Calea olfactivă.

Aparatul de recepţie este reprezentat de

celulele mucoasei olfactive din porţiunea superioară a foselor
nazale. Mucoasa din zona olfactivă, aşa numita zonă sau pată
galbenă este alcătuită din celule olfactive, celule de susţinere şi
din celule bazale. Celulele olfactive în formă de fus reprezintă
protoneuronul căii olfactive. Sunt neuroni bipolari inclavaţi
printre celulele epiteliale de susţinere, fiind în acelaşi timp
receptori şi celule de susţinere. Prelungirea dendritică a
celulelor olfactive se termină cu nişte umflături în formă de
coşuleţ numite vezicule olfactive prevăzute cu cili scurţi şi
subţiri numiţi cili olfactivi care se proiectează la suprafaţa
mucoasei nazale. Axonii celulelor olfactive sunt înveliţi de teaca
lui Schwann şi formează nervii olfactivi (drept, respectiv stâng)
ce străbat lama ciuruită a etmoidului, apoi pătrund în bulbul
olfactiv unde fac sinapsă cu dendritele celulelor mitrale.
Celulele mitrale reprezintă deutoneuronul căii olfactive. Axonii
celulelor mitrale alcătuiesc tracturile olfactive care merg la ariile
olfactive de la nivelul scoarţei cerebrale ce aparţin complexului
rinencefalic. Este de menţionat că talamusul primeşte aferenţe
de la toate căile senzitivosenzoriale mai puţin calea olfactivă.
Centrii olfactivi pot fi clasificaţi în centrii olfactivi primari,
secundari şi terţiari.
Figura 61. Calea olfactivă (după Frank H. Netter)
1.Girusul corpului calos; 2. Girusul paraterminal; 3,4. Aferenţe şi
eferenţe ale bulbului olfactiv; 5. Comisura anterioară; 6. Stria
olfactivă medială; 7. Girusul hipocampic; 8. Girusul dentat; 9.
Fimbria hipocampului; 10. Uncus; 11. Girusul ambiens; 12.
Corpul amigdalian; 13. Substanţa perforată anterioară; 14.
Nucleul tractului olfactiv lateral; 15. Stria olfactivă laterală; 16.
Trigonul olfactiv; 17. Tractul olfactiv; 18. Nucleul olfactiv
anterior; 19. Etmoid, lama ciuruită; 20. Bulbul olfactiv; 21.
Nervii olfactivi; 22. Celule olfactive; 23. Celule bazale.

Centrii olfactivi primari de la nivelul bulbilor olfactivi primesc

informaţia olfactivă brută şi o transmit apoi centrilor olfactivi
secundari. Senzaţia olfactivă obţinută la nivelul centrilor
olfactivi secundari se asociază prin centrii olfactivi terţiari
(situaţi în lobul temporal şi cortexul prefrontal) cu alte funcţii
(vizuală, tactilă, vegetative) câştigând atributele unei senzaţii
olfactive conştiente, agreabile sau dezagreabile. În integrarea
senzaţiilor olfactive intervin de asemenea numeroase
fenomene reflexe şi psihice legate de educaţie, memorie şi
experienţă olfactivă.
Există o strânsă interdependenţă între analizatorul olfactiv şi cel
gustativ. Olfacţia influenţează sistemul nervos vegetativ,
sistemul vascular, comportamentul emoţional şi sexual. Un om
obişnuit poate distinge între 2000 şi 4000 de mirosuri. În
general bărbaţii au o sensibilitate olfactivă mai mică decât
femeile.
Figura 62. Calea sensibilităţii exteroceptive (după Lazothes)
1.Fasciculul spinotalamic lateral; 2. Fibre talamocorticale: 3.
Talamus; 4. Panglica lui Reil; 5. Fasciculul spinotalamic anterior;
6. Protoneuronul (la nivelul ganglionului spinal).
5.Calea optică vehiculează influxurile nervoase determinate de
excitaţii luminoase. Razele luminoase sunt recepţionate de
celulele senzoriale situate la nivelul retinei, celulele cu conuri
respectiv celulele cu bastonaşe. Celulele cu conuri sunt
responsabile de acuitatea vizuală şi de percepţia cromatică în
timp ce celulele cu bastonaşe sunt responsabile de percepţia
luminoasă. Primul neuron (protoneuronul) este reprezentat de
celula bipolară de la nivelul retinei. Dendritele celulelor bipolare
fac sinapsă cu celulele senzoriale, iar axonii cu dendritele
deutoneuronului reprezentat de celula multipolară de la nivelul
retinei. Axonii celulelor multipolare formează nervii optici care
părăsesc ochiul prin papila nervului optic. Nervii optici pătrund
în neurocraniu unde se încrucişează la nivelul chiasmei optice.
Încrucişarea interesează doar fibrele nazale (mediale) ale
fiecărui nerv în timp ce fibrele temporale rămân de aceeaşi
parte şi după încrucişare. După încrucişare se formează
tracturile optice formate din fibre temporale de aceeaşi parte şi
fibre nazale de partea opusă. Al 3-lea neuron al căii optice se
află în corpii geniculaţi laterali. Fibrele nervoase plecate de la
nivelul corpilor geniculaţi laterali intră în constituţia radiaţiilor
optice ale lui Gratiolet, străbat segmentul retrolenticular al
capsulei interne, descriu o curbă în jurul ventriculului lateral şi
al cornului său occipital şi se termină la nivelul cortexului pe
cele două buze ale scizurii calcarine în aria 17 Brodman.
Cadranele retiniene superioare se proiectează pe buza
superioară a scizurii calcarine, în timp ce cadranele inferioare se
proiectează pe buza inferioară a scizurii calcarine. Macula lutea
se proiectează la nivelul extremităţii posterioare a scizurii
calcarine şi în jurul şanţului retrocalcarin. Alături de aria 17
există ariile psihosenzoriale ale gnoziilor, respectiv aria 18
Brodman şi aria 19 Brodman cu rol în înregistrarea impresiilor
luminoase şi în recunoaşterea culorilor şi a formelor.
Figura 64. Calea optică (după Frank H. Netter)
1.Chiasma optică; 2. Tractul optic; 3. Corpii geniculaţi laterali; 4.
Radiaţiile optice; 5. Şanţul calcarin; 6. Fisura calcarină; 7.
Radiaţiile optice.

Nervul optic (latină Nervus opticus) este cel de-al doilea nerv
cranian și conduce informații senzoriale legate de simțul vizual.
Este un nerv senzitiv care preia și receptează informațiile
vizuale cu ajutorul celulelor specializate cu conuri și bastonașe
din retină. [1]
Primul neuron al căii optice (neuronii bipolari) preia informația
de la receptori (celulele cu conuri și bastonașe). Axonii
neuronilor multipolari (deutoneuronii căii optice) converg,
formând nervul optic. Acesta părăsește globul ocular prin pata
oarbă, iar axonii proveniți din câmpul intern al retinei se
încrucișează, formând chiasma optică, ajungând în tractul optic
opus. [2]
Pierderea senzației vizuale se numește anopsie.

Tra
info
Celulele viz
Nervul optic Senzitiv Telencefal ganglionare
ale retinei

ervul optic (II) - Acest nerv senzitiv aduce la

creier informatiile vizuale ale
 retinei. Nervul optic ia nastere in
papila (mic disc proeminent situat
pe retina), unde multiple fibre
nervoase se aduna si pleaca din
orbita osoasa printr-un canal.
Nervul astfel format isi continua
traiectul in cavitatea craniana, apoi
intalneste cel de al doilea nerv optic
(provenind de la cel de al doilea
ochi) la inaltimea chiasmei optice,
unde fibrelc lor se incruciseaza
partial.

Nervul optic [II]

©
Autor: Popa Sorin
Conduce informatiile vizuale prin
intermediul fibrelor aferente
somatice speciale. Lumina care
patrunde in globul ocular activeaza
celulele cu conuri si bastonase,
fotoreceptorii retinei. Semnalele
electrice generate de fotoreceptori
sunt transmise catre alte celule ale
retinei care proceseaza si
integreaza informatiile senzoriale.
Neuronii bipolari senzitivi de
ordinul I ai caii vizuale se gasesc in
retina si sunt responsabili de
transmiterea semnalelor catre
celulele ganglionare multipolare
de ordinul II ale retinei. Acestea din
urma dau nastere axonilor
nemielinizati care converg catre
discul optic (papila optica) si
traverseaza lamina cribrosa a
sclerei, pentru a parasi globul
ocular prin partea posterioara a sa.
La acest nivel, axonii celulelor
ganglionare capata teaca de mielina
si se organizeaza sub forma
nervului cranian II - nervul optic.
Acesta paraseste orbita prin
intermediul canalului optic si
patrunde in fosa craniana mijlocie.
Nervii optici, drept si stang, se
incruciseaza si formeaza chiasma
optica, unde are loc decusatia
partiala a fibrelor nervoase din
ambele parti. Toti axonii celulelor
ganglionare care iau nastere din
jumatatea nazala a retinei, in
regiunea centrala a chiasmei, se
incruciseaza si fiecare trec in tractul
optic de cealalta parte. Toti axonii
celulelor ganglionare care iau
nastere din jumatatea temporala a
retinei nu se incruciseaza cu cei de
partea opusa si trec, prin partea
laterala a chiasmei optice, in tractul
optic de aceeasi parte. De la acest
nivel, tracturile optice inconjoara
pe fiecare parte pedunculul
cerebral pentru a conduce
informatia, prin axonii celulelor
ganglionare, in una din urmatoarele
 regiuni ale creierului: nucleul
geniculat lateral, o statie de releu
talamic pentru vedere; coliculul
superior, o statie de releu
mezencefalic pentru vederea
asociata cu reflexe somatice; aria
pretectala, o regiune mezencefalica
responsabila cu desfasurarea unor
reflexe autonomice; hipotalamus.
 
Afectarea nervului optic
Deficitul vizual se refera la pierderea
campului vizual si nu la
deteriorarea efectiva a retinei sau a
altui component al sistemului
vizual.
Anopsia inseamna pierderea
campului vizual, hemianopsia se
refera la pierderea doar a unei
jumatati (temporala sau nazala) a
campului vizual al unuia sau al
ambilor ochi, iar despre
cvadranopsie se vorbeste atunci
cand se pierde un sfert (temporal
superior sau temporal inferior;
nazal superior sau nazal inferior)
din campul vizual al unuia sau al
ambilor ochi.  
In deficitul homonim, pierderile de
camp vizual pentru ambii ochi sunt
identice, adica exista o pierdere de
camp vizual drept sau stang, pentru
ambii ochi. In deficitul heteronim,
pierderile de camp vizual pentru
ambii ochi nu sunt identice, adica
exista o pierdere de camp vizual
drept pentru un ochi si o pierdere
de camp vizual drept pentru celalalt
ochi, sau invers.
O leziune unilaterala a nervului
optic conduce la pierderea
permanenta a vederii cu ochiul
ipsilateral. Deterioarea unilaterala a
fibrelor temporale ale chiasmei
optice implica o hemianopsie
nazala ipsilaterala. Aceste fibre
sunt deseori afectate de un
anevrism si/sau calcifierea arterei
carotide interne, datorita
raporturilor apropiate cu aceasta.
Deteriorarea bilaterala a fibrelor
temporale ale chiasmei optice
implica hemianopsie heteronima
binazala.  
O leziune ce intereseaza fibrele
care se incruciseaza la nivelul
chiasmei optice conduce la
hemianopsie heteronima
bitemporala. Aceste fibre care
ocupa regiunea centrala a chiasmei
optice pot fi lezate prin comprimare
de catre o tumora a glandei
pituitare.
O leziune unilaterala, caudal de
chiasma optica, ce afecteaza fibrele
tractului optic sau nucleul
geniculat lateral va determina
hemianopsie homonima
 contralaterala.
O leziune unilaterala a buclei lui
Meyer sau a diviziunii inferioare a
tractului geniculo-calcarin implica
cvadranopsie homonima
superioara contralaterala, iar o
leziune ce afecteaza fibrele
diviziunii superioare a tractului
geniculo-calcarin determina
cvadranopsie homonima inferioara
contralaterala.  
O leziune unilaterala in care
diviziunile superioara si inferioara
ale tractului geniculo-calcarin sunt
afectate sau care intereseaza
cortexul vizual primar (aria 17) va
cauza hemianopsie homonima
contralaterala fara implicarea
maculei.

Bibliografie
 1. Gray's Anatomy, The Anatomical Basis of
Clinical Practice - Susan Standring [Editor-
in-Chief] - 40th Edition, 2008
2. Integrative Components of the Nervous
System - M. Patestas, L. P. Gartner, A
Textbook of Neuroanatomy, 2009, pag.
135
3. Nervii capului si gatului - V. Ranga -
Anatomia omului, Capul si gatul, vol. 5,
2002, pag. 95
4. Patologia nervilor - R. Horia - Tratat de
neurologie, [sub reactia] C. Arseni, partea
II, 1981, pag. 1189

https://newsmed.ro/nervul-optic-ii-anatomie-
fiziologie/