Modelul bio-psiho-social (MBPSE)

1. Factorii biologici – cuprind:

a. Stimuli extmerni cu caracmer fzic (ext.: radiațiile solare – insolația), chimic (ext.: inmoxticația cu CO) și
microbiologic (bacmerii, virusuri, paraziți și alme microorganisme) ce participp la apariția bolii.
b. Stimuli inmerni: merenul eredimar/biologic (resursele spnpmpții/corpului și fragilimamea sau
vulnerabilimamea geneticp)
- Inmeracționeazp cu ceilalți facmori, nu extplicp bolile în înmregime.
2. Factorii psihologici – cuprind:
a. Resursele psihologice (ext.: optimism, deschidere spre nou, umor, aumoefcacimame, rezismențp emc.)
b. Vulnerabilimpți la anumiți facmori cu acțiune psihologicp (ext.: anxtiemame extcesivp, impulsivimame,
ostilimame emc.)
- Provoacp boala numai acționând la nivelul unor funcții și smrucmuri somatice fragile predispuse.
3. Factorii sociali – extpresie a unui meren psihic cu o rezonanțp specifcp individului (indusp genetic sau
biografc), la inmeracțiunea acesmuia cu mediul extmern (social dar și namural/artifcial). Condiționeazp acțiunea
facmorilor psihologici.
Cuprind:
a. Supormul social (ext.: familia, priemenii, echipa medicalp, ceilalți pacienți emc.);
b. Presiunea socialp (ext.: decurge din rolurile pe care le are fecare pacienm în familie, sociemame
emc.).
4. Factorii ecologici/spirituali – cuprind:
- Sismemul de convingeri al pacienmului privind viața;
- Menmalimpți și valori ce regleazp opțiunile și deciziile sale;
- Includ religia, dar nu se rezump la ea (ext.: pasiunea penmru esmetic)

Modelul bio-psiho-social (MBPSE)

1. Factorii biologici – cuprind:

a. Stimuli extmerni cu caracmer fzic (ext.: radiațiile solare – insolația), chimic (ext.: inmoxticația cu CO) și
microbiologic (bacmerii, virusuri, paraziți și alme microorganisme) ce participp la apariția bolii.
b. Stimuli inmerni: merenul eredimar/biologic (resursele spnpmpții/corpului și fragilimamea sau
vulnerabilimamea geneticp)
- Inmeracționeazp cu ceilalți facmori, nu extplicp bolile în înmregime.
2. Factorii psihologici – cuprind:
a. Resursele psihologice (ext.: optimism, deschidere spre nou, umor, aumoefcacimame, rezismențp emc.)
b. Vulnerabilimpți la anumiți facmori cu acțiune psihologicp (ext.: anxtiemame extcesivp, impulsivimame,
ostilimame emc.)
- Provoacp boala numai acționând la nivelul unor funcții și smrucmuri somatice fragile predispuse.
3. Factorii sociali – extpresie a unui meren psihic cu o rezonanțp specifcp individului (indusp genetic sau
biografc), la inmeracțiunea acesmuia cu mediul extmern (social dar și namural/artifcial). Condiționeazp acțiunea
facmorilor psihologici.
Cuprind:
a. Supormul social (ext.: familia, priemenii, echipa medicalp, ceilalți pacienți emc.);
b. Presiunea socialp (ext.: decurge din rolurile pe care le are fecare pacienm în familie, sociemame
emc.).
4. Factorii ecologici/spirituali – cuprind:
- Sismemul de convingeri al pacienmului privind viața;
- Menmalimpți și valori ce regleazp opțiunile și deciziile sale;
- Includ religia, dar nu se rezump la ea (ext.: pasiunea penmru esmetic)
A. Modelul convingerilor despre sănătate (Health Belief Model - HBM)
Utilizare: anamneză (colectarea informațiilor), introducerea diagnosticului, prezentarea recomandărilor și acțiunilor medicale
1) percepția amenințării bolii sau riscului
a) valorile generale privind sănătatea (percepția despre + preocuparea pentru sănătate)
“Sunt preocupat de sănătatea mea”
b) convingerile privind vulnerabilitățile sale (existența și importanța lor)
“Mama mea este supraponderală, aşa că şi eu voi fi supraponderală”
c) convingerile privind consecințele bolii (percepția despre risc, informații despre acțiunea bolii +
tratamentului)
“Vor muri dacă voi avea cancer pulmonar”
+ variabile demografice (vârstă, sex, rasă, etnie), variabile psihosociale (caracteristici de personalitate, norme
sociale, presiunea grupului), variabile structurale (cunoştinţele despre o boală)

2) costurile și beneficiile comportamentului (de risc și protector)

a) materiale: “Nu am bani să merg la o sală de sport”
b) psihologice: “Nu voi mai avea atât de mult timp să stau cu prietenii mei dacă merg la sport”

B. Modelul simțului comun al autoreglajului sănătății și bolii (The Common Sense Model of Self-
Regulation of Health and Illness, prescurtat CSM)
Utilizare: prezentarea diagnosticului
5 componente ale reprezentării bolii:
1. Identitatea – eticheta sau numele bolii și al simptomelor care o însoțesc;
2. Cauza – ideile despre cauza percepută a bolii, care nu sunt întotdeauna corecte din punct de vedere
științific. Aceste idei vin din experiența personală directă, dar și din discuțiile cu persoanele importante pentru
pacient, cadrele medicale, mass-media etc;
3. Cronologia – credințele predictive despre durata bolii (de exemplu: acută sau cronică), care vor fi
reevaluate în timp;
4. Consecințele – credințele pacientului despre consecințele bolii și modul în care va fi afectat fizic și
social. Acestea vor deveni mai realiste în timp;
5. Tratamentul/controlul bolii – credințele despre cât din boală poate fi vindecat și/sau controlat și gradul
în care pacientul va fi implicat în acesta.

MODELUL SIMȚULUI COMUN

Identitate: denumire, simptome

Cauza
Cronologia
Consecințele
Tratament/control

Reprezentarea Acțiuni pentru

P Evaluarea rezultatelor
bolii/riscului controlul bolii
M E
E R
C
S E
A P
J T
I Acțiuni pentru controlul
E Frică/ îngrijorare Evaluarea rezultatelor
emoțiilor
C. Teoria planificării comportamentale
Utilizare: provocarea schimbărilor din stilul de viață/acceptarea unei recomandări medicale

a) atitudinile faţă de un anumit comportament

b) normele subiective faţă de comportament
c) percepţia controlului comportamentului (intern şi extern)

A. Atitudinile specifice faţă de comportament

convingerile despre consecinţele unui comportament
"Dacă voi avea un program regulat de masă, mă voi simţi mai bine/nu
voi mai avea dureri gastrice"

evaluarea consecinţelor comportamentului

"Este important pentru mine să mă simt bine/să nu mai am dureri
gastrice"

B. Normele subiective faţă de INTENŢIA

comportament de a realiza un
convingerile normative comportament
"Prietenii mei au un program de "Intenţionez să am un
masă regulat" program de masă COMPORTAMENT
regulat" "Am un program de masă
conform indicațiilor
motivaţia de acceptare a medicului"
convingerilor celorlalţi
"Vreau să învăț și eu să fac asta "

C. Percepţia controlului comportamentului

"Voi fi în stare să am un program de masă regulat" (control intern)
"Voi avea resursele și sprijinul necesar"(control extern)
D. Teoria autoeficacităţii
Utilizare: creșterea motivației pacienților + complianței la tratament

1) perceperea succeselor şi eşecurilor din performanţele anterioare – de preferat medicale, care pot fi
utilizate în situația prezentă
2) observarea comportamentelor celorlalţi – dorința de a învăța noi comportamente și atitudini de la alți
pacienți sau de la apropiați care sunt în situații similare
3) feedback-ul din partea celorlalţi – suport social (încurajări și ajutor) sau presiune socială (critici și
neîncredere în pacient / tratament / echipa medicală)
4) starea fiziologică – când e bună = energie multă și motivație

E. Teoria motivaţiei pentru protecţie

Utilizare: ultimul efort de a responsabiliza pacientul, după ce toate celelalte teorii folosite în diferite forme au eșuat

= adoptăm un comportament + în funcţie de cât de puternică este teama de a ne îmbolnăvi

Teama este mai mare dacă: a) frecvenţa bolii este crescută

b) severitatea bolii este mai mare
Tip A B C D
comportamenta
l
 Pare tolerant, relaxat în  Incapacitatea de a  Stresat, inhibat social,
orice tp de situație vaerbaliza și de a iritat
 Vesel și distractva recunoaște emoțiile, mai  Concentrat pe aspectele
 Ușor de plăcut și de iubit ales pe cele negatvae negatvae pe care le și
 Dominat de sentmentul
 Lipsit de griji  Incapacitatea de a savaura exagerează, pessimist,
urgenței și al competției
 Procrastnare emoțiile pozitvae obișnuite drept urmare permanent
 Șef / cei cu vaaleități de
 La servaiciu – rezolvaă  Nevaoia de armonie în cu comportament
șef
sarcinile în ritm propriu și relații deprimant (a nu se
 Nucleul toxic = sindromul
nu pare preset de tmp sau  Lipsa de inițiatvaă confunda cu depresia)
AHA (ostlitate,
termene limită  Influențabilitate crescută  Rigizi, adepții rutnei și ai
agresivaitate, iritabilitate)
 În fața insucceselor –  Inconstanță în conduit strategiilor folosite deja,
Trăsături  Ambiție maximă
relaxat, se repoziționează  Difcultatea de a decide nu își asumă riscul de a
specifce  Nevaoia de tmp
repede față de ele  Complex de reacții schimba cevaa pentru ca
 Neliniște
 Au mult autocontrol în negatvae secundare nu pot face față stresului
 Nerăbdare
orice situație +/- precum autodepreciere, dat de ambiguitatea
 Compettvaitate
 Au vaiață socială actvaă sentmente de neputnță situației nou create
 Ostlitate cognitvaă și
 Nu cedează la presiuni sau și de pierdere a  Indeciși, evaazivai, ezitanți,
comportamentală
agresivaitate și își pastrează controlului contradictorii în conduită,
 Implicare profesională
echilibrul și în situațiile  Attudine rațională și ant- hazardați în acțiuni
majoră
puternic încărcate pozitva emoțională  Rezistența la factorii
stresori este foarte
scăzută, cedând foarte
ușor în fața obstacolelor
 STRATEGII DE COPING
Tip Subtip Explicație Dimensiune Efect – funcționalitate Efect - adaptare
Abordează situaţia/ problema stresantă în mod ferm, sincer şi direct, fără să se retragă din fața problemelor. Activ-pasivă Strategie funcțională Folosirea frecventă = distres scăzut + absența
Exprimă deschis ceea ce simte, ce gândeşte şi acţionează în consecinţă, în concordanţă cu propriile dorinţe simptomelor psihopatologice (ex: depresia, fobia
Strategic Acțiune asertivă
şi planuri. Îşi urmăreşte ferm interesele, fără a le face rău celorlalţi. socială, somatizarea etc.)
Absența/folosirea rară = probleme psihopatologice
Se alătură altor oameni pentru a face faţă împreună situaţiei/problemei stresante sau se sfătuiește cu familia Prosocial-antisocială Strategie funcțională Folosirea ei = stare de bine + absența simptomelor
Strategic Relaționare socială și prietenii în legătură cu ce are de făcut. Se implică în rezolvarea problemei împreună cu ceilalţi, luând în psihopatologice
considerare şi nevoile acestora.
Căutarea suportului Apelează la alte persoane pentru ajutor, sfaturi, informaţii şi sprijin emoţional, în vederea ameliorării sau Prosocial-antisocială Strategie funcțională Folosirea ei = stare de bine + absența simptomelor
Strategic a rezolvării situaţiei stresante. Se sfătuieşte cu familia şi cu prietenii în legătură cu ceea ce are de făcut.
social psihopatologice
Îşi evaluează atent opţiunile înainte de a acţiona şi îşi ia toate măsurile de precauţie (evaluează atent toate Prosocial-antisocială Strategie funcțională Folosirea ei = absența simptomelor psihopatologice
Strategic Acțiune prudentă opțiunile pentru a se proteja de orice pericol. O acţiune prudentă poate implica şi o atentă considerare a
nevoilor şi a sentimentelor celorlalţi, înainte de a trece la acţiune
Abordează problema/situaţia stresantă, bazându-se, în primul rând, pe propriile intuiţii. Aceasta Prosocial-antisocială Folosirea ei = simte și mai multă ostilitate
Strategic Acțiune instinctivă reacţionează impulsiv, aruncându-se cu capul înainte, fără să se gândească prea mult la consecinţe. O
acţiune instinctivă poate implica o mai slabă considerare a celorlalţi şi a nevoilor acestora
Se angajează în alte activităţi, pentru a nu se confrunta cu problema/situaţia stresantă. Persoana reduce Activ-pasivă Strategie disfuncțională Folosirea ei = distres emoțional crescut + simptome
efortul sau abandonează angajarea în atingerea scopului sau în înlăturarea stresorului. Aceasta se retrage psihopatologice
Strategic Evitarea
sau aşteaptă ca lucrurile să se rezolve de la sine. Corelează pozitiv cu: depresia, tulburările obsesiv-
compulsive, anxietate, psihoză
Preferă să abordeze problema stresantă în mod „netransparent", în spatele scenei. O acţiune indirectă Direct-indirectă Produce și mai multă ostilitate
implică influenţarea sau manipularea mediului, a contextului sau a altor persoane în vederea ameliorării
Strategic Acțiune indirectă
situaţiei stresante. Poate implica atât luarea în considerare, cât şi neluarea în considerare a nevoilor
celorlalţi.
Abordează probleme/situaţii stresante, urmărindu-şi, în primul rând, propriile interese, chiar dacă acţiunile Prosocial-antisocială Folosirea ei = simte și mai multă ostilitate
Strategic Acțiune antisocială
acesteia au consecinţe negative asupra celorlalţi
Abordează problemele/situaţiile stresante rapid, decisiv, pentru a-i surprinde pe ceilalţi cu garda jos. O Prosocial-antisocială Folosirea ei = simte și mai multă ostilitate
Strategic Acțiune agresivă
acţiune agresivă implică intenţia de preluare a controlului cu orice preţ, dominarea şi dezarmarea celorlalţi
Presupune apariţia unor gânduri potrivit cărora întreaga responsabilitate pentru situaţia trăită aparţine Grad mic = funcțională Folosirea frecventă = simptome psihopatologice
Cognitiv-
Autoculpabilizare propriei persoane, vina este atribuită sieşi şi apar preocupări intense legate de gânduri care se referă la - Grad mare = disfuncțională Strategie dezadaptativă
emoțional greşelile pe care persoana le face. Scade stima de sine
Se referă la acele gânduri datorită cărora ne resemnăm faţă de ceea ce s-a întâmplat şi acceptăm situaţia, Grad mic = funcțională, crește Grad mic = benefică
Cognitiv- gândindu-ne că aceasta nu mai poate fi schimbată şi că viaţa continuă autoeficacitatea Grad mare = dezadaptativă
Acceptare -
emoțional Grad mare = disfuncțională („nu
mai sunt în stare să acționez”)
Ne gândim încontinuu şi/sau suntem mereu preocupaţi de sentimentele şi gândurile pe care le asociem Grad mic = funcțională Grad mic = benefică
Cognitiv-
Ruminare unui eveniment negativ. - Grad mare = blocaj Grad mare = dezadaptativă
emoțional Scade stima de sine
Ne gândim la alte lucruri mai plăcute prezente, în loc să ne gândim la evenimentul negativ trăit. Folosirea temporară = Grad mare = dezadaptativă (împiedică relaționarea cu
funcțională, crește stima de sine, situația)
Cognitiv-
Refocalizare pozitivă - crește autoeficacitatea
emoțional Folosirea frecventă = blochează
funcționarea
Ne gândim la paşii pe care trebuie să îi urmăm pentru a face faţă unui eveniment negativ sau atunci când Urmată de confruntarea cu Când nu se folosește = simptome psihopatologice
Cognitiv- Refocalizare pe ne gândim la un plan prin care să schimbăm o situaţie situația = funcțională, crește (cauze + efecte)
-
emoțional planificare autoeficacitatea
Fără acțiuni = disfuncțională
Asociem mental o semnificaţie pozitivă unui eveniment negativ în termenii dezvoltării personale, Urmată de confruntarea cu Când nu se folosește/se folosește rar = simptome
Cognitiv- gândindu-ne că evenimentul ne va face mai puternici, căutând aspectele pozitive ale acestuia. situația = funcțională, crește stima psihopatologice (cauze + efecte)
Reevaluare pozitivă -
emoțional de sine
Fără acțiuni = disfuncțională
Se reduce nivelul de gravitate al evenimentului, prin comparaţia cu alte evenimente şi se pune accentul pe Urmată de confruntarea cu Când nu se folosește deloc/se folosește frecvent =
Cognitiv- faptul că există şi lucruri mai grave în lume situația = funcțională, crește simptome psihopatologice (cauze + efecte)
Punere în perspectivă -
emoțional autoeficacitatea
Fără acțiuni = disfuncțională
Ne gândim în mod recurent la cât de teribil a fost evenimentul trăit şi la faptul că este cel mai crunt/groaznic Folosirea frecventă = Folosirea frecventă = simptome psihopatologice
Cognitiv-
Catastrofare lucru care se putea întâmpla, că este mult mai grav decât ceea ce li s-a întâmplat altora (implică o - disfuncțională (cauze + efecte)
emoțional comparație). Scade stima de sine Strategie dezadaptativă
Cognitiv- Culpabilizarea Îi învinovăţim pe ceilalţi pentru ceea ce ni s-a întâmplat, atunci când îi facem pe ceilalţi responsabili pentru Grad mic = funcțională Folosirea frecventă = simptome psihopatologice
ceea ce s-a întâmplat şi/sau atunci când ne gândim la greşelile pe care le-au făcut ceilalţi în această privinţă. -
emoțional celorlalți Grad mare = disfuncțională (cauze + efecte)
1. REFULAREA
Constituie un mecanism de scurt-circuit al conştiinţei în cursul unei tensiuni/suferințe psihice intense din care
inconștientul preia la un moment dat amintirile dureroase/copleșitoare și le ascunde în uitare pentru a ne permite
supraviețuirea. Din inconștient, ele fac presiuni permanente de revenire în conștiință prin simboluri care apar atunci
când dormim sau în situații cu stimuli similari (vise, acte ratate, lapsusuri etc.) pentru a fi văzute, protejate și
vindecate sau eliberate de tensiune.
Refularea apare în special la victime și martori din situațiile prezente sau din situații trecute care se activează în
prezent și este și o strategie de supraviețuire.
Defularea, în schimb, este mecanismul prin care eliberăm o parte din tensiunea acumulată de amintirile refulate.
Defularea se manifestă prin exprimarea liberă, verbală și/sau nonverbală, a gândurilor și emoțiilor conectate la
experiența refulată.
A nu se confunda refularea cu reprimarea, prin care individul încearcă deliberat să uite ceva!

2. COMUTAREA/DEPLASAREA
Reprezintă canalizarea inconştientă a trebuinţelor sau impulsurilor, cărora nu ne este permisă de alte persoane, de
situație sau de noi înșine satisfacerea lor, către alte obiective care pot fi atinse, obținând astfel astfel o satisfacţie
temporară. Trebuințele și impulsurile se cer a fi satisfăcute și vor găsi o cale pentru a elibera presiunea.
O variantă a comutării acceptată social este sublimarea, care presupune existența unor reguli de exprimare socială
extrem de puternice, care au rolul de a limita efectele negative. Sublimarea presupune preluarea controlului asupra
impulsurilor și exprimarea lor într-un mod dezirabil.
De exemplu, impulsul de a fi agresiv poate fi satisfăcut prin distrugerea obiectelor din jur (comutare) sau
practicarea unui sport ca boxul (sublimare). Sau lipsa de reciprocitate în exprimarea iubirii într-o relație este
deseori liniștită temporar prin artă, adică prin sublimare.

3. NEGAREA (substituirea)
Reprezintă tendința inconștientă de a pune distanță între noi și o situație cu un potențial nociv (care poate să ne facă
rău), din nou, cu rol protector. Ajungem deci să desprindem fără să vrem și fără să ne dăm seama o parte dintre
caracteristicile situației pe care le respingem, le contracarăm sau nu le vedem. De exemplu, pentru un pacient care
primește un diagnostic greu de acceptat, situația devine mai ușoară când presupune că analizele probelor biologice
sunt greșite sau că medicul nu le-a interpretat corect.
O altă variantă este aceea în care atribuim situației sau o serie de trăsături pozitive, menite să atenueze caracterul
nociv al acestuia. De exemplu, după o situație dificilă prin care am trecut și din care am reușit să obținem cu
eforturi un rezultat bun, avem uneori tendința de a spune că n-a fost o situație chiar atât de rea pe cât credeam la
început („tot răul spre bine‟).

4. PROIECŢIA
Este procesul prin care atribuim altcuiva propriile conținuturi psihice.
Este un mecanism inconștient prin care descărcăm tensiune afectivă extremă în timp ce atribuim altor persoane sau
unor obiecte emoții și gânduri etc., din incapacitatea noastră de a le accepta sau a le observa.
De exemplu, un pacient care nu este conștient că simte furie intensă în legătură cu faptul că s-a îmbolnăvit va
descărca această stare în relația cu echipa medicală la primul stimul care îi va permite această eliberare.

5. REGRESIA (temporală)
În situațiile amenințătoare sau copleșitoare, avem tendința inconștientă de a reveni la un mod de funcţionare
psihică mai simplu, caracteristic unui stadiu anterior al dezvoltării psihice, în care stresul era necunoscut sau
responsabilitatea de a-i face față aparținea altei persoane. Adică începi să gândești, să vorbești sau să te comporți
corespunzător unui stadiu de dezvoltare anterior (unei vârste mai mici decât vârsta cronologică).
Exemplul cel mai concludent este oferit de regresia unui bolnav adult suferind de o boală severă şi care ajunge să
se comporte ca un copil (adică fie ca și cum nu ar înțelege situația, fie ca și cum responsabilitatea asumării ei sau a
deciziilor care decurg din ea nu ar fi a lui). Drept urmare, va cere insistent lămuriri și va face presiuni ca deciziile
medicale să fie luate de altcineva, pe care îl percepe mai competent (familia sau echipa medicală).
 TIPURI COMPORTAMENTALE

PREDISPOZIŢIE LA
TIP PORTRET PSIHOLOGIC ÎMBOLNĂVIRE
Predispoziţie spre boli
cardiace acute şi spre
afecţiuni coronariene. Se
Indivizi care aparţin acestui tip, se caracterizează printr-o
constată un exces secretoriu
nevoie permanentă de succes şi de a ţine lucrurile sub control.
de catecolamine (adrenalină,
De aceea ei sunt mereu tensionaţi, îndârjiţi, tensionaţi, profund
noradrenalină)
implicaţi în muncă, permanent în criză de timp. Ei sunt
Femeile de tip A sunt mai
extrovertiţi, autoritari, irascibili sau chiar nevrotici, serioşi.
A puţin expuse riscului cardiac,
Vocea le este puternică, gravă, ritmată iar gesturile se
deoarece secreţia de
caracterizează prin amplitudine şi rapiditate. Persoanele
adrenalină este mai redusă.
aparţinătoare acestui tip au obiceiul să execute simultan mai
La copii, în cazul băieţilor,
multe lucruri. Deoarece nu cunoaşte şi nu acceptă modalităţi de
tipul A se recunoaşte de la 3-6
relaxare, tipul A este expus neîntrerupt stresului.
ani. La fete, comportamentul
de acest tip, poate fi mascat
mult timp.
Tipul B reprezintă tipul non A din descrierea lui Jenkins, fiind
Riscul la infarct este de 3 ori
B opusul tipului A. Astfel, tipul B este nepăsător, delăsător, lipsit
mai scăzut decât la tipul A.
de ambiţie, calm, neîngrămădit de timp.
Risc crescut spre cancer.
Indivizii din această categorie simt o nevoie permanentă de
Se constată o funcţie
armonie, de bună înţelegere şi de bună vecinătate. De obicei ei
diminuată a talamusului cu
se subapreciază, în schimb supraapreciindu-i pe alţii. Ei suferă
hiperfuncţie tiroidiană
C de unele handicapuri sufleteşti, fiind incapabili de a savura
consecutivă, şi secreţie
bucuriile vieţii şi de a-şi exterioriza emoţiile. Acest tip, se mai
crescută de ACTH hipofizar
caracterizează prin lipsă de iniţiativă, influenţabilitate crescută,
consecutivă cu excesul de
greutate în a decide, inconstanţă mare în conduită.
cortizol supraenal.
Procese inflamatorii în
Tipul D încadrează indivizi indecişi, evazivi, ezitanţi, special al glandelor limfoide
D contradictorii în conduită, hazardanţi în acţiuni. Rezistenţa la (ganglioni limfatici, amigdale,
factorii stresori, la aceşti oameni, este foarte scăzută. apendice, timus, etc.),
hipertiroidism.