regiune din zona asocierii
vizuale. Primeste conexiuni de la V1 si trimite alte conexiuni
puternice catre V3, V4 si V5. De asemenea, trimite raspunsuri si
inapoi catre V1.
➤ Din punct de vedere anatomic, V2 este impartita in 4 regiuni. Una
dorsala si una ventrala in fiecare din cele doua emisfere cerebrale.
Impreuna aceste 4 refiuni realizeaza o harta completa a lumii
vizuale. Din punct de vedere functional, V2 are multe proprietati
in comun cu V1. Celulele au proprietati de orientare, frecventa si
culoare. Raspunsul multor neuroni din V2 sunt modulati de mai
multe proprietati complexe, precum orientarea conturilor
provocate de iluzii si identifica daca obiectul este parte din figura
sau din fundal.
➤ V2 este principala arie de asociere si centru al memoriei vizuale si
are un rol in organizarea imaginii si in acomodare.
CORTEXUL VIZUAL COMPLEX V3
➤ Cortexul vizual complex se refera la regiunea cortexului localizata imediat
in fata V2, ce include regiunea numita V3. Exista mici controverse cu
privire la aceasta zona, unii cercetatori sustin ca mai contine inca doua sau
chiar trei subdivizii functionale. De exemplu, David Van Essen a propus
existenta unui „V3 dorsal”, cu conexiuni distincte si a unui „V3 ventral”. In
aceasta regiune se gasesc neuroni ce raspund la diferite combinatii de
stimuli vizuali.
➤ V3 dorsal este considerat ca facand parte din canalul dorsal, primind intrari
de la V2 si de la zona primara vizuala, proiectand in cortexul parietal
posterior. Din punct de vedere anatomic este localizat in zona 19
Broadmann. Cercetarile recente au aratat ca zonele V3 si V3A joaca un rol
important in procesarea miscarii dar si in recunoasterea formelor.
➤ V3 ventral are conexiuni mult mai slabe de la zona vizuala primara si
conexiuni mai puternice cu cortexul temporal inferior. Aici se formeaza
fibrele motorii care se proiecteaza subcortical. Au un rol important in
vederea stereoscopica (orientarea spatiala, perceperea formelor, imaginea
corpului, miscarea in profunzime si localizarea imaginilor).
ZONA VIZUALA V4
➤ Este aflata in partea anterioara a V2 si cuprinde cel putin 4 regiuni: stanga si
dreapta (V4 dorsal) si stanga si dreapta (V4 ventral).
➤ Aceasta regiune primeste informatii de la V2 si trimite conexiuni puternice
catre zona Gyrus temporal inferior. Primeste intrari directe si de la V1 si are
conexiuni slabe cu V5.
➤ V4 este zona din canalul ventral ce arata o modulatie de atentie puternica.
Majoritatea studiilor au indicat ca atentia selectiva isi poate schimba
potentialul de actiune cu 20% in V4. La fel ca si V1, V4 este proiectat pentru
orientare, frecventa si culoare. Spre deosebire de V1, V4 este proiectat
pentru a detecta elementele obiectelor, insa nu poate realiza recunoasteri
complexe precum fetele oamenilor.
➤ Potentialul de actiune al zonei V4 este descris pentru prima data de Semir
Zeki in anii 70. Zeki a spus ca scopul zonei V4 este acela de a procesa
culoarea, dar si forma obiectelor. Studiile recente au aratat ca V4 manifesta
plasticitate, codeaza stimulii si joaca un rol in campul atentiei. Are un rol
important in perceptia colorata.
ZONA VIZUALA V5
➤ Aceasta regiune joaca un rol major in perceptia miscarii si ghideaza unele miscari ale
ochilor. Zona vizuala V5 se ocupa cu perceperea formelor in miscare.
➤ V5 este conectata cu o serie de alte zone corticale si subcorticale. Intrarile sale provin
din zonele vizuale corticale V1, V2, V3 dorsal si zona pulvinara inferioara. V1 ofera
cele mai importante informatii catre V5. Neuronii din aceasta regiune sunt capabili
sa raspunda la informatia vizuala chiar daca V1 este distrus sau este inactiv.
Cercetarile realizate de Semir Zeki si colaboratorii sai au aratat ca anumite tipuri de
informatie vizuala pot ajunge in V5 inainte sa ajunga in V1.
➤ V5 trimite informatii in zonele imediat inconjuratoare din cortex. Primele studii ale
proprietatilor neuronilor din V5 au aratat ca o mare parte din celulele de aici se
concentreaza asupra miscarii, directiei si vitezei stimulilor vizuali. Aceste rezultate au
sugerat ca V5 joaca un rol semnificand in procesarea miscarii vizuale. Si neuronii din
V1 se ocupa de directia si viteza obiectelor in miscare, lucru ce a dat nastere unor
intrebari: ce poate face V5 si nu poate V1?
➤ O leziune a zonei V5 duce la o grea percepere a miscarii si a procesarii stimulilor
complecsi. Contine multi neuroni selectivi pentru miscare si elemente vizuale
(finalul liniilor, colturilor etc). Microstimularea unui neuron locat in V5 afecteaza
perceptia miscarii. De exemplu, daca am gasi un neuron cu preferinta catre miscarea
inainte si am folosi un electrod pentru a-l stimula, atunci pacientul ar raporta o
miscare „inainte”. Exista insa multe controverse asupra acestei zone, iar unii
cercetatori sustin ca detectarea miscarii este deja disponibila la nivele mai joase
precum V1.
CORTEXUL VIZUAL SECUNDAR
➤ Lobul occipital prezintă două căi principale de comunicare cu alte regiuni ale creierului. Aceste căi permit
transmiterea informației care ajunge la cortexul vizual primar și, prin urmare, trimite informațiile vizuale
structurilor creierului corespunzătoare. Cortexul vizual secundar include functii precum recunoasterea formei
obiectelor, culorii etc. Canalul ventral este implicat in miscare, pozitie si in construirea imaginii 3
dimensionale. Aceste zone ar putea fi si locul memoriilor vizuale si ale perceptiei.
➤ Cortexul vizual secundar este implicat in asocierea imaginilor si ne poate spune ce obiect privim, iar canalul
ventral ne raspunde la intrebarea „unde se afla?” in spatiu. Tractul dorsal al lobului occipital este responsabil
pentru conectarea cortexului vizual primar cu regiunea frontală a cortexului cerebral. Această conexiune se
face prin rețele neuronale care se află aproape de regiunea superioară a craniului. Astfel, prin acest traseu,
informațiile prelucrate de cortexul vizual primar ajung la lobul parietal prin cel de-al treilea și al cincilea cortex
vizual. În prezent, se presupune că acest proces de prelucrare a lobului occipital este responsabil pentru
stabilirea caracteristicilor locației și mișcării stimulilor vizuali. Din acest motiv, piesa dorsală este cunoscută și
sub numele de "unde" și "cum", deoarece permite elaborarea și examinarea acestor elemente de stimuli vizuali.
➤ Tractul ventral al lobului occipital pornește de la cortexul vizual primar și trece în regiunea frontală a
creierului prin partea inferioară a acestuia. Adică, adoptă un traseu similar cu cel al traseului dorsal, dar trece
prin regiunile inferioare ale cortexului. Această cale se realizează prin cel de-al doilea și al patrulea cortex
vizual și este responsabilă de prelucrarea informațiilor colectate și analizate de cortexul vizual primar. Rețeaua
neurală care constituie această cale de transmisie este responsabilă pentru procesarea caracteristicilor
elementelor izolate care sunt vizualizate în fiecare moment. Adică, tractul ventral al lobului occipital permite
transmiterea informațiilor despre conținutul stimulilor vizuali în alte zone ale creierului. Din acest motiv,
această rută este cunoscută și ca ruta "ce".
FIZIOPATOLOGIA LOBILOR OCCIPITALI
➤ În rezumat, lobul occipital conține zonele sau centrele nervoase care reglementează, în principal,
următoarele activități: Elaborarea gândirii și emoției. Interpretarea imaginilor. Vision. Recunoașterea
spațială.
➤ Discriminarea mișcării și a culorilor. Tulburarea perceptiei formei, dimensiunilor si miscarii obiectelor.
➤ Palinopsie (paliopsie) – persistenta vizuala in timp sub forma de persistenta sau recurenta a unei imagini
(are impresia ca vede trecand din nou prin fata sa o persoana pe care a vazut-o cu cateva minute inainte.
➤ Agnozia vizuala poate fi conceputa ca rezultat al lezarii ariilor 18 si 19 care impiedica transmiterea si
eventual integrarea informatiei sosite din aria 17
➤ Acromatopsia – un deficit dobandit al perceptiei culorilor, secundar unei leziuni corticale.
➤ Anomia culorilor – o afazie optica pentru culori; pacientii pot potrivi fragmentele de culori si pot asocia
culorile cu obiectele, dar cand prezentam o culoare specifica acesti pacienti sunt incapabili de a o
denumi.
➤ Cecitatea corticala sau cecitatea psihica se datoreaza lezarii bilaterale a ariei striate (aria 17). Deficitul
este asociat uneori unui tablou confuzional, unei dezorientari temporo- spatiale si uneori unui usor
deficit senzitivo-motor. Cel mai des bolnavul ignora deficitul sau este indiferent fata de acesta.
➤ Neglijarea campului vizual – lipsa de raportare, raspundere sau orientare la stimuli noi, semnificativi,
prezentati de partea opusa leziunii cerebrale, la cazurile la care acest neajuns nu poate fi atribuit unor
deficite motorii sau senzoriale (Jones, Tranel 2001).
FIZIOPATOLOGIA LOBILOR OCCIPITALI
➤ Lobul occipital este una dintre regiunile creierului care tratează cele mai puține
leziuni. Fiind localizat în spatele creierului, este destul de protejat de patologii.
Cu toate acestea, traumatismele suferite în această zonă a craniului pot produce
schimbări subtile în funcționarea lobului occipital, fapt care poate fi tradus în
distorsiuni vizuale-perceptuale. De fapt, daunele suferite în lobul occipital produc
de obicei defecte și cicatrici în câmpul vizual. Mai precis, leziunile originare din
regiunea Persitrate a lobului occipital (o structură implicată în prelucrarea vizuală
spațială) generează de obicei modificări ale discriminării mișcării și culorii.
➤ Pe de altă parte, o anumită deteriorare a lobului occipital poate provoca o
pierdere omonimă de viziune cu exact același câmp tăiat în ambii ochi. Unele
cercetări au arătat că tulburările lobului occipital pot provoca halucinații și iluzii
perceptive. Acestea pot fi cauzate atât de rănirea regiunii occipitale, cât și de
convulsiile temporare ale lobului. Iluzii vizuale (modificări ale percepției) pot lua
forma unor obiecte care par mai mari sau mai mici decât sunt în realitate, obiecte
care nu au culoare sau obiecte care prezintă o colorare anormală. În cele din
urmă, leziunile în zona parietal-temporală-occipitală a asociației pot cauza orbirea
cuvântului cu deficiențe de scriere.
EPILEPSIA OCCIPITALA
➤ Studii recente au arătat că lobul occipital ar putea fi o structură foarte
importantă a creierului în dezvoltarea epilepsiei.
➤ Deși astăzi nu există încă date incontestabile, mulți autori sugerează că
lobul occipital ar avea un rol proeminent în apariția crizelor epileptice sau
cel puțin în parte din ele. În acest sens, au fost descrise epilepsiile lobului
occipital, care se caracterizează prin crize parțiale care sunt simple sau
generalizate secundar. Manifestările clinice ale acestei afecțiuni includ de
obicei, deși nu întotdeauna, manifestări vizuale și de obicei sunt legate de
migrene.
➤ Iluzii si halucinatii, modificari tonice si clonice ale capului si ochilor,
inchiderea pleoapelor sau fluturarea lor, tulburari vegetative, timice si de
automatism cand descarcarea se raspandeste. Cand fenomenele vizuale
pot actiona ca un factor declansator al unei epilepsii nefocalizate, se
vorbeste despre o epilepsie reflexa vizuala.
SINDROMUL TUMORAL DE LOB OCCIPITAL
➤ Tulburarile vizuale sunt unul din cele mai importante semne ale
tumorilor cu localizare la nivel occipital. Deficitele de camp vizual apar
prin lezarea directa a ariei striate sau a radiatiilor optice. Modificarile de
camp vizual se intalnesc la aproape toti pacientii si se manifesta sub forma
de hemianopsie homonima controlaterala (fiind afectata si vederea
maculara), deficit de camp vizual in semiluna si hemianopsie in cvandrant.
➤ Cand tumora evolueaza dinspre partea interna a cutiei craniene
comprimand fata convexa a lobului occipital, atunci hemianopsia se
mareste progresiv in campul nazal homolateral si in campul temporal opus.
Hemianopsia in cvadrant apare atunci cand tumora intereseaza fata
inferioara sau superioara a scizurii calcarine. Daca sunt interesate ariile de
proiectie ale vederii, bilateral, atunci se produce cecitatea corticala
(pacientul nu mai vede). In cecitatea corticala globii oculari sunt normali,
nu sunt afectati, orbirea rezultand din afectarea centrului nervos de
prelucrare a informatiilor vizuale.
SINDROMUL TUMORAL DE LOB OCCIPITAL
➤ In cazul tumorilor de lob occipital, cecitatea corticala se instaleaza lent, mai ales daca este
vorba despre un meningiom (acesta evolueaza lent pe o perioada de ani de zile). Daca
debuteaza brusc, atunci cel mai probabil cauza este ruptura unui vas din zona occipitala. O
caracteristica interesanta a cecitatii corticale este aceea ca bolnavii nu-si dau seama de acest
lucru si neglijeaza aspectul, pe de o parte deoarece aceasta se instaleaza lent, iar pe de alta
parte deoarece este lezat insusi centrul de perceptie vizuala. La unii pacienti cecitatea corticala
se rezuma doar la lipsa de percepere a anumitor culori (mai ales in leziunile occipitale stangi).
➤ In leziunile lobului occipital stang se mai intalneste si agnozia vizuala sau prosopagnozia
(imposibilitatea de a recunoaste figurile persoanelor cunoscute). In cazul leziunilor bilaterale
extinse se intalneste sindromul Balint care se manifesta prin:
➤ tulburari de atentie vizuala
➤ ataxie optica (bolnavul nu poate atinge obiectul fixat cu privirea)
➤ paralizia psihica a vederii.
➤ Halucinatiile vizuale sunt mai rar intalnite. In perioada de stare, simptomatologia este
completata de sindromul de hipertensiune intracraniana care potenteaza tulburarile vizuale
si starea generala de rau. Sindromul de hipertensiune intracraniana poate sa domine tot
tabloul clinic, facand dificil diagnosticul de tumora de lob occipital doar pe baza semnelor
clinice.
SINDROMUL TUMORAL DE LOB OCCIPITAL
➤ Tumorile de lob occipital se mai manifesta clinic prin tulburari de
vorbire, daca tumora intereseaza si lobul parietal.
➤ Tulburarile psihice constau in scaderea capacitatii cognitive, a memoriei
de scurta durata, stari de euforie alternand cu stari depresive, pierderea
interesului pentru evenimentele cotidiene.
➤ Manifestarile epileptice sunt diverse, putandu-se materializa prin crize
comitiale, grand mall sau petit mall, crize jacksoniene. In cazul unor
leziuni concomitente in hipotalamus apar si tulburari sfincteriene sau
crize narcoleptice.
➤ In stadiul final al bolii, cand tumora atinge dimensiuni mari, apar
tulburarile motorii si chiar tulburari cerebeloase, cand tumora apasa
asupra emisferului cerebelos de dedesupt. Tulburarile motorii se
manifesta ca o hemipareza controlaterala, iar tulburarile cerebeloase iau
forma unor tulburari de echilibru nesistematizate.
SINDROMUL TUMORAL DE LOB OCCIPITAL
➤ Agnozii vizuale:
- Frecvent intalnite in leziunile lobului stang si mai ales in leziunile
profunde
- Prosopoagnozie (agnozia fizionomiilor) intalnita mai ales in leziunile emisferului minor
➤ Halucinatii vizuale
- Apar paroxistic si insotesc de obicei o criza epileptica
Pot fi:
1. Elementare – scotoame, obiecte luminoase
2. Complexe – scene
➤ Alte simptome:
- Devierea conjugata a globilor oculari si a capului de partea opusa
leziunii
- Anizocorie cu pupila mai mica de partea tumorii
- Tulburari de acomodare
- Pareza nv oculomotor
SINDROMUL TUMORAL DE LOB OCCIPITAL
➤ TULBURARI DE VORBIRE
Apar rar prin cointeresari de vecinatate

➤ TULBURARI PSIHICE

Tulburari de memorie
Tulburari confuzionale
Stari depresive sau de euforie
➤ EPILEPSIA
Frecvent intalnite in cursul tumorilor occipitale.
Imbraca diverse aspecte de la forma majora la crizele
jacksoniene sau “petit mal”.
- Epilepsia occipitala: aparitia de fosfene, scotoame, halucinatii
complexe.
SINDROMUL TUMORAL DE LOB OCCIPITAL
➤ SINDROMUL DE HIPERTENSIUNE INTRACRANIANA
➤ TULBURARILE MOTORII. Metamorfopsiile: Tulburari de perceptie spatiala–
inclinarea, deformarea obiectelor, macro/micropsii, vedere inversata
- Intalnite in perioada tardiva a evolutiei
- Deficite motorii
- Hiperreflectivitate osteotendionasa
- Semn Babinski +
- Pareza faciala controlaterala
➤ TULBURARI CEREBELOASE
- Tulburari de echilibru insotite de dismetrie
- Se datoresc compresiunii pe emisferul cerebelos corespunzator
➤ TULBURARI DE SENSIBILITATE
- Hipoestezie controlaterala superficiala
- Apar prin cointeresarea lobului parietal invecinat
TULBURARI VIZUALE
➤ Tulburari de camp vizual: Apar in 90% din cazuri. Discromatopsiile – tulburari de
vedere a culorilor: Scotoame pentru culori, hemiacromatopsie omonima. Halucinatiile
vizuale occipitale: pot fi bi- sau tridimensionale, imobile sau mobile, complexe
Pot apare:
Hemianopsie homonima cu conservarea vederii maculare
Hemianopsie homonima controlaterala cu coninteresarea vederii maculare
Hemianopsii-lezarea scizurii calcarine/fibrelor geniculo-calcarine in traseul lor occipital
Hemianopsie omonima contralaterala- leziuni voluminoase cu afectarea intregii scizurii
calcarine
Hemianopsie contralaterala omonima partiala (in cadran sau sector) afectarea discreta a
!

scizurii calcarine
Hemianopsie maculara – rara, leziune discreta a polului occipital
Hemianopsia orizontala - doua hemianopsii in cadra
Hemianopsia dubla cu conservarea vederii maculare (“vedere prin teava de pusca”)
Hemianopsie dubla cu pierderea vederii maculare – cecitate corticala
- Deficit de camp vizual in semiluna
TULBURARI VIZUALE
➤ Cecitate corticala
- Apare prin lezarea bilaterala a ariei de proiectie elementara a vederii
- Uneori apare brusc (tradeaza si o leziune vasculara!)
➤ Cecitatea corticala
- lezarea bilaterala occipitala
- insotita de anosognozie vizuala – isi neaga cecitatea
- pot prezenta halucinatii vizuale

➤ Agnozii vizuale
- agnozie pt scris (cecitatea verbala)
- agnozie pentru obiecte
- agnozie spatiala-dezorientare spatiala
TUMORI DE RASPINTIE PARIETO- TEMPORO-OCCIPITALA
➤ MODIFICARI COMPLEXE ALE GNOZIILOR SI PRAXIILOR
➤ ASOMATOGNOZIA
➤ APRAXIA CONSTRUCTIVA
➤ AGNOZIA VIZUALA
➤ SINDROM GERSTMANN
➤ TULBURARI IN DESENAREA HARTILOR
➤ TULBURARI VESTIBULARE
➤ SINDROM HIC
MULȚUMESC