BECK- CAPITOLUL 1

FRICĂ, ANXIETATE- DEFINIRE, DIFERENȚE

FRICA- stare neurofiziologică primitivă automată de alarmare, care presupune estimarea
cognitivă a unei amenințări iminente pentru siguranța și securitatea unui individ

ANXIETATEA- sistem complex de reacții cognitive, afective, fiziologice și

comportamentale care este activat atunci când evenimentele anticipate sunt percepute ca fiind
IMPREVIZIBILE ȘI INCONTROLABILE- amenință interesele vitale

frica anxietatea

->evaluare primară a pericolului (esențială ->stare de amenințare mai persistentă -

în tulburările de anxietate) >include și alți factori cognitivi:
aversivitatea percepută, vulnerabilitatea,
incapacitatea de a obține rezultatele dorite

ASPECTE COMUNE FRICĂ + ANXIETATE

->implică o orientare spre viitor (ce s-ar întâmpla dacă?)

ANXIETATEA NORMALĂ ȘI PATOLOGICĂ

FRICA- funcție adaptativă, decisivă pt supraviețuirea speciei umane, prin pregătiera
organismului să reacționeze la pericole
->simptomele ușoare de anxietate (atacuri de panică ocazionale, îngrijorare, anxietate socială)
apar frecvent în rândul populației adulte

CRITERII PT STĂRILE ANORMALE DE FRICĂ ȘI ANXIETATE

1. COGNIȚIE DISFUNCȚIONALĂ
->frica și anxietatea anormale provin dintr-o ESTIMARE ERONATĂ A PERICOLULUI, -
>această estimare conduce la o frică puternică și exagerată, aflată în discordanță cu realitatea
obiectivă a situației

2. FUNCȚIONARE DETERIORATĂ
->anxietatea clinică interferează cu coping-ul eficient în fața amenințării și cu funcționarea
socială și ocupațională a unei persoane
->frica și anxietatea clinice diminuează capacitatea de a duce o viață productivă și
satisfăcătoare

3. PERSISTENȚA
->anxietatea clinică persistă mult mai mult decât este estimat în condiții normale (poate să
apară zi de zi, timp de mai mulți ani)
 4. ALARME FALSE
->frică sau panică puternică în absența oricărui stimul pentru o amenințare fatală, învățat sau
neînvățat (ex: atac de panică spontan)

5. HIPERSENSIBILITATEA LA STIMULI
->frica de nivel clinic este provocată de o gamă mai largă de stimuli sau de situații cu o
intensitate relativ redusă, pe care un alt individ le-ar putea percepe inofensive

ANXIETATEA ȘI PROBLEMA COMORBIDITĂȚII (PROCENTE)

În prezent se recunoaște prezența mai multor subtipuri specifice de anxietate grupate sub
termenul de TULBURĂRI DE ANXIETATE.
Trăsături comune: activarea fricii pt a detecta și evita amenințarea.

EXISTĂ ȘI DIFFERENȚE IMPORTANTE PT TRATAMENT

Tulb de anxietate Stimul amenințător Evaluare principală

Tulburarea de panică senzații fizice, corporale frica de moarte (atac de cord), de pierderea
controlului (a înnebuni), de pierderea
cunoștinței (leșin), de a avea alte atacuri de
panică

Tulburarea de evenimente stresante de viață, frica de posibile consecințe negative sau

anxietate generalizată alte necazuri personale amenințătoare penrtu viață

Fobia socială situații sociale, publice frica de a fi evaluat negativ de către ceilalți
(jenă, umilință)

Tulburarea obsesiv- gânduri intruzive, imagini sau frica de a pierde controlul mental sau
compulsivă impulsuri inacceptabile comportamental sau de a fi responsabil de
consecințe negative asupra propriei pers/
altora

Tulburarea de stres- amintiri, senzații, stimuli frica de gânduri, amintiri, simptome sau
post-traumatic externi asociați cu experiențe stimuli asociați cu evenimentul traumatizant
traumatizante din trecut

O provocare importantă pentru abordarea categorială este co-ocurența transversală a uneia

sau mai multor tulburări la același individ.
79% dintre persoanele diagnosticate cu o tulburare îndeplinesc criteriile și pentru o a doua
(potrivit Institutului Național de Sănătate Mentală)

COMORBIDITATEA reprezintă mai degrabă NORMA DECÂT EXCEPȚIA în diagnostic.

Există o frecvență ridicată a comorbidității între tulburările de anxietate:
->2/3 DIN PACIENȚII SUFERIND DE O TULB DE ANXIETATE, sufereau de încă o
tulburare pe axa 1
->PESTE 3/4 AU AVUT UN DIAGNOSTIC DE TULBURĂRI COMORBIDE pe parcursul
vieții.

DEPRESIA COMORBIDĂ
55% DINTRE PACIENȚII CU TULB DE ANXIETATE AU ȘI TULBURARE
DEPRESIVĂ (și invers).
procentul crește la 76% când se iau în considerare DIAGNOSTICELE DE PE TOT
PARCURSUL VIEȚII.
E mai probabil ca tulburările anxioase să preceadă tulburările depresive.

IMPLICAȚII
DEPRESIA CLINICĂ COMORBIDĂ e asociată cu:
1. un parcurs mai persistent al tulburării
2. o severitate mai mare a simptomelor
3. o incapacitate funcțională mai mare
4. un răspuns mai slab la tratament
5. rate de recidivă și recurență mai mari
6. solicitarea mai frecventă a serviciilor medicale

CONSUMUL COMORBID DE SUBSTANȚE

Prezența unei tulb de anxietate dublează/ cvadruplează riscul pentru DEPENDENȚA DE
ALCOOL SAU DROGURI.
Anxietatea precedă și întreține frecvent tulb legată de consumul de alcool (relația
funcționează și în sens opus- în mod egal).
CONCLUZIE: problemele legate de anxietate și de alcoolism ar putea să se influențeze
reciproc, ceea ce are ca rezultat ACCENTUAREA AMBELOR PROBLEME.

COMORBIDITATEA DINTRE TULB DE ANXIETATE

Prezența unei tulb de anxietate crește semnificativ probabilitatea de a avea una sau mai
multe tulb de anxietate asociate.
Procentul de comorbiditate cu o altă tulburare de anxietate: între 27% (fobia specifică) și
62% (ptsd).
TULBURAREA DE ANXIETATE GENERALIZATĂ- cea mai frecvent întâlnită tulburare
de anxietate secundară altei tulb, urmată de FOBIA SOCIALĂ.

PREVALENȚA
Tulb de anxietate sunt FORMA CEA MAI ÎNTÂLNITĂ DE TULBURARE
PSIHOLOGICĂ.
RATA DE PREVALENȚĂ PE PARCURSUL VIEȚII este de 25-30% pentru o cel puțin o
tulburare de anxietate.
PREVALENȚA PE PARCURSUL UNUI AN pentru orice tulburare de anxietate este de
18%.
Anxietatea este TULBURAREA CEL MAI DES ÎNTÂLNITĂ în aproape toate țările lumii.
 Tulburările de anxietate SUNT FRECVENTE ȘI ÎN COPILĂRIE ȘI ÎN ADOLESCENȚĂ,
cu rate de prevalență pe 6 luni între 6% și 17%.
Cele mai frecvente în această perioadă: fobia specifică, tulburarea de anxietate generalizată
și anxietatea de separare.
INCIDENȚA tulburării de panică, a fobiei sociale și a anxietății generalizate CREȘTE
SEMNIFICATIV ÎN PERIOADA ADOLESCENȚEI.

LA FETE incidența tulb de anxietate e MAI MARE decât la băieți și tulb de anxietate care
apar în perioada copilăriei și adolescenței ADESEA PERSISTĂ PÂNĂ LA DEBUTUL
MATURITĂȚII.

Pers care suferă de tub de anxietate se prezintă de multe ori ÎNTÂI la medic din cauza unor
SIMPTOME FIZICE INEXPLICABILE: dureri toracice, palpitații, leșin, sindrom de colon
iritabil, amețeli.
->anxietatea menționată la 30% dintre vizitele la o clinică de medicină de familie
=> tulb de anxietate reprezintă o povară considerabilă pentru resursele serviciilor medicale

UN PROCENT MARE DIN POPULAȚIE prezintă simptome ușoare sau ocazionale de

anxietate.
Indivizii cu atacuri de panică, tulburări de somn, preocupări obsesionale la nivel
SUBCLINIC AU UN RISC CRESCUT pentru a dezvolta o tulb de anxietate.
ÎNGRIJORAREA- raportată de majoritatea pers care nu au o tulb de anxietate când
manifestă neliniștea cu privire la muncă, școală, bani.
27% dintre femeile britanice și 30% dintre bărbații britanici suferă de TULBURĂRI DE
SOMN.
Între 11 și 33% dintre studenții fără o tulburare psihologică au suferit CEL PUȚIN UN
ATAC DE PANICĂ ÎN ANUL PRECEDENT.

DIFERENȚE DE GEN
PREVALENȚA în rândul femeilor pt ORICE TULBURARE DE ANXIETATE (excepție
OCD, unde e procent relativ egal) este de 30,5% vs în rândul bărbaților 19,5%
=>RAPORT 2:1 ÎNTRE FEMEI ȘI BĂRBAȚI

CRASKE (2003): femeile pot fi mult mai expuse tulb de anxietate din cauza unei
VULNERABILITĂȚI MAI MARI:
1. afectivitate negativă mai crescută
2. modele diferențiale de socializare (fetele: mai dependente, prosociale, empatice, DAR
mai puțin asertive și mai puțin capabile să rezolve probleme cotidiene)
3. anxietate mai predominantă: reacții anxioase mai puțin discriminative și mai
generalizate
4. sensibilitate crescută la semnalele cunoscute de amenințare
5. tendința de a se implica mai mult în evitare, îngrijorare, ruminație
DIFERENȚE CULTURALE
Frica și anxietatea există în toate culturile, dar MANIFESTAREA LOR SUBIECTIVĂ
ESTE MODELATĂ DE FACTORI CULTURALI SPECIFICI.
Metodele europene de diagnostic și evaluare ar putea SCOATE ÎN EVIDENȚĂ ANUMITE
ASPECTE ALE ANXIETĂȚII care sunt predominante în cultura vest-europeană și SĂ
OMITĂ expresii ale anxietății specifice altor culturi.
TOTUȘI, APREHENSIUNEA, ÎNGRIJORAREA, TEAMA ȘI ACTIVAREA SOMATICĂ
sunt frecvente în toate culturile.
CULTURA influențează incidența reală a tulburărilor de anxietate pe plan mondial.
->are un ol important în EXPRIMAREA SIMPTOMELOR DE ANXIETATE: simptomele
somatice apar mai pregnant în tulb afective din țările care nu au cunoscut influența vest-
europeană (Japonia, China, India, S-E Asiei)

PERSISTENȚA, EVOLUȚIA
Tulb de anxietate sunt adeseori CRONICE PE PARCURSUL MAI MULTOR ANI, CU
REMISIE RELATIV SCĂZUTĂ, DAR cu rate de recidivă mai variabile după recuperarea
completă.
Doar între 1/3 și 1/2 dintre pacienții cu FOBIE SOCIALĂ, TULB DE ANXIETATE
GENERALIZATĂ SAU TULBURARE DE PANICĂ au ajuns la REMISIE COMPLETĂ.
=>tulb de anxietate persistă timp de mai mulți ani dacă nu sunt tratate

Aspecte care pot îngreuna progresul terapiei:

->caracterul cronic
->debutul precoce
->evoluția mai persistentă

CONSECINȚE ȘI REZULTATE
Persoanele cu o tulburare de anxietate au o calitate măsurată a vieții mai redusă, deteriorarea
calității vieții fiind aprox aceeași pt toate tulb de anxietate.
Pers cu o tulb de anxietate:
->pierd mai multe zile de muncă
->au mai multe zile de incapacitate de muncă
->prezintă o frecvență ridicată a formelor de dependență financiară (șomaj, ajutor social)

Capacitatea persoanelor cu tulburare de panică de a funcționa în societate este mult mai

redusă decât în cazul pacienților cu afecțiuni cronice (hipertensiune).
Persoanele cu tulb de anxietate sunt mult mai predispuse să apeleze la specialiști, să solicite
internarea și să apeleze la serviciile de urgență.
Anxietatea are COSTURI ECONOMICE DIRECTE (pentru servicii) ȘI INDIRECTE
(pierderile în productivitate).
 ASPECTE BIOLOGICE ALE ANXIETĂȚII
Anxietatea este multifațetată:

simptome fiziologice simptome cognitive simptome simptome afective

comportamentale

->creștere ritm cardiac, ->frica de a pierde ->evitarea semnelor ->nervos, tensionat,

palpitații
->dificultăți de respirație,
respirație rapidă
->durere sau apăsare în piept
->senz de sufocare
->senz de amețeală
->transpirație, bufeuri,
frisoane
->greață, tulb gastrice, diaree
->tremurături, agitație
->furnicături, amorțeală în
brațe, picioare
->slăbiciune, pierdere
echilibru, leșin
->mușchi încordați, rigiditate
->gură uscată
controlul, de a nu putea
face față
->teama de vătămare
corporală sau moarte
->teama de a nu înnebuni
->teama de evaluări
negative din partea
celorlalți
->gânduri, imagini,
amintiri înfricoșătoare
->senzația de irealitate sau
detașare
->concentrare scăzută,
confuzie, ușor de distras
->limitarea atenției,
hipervigileță pt stimuli
amenințători
->memorie slabă
->dificultăți în gândirea
rațională
sau a situațiilor încordat
amenințătoare ->înspăimântat,
->evadarea, fuga temător, îngrozit
->căutarea siguranței, ->iritat, instabil, agitat
a protecției ->nerăbdător, frustrat
->neliniștea, agitația,
mersul agitat
->hiperventilația
->senzația de
înghețare, înțepenire
->dificultăți de
vorbire

Reacțiile defensive: răspunsurile fiziologice tipice care apar în prezența amenințării/

pericolului.
->apar la om și la animal ân contexte de DISCRIMINARE A FRICII
->implică STIMULAREA SISTEMULUI NERVOS AUTONOM, care pregătește
organismul pentru FUGĂ sau pentru confruntarea directă (LUPTĂ)- REACȚIA LUPTĂ
SAU FUGI

Simptome comportamentale: reacții de îndepărtare de pericol/ evitare a pericolului și

căutare a siguranței.

Simptome cognitive: interpetarea semnificației stării interioare, identificând anxietatea.

Simptome afective: experiența subiectivă a anxietății.

PSIHOFIZIOLOGIE
Multe dintre simptomele anxietății sunt de natură fiziologică, reflectând ACTIVAREA
SISTEMULUI NERVOS SIMPATIC ȘI A SISTEMULUI NERVOS PARASIMPATIC.
Activarea SN simpatic conduce la simptomele suprastimulării (creșterea ritmului cardiac,
dilatarea plămânilor pt a mări aportul de oxigen, încetarea activității digestive).
->aceste reacții provoacă SIMPTOME VIZIBILE precum: tremurături, agitație, tensiune
musculară.
SN parasimpatic- implicat în imobilitatea tonică, scăderea tendiunii arteriale, leșin- aparțin
strategiei „conservare-retragere”.

Indivizii care suferă de ANXIETATE au UN PRAG RIDICAT AL NIVELULUI DE

ACTIVARE și O RATĂ MAI LENTĂ A ADAPTĂRII la stimuli.
=>constituie BAZA FIZIOLOGICĂ pe care își fundamentează INTERPRETAREA
ERONATĂ a stării permanente de HIPERSTIMULARE ca fiind o DOVADĂ A UNEI
AMENINȚĂRI ANTICIPATE.
Persoanele cu ANXIETATE CRONICĂ au o flexibilitate diminuată a SN autonom ca
reacție la stresori: reacție slabă, susținută- indică o traiectorie slabă a adaptării.

CONCLUZIE: aspectele ce țin de psihofiizologia anxietății ar putea conduce la interpretarea

greșită a amenințării.

FACTORI GENETICI
Pentru tulburările de anxietate în ansamblu PROCENTUL DE TRANSMITERE
EREDITARĂ a variat între 30 și 40%, proporția cea mai mare a varianței datorându-se
factorilor de mediu.
La nivelul SIMPTOMATOLOGIEI, componenta EREDITARĂ explică în jur de 27% din
variabilitate, predispunând indivizii la DISTRES GENERAL.
->FACTORII DE MEDIU SUNT DETERMINANȚI în dezvoltarea SIMPTOMELOR
ANXIOASE SAU DEPRESIVE SPECIFICE

Se moștenește o VULNERABILITATE GENERALĂ pentru dezvoltarea unei tulburări de

anxietate.
Vulnerabilitatea poate fi: neuroticismul, anxietatea ridicată ca trăsătură, afectivitatea
negativă.
Indivizii vulnerabili manifestă o REACȚIE EMOȚIONALĂ MAI PUTERNICĂ față de
situațiile STRESANTE.
FACTORII DE MEDIU ȘI FACTORII COGNITIVI interacționează cu predispoziția
genetică=> TIPUL SPECIFIC de TULBURARE DE ANXIETATE

NEUROFIZIOLOGIE
AMIGDALA este implicată în:
->modularea emoțională a emoției
->evaluarea stimulilor cu semnificație afectivă
->evaluarea semnalelor legate de pericol

LeDoux: AMIGDALA evaluează SEMNIFICAȚIA AFECTIVĂ (amenințare vs non-

amenințare) a stimulilor mintali sau externi.

A propus DOUĂ CĂI NEURALE PARALELE în procesarea STIMULILOR FRICII

1)stimul emoțional→ talamus senzorial→ nucleu lateral amigdală (ocolind cortexul)

->cale rapidă, parcursă fără aportul gândirii, al rațiunii și al conștiinței
=>ar însemna că frica poate să fie preconștientă

2)stimul emoțional→ talamus senzorial→ cortex senzorial→ nucleu lateral amigdală

->cale mai lentă, implică o procesare mai amănunțită a stimulului fricii
->implicată în condiționarea mai complexă a fricii

->NUCLEUL LATERAL inervează NUCLEUL CENTRAL al amigdalei- răspunzător pentru

exprimarea REACȚIEI CONDIȚIONATE DE FRICĂ

ROLUL CENTRAL AL AMIGDALEI: se datorează CONEXIUNILOR SALE

NEUROANATOMICE:
->proiecții înspre hipotalamus, hipocamp
->proiecții către diferite regiuni ale cortexului (primește info din zonele de procesare
senzorială)
->proiecții către diferite structuri ale trunchiului cerebral implicate în SN autonom și în
reacțiile neuroendocrine asociate stresului și anxietății

Activarea CORTEXULUI PREFRONTAL MEDIAN poate INHIBA CONDIȚIONAREA

FRICII mediată de AMIGDALĂ.
->funcțiile executive prefrontale pot avea efecte de inhibare a fricii (învățarea unor semnale
de siguranță)

=>cogniția joacă un rol important în producerea anxietății și intervențiile CBT pot inhiba
anxietatea în mod eficace (prin activarea regiunilor implicate în funcționarea executivă și
gândirea de ordin superior).

=>CENTRII CORTICALI DE ORDIN SUPERIOR (implicați în memorie, rașionament) pot

INHIBA STRUCTURILE EMOȚIONALE SUBCORTICALE ale creierului.

SISTEME DE NEUROTRANSMIȚĂTORI
Sisteme de neurotransmițători importante în biologia anxietății
● acidul gamma-aminobutiric (GABA)
->un subgrup al transmițătorului GABA conține receptori ai benozdiazepinei care potențează
efectele inhibitoare GABA când moleculele de benzodiazepină se unesc de receptori
->anxietatea generalizată s-ar putea datora inhibiției sistemului GABA-benzodiazepină -
dovedit de efectele axiolitice ale medicamentelor din gurpa benzodiazepinelor (Xanax)
● sistemul noradrenergic
● sistemul serotonergic
->nivelul serotoninei ar fi mai redus
->ar putea să aibă o influență directă sau indirectă (pirn modificarea funcției altor
neurotransmițători) asupra anxietății
● calea hormonală de eliberare a corticotropinei
->st stresori activează anmite zone din creier (amigdala, cortex prefrontal) care apoi
ELIBEREAZĂ CORTICOTROPINA
->corticotropina stimulează secreția HORMONULUI ADRENOCORTICOTROPIC (de către
glanda pituitară anterioară)=> PRODUCEREA și ELIBERAREA CRESCUTĂ DE
CORTIZOL

CONCLUZIE: anomaliile la nivelul transmițătorilor au efecte ANXIOGENE și

ANXIOLITICE care au un rol important în în STĂRILE FIZIOLOGICE AMPLIFICATE ce
caracterizează frica și anxietatea.

TEORII COMPORTAMENTALE ALE ANXIETĂȚII

Teoria celor doi factori

Stadiul 1: dobândirea fricii (condiționare clasică)
SC → SN → RN → RC

Hans vede un cal care se zbate violent pe stradă (SN) și are o reacție puternică de frică
(RN). Astfel, vederea cailor (SC), prin asociere cu SN, poate să producă reacția condiționată
de frică (RC).

Stadiul 2: persistența fricii (condiționare operantă)

EVITARE → ÎNTĂRIRE → FOBIE

Persistența fricii se explică datorită evitării extinse a SC. Cum evitarea îl asigură pe Hans că
nu va trăi frică sau anxietate în legătură cu SC, COMPORTAMENTUL EVITANT ESTE
ÎNTĂRIT NEGATIV.
DIMINUAREA FRICII- element secundar puternic de întărire
Deoarece stă în casă, Hans nu va ajunge să afle că, de fapt, caii în general nu sunt violenți
(nu va ajunge să se confrunte în mode repetat cu SC).

DAR
->modelul nu a reușit să ofere o explicație credibilă pentru persistența semnificativă a
temerilor umane în lipsa asocierilor repetate SC-SN

+unii stimuli (img cu păianjeni) provoacă mai ușor o reacție condiționată de frică vs alții (img
cu flori, ciuperci)
+multe persoane care dezvoltă o fobie clinică nu-și amintesc evenimentul traumatic
+există numeroase dovezi ale învățării vicariante (asistând la trauma cuiva) sau prin
intermediul informațiilor
+oamenii trec deseori prin even traumatice fără să dezvolte reacția condiționată de frică
+teoria nu reușește să explice epidemiologia fobiilor (de ce fobia de șerpi e mai comună decât
cea de dentist)

DECI: e nevoie de constructe cognitive care să ofere o explicație adecvată dezvoltării și

menținerii anxietății

TOTUȘI
->modelele cognitive actuale ale anxietății au fost fost formulate pornind de la criticile teoriei
celor doi factori.
MODULUL FRICII
->compus din elemente comportamentale, psiho-fiziologice și verbal-cognitive
->sistem relativ independent, ajustat special pentru a ajuta în rezolvarea problemelor
adaptative în situații potențial amenințătoare

Caracteristici ale modulului fricii:

1. Este sensibilizat selectiv
->pentru a răspunde stimulilor care sunt deosebit de puternici dpdv al evoluției
->condiționare mai accentuată și rezistență mai mare la extincție față de stimulii filogenetici
(img cu șerpi, păianjeni)

2. Are un caracter automat

->poate fi activat preconștient (fără identificarea stimulului declanșator)
Ex dovezi: reacția fiziologică la frică față de stimuli ai fricii care nu sunt recunoscuți în mod
conștient

3. Încapsularea
->modulul fricii este relativ impenetrabil față de celelalte module (ex influențe conștiente), cu
care nu are legături directe (odată activat- există puține posibilități să fie oprit)
ÎNSĂ modulul fricii poate avea o influență prin biasarea și distorsionarea cogniției
conștiente.
Ex dovezi: mascarea stimulilor afectează evaluările conștiente, dar nu și reacțiile
condiționate

4. Circuitul neural specific

AMIGDALA- structura neurală centrală implicată în învățarea și controlul fricii
->activarea fricii (învățarea emoțională, non-conștientă) are loc prin calea TALAMO-
AMIGDALIANĂ
->învățarea cognitivăparcurge calea prin HIPOCAMP și REGIUNILE CORTICALE DE
ORDIN SUPERIOR
Amigdala are mai multe CONEXUNI AFERENTE decât eferente cu CORTEXUL-> ea
influențează mai mult cortexul și nu invers

Orice PROCESE COGNITIVE asociate fricii sunt O CONSECINȚĂ A ACTIVĂRII

MODULULUI FRICII.
->convingerile pot juca un rol în menținerea anxietății, dar sunt CONSECINȚA fricii (nu
cauza- nu au rol în patogeneza fricii) - CONTRAR CONCEPTUALIZĂRII COGNITIVE A
FRICII

PERSPECTIVA COMPORTAMENTALĂ ESTE ÎN CONTRADICȚIE CU

PERSPECTIVA COGNITIVĂ SUSȚINUTĂ DE BECK :)
TOTUȘI
->e important să explorăm împreună cu pacientul experiențele trecute de învățare legate de
anxietate.

EXISTENȚA COGNIȚIEI PRECONȘTIENTE

Există cercetări care demonstrează existența unei PROCESĂRI PRECONȘTIENTE
AUTOMATE ATENȚIONALE ȘI COGNITIVE a stimulilor fricii.

PROCESELE COGNITIVE ÎN DOBÂNDIREA FRICII

Felul în care persoana evaluează semnificația SN (traumei), precum și așteptările privind
rezultatul influențează creșterea sau scăderea intensității RC (răspuns condiționat de frică)
ca răspuns la un SC.

* Model inițial
Stadiul 1: dobândirea fricii (condiționare clasică)
SC → SN → RN → RC *

Așteptările privind rezultatul au un rol esențial în CONDIȚIONAREA EVITĂRII.

Teoria modernă a învățării: condiționarea clasică- învățarea relațiilor dintre evenimente.

PROCESELE COGNITIVE CONȘTIENTE POT MODIFICA REACȚIILE DE FRICĂ

Chiar și în cazul intervențiilor de expunere (derivate din teoria condiționării) există dovezi
că HABITUAREA PE TERMEN LUNG CU REACȚIILE DE FRICĂ presupune
->ATENȚIE DIRECȚIONATĂ în mod conștient
->PROCESAREA INFORMAȚIILOR RELEVANTE PENTRU FRICĂ.

AMIGDALA NU ESTE O ZONĂ SPECIFICĂ A FRICII

Există dovezi că amigdala poate fi implicată și în alte funcții afective (evaluarea
semnificației emoționale a expresiilor faciale).
Amigdala și alte structuri implicate în procesarea emoțională s-ar putea să nu fie specifice
fricii, ci VALENȚEI STIMULILOR EMOȚIONALI.

AMIGDALA ar putea SĂ NU FIE ÎN MOD SPECIFIC ZONA ÎN CARE E LOCALIZATĂ

ANXIETATEA, ci o structură neurală importantă DE PROCESARE A EMOȚIEI la un nivel
mai general.

AMIGDALA poate fi influențată de PROCESE COGNITIVE mediate de alte structuri

corticale și subcorticale și împreună oferă O REPREZENTARE NEURALĂ INTEGRATĂ A
EXPERIENȚEI FRICII.

ROLUL REGIUNILOR CORTICALE DE ORDIN SUPERIOR ÎN FRICĂ

HIPOCAMPUL și alte zone (implicate în formarea și recuperarea amintirilor) sunt implicate
în CONDIȚIONAREA CONTEXTUALĂ a fricii.

LeDoux: SENZAȚIA SUBIECTIVĂ ASOCIATĂ FRICII implică legături între

AMIGDALĂ și regiunile CORTEXULUI PREFRONTAL, regiunile ANTERIOR
CINGULATE și CORTICO- ORBITALE și cu HIPOCAMPUL.
CONCLUZII
*ELIMINAREA completă a anxietății nu este nici dezirabilă, nici posibilă, dar
DIMINUAREA EI până la UN NIVEL NORMAL AL EXPERIENȚEI UMANE este
obiectivul comun al metodelor de tratament al tulb de anxietate*

*ca experiență subiectivă, anxietatea poate fi resimțită ca o furtună care izbucnește și se

retrage pe parcursul unei zile*
ESENȚA ANXIETĂȚII DEZADAPTATIVE: interpretarea greșită/ exagerată a amenințării
unei situații anticipate, ca fiind semnificativă pentru resursele vitale ale individului.