Tulburări nevrotice și

legate de stres
Anxietatea normală
 Răspuns tranzitoriu la experiențe noi, schimbări,
stres
 Este definitorie ființei umane
 Poate fi adaptativă – pregătește și amorsează
mecanisme de coping
Anxietatea patologică
 Răspuns inadecvat prin intensitate și durată la un
stimul dat sau anticipat, real / imaginar
 Apare fără stimul exterior obiectivabil sau odată cu
trăirea unei situații percepute ca anxiogenă
 Este intensă, persistentă, depășește capacitatea
individului de a se adapta
 Pot apare conduite de evitare a situației anxiogene
și retragere socială
Importanța anxietății
 Poate apărea în:
◦ Medicina psihosomatică
◦ Tulburări de dependență: alcoolism cronic, uz de
substanțe interzise (canabis)
◦ Tulburări psihiatrice
Tulburările anxioase
 Cele mai frecvente afecțiuni psihiatrice
 Tulburări nonpsihotice la baza cărora stă
anxietatea patologică
 Clinic – simptome emoționale dominate de
anxietate, echivalențe anxioase somatice,
comportamente de evitare și compulsive,
fenomene ideative și acțiuni obsesivo-
compulsive
 Pacientul are insight (critica și conștiința bolii)
vine singur la medic și dorește să se trateze
Importanța anxietății
 Anxietatea poate fi prezentă într-o serie de
tulburări psihiatrice:
◦ Reactive: reacție acută la stres, tulburare de stres
posttraumatic, tulburări de adaptare
◦ Nevrotice: tulburare de anxietate generalizată,
tulburare de panică, tulburări fobice, tulburarea
obsesiv-compulsivă, hipocondrie
◦ Psihotice: schizofrenie, tulburări de dispoziție
◦ Tulburări de personalitate (anxietatea ca trăsătură:
anxios - evitantă, dependentă, anankastă,
emoțional - instabilă, paranoidă)
 Tulburările anxioase
 Pacienții sunt în majoritatea cazurilor tratați în
ambulator, posibil să primească mai puțină atenție din
partea psihiatrului clinician

 Studiile prospective sugerează că tulburările anxioase

au o evoluție cronică – ani sau decade, totuși nu
înseamnă că afecțiunea se va manifesta pe toată
durata vieții pacientului.

 Tulburările au debut în general în copilărie

adolescență sau la adultul tânăr, au un vârf la vârsta
adultă și apoi o tendință decrescătoare cu înaintarea în
vârstă
Epidemiologie

 Tulburările de anxietate constituie cel mai

frecvent grup de tulburări psihiatrice

 Femeile sunt mai afectate decât bărbații.

 Epidemiologie
 Prevalența la un moment dat pentru tulburările
anxioase primare este de 10 – 15% din populația
generală.
 Studiul Național de Comorbiditate (SUA) raportează
că 1 din 4 indivizi întrunește criteriile diagnostice
pentru cel puțin o formă clinică de anxietate.
 Femeile au o prevalență de 30,5% de-a lungul vieții,
iar bărbații, de 19,2%
 Prevalența scade odată cu creșterea statusului
socio-economic
Etiologie –teorii:
 Concepte neurobiologice
◦ Predispoziție genetică
◦ Neurotransmițători
◦ Axa hipotalamică - hipofizară - suprarenală (HPA)

 Concepte psihosociale
◦ Abordarea cognitiv-comportamentală
◦ Abordarea psihodinamică
Clinica tulburărilor
anxioase
Tulburările anxios -
fobice
Tulburările anxios - fobice
 Tulburarea de anxietate generalizată (GAD)
 Tulburarea de panică (PD)
 Agorafobia
 Fobia socială (tulburarea de anxietate socială)
 Fobii specifice (simple)
Tulburarea de anxietate
generalizată
Tulburarea de anxietate generalizată
 Debut: adulți tineri
 Prevalență: femei> bărbați
 Durata episodului: 6 luni
 Evoluție: pe termen lung - episoade de

anxietate alternante cu perioade

asimptomatice
 Complicații:

◦ Depresie
◦ Alcoolism secundar sau abuz de benzodiazepine
◦ Atacurile de panică pot apărea pe fondul anxietății
generalizate
 Sindromul anxietății generalizate
 Definiție: anxietatea este o frică fără obiect
(subiectul nu poate menționa ceea ce produce
frică)
 Sindromul de anxietate generalizată:

◦ Anxietate
◦ Preocupări excesive, griji legate de problemele cotidiene
◦ Agitație psihomotorie vesperală marcată
◦ Stare de așteptare tensionată (tensiune intrapsihică)
◦ Cefalee generatoare de tensiune musculară (frontală,
fronto-temporală, occipitală, sub formă de bandă sau
generalizată), crampe, dureri de spate, dureri
intercostale
Sindromul anxietății generalizate
 Sindrom de anxietate generalizată:
◦ Incapacitatea de a se relaxa
◦ Insomnie secundară grijilor și incapacității de relaxare
◦ Coșmaruri cu conținut anxiogen (de cădere, de urmărire,
examene)
◦ Somn superficial cu treziri frecvente
◦ Oboseală matinală
◦ Iritabilitate
◦ Hipoprosexie
◦ Hipomnezie (memoria de scurtă durată)
◦ Stare de panică, spaimă la zgomote, sonerie, telefon
◦ Semne ale sist nerv. autonom: scaune moi și urinare
frecventă, tenesme, transpirație
Tulburarea de panică
Tulburarea de panică
 Debut: adult tânăr
 Prevalență: femei> bărbați
 Evoluție: episoade recurente de atacuri de

panică alternante cu perioade asimptomatice

 Complicații:

◦ Depresie
◦ Hipocondrie
◦ Alcoolism secundar sau abuz de benzodiazepine
Tulburarea de panică
 Diagnostic:
◦ Cel puțin 4 atacuri de panică pe lună
◦ Atacurile de panică trebuie să fie imprevizibile (nu
declanșate de un obiect sau situație fobogenă,
conflicte, substanță psiho-activă, boli organice etc.)
◦ Deoarece atacurile de panică nu pot fi legate de un
anumit context, apare frica de noi atacuri de panică
(„teama de frică”) (fear of fear)
Sindromul de atac de panică:
 Definiție: criză paroxistică de frică intensă, cu
caracter tematic
 Atacul de panică:

◦ Simptome psihiatrice
◦ Simptome vegetative
◦ Simptome toracice și abdominale sau neurologice
◦ Modificări comportamentale
Sindromul de atac de panică:
 Simptome psihiatrice:
◦ Frica de moarte iminentă
◦ Derealizare sau depersonalizare
◦ Teama de a pierde controlul
◦ Teama de a „înnebuni”
 Simptome vegetative:
◦ Palpitații, tahicardie
◦ Transpirații reci sau valuri de căldură
◦ Tremur
◦ Gură uscată
Sindromul de atac de panică:
 Simptome toracice și abdominale sau
neurologice:
◦ Dispnee
◦ Durere sau disconfort toracic
◦ Disconfort abdominal
◦ Parestezie
◦ Leșin, pierderea echilibrului
 Comportament:
◦ Inhibarea psihomotorie
◦ Neliniște psihomotorie
Agorafobia
Agorafobia
 Definiție: teama de a fi într-o situație în care
evadarea este dificilă în cazul unui atac de
panică
 Prezentare clinică: sindrom fobic

◦ 1. Situație fobogenă
◦ 2. Atac de panică într-o situație fobogenă
◦ 3. Comportamentul de evitare a situației fobogene
sau comportamentul de securizare (o persoană sau
un obiect securizant)
◦ 4. Anxietate anticipativă dacă situația fobogenă nu
poate fi evitată
Agorafobia:
 Situații fobogene:
◦ Zonele mari aglomerate: piețe, restaurante,
cinematografe, stadioane
◦ Așteptarea la coadă
◦ Mijloace de transport, poduri, tuneluri

 AGORA = piață (greacă)

Agorafobia:
 Debut: adulți tineri
 Prevalență: femei> bărbați
 Evoluție: unele cazuri sunt precedate de

tulburări de panică, agorafobia fiind o

complicație
 Complicații:

◦ Pierderea locului de muncă

◦ Izolarea la domiciliu
◦ Depresie
◦ Alcoolism sau abuz de anxiolitice
Fobia socială
Fobia socială:
 Definiție: frică exagerată și irațională de a
vorbi în public
 Prezentare clinică: sindrom fobic

◦ 1. Situație fobogenă
◦ 2. Atac de panică într-o situație fobogenă
◦ 3. Comportamentul de evitare a situației fobogene
sau comportamentul de securizare (o persoană sau
un obiect securizant)
◦ 4. Anxietate anticipativă dacă situația fobogenă nu
poate fi evitată
Fobia socială:
 Situații fobogene în care este posibil ca
subiectul să se comporte într-un mod jenant
sau să manifeste anxietate (roșeață, tremur,
bâlbâială, vărsături, urgență de micțiune,
urgență de defecare)
 Când este în centrul atenției:

◦ Vorbitul în public
◦ Masă în public
 Când intră în contact cu persoane necunoscute
 Mai frecvent la bărbați decât la femei
Fobia socială:
 Debut: în copilărie sau adolescență
 Evoluție: cronică
 Anxietate anticipativă marcată dacă persoana

se confruntă cu necesitatea de a intra în

situația socială fobică
 Complicații:

◦ Depresie
◦ Alcoolismul secundar
Fobia socială:
 Simptome asociate - tulburarea de panică și
fobia simplă coexistă frecvent cu fobia socială
 Persoana recunoaște că frica sa este excesivă

sau nerezonabilă
 Comportamentul evitant interferă cu
funcționarea ocupațională, cu activitățile
sociale obișnuite sau relațiile cu ceilalți, sau
există o suferință marcată legată de frică
Fobia simplă
Fobia simplă:
 Caracteristica esențială a acestei tulburări
este o teamă persistentă față de un stimul
circumstanțial (obiect sau situație)
 Se numesc și fobii „specifice”
 Cele mai frecvente implică animale, în special

câini, șerpi, insecte și șoareci.

 Altele implică leziuni ale țesuturilor sau

vederea sângelui, spații închise

(claustrofobie), înălțimi (acrofobie) și
deplasări aeriene.
Fobia simplă:
 În timpul dezvoltării tulburării, expunerea la
stimulul fobic simplu provoacă aproape
invariabil un răspuns de anxietate imediată
(senzație de panică, transpirație, tahicardie și
dificultăți de respirație)

 Anxietatea crește sau scade într-o manieră

previzibilă cu modificări în locația sau natura
stimulului fobic (de exemplu înălțimea clădirii,
apropierea pisicii, dimensiunea sau
comportamentul câinelui)
Fobia simplă:
 Simptome asociate: fobia socială și tulburarea de
panică cu sau fără agorafobie sunt deseori prezente.
Fobiile de sânge - țesuturi sunt frecvent asociate cu
pierderea conștienței (leșin) condiționat vaso-vagal
la expunerea la stimulul fobic

 Vârsta la debut variază, dar de multe ori fobiile

legate de animale încep în copilărie; fobiile de
înălțimi, spații închise și călătorii aeriene par să
înceapă cel mai frecvent în al patrulea deceniu de
viață
Fobia simplă:
 Disabilitatea poate fi minimă dacă obiectul fobic este
rar și ușor de evitat (de exemplu, șerpi pentru cineva
care locuiește în oraș)
 Dacă obiectul fobic este comun (lift) și nu poate fi
evitat - afectarea poate fi considerabilă
 Tulburarea este mai des diagnosticată la femei
 Persoana recunoaște că frica sa este excesivă sau
nerezonabilă
Tulburarea obsesiv-
compulsivă
Tulburarea obsesiv-compulsivă:
 Caracteristica esențială – prezența de gânduri
obsesive recurente sau executarea de acte
compulsive

 Idei, imagini sau impulsuri care intră în mintea

pacientului din nou și din nou într-o formă
stereotipă aproape invariabil dureros și pacientul
încearcă adesea, fără succes, să le reziste
Tulburarea obsesiv-compulsivă:
 Actele sau ritualurile compulsive sunt
comportamente stereotipe care se repetă iar și
iar
 Acest comportament este recunoscut de
pacient ca inutil sau ineficient și se fac
încercări repetate de a rezista. Anxietatea este
aproape invariabil prezentă. Dacă se rezistă
actelor compulsive, anxietatea se agravează.
 Include:
◦ nevroza anankastică
◦ nevroză obsesiv-compulsivă
Gânduri sau ruminații predominant
obsesive
 Acestea pot lua forma unor idei, imagini mentale
sau impulsuri de acțiune, care sunt aproape
întotdeauna tulburătoare pentru subiect.
 Uneori ideile sunt o luare în considerare indecisă,
interminabilă a alternativelor, asociată cu
incapacitatea de a lua deciziile necesare în viața de
zi cu zi.
 Relația dintre ruminațiile obsesive și depresie este
deosebit de strânsă și diagnosticul tulburării
obsesiv-compulsive ar trebui preferat numai dacă
apar ruminații sau persistă în absența unui episod
depresiv.
Acte predominant compulsive
[ritualuri obsesionale]
 Majoritatea actelor compulsive se referă la
curățare (în special spălarea mâinilor),
verificarea repetată pentru a se asigura că nu
s-a permis dezvoltarea unei situații potențial
periculoase sau ordinea și ordonarea.
 La baza comportamentului deschis se află o

teamă, de obicei de pericol sau cauzată de

pacient, iar ritualul este o încercare
ineficientă sau simbolică de a evita acel
pericol.
Tulburarea obsesiv-compulsivă:
 Depresia și anxietatea sunt frecvente
 Pot fi evitate public situațiile care implică conținutul
obsesiilor, cum ar fi murdăria sau contaminarea (de
exemplu, evită să dea mâna cu străini)
 Vârsta la debut - adolescență sau maturitate
timpurie
 La fel de frecvent la bărbați și la femei
 Formele ușoare ale tulburării pot fi relativ frecvente
 Complicații - depresie majoră, abuz de alcool și
anxiolitice
Tulburarea obsesiv-compulsivă:
 Obsesiile sau constrângerile provoacă
suferință marcată, consumă mult timp
(durează mai mult de o oră pe zi) sau
interferă semnificativ cu rutina normală a
persoanei, funcționarea ocupațională sau
activitățile sociale obișnuite sau relațiile cu
ceilalți.
Tulburarea de stres
posttraumatic
Tulburarea de stres posttraumatic:
 Dezvoltarea simptomelor caracteristice apare
în urma unui eveniment psihologic
traumatizant care se află în afara experienței
umane obișnuite.

 Situație excepțional de amenințătoare sau

catastrofală (provoacă suferință intensă la
aproape oricine)

 Frică intensă, teroare și neputință

Tulburarea de stres posttraumatic:
 Caracteristici clinice:
◦ episoade de retrăire repetată a traumei („flashback-
uri”)
◦ Vise intense sau coșmaruri
◦ detașare de alte persoane
◦ anhedonie
◦ evitarea activităților și situațiilor care amintesc de
traumă
◦ Stare de așteptare cu hipervigilență

 Perturbarea durează mai mult de o lună

Tulburarea de stres posttraumatic:
 Exemple de factori de stres care produc această
tulburare:
◦ Dezastre naturale (inundații, cutremure)
◦ Dezastre accidentale (accidente auto cu vătămări fizice grave,
accidente de avion, incendii mari etc.)
◦ Dezastre provocate deliberat (bombardamente, torturi, lagăre
ale morții)

 Poate apărea la orice vârstă

 Simptomele încep de obicei la scurt timp după traume
 Simptomele reexperimentării se pot dezvolta după o
perioadă de latență de luni sau ani după traumatism
Tulburarea de stres posttraumatic:
 Va exista evitarea persistentă a stimulilor
asociați cu trauma:
◦ Eforturi de evitare a gândurilor sau sentimentelor
asociate cu trauma
◦ Evitarea activităților sau situațiilor care trezesc amintiri
ale traumei
◦ Incapacitatea de a-și aminti un aspect important al
traumei (amnezie psihogenă)
◦ Diminuarea interesului pentru activități semnificative
◦ Sentimente de înstrăinare față de ceilalți
◦ Incapabil să aibă sentimente de dragoste
◦ Previziunea unui viitor scurt (nu se așteaptă să aibă o
carieră, căsătorie, copii sau o viață lungă)
Tulburarea de stres posttraumatic:
 Deficiența poate fi ușoară sau severă; poate
afecta aproape fiecare aspect al vieții
 Evitarea fobică a situațiilor poate interfera cu

relațiile interumane
 Labilitatea emoțională, depresia și vinovăția

pot duce la comportament de auto-apărare

sau tentative suicidare
 Tulburările de utilizare a substanțelor
psihoactive sunt complicații frecvente.
Tulburările somatoforme
Tulburările somatoforme
 Trăsăturile esențiale ale acestui grup de
tulburări sunt simptomele fizice care
sugerează tulburarea fizică (somatoformă)
pentru care nu există leziuni organice
demonstrabile sau mecanisme fiziopatologice
cunoscute
 Există dovezi că apariția simptomelor este

legată de factori sau conflicte psihologice

Tulburările somatoforme

 Tulburarea dismorfică a corpului

(dismorfofobie)
 Tulburarea de conversie (nevroză isterică)
 Hipocondria
 Tulburarea de somatizare
 Tulburarea de durere somatoformă
Tulburarea dismorfică a
corpului (dismorfofobia)
Tulburarea dismorfică a corpului
(dismorfofobie)
 Caracteristică esențială - îngrijorarea legată de un
defect imaginar corporal, apărut la o persoană
normală
 Cele mai frecvente acuze: defecte ale feței (riduri,
pete pe piele, păr facial excesiv, forma nasului, gurii,
maxilarului sau sprâncenelor și umflarea feței)
 Rare: aspectul picioarelor, mâinilor, sânilor, spatelui
sau a unei alte părți a corpului.
Tulburarea dismorfică a corpului
(dismorfofobie)
 Istoric de vizite repetate la chirurgii plastici sau
dermatologi în efortul de a corecta defectul
imaginar
 Sindromul depresiv și
 Trăsăturile de personalitate obsesiv-compulsive
sunt frecvente
 Evitarea situațiilor sociale sau ocupaționale din
cauza anxietății cu privire la defectul imaginar
 Vârsta la debut - adolescență până în al treilea
deceniu
Tulburarea dismorfică a corpului
(dismorfofobie)
 Funcționarea socială și ocupațională poate fi
afectată

 Procedurile chirurgicale inutile pot fi o complicație

 Tulburarea poate fi de fapt mai frecventă decât se

credea anterior.
Tulburarea de conversie
(nevroza isterică)
Tulburarea de conversie (nevroza
isterică)

 Caracteristică esențială - alterarea sau pierderea

funcționării fizice care sugerează tulburări somatice

 O expresie a unui conflict sau nevoi psihologice

 Simptomele de conversie „clasice” sugerează o boală

neurologică (paralizie, afonie, convulsii, tulburări de
coordonare, akinezie, orbire, vedere în tunel,
anosmie, anestezie și parestezie)
Tulburarea de conversie (nevroza
isterică)
 Factorii psihologici sunt considerați a fi etiologic
legați de simptomele apărute datorită unei relații
temporale între un factor de stres psihosocial care
este aparent legat de un conflict sau nevoie
psihologică și inițierea sau exacerbarea simptomului.

 „Câștigul primar” - menținerea unui conflict intern

sau a unei nevoi în afara conștientizării (după o
ceartă sau un eveniment traumatizant)
Tulburarea de conversie (nevroza
isterică)
 „Câștigul secundar” - evitarea unei anumite activități
care îi este nocivă și obținerea de sprijin din partea
mediului, care altfel ar putea să nu apară.
 Mâna „paralizată”, incapacitatea de a merge sau a sta
în picioare (astasia - abasia) pentru a preveni părăsirea
de către partenerul de viață
 Simptomul se dezvoltă într-un cadru de stres
psihologic extrem și apare brusc
 Trăsăturile de personalitate histrionică sunt frecvente
 Vârsta la debut - adolescență sau maturitate timpurie;
poate apărea și în timpul vârstei medii sau în deceniile
ulterioare
Tulburarea de conversie (nevroza
isterică)
 Frecvent împiedică activitățile normale de viață
 Acum este rar întâlnit
 Cele mai multe cazuri sunt observate în secții de
neurologie sau ortopedice
 Aparent mai frecvent la femei, deși nu sunt
disponibile studii
 Tulburările de personalitate histrionice și
dependentă cresc, de asemenea, vulnerabilitatea la
tulburare
Hipocondria (nevroza
hipocondriacă)
Hipocondria (nevroza hipocondriacă)
 Caracteristică esențială - frica de a avea sau
convingerea că cineva are o boală gravă, bazată pe
interpretarea de către persoană a semnelor sau
senzațiilor somatice ca dovadă a bolii fizice.
 Evaluarea somatică nu susține diagnosticarea
oricărei tulburări fizice
 Teama de a avea sau convingerea că cineva are o
boală persistă în ciuda reasigurării medicale
Hipocondria (nevroza hipocondriacă)
 Durata perturbării este de cel puțin 6 luni
 Istoricul medical este adesea prezentat în detaliu și
în desfășurarea sa.
 Persoanele cu această tulburare cred adesea că nu
primesc îngrijiri adecvate.
 Frecvent asociază anxietate, dispoziție tristă și
trăsături de personalitate obsesiv - compulsive
 Vârsta frecventă la debut între 20 și 30 de ani
Hipocondria (nevroza hipocondriacă)
 Evoluția bolii este cronică
 Există, de obicei, o anumită afectare a funcționării
sociale sau ocupaționale
 Deficiența este severă atunci când persoana
adoptă un stil de viață cu invaliditate asociată
 Această tulburare este frecvent observată în
practica medicală, la fel de frecventă la bărbați și
femei
 Experiența anterioară cu adevărata boală somatică
sau experiența unui membru al familiei cu boala și
factorii de stres psihosocial predispun la tulburare
Tulburarea de somatizare
Tulburarea de somatizare
 Caracteristici esențiale - acuze somatice recurente
și multiple, cu o durată de câțiva ani, pentru care a
fost solicitată asistență medicală
 Se pare că nu se datorează vreunei tulburări
somatice
 Debut înainte de vârsta de 30 de ani
 Curs cronic, dar fluctuant
 Acuzele sunt adesea prezentate într-un mod
dramatic, vag sau exagerat
Tulburarea de somatizare
 Acuzele implică invariabil următoarele
sisteme de organe sau tipuri de simptome:
◦ Simptome de conversie sau pseudoneurologice (de
exemplu paralizie, orbire)
◦ Disconfort gastro-intestinal (de exemplu, dureri
abdominale)
◦ Dificultăți la nivelului aparatului reproductiv
feminin (de exemplu, menstruație dureroasă)
◦ Probleme psihosexuale (de exemplu, indiferență
sexuală)
◦ Durere (de exemplu durere de spate) și
◦ Simptome cardiopulmonare (de exemplu amețeli)
Tulburarea de somatizare
 Anxietatea și depresia sunt extrem de frecvente
 Comportamentul antisocial și dificultățile
profesionale, interpersonale și conjugale sunt
frecvente
 Tulburarea de personalitate histrionică și rar
tulburarea de personalitate antisocială - prezente
 Rata de prevalență pe viață 0,2% - 2%
 Tulburarea este rareori diagnosticată la bărbați
Tulburarea de durere
somatoformă
Tulburarea de durere somatoformă
 Caracteristică esențială - îngrijorarea cu prezența
durerii în absența identificării unor leziuni somatice
care să explice durerea sau intensitatea acesteia
 Atunci când există o patologie organică, acuzele
dureroase sau impactul social sau profesional
rezultat depășește cu mult ceea ce s-ar aștepta din
constatările fizice
 Durerea este incompatibilă cu distribuția anatomică
a sistemului nervos
Tulburarea de durere somatoformă
 În unele cazuri există dovezi că factori psihologici
sunt implicați etiologic în apariția durerii
 În alte cazuri se dovedește că durerea pe care o
acuză îi permite persoanei să evite anumite
activități care îi sunt nocive sau să primească
sprijin din partea mediului, care altfel nu ar avea
loc.
 Vârsta la debut - cea mai frecventă în anii 30 și 40
 Tulburarea de durere somatoformă
 În majoritatea cazurilor, simptomele persistă mulți ani
până când persoana intră în atenția profesioniștilor din
domeniul sănătății mintale
 De obicei, persoana devine foarte incapacitată și
trebuie să renunțe la muncă și își asumă un rol de
invalid
 Cele mai grave complicații - iatrogene - dependență
de tranchilizante minore și intervenții chirurgicale
repetate, nereușite
 De două ori mai frecvent la femei decât la bărbați
Cauze medicale ale anxietății
Cauze medicale ale anxietății
 Tulburări endocrine
◦ Feocromocitom
◦ Disfuncție tiroidiană
◦ Disfuncție hipofizară
◦ Tulburări suprarenale
 Tulburări neurologice
◦ Traumatism cranian Boală
cerebrovasculară
◦ Neurosifilis Boala Huntington
◦ Tulburări convulsive Scleroza multiplă
◦ Neoplasmele SNC
◦ Encefalită și meningită
Cauze medicale ale anxietății
 Tulburări toxice și metabolice
◦ Sevraj la alcool sau sedative
◦ Intoxicație cu substanțe stimulante (cocaină,
amfetamine, cofeină)
◦ Agenți simpatomimetici Anemie
◦ Canabis Deficiență B 12
◦ Hipoxie Ischemia
 Tulburări autoimune
◦ Lupus eritematos sistemic
◦ Arterita temporală
◦ Poliarterită nodoasă
 Utilizarea serviciilor de sănătate

 Foarte mulți pacienți rămân nediagnosticați și netratați

 Studiu OMS aproximativ jumătate dintre cazuri au fost diagnosticate
din care numai la 1/3 din pacienți le-a fost oferit tratament
medicamentos (2)
În studiul ESEMeD numai o cincime (20,6%) din participanți cu
tulburare anxioasă au solicitat ajutor serviciilor de sănătate (3)
(2) Sartorius N, Ustun TB, et al. Depression comorbid with anxiety: results from the WHO study on
psychological disorders in primary health care. Br J Psychiatry. 1996; 30 (30):38 – 43
(3) Alonso J, Lepine JP, et al. Overview of ket data from the European Study of the Epidemiology of Mental
Disorders (ESEMeD). J Clin Psychiatry. 2007; 68 (suppl2): 3 - 9
Utilizarea serviciilor de sănătate

 Din cei care au contactat serviciile de sănănate 23,2% nu

au primit nici un tratament.
 Dintre ceilalți, 30,8% au primit tratament medicamentos,
19,6% au primit tratament psihoterapic iar 26.5% au fost
tratați atât cu medicație cât și psihoterapic. (3)
 Utilizarea serviciilor de sănătate

 La mulți pacienți a durat ani până când au fost trimiși la un

specialist
 Un studiu a arătat că 45% din pacienții cu tulburare anxioasă
generalizată au fost corect diagnosticați după aproximativ 2
ani de la debut
 54,4% din pacienții cu tulburare de panică utilizează serviciile
de sănătate (4)
(4) Baldwin D S, Allgulander C, et al. An international survey of reported prescribing practice in the
treatment of patients with generalised anxiety disorder. World J Biol Psychiatry. 2012; 13 (7): 510 -
516
Tratament
Tratament farmacologic
 1. Benzodiazepine
 2. Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei
 3. Buspiron
 4. Antagoniști ai receptorului βadrenergic

(beta-blocante)
1. Benzodiazepine
 A. Diazepamul
◦ Dozaj – 2-10 mg oral de 2-4 ori/zi sau 2-10 mg im sau
iv în agitația acută

◦ Indicațiile includ tulburarea prin anxietate generalizată,

atacul de panică, tulburarea de stres posttraumatic și
alte stări anxioase acute

◦ Efecte adverse frecvente: somnolența și astenia. Rareori

excitație paradoxală

◦ Utilizarea pe termen lung poate cauza dependența fizică

/ simptome de abstinență (sevraj)
1. Benzodiazepine
 B. Alprazolam (Xanax)
◦ Dozaj – 0,25 – 050 mg oral de 3 ori/zi; se poate
crește până la 6 – 8 mg/zi

◦ Indicații – tratament cu acțiune rapidă, pe termen

scurt, al tulburării de panică și agorafobiei

◦ Efectele adverse frecvente includ somnolența,

afectare cognitivă și hipotensiune

◦ Se poate asocia cu un sindrom de întrerupere mai

sever decât celelalte benzodiazepine
1. Benzodiazepine
 C. Clonazepam
◦ Dozaj – 0,50 mg de 2 ori/zi; se poate crește până la
2 – 6 mg/zi

◦ Indicațiile psihiatrice includ tulburarea prin

anxietate generalizată, tulburarea de panică,
tulburarea de stres posttraumatic

◦ Efectele adverse includ somnolența și ataxia

1. Benzodiazepine
 D. Lorazepamul (Anxiar)
◦ Dozaj – de la 0,50 mg până la 2 mg de 2 până la 4
ori/zi și de la 0,50 mg până la 2 mg / zi iv. În
agitația acută
2. Inhibitorii selectivi ai recaptării
serotoninei (SSRI)
 Indicațiile includ tulburarea obsesiv-
compulsivă, tulburarea de panică, fobia
socială, tulburarea prin anxietate
generalizată, tulburarea de stres
posttraumatic + depresia premenstruală și
tulburarea disforică premenstruală
3. Buspirona (Spitomin)
 Dozajul este de 5 mg de 2 ori/zi, poate fi
crescută până la 15 – 60 mg / zi în două doze
 Indicația principală este tulburarea prin
anxietate generalizată
 Efectele adverse frecvente includ cefaleea și

amețeala.
 Buspirona nu produce toleranță încrucișată cu
benzodiazepinele
4. Antagoniști ai receptorului
βadrenergic (beta-blocante)
 Propranololul
◦ Dozajul este de 10 mg oral de 2 ori/zi; se crește până la
80 – 160 mg/zi, în doze divizate; pacientul poate să ia o
doză de 20 mg până la 40 mg cu 30 minute înaintea
situației fobice (ex.vorbitul în public)
◦ Indicația principală este fobia socială
◦ Efectele adverse includ bradicardia, hipotensiunea și
somnolența
◦ Nu se va administra la pacienții cu astm bronșic,
insuficiența cardiacă cronică sau diabet
◦ Nu este util în anxietatea cronică
 Pot fi utile și alte beta-blocante (ex. Pindolol)
Tratament psihologic
 1. Psihoterapia suportivă
 2. Psihoterapia orientată către conștientizare
 3. Terapia comportamentală
 4. Terapia cognitivă
 5. Terapia de grup
Concluzii...
 Tulburările anxioase au cea mai mare prevalență în cadrul
tulburărilor psihiatrice
 Conform studiilor epidemiologice 1/3 din populație va
prezenta o tulburare anxioasă de-a lungul vieții
 În perioada adultă prevalența este cea mai ridicată
 Aceste afecțiuni se însoțesc de o scădere a calității vieții,
utilizare ridicată a serviciilor de sănătate și un cost economic
semnificativ pentru societate
 Concluzii...

 Deși există terapii atât psihologice cât și medicamentoase

foarte mulți pacienți nu se adresează serviciilor de sănătate
iar din cei care utilizează aceste servicii un procent mare nu
sunt diagnosticați corect sau nu primesc tratamentul
corespunzător
 Nu există date care să susțină faptul că prevalența a crescut
în ultimii ani
 Diferența în prevalență se poate datora diferențelor de
metodologie, nu diferențelor socio-culturale