UMF Carol Davila – Bucureşti

Facultatea de Medicină
Disciplina Psihologie Medicală

SUPORT DE CURS 1
Psihologia Medicală: domeniu de interferenţă între Medicină şi
ştiinţele psihosociale
Psihologia Sănătăţii, Psihosomatica, Medicina Comportamentală, Psihologia Clinică: asemănări
şi diferenţe. Rolul psihologului clinician în mediul spitalicesc. Trăsături psihocomportamentale
(A,C,D) relaţionate cu o susceptibilitate crescută la boală. Trăsături şi stiluri cognitive protectoare.
Orientarea clinicianului în faţa unei tulburări de comportament. Principalele metode de cercetare
în Psihologia Sănătăţii.

1. Psihologia Sănătăţii, Psihosomatica, Medicina Comportamentală,

Psihologia Clinică: asemănări şi diferenţe.
2. Rolul psihologului clinician în mediul spitalicesc.
- stabilirea unor criterii de direcţionare a pacientului cu afectare dublă, psihică
şi somatică;
- prevenţia comorbidităţii psihiatrice, inclusiv a celei de sorginte iatrogenică;
- adresarea simptomelor psihice intercurente.

Tulburări psihosomatice (TPS) și boli psihosomatice (BPS)

Factori psihologici (stress, traume) plus vulnerabilitate organică → TPS / BPS
TPS – acute, benigne, reversibile (fără leziuni organice concomitente);
BPS – cronice, parţial reversible sau ireversibile;
Potenţial letal, în cazul unor BPS neglijate, în special cardiovasculare.
Neglijarea TPS = frecventă, atât de către pacienţi, cât şi de către medici.
Este necesar a creşte eforturile de realizare a prevenţiei primare.

3. Trăsături psihocomportamentale (A,C,D) relaţionate cu o susceptibilitate

crescută la boală.

3.1.Tipul psihocomportamental A (Friedman & Rosenman)

• Elemente caracteristice:
- ostilitatea şi agresivitatea (cognitivă, verbală, comportamentală);
- sentimentul urgenţei şi nerăbdarea;
- competitivitatea;
- nevoia puternică de acumulare („workaholic”);
• În plan biologic:
- secreţie crescută de: - noradrenalină şi adrenalină;
- testosteron (→ apariţia obezităţii);
- trigliceride şi colesterol.
• Somatic: pot apărea simptome cardiovasculare – HTA şi boală coronariană.
Revendicativ în relaţia cu medicul (poate dori împărţirea deciziei medicale
împreună cu acesta);
- complianţă scăzută.
 Ideal de abordat prin interviu semistructurat.

3.2.Tipul psihocomportamental C (Temoshok)

Caracteristici comportamentale esenţiale:
- îşi inhibă trăirile negative, oferind aparenţa de calm, raţionalitate;
- evitarea conflictelor;
- negarea şi suprimarea emoţiilor (cu precădere a furiei);
Repercusiuni asupra sănătăţii:
- apariţia cancerului prin interiorizarea stressului (↓celulele NK şi limfocitele T helper);
- diminuarea secreţiei de catecolamine şi hiperfuncţia axei hipotalamo-
corticotrope;
- asocierea de comportamente patogenetice (consum de substanţe nocive);
- risc de boli autoimune (artrită reumatoidă, lupus, scleroză multiplă, fibromialgie).
- aderent la tratament, dar prezenţă tardivă la medic;
- integrat social, dar fără capacitatea / dorinţa de a se descărca emoţional în prezenţa
altora.

3.3.Tipul psihocomportamental D (Denollet)

• Elemente caracteristice:
- afectivitatea negativă;
- inhibiţia socială;
- nivele crescute de anxietate, iritare şi stări depresive pe care nu le
exteriorizează, de teama respingerii sociale sau a dezaprobării;
- stimă scăzută de sine şi predispoziţii depresive.
• Repercusiuni asupra sănătăţii:
- reprezintă un element de risc asociat cu prognosticul şi starea de sănătate
proastă pentru pacienţii cardiovasculari, inclusiv cei operaţi
- singuratic, nu contează pe suportul altora/este sceptic în această privinţă;
- poate să fi fost stimulat familial / social în această direcţie.
- se confrunta din plin cu problemele vieţii, deoarece nu are practic deloc furnizori
de suport social si nici nu ii caută.
4.Trăsături şi stiluri cognitive protectoare.

4.1. Autoeficacitatea (self-efficacy) (Bandura,1977)

= convingerea unei persoane în capacităţile sale de a-şi mobiliza resursele
cognitive şi motivaƫionale în vederea îndeplinirii cu succes a sarcinilor sale.

4.2. Locusul de control intern (internal locus of control) (Rotter, 1966)

= convingerea că responsabilitatea pentru eşec stă în defectele, erorile persoanei,
iar meritul pentru succes -în aptitudinile şi calităţile persoanei şi au prea mică
legătură cu întâmplarea;
- LCI = asociat cu responsabilitate crescută (ex.în bolile cronice) şi aderenţă mai
mare.
- LCE = asociat cu resemnare, fatalism, proiecţia vinovăţiei asupra celuilalt (inclusiv
medicului).
-.LCI exagerat = preluarea de responsabilităţi nenecesare (poate deveni
dizadaptativ, prin scăderea acceptabilităţii simptomelor).

4.3. Robusteţea psihică (hardiness) (Kobasa, 1979)

= calitatea de a rezista unui stress, unei presiuni psihice sau unor schimbări, in ciuda
dificultăţilor.
- componente: - locus de control intern;
- implicarea, angajarea şi persistenţa în scopul propus;
- perceperea schimbărilor de viaţă ca pe nişte provocări.
- poate fi cultivată / modelată prin consiliere / psihoterapie.

4.4. Sentimentul de coerență (coherence) (Antonovsky, 1984)

= modul în care o persoană percepe, judecă și interpretează lumea și pe ea înșăși.
Componente:
- înţelegerea: persoana consideră că evenimentele de viață au un înțeles, sunt
predictibile și explicabile;
 - controlul: persoana consideră că dispune de resursele necesare pentru a face
față solicitărilor zilnice;
- scopul: persoana consideră că provocările din mediu au sens şi scop, deci
merită a fi înfruntate.
Este importantă în bolile cronice (pacientul poate înţelege importanţa unor măsuri
preventive, refăcând feedback-ul efect – cauză).

4.5. Stima de sine

= reprezintă raportul între valoarea proprie individului, percepută de către acesta, şi
abilităţile sale de a atinge scopurile dorite.

4.6. Optimismul
= cognițiile în general favorabile pe care o persoană le are despre viitor.
Potenţial nociv al optimismului nerealist: noncomplianţă.

5. Orientarea clinicianului în faţa unei tulburări de comportament.

(concepţia clasică asupra tulburărilor mintale)

5.1. Nevroze
- tulburări reactive ←SP, traume;
- conştientizare = prezentă;
- inserat în societate;
- adresabilitate primară către psiholog;
- rezultate bune / foarte bune la psihoterapie.

5.2. Psihoze
- ”mozaic etiologic” (factori genetici + factori de mediu);
- grad de dizadaptare accentuat;
- integrarea socială este anormală, problematică;
- nivelul de conştientizare mai redus;
- tratament mai ales medicamentos (adresabilitate primară către
psihiatru).
5.3. Tulburări de personalitate
- plasate la graniţa normal – patologic;
- comportament distorsionat (dar nu afectează în totalitate funcţionarea
socială);
- nivelul de conştientizare = scăzut;
- persoane „interesante” sau „deosebite”, felul (dizarmonic) de a fi al cuiva,
fel de a fi constituit în copilărie (adolescenţă);
- posibilitatea de funcţionare socială limitată (într-o nişă profesională), dar
ieşirea din aceasta expune psihopatia la lumină;
- tehnici de comunicare specială (sunt pacienţi dificili, adesea au
complianţă scăzută).

6. Principalele metode de cercetare în Psihologia Sănătăţii

6.1. Observaţia
= contemplarea unui comportament (al altora / propriu)
- poate fi: directă sau indirectă (mediată);
Avantaje: - costuri minime;
- încurajează spontaneitatea subiectului;
Dezavantaje: - nu asigură monopolul observatorului;
- subiectivă;
- retrospectivă.

6.2. Interviul clinic

• Structurat
- întrebările sunt „închise” (standard);
- corespunde anamnezei „tehniciste” (directive);
- permite obţinerea de informaţii precise într-un timp scurt;
- nu oferă posibilitatea de catharsis emoţional al pacientului.
• Semistructurat
 - pacientul este liber să răspundă cu cuvintele sale la întrebări (care sunt „deschise”);
- corespunde anamnezei „psihanalitice” (non-directive);
- oferă posibilitatea de catharsis emoţional;
- este cronofag;
- furnizează informaţie nestructurată, dificil de prelucrat statistic sau de operaţionalizat.

6.3. Experimentul
- metoda prin care, în psihologie, un comportament poate fi provocat, controlat
sau manipulat;
- permite stabilirea unor legături clare între variabilele aflate în studiu.

6.4. Testele psihologice

= probe psihologice standardizate care măsoară sau descriu un anume tip de

comportament.
Parametri: Fidelitatea - să furnizeze rezultate comparabile în timp
Validitatea - arată dacă un test măsoară într-adevăr ceea ce şi-a propus
să măsoare.
Sensibilitatea - măsoară fineţea discriminărilor posibile cu ajutorul
testului.
Tipuri de teste: - Chestionare
- Teste proiective

6.5. Studiile de caz

- descriere calitativă a unui comportament sau fenomen psihologic care nu poate fi
analizat prin metode cantitative, datorită complexității şi varietăţii;

6.6. Meta-analiza
- vizează analiza statistică a unui număr de cercetări realizate anterior;

6.7. Analizele etnografice

-studiază credințe, mentalități, modalități specifice de a înțelege şi explica realitatea;
6.8. Studiul documentelor (auto)biografice (jurnale)
- reprezintă o metodă utilizată cu succes în studiile longitudinale.