Structura Acizilor Nucleici

Curs genetica medicala

Profesor dr. Laurentiu Camil Bohiltea
Sef lucrari dr.Viorica Elena Radoi
 Notiuni introductive
• Genetica umana – stiinta care studiaza ereditatea si varia
bilitatea fiinţelor umane.
– stiinta fundamentala si aplicativa (clinica), care are un r
ol major în teoria si practica medicala.
• disciplina fundamentala - studiaza structurile, meca
nismele si legile de baza ale stocarii, transmiterii si
expresiei informaţiei ereditare pentru formarea, dez
voltarea si funcţionarea organismului uman.
• disciplina clinica - studiaza relatia dintre ereditate si
boala sau, mai exact, rolul mutatiilor în producerea
bolilor sau predispozitiei la boala.
 Notiuni introductive
• Se cunosc peste 15.000 de boli determinate sau condiţionat
e genetic, care afecteaza 5-8% din nou-nascuti; ele au o ma
re diversitate si se regasesc în aproape toate specialitaţile
medicale.
• Genetica medicala - ca parte a geneticii umane - se ocupa
de diagnosticul si îngrijirea pacienţilor cu boli genetice pre
cum si de familiile lor, prin sfat genetic, diagnostic prenata
l, screening neonatal sau diagnostic presimptomatic.
 Utilitatea practica a geneticii medicale

• Pentru fiecare pacient

• Pentru familie
• Pentru societate
 Pentru pacient
• Diagnostic cert – implicatii legate de cauzalitate,
prognostic si tratament
• Screening metabolic
• Mutatii cu implicatii in modificarea tratamentului
(farmacogenetica/ farmacogenomica)
 Informatiile genetice…
• ajuta la predictia eventualelor complicatii si
riscuri
• personalizeaza interventiile medicale
• duc la dezvoltarea unor terapii specifice si
strategii de management medical
 Pentru familii
• Ajuta alti membri ai familiei sa fie testati
genetic pt. statusul de purtatori ai mutatiei
cauzative (posibilitatea de interventie precoce)
• Decizii reproductive informate
• Reducerea costurilor prin eludarea unor teste
inutile de diagnostic
• Aderarea la grupuri de suport
 Pentru societate
• Intelegerea etiologiei bolii si cresterea
inregimentarii in studiile clinice
• Identificarea precoce a riscului de boala
• Scaderea costurilor generale
• Stabilirea unor programe nationale de screening
 Relatia genotip- fenotip
• GENOTIP - structura genetica unica si caracteristi
ca unui individ, care se stabileste în momentul fec
undarii si ramane stabila în cursul dezvoltarii.
• FENOTIP - totalitatea caracterelor manifeste si sp
ecifice ale unui organism determinate de interactiu
nea genotipului cu mediul în care traieste acel orga
nism.
• fenotipul este variabil (in functie de ereditate sau
factori de mediu si/sau stil de viata).
 Relatia genotip - fenotip - mediu
• Relatia dintre genotip si fenotip isi dezvaluie întreaga sa semnificatie atun
ci când este analizata la nivel molecular.
• Caracterele fenotipice sunt determinate de proteine structurale (colagen, os
eina, elastina, hemoglobina, etc) sau enzime.
• În acest fel relaţia genotip → fenotip devine: ADN → PROTEINE, (ADN
detine si exprima informatia necesara pentru sinteza proteinelor, ce constit
uie suportul biochimic al caracterelor ereditare ale organismului).
 Relatia ADN-proteine
• expresia informatiei ereditare nu se face direct; ea
este copiata prin procesul de transcripţie într-o mo
lecula de ARNm, care trece în citoplasma, unde ar
e loc sinteza proteinei - translatie
• informaţia genetica din molecula de ADN se poate
transmite (conserva) în succesiunea generatiilor, p
rin replicare semiconservativa, formîndu-se molec
ule de ADN identice
• fiecare element si etapa a relatiei poate fi influenta
ta de mediu
 ADN
• ADN-ul este molecula esentiala a vietii, care codifica si
regleaza structura si functiile celulare.
• Trasaturile (caracterele) ereditare se caracterizeaza prin
capacitatea de a se transmite de la o generatie la cealalta.

Setul complet de informatie

genetica dintr-un organism
poarta numele de genom
 Importanţa biomedicala a acizilor
nucleici: baza chimica a ereditatii
• In 1865 Gregor Mendel a introdus
pentru prima oara notiunea de
gena/factor ereditar: unitate de
baza responsabila pentru detinerea
si transmiterea a unei caracteristici
unice.

• Initial s-a crezut ca proteinele

poarta informatia genetica, pîna la
mijlocul secolului XX, cînd s-a
descoperit ca ADN-ul este baza
ereditatii, datorita faptului ca este
capabil de auto-replicare.
 Descifrarea moleculei de ADN

• In anul 1953 James Watson si

Francis Crick (premiul Nobel
, 1962) au propus un model al
moleculei de ADN alcatuit din
2 catene polinucleotidice, legat
e complementar prin bazele az
otate, infasurate intr-o elice du
bla, rasucita spre dreapta.
 Acizii nucleici - ADN si ARN
Acizii nucleici îndeplinesc trei functii biologice m
ajore:
• transmit informatia ereditara de la o generatie la a
lta (prin replicare – functia autocatalitica)
• contin informatie pentru producerea de proteine s
pecifice (prin sinteza proteica – functia
heterocatalitica)
• Rol central in variabilitate
 Acizii nucleici - ADN si ARN
ADN ARN
• Sediul principal al localizarii • Diferitele tipuri de ARN sunt
ADN-ului este nucleul celulelor. localizate în nucleu, citoplas
• Sediu secundar: mitocondrii ma, mitocondrii, ribozomi.
Dogma Centrală a geneticii moleculare

Propusă de către Francis Crick î

n 1958 pentru a descrie fluxul i
DNA Acid dezoxiribonucleic nformaţiei genetice în celulă.

Informaţia depozitată în ADN

este transferată ARN-ului
(transcriptie), care mai departe
o transferă proteinelor
(translatie)
RNA Acid ribonucleic
Dogma Centrală propusă de Cric
k a suferit numeroase revizii în
ultimii 50 de ani.

Protein
 Dogma Centrala a Geneticii
• transcrierea = transferul informatiei genetice de la ADN la ARN (sinteza
de ARN pe matrita de ADN)
• translatie = transferul informatiei genetice de la ARN la proteinele
functionale, a caror secventa de aminoacizi este codificata în structura
ADN-ului.
• replicarea = transferul informatiei genetice de la celula mama la celulele-
fiice prin copierea ADN-ului parental cu formarea a doua molecule de ADN
cu structura identica ADN-ului parental

Propusă de către Francis Crick în 1958 pentru a descrie

fluxul informaţiei genetice în celulă.
 Acizii nucleici

• Acizii nucleici sunt polinucleotide (produsi de policondensarea

unor unitati denumite nucleotide).

• Nucleotidele reprezinta unitatea monomerica a acizilor nucleici si

sunt compuse din:
- o baza azotata heterociclica:
- purine: adenina (A) si guanina (G)
- pirimidine: citozina (C) si timina (T) pentru ADN
citozina (C) si uracil (U) pentru ARN
- o pentoza:
- dezoxiriboza (este prezenta în ADN)
- riboza (este prezenta în ARN)
- fosfat
 Unitatea structurala fundamentala a
ADN - dezoxiribonucleotidul
• baza azotata + dezoxiriboza (la C1 al acesteia) =
NUCLEOZID
• grup fosfat + nucleozid (la C5 al dezoxiribozei)=
NUCLEOTID
• exista 4 tipuri de dezoxiribonucleotide care se
vor deosebi numai prin baza azotata;
dezoxiriboza si gruparea fosfat sunt constante
 Pirimidinele
Citozina Timina Uracil
NH2 O
O
4
5 3 H3C
N NH
NH
2
6
NH O NH O
1 NH O

• Atomii heterociclului pirimidinic sunt numerotati de la 1 la

6 (astfel încat atomii de N din ciclu sa primeasca indicele
minim).
Bazele azotate prezinta fenomenul de
tautomerie
NH
NH2 NH2

C C
N N NH

NH O forma amino forma imino

Citozina

C C
HN O N OH

forma lactam forma lactim

 Bazele azotate prezinta fenonemul de
tautomerie
• Formele mai stabile:
– Forma lactam este mai stabila decît forma lactim
– Forma amino este mai stabila decît forma imino

• În acizii nucleici exista formele lactam si amino

 Purine

Adenina Guanina
NH2 O
6
7 N
1
N
4
N HN

2 8
N 5 H2N N NH
NH
3 9

• Atomii heterociclului purinic sunt numerotati de la 1 la

9 (astfel încat atomii de N din ciclu sa primeasca
indicele minim).
 Pentoze
Riboza Dezoxiriboza
5’
HO CH2 OH HO CH2 OH
O O
4’ 1’
3’ 2’
OH OH lipseste
OH
2’-OH

• Atomii de carbon ai pentozelor sunt numerotati de la 1’ la 5’.

• Pentoza din ADN este dezoxiriboza, caruia îi lipseste gruparea
hidroxil 2’-OH.
• Pentoza din ARN este riboza.
 Structura nucleozidelor:
baza azotata + pentoza (la C1)
• Nucleozidele sunt derivati
ai bazelor azotate care au
o pentoza legata de un
atom de azot din
heterociclu:
Legătură
β-N-glicozidică
- N9 pentru purine
- N1 pentru pirimidine
printr-o legatura β-N-glic
ozidica.
Structura nucleotidelor
 Structura primara a ADN
• polimerizarea nucleotidelor, in molecula de ADN
se realizeaza prin legaturi covalente 3'-5'
fosfodiester, formate intre gruparea OH a C3 al
dezoxiribozei unui nucleotid si restul fosfat fixat
la C5 al nucleotidului urmator
• se formeaza o catena liniara neramificata, continua
care reprezinta structura primara a ADN.
• structura adn-ului
 Structura secundara a ADN
• Mai toate tipurile de acizi ribonucleici (ARN) sunt
formate dintr-o singura catena polinucleotidica, în t
imp ce majoritatea moleculelor de ADN sunt alcatu
ite din doua catene polinucleotidice, având astfel si
o structura secundara.
• Asemenea molecule sunt dublucatenare.
• Formarea unor molecule de acizi nucleici dublucate
nare respecta o serie de legi chimice, ce poarta num
ele cercetatorului care le-a descris prima oara – Ch
argaff.
 Legile lui Chargaff
• Cele 2 catene polinucleotidice sunt complementare una fata de cealalta
• unei adenine de pe una din catene îi corespunde o timina pe cealalta c
atena, de care se leaga prin 2 legaturi de hidrogen (A = T); adenina est
e complementara cu timina.
• guanina este complementara cu citozina, de care se leaga prin 3 legatur
i de hidrogen (G ≡ C).
• legaturile de hidrogen permise sunt: A = T si G ≡ C
• În moleculele de acizi nucleici dublucatenare dar formate dintr-o
catena ADN si o catena ARN (asemenea molecule hibrid se formeaza
de obicei în procesul de transcriere genetica), adeninelor din catena A
DN le corespund în catena ARN molecule de uracil(2 legaturi de hidro
gen: A = U).
 Legile lui Chargaff
• Intr-o molecula de acid nucleic d.c. purinele sunt în raport
echimolar cu pirimidinele
• Aceasta regula este o consecinta a primei legi. Astfel, daca
oricarei A de pe una din catene îi corespunde o T pe
cealalta catena si oricarei G îi corespunde o C, atunci
numarul moleculelor de adenina este egal cu numarul celor
de timina, adica A = T si, respectiv, G = C.
• De aici, prin adunarea celor două ecuaţii, se deduce:
A+G=T+C
• Deci, numarul purinelor dintr-o molecula de acid nucleic
d.c. este egal cu numarul pirimidinelor.
 Legile lui Chargaff
• Cele doua catene polinucleotidice dintr-o molecula de acid
nucleic d.c. sunt antiparalele
• O catena polinucleotidica are doua capete: la un capat se
afla carbonul din poziţia 5’ (C5’) al unei pentoze, iar la cela
lalt capat se afla carbonul din poziţia 3’ (C3’) al unei alte pe
ntoze.
• In interiorul unei celule o asemenea catena polinucleotidica
este sintetizata în aceasta direcţie: 5’ → 3’.
• Cele 2 catene polinucleotidice ale unei molecule d.c. au orie
ntare inversa una fata de cealalta: capul 5’ al fiecareia cores
punde cu capul 3’ al celeilalte (cele 2 catene sunt
antiparalele).
 Legea complementaritatii bazelor
(A-T,G-C)
• In catena de ADN, pozitia unui nucleotid nu impune cu necesitate
in vecinatatea sa prezenta unui anumit alt nucleotid;pozitiile
adiacente pot fi ocupate de oricare din cele 4 tipuri de nucleotide,
fapt esential deoarece secventa nucleotidelor in lungul catenei de
ADN reprezinta informatia genetica codificata.
• Insa secventa nucleotidelor unei catene determina cu necesitate
secventa nucleotidelor celeilalte catene. Deci cele 2 catene de
ADN nu sunt identice, ci complementare si strict codeterminate.
• Legea complementaritatii bazelor (regula Watson - Crick) sta la
baza mecanismelor prin care se realizeaza functiile genetice ale
ADN: transcriptia, replicarea, repararea leziunilor, recombinarea
precum si la baza tennicilor de analiza genetica.
 Dublu helixul ADN
• Watson şi Crick au decoperit ca
structura secundara a ADN este un
dublu helix –formata din doua
catene de ADN asociate prin
împerecherea bazelor
• Inelele glucidice legate prin resturi
fosfat constituie scheletul extern al
dublu helixului, în timp ce bazele
azotate hidrofobe sunt orientate spre
interior si perpendicular pe axa
helixului.
• ADN-ul uman contine aproximativ
3,5 x 109 “perechi de baze”.
 Dublu helix AND (structura secundară)
• O particularitate importantă a structurii ADN este flexibilitatea c
onformaţională a moleculei, ceea ce îi permite să existe în forme
alternative (A, B şi Z), în funcţie de condiţiile în care se g ăseşte
ADN-ul şi uneori de secvenţa nucleotidelor.
• Aceste forme diferă între ele prin numărul de perechi de baze pe
r tură şi prin orientarea lor. Formele A şi Z sunt interconvertibile.
 Conformatia B (Watson si Crick)
• Este conformatia ADN în conditii fiziolo
gice regasita predominant în celule
• Are helixul rotit spre dreapta
• Bazele azotate formeaza între ele un ung
hi de rotatie de 36º
• Diametrul helixului este de 20 Å
• Distanţa dintre nucleotide este de 3.4 Å
• Numarul de baze azotate per rotatie com
pleta de 360 º este 10
• Prezinta incizura mica si mare în care se
realizeaza interactiuni cu proteinele,
esentiale în reglarea expresiei informatiei
genetice
• Structura moleculei de ADN este dinami
ca
 Conformatia A a ADN
• Este conformatia sub care ADN-ul se regaseste în conditii de
hidratare scazuta sau în prezenta unei concentratii crescute de
cationi
• Este regasita în duplexuri ADN-ARN
• Are helixul rotit spre dreapta
• Bazele azotate formeaza între ele un unghi de rotaţie de 32.7º
• Diametrul helixului este de 23 Å
• Distanţa dintre nucleotide este de 2.6 Å
• Numarul de baze azotate per rotatie completa este 11
• Incizura mare este adanca, iar cea mica este larga
 Conformatia Z a ADN
• Poate fi întâlnita în conditii fiziologice î
n regiunile din ADN bogate în C-G
• Se pare ca acesta conformatie are un rol
important în reglarea transcriptiei
• Are helixul rotit spre stânga si conformat
ie în zig-zag
• Bazele azotate formeaza între ele un ung
hi de rotatie de - 30º
• Diametrul helixului este de 18 Å
• Distanta dintre nucleotide este de 3.7 Å
• Numarul de baze azotate per rotatie com
pleta este 12
• Prezinta o singura incizura minora
îngusta, incizura mare fiind aplatizata
 De la ADN la cromozomi
• In eucariote ADN-ul este stocat în nucleu.
• Deoarece nu este suficient spatiu iar molecula ADN-
ului este extrem de mare (lungimea ADN de la o
singura celula umana e 2m!!!), ADN-ul trebuie
compactat.
• Exista 4 nivele de compactare a ADN care determina
o scadere de 10.000 de ori lungimii ADN.
 Compactarea ADN in celula
• https://www.dnalc.org/resources/3d/08-
how-dna-is-packaged-advanced.html
 Organizarea ADN nuclear
• studiile au relevat faptul ca in general o gena
este formata din 10000-20000 perechi de baze
azotate
• in genomul uman exista aproximativ 21000 -
de gene care codifica proteine
 Tipuri de ADN nuclear
a). functional
- ADN codant (cca. 1,5-2% din genom)
- ADN noncodant (98-98,5% din genom)
b). ca preponderenta/repetare:
- ADN nerepetitiv
- ADN repetitiv - moderat repetitiv
- inalt repetitiv
 ADN codant
• numarul de gene pentru proteine este mic comparativ
cu marimea genomului si complexitatea organismelor
umane
• complexitatea organismului uman (avand in vedere nr
mic de gene) se explica prin 2 mecanisme:
• genele umane produc mai multe proteine (proteomul
uman este mai mare decat nr de gene)
• cresterea importanta a ADN necodant ce contine
secvente de reglare complexa a expresiei genice
 ADN codant
• distributia genelor in cromozomi este inegala
atat intre cromozomi diferiti cat si intre regiuni
ale aceluiasi cromozom
• exista cromozomi saraci in gene - 13,18, X si Y.
• cromozomi mai bogati in gene 17,19, 22.
• regiunile subtelomerice sunt mai bogate in gene
 ADN codant
• genele codante pot fi grupate in familii sau superfamilii
pe baza asemanarii structurale
• exonii sunt regiunile codante ale genelor care specifica
fiecare anumite domenii structurale si functionale ale
proteinelor
• prin mecanisme complexe o gena produce mai multe
transcripte, deci mai multe proteine
• nr mediu de transcript / gena (ENCODE): 5,7
 ADN necodant (ADNnc)
• ~ 98% din genomul uman este reprezentat de
secventele ADN care nu codifica proteine, fiind
ADN extragenic sau intergenic
• cercetari recente au stabilit ca mare parte din acest
ADN (~85%) este transcris in anumite perioade
sau circumstante in timpul vietii
• unele secvente au functie in reglarea sintezei
proteice
• exista mai multe tipuri de ADN non codant
 Tipuri ADN nc
• ADNnc din structura genelor pentru proteine - cuprinde
elementele reglatoare si intronii
• pseudogenele - secvente de ADN inrudite cu gene
cunoscute dar care si-au pierdut functia
• genele ARN necodant - secvente de ADN transcrise in
numeroase si diverse molecule functionale de ARN
necodant, care nu sunt translatate in proteine, dar
intervin in reglarea acestui proces sau in alte functii
biologice importante; unele sunt insa fara functie
cunoscuta
• secventele repetitive
 ADN nerepetitiv
• este reprezentat de secvente de ADN care nu se
repeta in genom (60%)
• la nivelul cromozomilor se gaseste in benzile
eucromatice;
• o mica parte din ADN nerepetitiv de la nivel
genic se gaseste in exoni, iar restul este
necodant si se afla in introni si in regiunile
extragenice.
 ADN-ul repetitiv
• o secventa nucleotidica de o anumita
lungime se poate repeta de mai multe ori in
molecula de ADN a unei celule
• 50% din ADN-ul noncodant consta din
secvente de ADN repetitiv reprezentat de
secvente nucleotidice care se repeta de mai
mult de 20 de ori per genom
 Clasificare tipuri de secvente ADN
repetitiv
• ADN inalt repetitiv = este reprezentat de secvente de ADN
foarte scurte repetate in tandem.

• Formeaza aproximativ 10% din genom. Repetarile in tand

em reprezinta repetari adiacente ale unei secvente formate
din 2 sau mai multe nucleotide

• nu sunt transcrise in ARN

 ADN inalt repetitiv
• ADN satelit format dintr-un numar mare de repetari in
tandem, se pot gasi in regiuni heterocromatice, pericen
tromerice si la nivelul telomerelor si reprezinta un subt
ip de ADN alfa-satelit cu rol de legatura a heterocrom
atinei centromerice
• VNTR (variable number tandem repeats) / SSR
(simple sequence repeats)
VNTRs (variable number tandem repeats)
• secvente mici, repetate in tandem,ce formeaza"miniblocuri“
dispersate in toti cromozomii
• marimea si dispozitia lor variaza de la o persoana la alta
• 2 tipuri:
 ADN minisatelit cuprinde secvente polimorfe si sunt localizat
e la nivelul telomerelor si este reprezentat de ADN telomeric
adaugat de o enzima specializata numita telomeraza si are rol
in lincajul genic, splicing si imprinting
 ADN microsatelit este reprezentat de numarul repetarilor intr-
un anumit locus si cel mai bine caracterizat este cromozomul
Y. Prezinta o importanta clinica in identificarile de persoane s
au in studiile populationale
 ADN-ul moderat repetitiv
• Este reprezentat de secvente scurte de ADN si reprezi
nta 35% din genom
• Unele secvente de ADN repetitiv se gasesc doar intr-
un loc pe un anumit cromozom, altele sunt dispersate
in intregul genom, iar altele se gasesc la nivelul intro
nilor.
• Majoritatea secventelor moderat repetitive sunt trans
crise in ARN si formeaza frecvent familii de secvente
inrudite, unele cu functie cunoscuta : pentru ARNr, A
RNt, histone, receptori olfactivi; altele cu functie
recent identificata (de exemplu secventele SINEs sau
LINEs) .
 LINEs/ SINEs (long/short interspersed
nuclear elements)- elemente transpozabile
• secventele LINEs codifica pentru o transcriptaza
inversa care permite ca un transcript ARN sa poata fi
copiat "invers" intr-o secventa complementara de ADN
• sunt elemente transpozabile (Transpozitia = fenomenul
prin care o secventa de ADN se poate deplasa in alte
pozitii in genomul unei celule)
• au o lungime de ~ 6 kb, sunt numeroase in genom (21%
din genom)
• sunt localizate preferential in benzile G pozitive, bogate
in AT
 LINEs/ SINEs (long/short interspersed
nuclear elements)- elemente transpozabile
• au o lungime de ~ 300 pb, se gasesc in genomul uman in
cca 1,7 milioane de copii (13% din genom)
• elementele SINEs- reprezentati in special de familia Alu:
- familia de elemente transpozabile Alu - reprezinta cele mai
abundente elemente transpozabile din genomul uman;
- localizate in special in benzile G negative, bogate in GC
- sunt implicate in diferite forme de cancer.
 ADN mitocondrial
• Mitocondriile sunt organite celulare a caror fun
cţie este producerea de energie. Cu toate că maj
oritatea ADN-ului se regaseste în nucleul celul
ei (98%), mitocondriile prezinta si ele ADN-ul
propriu.
• Acest material genetic este denumit ADN mito
condrial (ADNmt).
Genomul mitocondrial
 ADN mitocondrial
• Genomul mitocondrial are un ADN circular, bicatenar f
ormat din 16.569 pb
• Este format din doua catene: catena H (grea) si catena L
(usoara)
• cele 2 catene se deosebesc prin continutul in baze
azotate: una dintre catene este bogata in guanina (catena
H) iar cealalta este bogata in citozina (catena L)
• Într-o regiune mica denumita bucla CR (control region)/
D (displacement loops) în care se afla situsul de initiere
al transcriptiei si replicarii, ADN-ul este alcatuit din trei
catene: catena H, catena L si o secventa ADN 7S
 Genomul mitocondrial
• Genomul mitocondrial este compact si conţine 37
de gene (28 pe catena H si 9 pe catena L):
• 13 gene codifica enzime implicate în fosforilarea o
xidativa
• 22 gene codifica ARNt (de transfer)
• 2 gene codifica ARNr (ribozomal)
• Genele ADNmt sunt aproape intotdeauna
contigue, unele chiar suprapuse.
• Genele ADNm nu contin introni
 Genomul mitocondrial
• atat in procesul replicarii cat si in procesul
transcriptiei, ADNmt se comporta ca o
unitate
• mitocondriile nu poseda sisteme eficiente
de reparare a ADN-ului
• ADNmt nu formeaza complexe cu
histonele, fiind extrem de vulnerabil la
actiunea agentilor mutageni
 ADN mitocondrial
• ADNmt nu este asociat cu proteine si nu contine ADN repe
titiv
• Numarul copiilor de ADN variaza de la o mitocondrie la al
ta, fiind între 2 si 20
• Codul genetic mitocondrial difera putin de cel nuclear, are
60 codoni sens (61 codoni sens in cel nuclear), 4 codoni no
n-sens, dintre care 2 sunt codoni sens in ADN-ul nuclear; c
odonul stop UGA din ADN-ul nuclear este codon sens in c
el mitocondrial.
• ADNmt se transmite exclusiv pe cale materna, de la mama
la toti descendentii; barbatii bolnavi nu transmit boala
 ADN mitocondrial
• Rata mutaţiilor în ADNmt este de 10-15 ori mai mare ca în
ADN nuclear si de obicei se produce fenomenul de heterop
lasmie, într-o mitocondrie existând atât ADN nomal cât si
cu mutatie

• Mutatiile ADNmt produc boli neurodegenerative severe c

u un debut tardiv si evolutie progresiva precum: miopatia
mitocondriala, sindromul Kearns-Sayre, neuropatia optica
ereditara Leber.