2) Compozitia moleculara globala si functiile membranelor

celulare
-membrana celulara contine: -20-30% apa
-70-80% reziduu uscat: -1% subst minerale
-99% subst organice: -40-50% lipide
-50-60% proteine
-~10% glucide

Exceptie: la nivelul tecii de mielina (unde functia de bariera este esentiala rolului membranei
celulelor Scwann) lipidele reprezinta 80%

-in majoritatea sistemelor biologice, apa=70-80%

-in membrana apa are un procent redus  separarea a doua medii hidrofile

-lipidele sunt prezente exclusiv in plasmalema

-proteinele sunt anexate ca un mozaic plasmalemei (se gasesc anexate atat la interior cat si
la exteriorul membranei, dar o pot si strabate)

-glucidele sunt atasate exclusiv versantului extern al plasmalemei

-membranele celulare trebuie sa se comporte ca o barierea selectiva intre mediul

extracelular si intracelular (permitand interactiunea celulei cu mediul)

-functiile membranei:
-bariera selectiva
-functie metabolica – asigura celulei schimburi de informatie si substanta cu
mediul, in ambele sensuri

3) Lipide membranare: definitie, clasificari

-lipidele reprezinta 40-50% din procentul de 99% de subst organice ale membranelor
celulare

-sub aspect molecular constituie componenta strucuturala de baza a membranelor celulare

-lipidele membranare reprezinta o categorie larga de substante organice relativ insolubile in

apa, dar solubile in solventi organici, cu caracter amfifil

-multe dintre lipide sunt esteri ai unor alcooli polihidroxilici cu AG

-sunt molecule mici cu grade mari de libertate in a se misca intre ele la nivelul strcuturii,
determinand o anumita dinamicitate

-cu cat componentele sunt mai mici, cu atat miscarea este mai frenetica

-au tendinta spontana de asociere, corectand usor eventualele defecete sau reparand leziuni
ale bistratului
 -categorii de lipide:
1)Lipide complexe – contin in structura lor AG
2)Lipide simple – steroizi, prostaglandine, terpene

-in membrane intalnim doar 3 tipuri de lipide:

1)Fosfolipide
2)Colesterol
3)Glicolipide

-fosfolipide in functie de poliolul din structura, pot fi:

1)Fosfogliceride – poliolul este glicerina
2)Fosfosfingozide – poliolul este sfingozina

-in functie de molecula X a capului hidrofil, fosfogliceridele pot fi:

-X=colina => PC
-X=etanolamina => PE
-X=serina => PS
-X=inozitol => PI
-X=hidrogen => PA

4) Fosfolipide membranare. Distributie, mobilitate

-fosfolipidele ilustreaza categoria lipidelor complexe

-formeaza majoritatea continutului lipidic din endomembrane

-in membrana celulara se gasesc in proportie de 75% din continutul lipidic

-in functie de poliolul din structura, fosfolipidele pot fi fosfogliceride sau fosfosfingozide

-in functie de molecula X a capului hidrofil, fosfogliceridele pot fi:

-X=colina => PC
-X=etanolamina => PE
-X=serina => PS
-X=inozitol => PI
-X=hidrogen => PA

-deoarece fosfolipidele concentreaza la un capat radicalii hidrofili si la celalalt capat radicalii

hidrofobi, ele sunt denumite molecule amfipate sau bimodale – fosfolipidele au astfel tendinta de
orientare in monostrat, iar, atunci cand concentratia fosfolipidelor este mai mare decat cea
necesara, ele se organizeaza in micelii

-alte tipuri de fosfolipide:

-cardiolipine
-plasmalogene

-legat de distributia in bistrat:

-pe foita interna: PE, PS, PI (aparitia PS in foita externa reprezinta un semn
timpuriu de apoptoza)
-pe foita externa: PC, sfingomieline
-intre foite: colesterol
 -legat de mobilitate, fosfolipidele, ca orice lipide membranare, pot executa urmatoarele
tipuri de miscari:
1)Miscari intramoleculare:
-de rotatie
-de flexie a cozilor hidrofobe
2)Miscari intermoleculare:
-de translatie
-de flip flop

5) Rolul lipidelor membranare

-lipidele membranare reprezinta componenta structurala de baza a membranelor celulare

-le confera proprietatea de bariere selective si asigura caracterul hidrofob necesar pentru
rolul lor de separare a doua medii hidrofile

-lipidele sunt impilcate si in functii metabolice – unind celula cu mediul inconjurator

-echilibrul dintre diferitele tipuri de lipide din membrane influenteaza comportamentul

normal al celulei, iar modificarea lui poate atrage deviatii patologice – lipidele membranare = tinte
terapeutice

-glicolipidele sunt implicate in fenomene de recunoastere si semnalizare intercelulare

-detalii referitoare la rolurile metabolice ale lipidelor sunt cunoscute pentru fosfolipide

-acestea pot fi modificate de enzime specifice numite fosfolipaze, aceste modificari se petrec
ca urmare a unor procese de semnalizare, parte dintre metabolitii rezultati actionand ca mesageri
secunzi si facilitand numeroase procese prin care celulele raspund semnalelor receptate

-exista mai multe tipuri de fosfolipaze, care au proprietatea de a elibera diverse molecule din
complexa structura biochimica a fosfolipidelor:
-PLA1 – elibereaza AG din p1 a glicerinei
-PLA2 – elibereaza AG din p2 a glicerinei
-PLB – poate scoate AG din ambele pozitii ale glicerolului din structura
fosfolipidelor, completand de regula activitatea PLA1 si PLA2
-PLC – desface legatura dintre glicerina si fosfat, cu eliberare de DAG (ce
ramane in bistrat) si eliberare a unui compus hidrofil (ce difuzeaza in citosol)
-PLD – elimina restul hidrofil X cu formare de acizi fosfatidici

-PLA2 poate elibera acid arahidonic – precursor pentru 4 clase de substante:

-prostaglandine
-tromboxani
-prostacicline
-leucotriene

-toate aceste 4 clase de substante sunt obtinute prin complexe procese de metabolizare a
acidului arahidonic proaspat eliberat de PCA2
6) Proteinele membranare: generalitati si clasificari
-modelul mozaicului fluid de organizare a membranelor biologice ne arata ca, alaturi de
lipidele structurate sub forma de bistrat la constructia acestor componente celulare participa si
proteinele

-raportul molecular intre lipide si proteine este de 50/1, unul usor de inteles avand in vedere
ca compozitia amestecului materialelor organice la nivelul membranelor este de
-40% lipide
-50% proteine

-lipidele au masa moleculara mica

-proteinele sunt macromolecule

-cu cat functiile metabolice ale unei membrane sunt mai pregnante, cu atat continutul de
proteine al acelei membrane este mai ridicat

-cu cat rolul de bariera alunei membrane trebuie sa se manifeste mai pregnant, cu atat
continutul in proteine este mai scazut, fiind crescut cel de lipide

-mozaicarea bistratului lipidic cu proteine amplifica si nuanteaza eterogenitatea, asimetria si

comportamentul de fluid bidimensional al structurii

-in functie de pozitia lor fata de bistratul lipidic:

-proteine periferice – extrinseci – atasate de o parte sau de alta a bistratului
lipidic, interactionand cu capetele hidrofile ale lipidelor:
-ectoproteine – la exteriorul foitei externe
-endoproteine – pe foita interna, expuse pe fata citoplasmatica
-proteine integrale – intrinseci – cufundate in bistratul lipidic
-proteine care traverseaza complet bistratul – pr transmembranare
-proteine partial cufundate in bistratul lipidic

-proteinele periferice:
-25% din proteinele unei membrane
-se extrag din membrana cu: -solutii saline
-agenti chelatori
-caracter hidrofil
-dupa extragere isi pastreaza solubilitatea in apa

-proteinele integrale:
-75%
-se extrag din membrane prin folosirea de detergenti – cu distrugerea bistratului
-dupa extragere raman asociate cu lipide
-insolubile in apa
-caracter amfifil: -portiunea hidrofoba reprezentata de zona imersata in bistrat
-zone hidrofile reprezentate de domeniile lantului polipeptidic
expuse in afara bistratului

-proteinele transmembanare – 3 domenii structurale:

-ectodomeniu – portiune expusa pe fata externa a membranei
-domeniu transmembranar – portiunea ce strabate bistratul lipidic
-endodomeniu – portiunea expusa pe fata interna a membranei
 -proteinele transmemranare – clasificari:
-in functie de nr de treceri ale lantului ppt prin planul membranei:
-unipas
-multipas
-in functie de pozitia capatului amino:
-tip 1 – capatul amino in ectodomeniu
-tip 2 – capatul amino in endodomeniu

7) Exemple de proteine membranare: descriere si mobilitate

1) Glicoforina:
-proteina prezenta din abundenta in membrana eritrocitului

-migreaza atipic la electroforeza (se dispune undeva la 90kDa, desi masa ei

moleculara este de numai 30kDa)

-131 aa

-proteine transmembranara unipas de tip 1 – capatul amino in ectodomeniu –

ectodomeniul prezinta 16 lanturi glucidice ce practic dubleaza masa acestei molecule – se explica
migrarea atipica

-endodomeniul este mic

-domeniul transmembranar este structurat in alfa-helix si contine 23 aa

-existe mai multe izoforme de glicoforina: A,B,C,D,E

-nu este cunoscuta functia – misterul este adancit de faptul ca exista eritroite din a
caror membrane lipseste glicoforina, iar functia nu e afectata

2) Banda 3:
-proteina care structureaza canalul anionic de schimb intre bicarbonat si clor

-rol in fenomenul de membrana hamburger

-911 aa

-proteina transmembranara multipas

-masa = 100kDa

-endodomeniul este mare, purtand atat partea N-terminala, cat si pe cea C-terminala

-ectodomeniul este mic – poarta o incarcatura glucidica mica (un singru lant)

-domeniul transmembranar prezinta 12-14 treceri in alfa-helix prin bistrat

-in portiunea C-terminala, AE1 leaga anhidraza carbonica 2 – importanta pentru

functia transportului prin furnizarea anionului bicarbonat
 3) Spectrina:
-impreuna cu primele doua reprezinta peste 60% di proteinele membranei
eritrocitare

-proteina periferica – pe fata interna a membranei => endoproteina

-reprezinta componenta de baza a citoscheletului membranar eritrocitar

-heterodimer – o subunitate alfa + o subunitate beta – ambele subunitati sunt

formate din multiple unitati repetitive de 106 aa

-cele doua subunitati se rasucesc una in jurul alteia intr-o structura elicoidala,
rezultand bastonase flexibile

-rasucirea este in contrasens, fiecare bastonas avand la capete gruparea N-terminala

a unei subunitati si gruparea C-terminala a celeilalte

-capatul ce contine gruparea N-terminala a subunitatii alfa – capul bastonasului

-capatul ce contine gruparea N-terminala a subunitatii beta – coada bastonasului

-bastonasele au capacitatea de a interactiona cate doua cap la cap => tetrameri

-capetele tetramerilor se pot asocia cu oligomeri de actina => nodurile retelei

citoscheletice

4) Actina:
-proteina care participa la structurarea citoscheletului membranei

-asigura solidarizarea componentelor acestuia la nivelul nodurilor

-in forma sa monomerica, actina este o proteina globulara cu masa de 43kDa

-la nivelul citoscheletului membranar formeaza fragmente mici de 8-12 monomeri cu

rol de a asigura asocierea cozilor tetramerilor de spectrina in nodurile retelei citoscheletice

5) Banda 4.1:
-se gaseste tot in noduri

-80kDa

-conformatie globulara

-banda 4.1 interactioneaza dinamic cu spectrina si actina in nodurile retelei

citoscheletice

-interactioneaza cu endodomeniul glicoforinei C – contribuind la atasarea

citoscheletului pe versantul intern al membrane

-atasarea citoscheletului asociat la membrana este datorata si unei alte proteine

globulare – ankirina

-citoscheletul membranei este format din tetrameri de spectrina ce organizeaza lanturile ochiurilor
retelei, unde prin intermediul ankirinei se leaga de banda 3 si din mici filamente de actina care leaga
cozile tetramerilor de specrina la nivelul nodurilor retelei, unde prun intermediul benzii 4.1, reteaua
se ataseaza suplimentar la endodomeniul benzii 3
8) Mobilitatea proteinelor membranare si semnificatia
biologica a acesteia
1)Miscari de rotatie
-miscarea de rotatie a proteinelor in jurul propriei axe = difuzie rotationala – de 1000
de ori mai lenta decat cea a lipidelor

2)Miscari de translatie = difuzie laterala

-mult mai lenta decat a lipidelor

9) Citoscheletul asociat membranei: descriere si functii

-citoscheletul asociat membranei este una din cele 3 componente principale ale unei
membrane celulare (alaturi de glicolema si plasmalema)

-citoscheletul este o structura aflata pe versantul intern al bistratului lipidic

-citoscheletul este o retea de endoproteine cu ochiuri si noduri, solidara atat membranei

(prin atasarea la endodomeniul unor proteine transmembranare), cat si citoscheletului citosolic (cu
care se continua sub forma unei retele structurale continue responsabile de mentinerea sau
modificarea formei celulelor, precum si a geometriei membranelor)

-componenta de baza a retelei citoscheletice este reprezentata de spectrina (ale carei

subunitati alfa si beta se rasucesc in contrasens una in jurul celeilalte => bastonase, care se lipesc la
capete cate 2 => tetrameri, capetele acestor tetrameri se pot asocia cu oligomeri de actina =>
nodurile retelei citoscheletice)

-actina este o alta proteina care participa la structurarea citoscheletului membranei

(asigurand solidarizarea componentelor acestuia la nivelul nodurilor)

-banda 4.1 interactioneaza dinamic:

-cu spectrina si actina in nodurile retelei citoscheletice
-cu endodomeniul glicoforinei C (contribuind la atasarea citoscheletului pe
versantul intern al membranei)

-atasarea citoscheletului asociat la membrana este datorata si unei alte proteine globulare –
ankirina

-toate aceste interactiuni anterioare sunt intr-o dinamica permanenta nefiind o structura
rigida, ci una intr-o continua modelare, pentru satisfacerea nevoilor celulare, fenomen la care
participa si miscarile proteinelor (de difuzie rotationala si laterala)

-citoscheletul este o structura asimetrica

-nodurile citoscheletului membranar au o anumita dinamica si permit membranei sa isi

schimbe curbura
10) Rolul proteinelor membranare
-ca si lipidele, au rol structural si metabolic

-rolurile metabolice ale proteinelor membranare se manifesta in ceea ce priveste

schimburile de informatii si substanta dintre celule sau dintre acestea si mediu

-proteinele membranare pot fi:

-receptori – pentru hh, factori de crestere, citokine si chemokine
-transportori prin membrana – canale ionice, pompe ionice, aquaporine
-transportori cu membrana – clatrina, caveolina
-enzime – kinaze, fosfataze, fosfolipaze
-proteine implicate in semnalizare – proteinele G

-proteinele membranare, cum este cazul receptorilor si integrinelor – au rol in preluarea

semnalelor din mediul extracelular, prelucrarea acestuia si angajarea mai departe a altor
componente in continuarea semnalizarii catre alti centrii, proces care se amplifica, avand ca rezultat
o schimbare (fie ea enzimatica sau la nivelul sintezei proteice)

-integrinele:
-heterodimeri alcatuiti din subunitati alfa si beta
-reprezentate de proteine unipas de tip 1
-rol in aderenta celulelor la matricea extracelulara si in transmiterea de informatii
legate de caracteristici fizico-chimice ale unor structuri macromoleculare din mediul extracelular
-asadar, au rol structural si metabolic (apoptoza, diferentiere si motilitate), cel din
urma nu este pe deplin cunoscut
-integrinele apar in procese ca diferentierea si moartea celulara

-caderinele:
-proteine cu rol structural si metabolic
-esentiale in stabilirea jonctiunilor

11) Glicocalixul: definitie, caracterizare generala

-reprezinta componenta glucidica atasata pe fata externa a membranei celulare

-compus din oligo si polizaharide atasate de lipide sau proteine, el fiind un element de sine
statator

-categoriile de glucide care participa la formarea glicocalixului sunt numite glicoconjugate;

de 3 tipuri:
-glicolipide – componenta glucidica pe lipid
-glicoproteine – componenta glucidica – oligozaharid pe proteine
-proteoglicani – componenta glucidica – polizaharid pe proteine

-grosimea = 20-50nm – variaza de la tesut la tesut

-grosimea glicocalixului este cu atat mai mare cu cat proteinele sunt mai putin implicate in
interactiunea cu alte celule

-cea mai mare grosime – in celulele sangvine

 -in structura lui nu participa toate monozaharide, ci doar 7:
-glucoza
-galactoza
-manoza
-fucoza
-N-acetil glucozamina
-N-acetil galactozamina
-acizii sialici

-in afara de aceste 7 componente, in proteoglicani intalnim si MZ xiloza, precum si acizi

uronici (glucuronic si iduronic)

-asamblarea elementelor nu este intamplatoare, se face prin control enzimatic

-in legatura cu succesiunea monozaharida a lanturilor oligozaharide se pot face urmatoarele

afirmatii:
-glucoza nu se gaseste niciodata in pozitia terminala a lantului
-acizii sialici se gasesc aproape intotdeauna in pozitia terminala a lantului

-glicocalixul protejeaza structura membranei celulalre impotriva agresiunilor fizicochimie din

mediu

12)Functiile Glucidelor Membranare

-glucidele au multe roluri importante:
1)Rol protector:
-fiind o bariera intre spatiul extracelular si bistratul lipidic cu componentele
sale
-modul in care este format glicocaliaxul din eritrocite confera membranei
rezistenta mecanica controland accesul catre straturile profunde ale sale (catre bistratul lipidic si
catre componentele proteice ale acesteia)
-rolul acesta este cu atat mai important cu cat accesibilitatea factorilor
agresivi este mai mare – aceasta este o motivatie pentru care celulele sanguine au glicocalixul
abundent
-in anumite situatii in care agresiunile pot fi mai accentuate, membranele
sunt protejate de secretii glicoproteice abundente

2)Asigura electronegativitatea partii externa a membranei

-acest lucru opreste interactiunea dintre celule, aceasta realizandu-se prin
control celular – numai cand este cazul si unde este cazul, ca de exemplu in jonctiunile celulare

3)Procese de recunoastere celulara – comunica celulelere intre ele

43)Filamente intermediare
-spre deosebire de microfilamentele de actina, filamentele intermediare nu sunt implicate
in miscarea celulara

-filamentele intermediare – cele mai stabile structuri ce prezinta rol structural

-filamentele inttermediare – alcatuite dintr-o varietate de proteine ce se exprima in diferite

tipuri de celule

-50 de tipuri de filmaente intermediare – ale caror proteine au fost clasificate in 6 grupuri:
1-2)Keratine – cu 15 proteine diferite (keratine tari/moi)
3)vimentina, desmina, proteine fibrilare gliale acide, periferina
4)cuprinde proteine din neurofilamente (prezente in neuronii motori din SNC)
5)cuprinde lamine nucleare – componente ale anvelopei nucleare
6)cuprinde nestina – prezenta in celulele stem ale SNC

-fiecare filament intermediar – organizare structurala comuna – o portiune centrala

alfa-helicoidala

-partea centrala e flancata de capetele amino si carboxi terminale (ce variaza ca dimensiuni)

-capul e prezentat de capatul amino terminal

-coada e prezentata de capatul carboxi terminal

-acestea doua determina functii specifice, in timp ce domeniul alfa-helicoidal – rol central in
asamblarea filamentelor

-primul stadiu in formarea filamentelor intermediare – formarea dimerilor – in care partea

centrala este formata din doua lanturi polipeptidice rasucite helicoidal

-dimerii se pot asocia 2 cate 2 dispusi paralel – capatul aminoterminal in dreptul capatului
carboxiterminal => formare de tetrameri – care se pot atasa cap la cap => protofilamente

-in final un filament intermediar contine 8 protofilamente asezate circular => structura
cilindrica

-proteinele din filamentele intermediare – modificate frecvent prin fosforilare

-exemplu: fosforilarea laminei nucleare -> dezasamblarea laminei nucleare -> distrugerea
invelisului nuclear in timpul mitozei
44)Microvili, stereocili, cili, flageli
1)Cilii si Flagelii:
-prelungiri ale celulelor EK, ce au in structura lor microtubuli

-cilii si flagelii celulelor EK – similari in structura

-structura fundamentala de baza a cililor si flagelilor – axonema – alcatuita din

microtubuli + proteinele lor asociate

-microtubulii – aranjament caracteristic 9+2 (un dublet inconjurat de 9 dublete

periferice)

-microtubulii periferici – legati de perechea centrala prin legaturi radiare (alcatuite

din nexina)

-microtubulilor li se anexeaza si proteina dineina – activitate notor – determina

bataia cililor si flagelilor

-miscarea cililor si a flagelilor reprezinta alunecarea relativa a dubletelor de

microtubuli unele fata de altele sub actiunea dineinei

-miscarea capetelor de dineina dinspre + spre – determina ca microtubulul dintr-un

dublet sa alunece spre capatul bazal al microtubulului adiacent

-deoarece dubletele de microtubuli sunt conectate prin nexina – alunecarea unui

dublet in raport cu altul determina inclinarea si indoirea lor

-cilii – mucoasa uteria + epiteliul olfactiv

2)Microvilii:
-extensii (permanente, digitiforme, abundente) la celulele epiteliale implicate in
absorbtie

-pe suprafata apica a enterocitelor formeaza marginea in perie – maresc suprafata

de absorbtie

-microvilii contin 20-30 filamente de actina paralele (legate transversal si foarte

strans prin fimbrina)

-extremitatea + este legata de o proteina de acoperire

-extremitatea - este ancorata intr-o retea terminala – formata din spectrina

-miscarile sunt datorate interactiunii dintre actina si miozina din reteaua terminala

3)Stereocilii:
-forme specializate de microvili din celulele auditive

-detecteaza vibratiile sonore

45)Microtubuli – organizare, rol
-formatiuni cilindrice

-reprezinta a 3-a componenta principala a citoscheletului

-ca si filamentele de actina – microtubulii sunt structuri dinamice (ce se asambleaza si

dezasambleaza conitnuu la nivelul celulei)

-rol in: -mentinerea formei celulare

-locomotia celulara
-transportul intracelular de organite
-separarea cromozomilor in mitoza

-microtubulii – alcatuiti dintr-un singur tip de proteina – tubulina – dimer alcatuit dintr-o
subunitate alfa si una beta

-exista o gamma tunulina (in centrozom) – rol in initierea asamblaii microtubulilor

-dimerii de tubulina vor polimeriza => microtubuli – alcatuiti din 13 protofilamente

asamblate in jurul unui spatiu centarl

-protofilamentele – alcatuite dintr-un aranjament cap-coada al dimerilor de tubulina

(dispuse paralel la nivelul microtubulilor)

-la fel ca filamentele de actina – microtubulii sunt structuri polare cu 2 capete distincte:
-capatul +: cu o crestere rapid
-capatul -: cu o crestere lenta

-polaritatea e importanta in determinarea directiei de miscare a microtubulilor

-dimerii de tubulina se pot depolimeriza si polimeriza la fel de repede, iar microtubulii pot
avea cicluri rapide de asamblare si dezasamblare

-atat alfa cat si beta-tubulina leaga GTP -> este hidrolizat la GDP -> urmeaza depolimerizarea