Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
AL REPUBLICII MOLDOVA
REFERAT
la disciplina
Psihologia Clinică
Controlat: Realizat:
Maxim Victoria
Chișinău, 2019
Clasificarea accentuărilor de caracter observate la adolescenţi, efectuată de A.E.Личко
1. Tipul hipertimic. Adolescenţii de acest tip se deosebesc prin mobilitate, comunicabilitate, sunt
năzbâtioşi. Posedând aptitudini generale bune, ei manifestă lipsă de asiduitate, de disciplină, au o
reuşită instabilă. Acest tip de adolescenţi, totdeauna, sunt bine dispuşi, gălăgioşi, veseli, optimişti.
În relaţiile lor cu părinţii şi pedagogii deseori apar conflicte din cauza atitudinii neserioase ce îi irită
pe adulţi. Aceşti adolescenţi au numeroase pasiuni care, însă, de regulă, sunt superficiale şi
trecătoare. Adolescenţii de tip hipertimic de cele mai multe ori îşi supraestimează aptitudinile, sunt
prea încrezuţi în forţele proprii, tind să se autodemonstreze, sunt lăudăroşi, vor să producă impresie
asupra celor din jur. Acţiunile educative din partea adulţilor trebuie să se axeze pe unitatea
cerinţelor, să fie bine gândite, logic argumentate, orientate spre exersarea trăsăturilor de voinţă şi
formarea capacităţilor de autocontrol şi autoeducaţie.
2. Tipul cicloid. Adolescenţii de acest tip au o iritabilitate sporită şi înclinare spre apatie, preferând
să stea singuri acasă în loc să comunice cu prietenii şi colegii. Ei tolerează cu mari dificultăţi chiar
şi cele mai mici neplăceri, iar la observaţiile celor din jur reacţionează foarte emoţional. Dispoziţia
lor se schimbă periodic, de la foarte bună până la starea de deprimare, cu perioade de aproximativ
două-trei săptămâni. De aici vine şi denumirea acestui tip. Acţiunile educative din partea adulţilor
trebuie să fie calme, echilibrate în îmbinare cu manifestarea unei conduite demne. Mai eficiente în
acest caz vor fi următoarele metode: explicaţia, conversaţia, exemplul adulului, implicarea
adolescentului în activităţi interesante şi practicarea sportului, autotreningului, yoga etc.
3. Tipul senzitiv. Acestui tip de adolescenţi îi este proprie o sensibilitate sporită în toate: şi în cele
ce îi bucură, şi în cele ce îi întristează, le insuflă nesiguranţă, teamă. Ei nu preferă companii mari,
jocuri pasionate, mobile, vesele şi năzbâtioase, de obicei, sunt timizi în prezenţa străinilor şi din
această cauză produc impresia de firi închise. De fapt, adolescenţii senzitivi sunt deschişi, sinceri şi
predispuşi la comunicare, însă cu acei pe care îi cunosc bine. Cea mai plăcută şi eficientă
comunicare pentru ei este cu micuţii şi maturii. Adolescenţii de acest tip sunt ascultători şi
manifestă un mare ataşament pentru părinţi. Odată cu maturizarea, ei pot întâmpina anumite
dificultăţi în cadrul adaptării la mediul semenilor, dar pot manifesta şi unele complexe de
inferioritate. În acelaşi timp, adolescenţii respectivi sunt educabili, de timpuriu manifestând
posibilităţi de formare a sentimentului de responsabilitate, dau dovadă de exigenţă morală faţă de
sine şi faţă de persoanele din jurul lor. Neajunsurile aptitudinilor ei deseori le compensează prin
acceptarea unor tipuri de activitate complicată şi printr-un grad înalt de asiduitate. Adolescenţii
senzitivi sunt exigenţi în alegerea prietenilor, ţin foarte mult la relaţiile cu ei, îi admiră, mai ales pe
cei în vârstă. Acţiunile educative ale adulţilor vor fi axate pe o comunicare şi colaborare sistematică
echilibrată, de tip stimulativ şi empatic. Dacă se vor observa eforturi intelectuale sau psihofizice
prea mari din partea adolescentului, îl vom învăţa să le planifice, să le alterneze şi să se odihnească.
5. Tipul schizoid. Cea mai esenţială trăsătură de caracter a acestui tip de adolescenţi este firea lor
foarte rezervată, închisă. Ei, de obicei, nu preferă compania semenilor lor, le place să rămână
singuri sau să se afle în compania celor maturi. Singurătatea spirituală în nici o măsură nu-l
incomodează pe adolescentul schizoid, care trăieşte în lumea sa, cu interesele sale, ce sunt
neobişnuite pentru copiii de aceeaşi vârstă. Asemenea adolescenţi deseori manifestă indiferenţă
exterioară faţă de alţi oameni. Ei nu înţeleg stările de spirit ale altor oameni, trăirile lor, nu sunt în
stare să manifeste empatie. Lumea lor internă de cele mai multe ori este ocupată de variate fantezii
şi pasiuni. Sentimentele le manifestă cu multă rezervă şi din acest motiv rămân neînţeleşi de cei
care îl înconjoară, mai ales de semenii lor, care, de obicei, nu-i agreează. Acţiunile educative ale
adulţilor vor fi concentrate asupra formării sentimentului realităţii, adecvanţei la mediu, capacitatea
de a asculta şi a înţelege alte persoane.
Karamazov)
4 Exaltat oscilație Ciclotimi Romeo de la entuziasm la disperare,
e inclinatie
excesivă a exaltată (Shakespeare) ptr extreme
sentimentelo Mathilde de la
r
între euforie Mole
și (Stendhal
depresie Rosu și negru)
5 Labil oscilații între Ciclotimi Razumihin, e un amestec de trasaturi distimice
e si
veselie și (prietenul lui hipertimice- de aici alternanta
tăcere, Raskolnikov,
în
hipertimie și Dostoievski-
distimie Crima si
pedeapsă”)
evenimente
triste cât și
de
cele fericite
8 Nestăpânit irascibilitate, Psihopati Mitea, impulsivitate,iritabilitate, tendinta
e spre
indispoziție, epileptoid (Dostoievski, alcoolism,nestăpinirea insinctelor
ă de
devieri- Frații hrana sau sexuale, criminalitate,
gindire
alcoolice, Karamazov) lenta si greoaie, inertie
intelectuală,
sexuale tendinta spre pedanterie
9 Distimic Posomoreală, Psihopati Niklaus, seriozitate, față morocanoasă, fire
Personalităț seriozitate e (Gotthelf din moale, lent, incapabil să ia
i exagerată subdepres ”Duminica hotărâri, neprietenos,neiubit ptr ca
subdepresi i vă bunicului” ) nu stie sa-și
ve manifeste /exteriorizeze
sentimentele
10 Anxios Tendința spre Fobie, Tapii ispasitori anxietate, ostilitate furibundă,
depresie,
spaimă, nevroză din literatură stingereală, impulsivitate,
(ex. vulnerabilitate
timiditate, ipohon- fata
tuberculoasă
drică din ”Idiotul”
de
Dostoievski)
Firea demonstrativă
Tabel nr. 2. Limita între normal și patologic în cazul personalității demonstrativ/ isterice
(după K.Leonhard)
Trăsături: Personalitate
capacitate de refulare, tendința de-a sanogene Neaccentuate obișnuită normală
acționa pripit, ușurința
Accentuate demonstrativă
comportamentului simulat,
adaptabilitate, imaginație bogată, patologice Excesive isterică bolnavă
dorința de-a face impresie, nevoia
de-a fi admirat., pripeala, egoismul,
teatralitate
Tipuri de personalitate conform lui Carl Jung
Cunoscutul medic și psiholog elvețian Carl Jung a analizat tipurile de personalități din
perspectiva psihanalizei, fiind un apropiat al lui Sigmund Freud. El a încadrat oamenii ca aparținând
unor patru tipuri primare de funcții psihologice și a propus două perechi dihotomice de funcții
cognitive:
• funcțiile raționale: reflexiv R și afectiv A;
• funcțiile iraționale: senzorial S și intuitiv I.
Reflexivul și afectivul sunt definite ca „raționale” (gânduri, sentimente, acțiuni raționale,
decizii), în timp ce senzorialul și intuitivul sunt cele „nonraționale”.
Senzorialul și intuitivul sunt funcțiile care colectează informațiile din mediul exterior,
prin percepție. Acestea descriu modul în care informațiile noi sunt înțelese și interpretate de către
fiecare ființă în parte. Persoanele care se regăsesc în senzorial au mai multă încredere în informații
care sunt prezente, tangibile și concrete și preferă să caute dovezi și fapte. Pe de altă parte, intuitivii
tind să aibă încredere în informații mai abstracte sau teoretice, care pot fi asociate cu alte informații
(amintite sau descoperite căutând un context sau un model mai larg).
Reflexivul și afectivul sunt funcții de luare a deciziilor, adică bazate pe judecată. Ele sunt
folosite pentru a lua decizii raționale, pe baza datelor primite de la senzorial și intuitiv. Reflexivul se
referă la luarea deciziilor pe logică, raționament, pornind de la un set de reguli. Afectivul se referă
la luarea deciziilor privind din perspectiva sentimentelor, emoțiilor.
Jung susține că aceste patru funcții sunt exprimate fie într-o formă introvertită, fie într-una
extrovertită, astfel că a definit două tipuri principale de caracter – introvert și extrovert.
Pornind de la aceste date și adăugând dimensiunile judecată vs. percepție, a fost dezvoltat
indicatorul Myers-Briggs (MBTI – Myers-Briggs Trait Inventory), care permite identificarea cu una
dintre cele 16 personalități. De exemplu, o persoană poate avea un tip de personalitate ISFJ
(introvertit, senzorialul, afectivul, judecată).
Trăsături de personalitate
Tipurile de personalitate sunt diferite față de trăsăturile de personalitate, ultimele fiind
exponentul unor tendințe comportamentale. Trăsăturile de personalitate pot fi determinate de
acțiunile, atitudinile și comportamentele noastre.
Cea mai cunoscută teorie a tipurilor de personalitate este denumită Big Five și include:
• Deschidere – cei care au un spirit aventurier, sunt deschiși către noi experiențe și sunt
curioși, apreciază arta. La polul opus, persoanele cu un grad scăzut de deschidere, preferă
rutina și evită experiențele noi;
• Conştiinciozitate – cei care sunt conștiincioși sunt organizați și foarte responsabili,
sunt disciplinați și concentrați pe rezultate. Persoanele cu un grad scăzut de conștiinciozitate
sunt mai spontane și mai libere, chiar nepăsătoare;
• Extraversiune – sunt persoane sociabile, energice, vorbărețe, asertive și vesele. Pe de
altă parte, persoanelor introvertite le place să petreacă timp singuri;
• Caracter agreabil – măsoară gradul de căldură și bunătate al unei persoane. Cu cât o
persoană este mai agreabilă, cu atât este mai de încredere și este dispusă să sară în ajutor,
dând dovadă de compasiune. Oamenii dezagreabili sunt reci, suspicioși și nu pot coopera;
invidia poate duce la perceperea celorlalți ca nefiind agreabili;
• Nevroză – persoane obsedate, anxioase, depresive. La polul opus, persoanele cu un
grad scăzut de nevroză, tind să fie stabile emoțional.
Acest model de analiză de tipurilor de personalitate au fost dezvoltate la sfârșitul anilor ’80 de
JM Digman și Lewis Goldberg, dar el își găsește originea pe la începutul anilor ’60.
Deși sunt elemente care alcătuiesc personalitatea fiecăruia, iar o persoană poate avea câte
puțin din fiecare, trăsăturile de personalitate mai pot fi împărțite în două mari categorii, cumva
dihotomice: