Curs 7

PSIHIATRIE
Dr. Camelia N.P. Boancă
Doctor în Medicină
Psihanalist, Membru Individual IAAP Zurich
III. FOBIA SPECIFICĂ
Criterii de diagnostic:
A. Frică sau anxietate marcată privind un obiect sau o situație
particulară (e.g zbor, înălțime, animale, injecție, vederea sângelui).
Notă: La copii frica sau anxietatea poate fi exprimată prin plâns,
agitație, accese de furie, perplexitate sau agățare de părinți).
B. Obiectul sau situația fobică provoacă întotdeauna frică sau
anxietate imediată.
C. Obiectul sau situația fobică este evitată conștient sau suportată cu
frică sau anxietate intensă.
III. FOBIA SPECIFICĂ
Criterii de diagnostic (cont):
D. Frica sau anxietatea este disproporționată față de pericolul real pe
care îl implică obiectul sau situația față de contextul socio-cultural.
E. Frica, anxietatea sau comportamentul de evitare este persistent,
având de obicei o durată de cel puțin 6 luni.
F. Frica, anxietatea sau comportamentul evitant cauzează disconfort
semnificativ clinic sau deficit în domeniile social, profesional ți în
alte arii importante de funcționare.
III. FOBIA SPECIFICĂ
Criterii de diagnostic (cont):
G. Perturbarea nu corespunde mai bine simptomelor altei tulburări
mintale cu ar fi: frica, anxietatea și evitarea situațiilor asociate cu
simptome de panică sau cu alte simptome care provoacă
incapacitate (ca în cazul agorafobiei), obiecte sau situații legate de
obsesii (ca în tulburarea obsesiv compulsivă), rememorarea
evenimentelor traumatizante (ca în tulburarea de stres post
traumatic), părăsirea casei sau a persoanelor de atașament (ca în
tulburarea anxioasă de separare) sau frica de situații sociale (ca în
tulburarea anxioasă socială).
III. FOBIA SPECIFICĂ
Elemente de diagnostic:
• Frica și anxietatea limitată la prezența unei situații sau obiect particular =
stimul fobic.
• Frica și anxietatea apare aproape întotdeauna când individul vine în contact
cu stimulul fobic.
• Frica și anxietatea apar aproape imediat când se întâlnește stimulul fobic.
• Evitarea activă ( comportamentul de evitare este evident: un individ care se
teme de sânge evită să meargă la medic).
• Unii indivizi își modifică contextul de viață ca sa evite stimulul fobic.
IV. TULBURAREA DE PANICĂ
Criterii de diagnostic:
A. Atacuri de panică imprevizibile, recurente. Un atac de panică
reprezintă apariția bruscă a unei frici intense sau a unui disconfort
intens care atinge un punct culminant în decurs de câteva minute,
iar în acest interval se manifestă patru (sau mai multe) din
următoarele simptome:
1. Palpitații, bătăi puternice ale inimii, accelerarea frecvenței cardiace.
2. Transpirație.
3. Tremur sau frisoane.
4. Senzație de asfixie.
IV. TULBURAREA DE PANICĂ
Criterii de diagnostic (cont.):
5. Senzație de respirație dificilă (dispnee) sau de sufocare.
6. Dureri sau disconfort precordial.
7. Greață sau disconfort abdominal.
8. Senzație de amețeală, instabilitate, cap gol sau lipotimie.
9. Senzație de căldură sau frig.
10. Parestezii (senzații de amorțeală sau furnicături).
11. Derealizare (sentimentul irealității) sau depersonalizare (detașare de sine).
12. Frica de a pierde controlul sau de a „înnebuni”.
13. Frica de moarte.
IV. TULBURAREA DE PANICĂ
Criterii de diagnostic (cont.):
B. Cel puțin unul din atacurile de panică a fost urmat, timp de cel puțin
o lună, de una sau ambele din următoarele:
1. Preocuparea sau îngrijorarea persistentă privind apariția unu nou atac de
panică sau a consecințelor acestuia (e.g pierderea controlului, apariția unui
infarct, posibilitatea de a „înnebuni”).
2. O schimbare semnificativ dezadaptativă a comportamentului provocată de
atac (e.g un comportament menit să evite producerea atacurilor de panică,
cum ar fi evitarea efortului fizic sau a situațiilor necunoscute).
IV. TULBURAREA DE PANICĂ
Criterii de diagnostic (cont.):
C. Perturbarea nu mai poate fi atribuită efectelor fiziologice ale unei
substanțe (e.g abuz de droguri, un medicament) sau ale unei
afecțiuni medicale (e.g hipertiroidism, boli cardio – pulmonare).
IV. TULBURAREA DE PANICĂ
Criterii de diagnostic (cont.):
C. Perturbarea nu este mai bine explicată de o altă tulburare mintală
(e.g atacurile de panică nu apar doar ca răspuns la situațiile sociale
anxiogene, așa cum se întâmplă în tulburarea anxioasă socială;
• ca răspuns la obiecte sau situații fobice particulare, ca în fobia specifică;
• ca răspuns la obsesii, ca în tulburarea obsesiv – compulsivă;
• ca răspuns la rememorarea evenimentelor traumatizante, ca în tulburarea de
stres post traumatic;
• sau ca răspuns la despărțirea de persoanele de atașament, ca în tulburarea
anxioasă de separare.
IV. TULBURAREA DE PANICĂ
Elemente de diagnostic:
• Preocupările referitoare la atacul de panică se referă la temeri de
natură somatic, de natură psihologică (teama că înnebunește).
• Atacul de panică nocturn – trezirea din somn într-o panică diferită de
panicarea după trezirea completă de somn.
PSIHIATRIA PSIHODINAMICĂ
1. Anxietatea este un afect cu un rol important în dezvoltarea
psihanalizei și a psihiatriei psihodinamice.
Anxietatea se poate asocia unei frici conștiente și acceptabile care sa
mascheze o preocupare mai profunda și mai greu de acceptat.
Pacienții pot prezenta anxietate și nu știu de ce sunt anxioși .
Clinicianul trebuie sa înțeleagă originile inconștiente ale anxietății.
PSIHIATRIA PSIHODINAMICĂ
Psihanaliza a emis ipoteza că fiecare faza din dezvoltarea unui copil ar avea o
frică caracteristică asociată cu faza în sine:
• Anxietatea de supraeu (Nivel matur) sentimente de vinovăție, mustrări de conștiință
legate de incapacitatea de a trai la un anumit standard intern de comportament
moral.
• Anxietatea de castrare (Nivel oedipian ) = anxietatea se concentrează asupra
potențialei râniri sau pierderi a organelor genitale cauzate de o figura parentala
punitiva. Aceasta anxietate poate fi exprimata metaforic ca pierdere a unei parți a
corpului sau ca o alta forma de rânire fizica.
• Frica de pierdere a iubirii = anxietatea de a pierde aprobarea cuiva drag, la origine un
părinte
• Anxietatea de separare= posibilitatea pierderii nu numai a iubirii obiectului dar și a
obiectului în sine.
PSIHIATRIA PSIHODINAMICĂ
• Anxietatea persecutory = deriva din poziția Kleiniana schizo-paranoidă,
teama ca obiecte persecutorii din afara vor invada și anihila pacientul din
interior.
• Anxietatea de dezintegrare = își are originea fie în frica de a-si pierde
percepția de sine sau a limitelor proprii prin fuziunea cu un obiect, fie în
teama ca sinele se va fragmenta și își va pierde integritatea în absența
oglindirii sau idealizării răspunsurilor de la ceilalți în mediu.
PSIHIATRIA PSIHODINAMICĂ
Daca anxietatea face parte din tabloul clinic al pacientului clinicianul
trebuie sa lucreze cu pacientul pentru identificarea originilor de
dezvoltare a anxietății.
Anxietatea poate fi determinata de probleme care provin din mai
multe niveluri de dezvoltare.

SCALA HAMILTON de Anxietate

PSIHIATRIA PSIHODINAMICĂ
2. Fobiile
• Gândurile interzise cu conținut sexual sau agresiv care pot fi aspru
pedepsite amenință să iasă din inconștient anxietatea de semnal este
activată ceea ce duce la dezvoltarea a trei mecanisme de apărare:
• Deplasare.
• Proiecție.
• Evitare.
• Aceste apărări elimină anxietatea prin refularea dorinței interzise.
Anxietatea este controlată cu schimbul creării unei fobii.