EVALUAREA FIBRINOLIZEI

TESTE GLOBALE:
Timpul de liza si timpul de liza al cheagului euglobulinic
Trombelastografia
TESTE ANALITICE:
Determinarea PLG, tPA, a2-antiplasminei, PA-I
Determinarea PDF si D-dimerilor

Fibrinogenul:
TOP
polypeptide
organisation of
fibrinogen.
BOTTOM domain
organisation of
fibrinogen.

Fibrinogenul = GPr mare compusa din 3 perechi de polipeptide: 2 Aa, 2 Bb si 2g legate intre ele
prin 29 de legaturi S-S. Polipeptidele sunt orientate in asa fel incat toate cele 6 capete N-terminal
sa se intalneasca pentru a forma domeniul E central.
2 regiuni ale capetelor a helix-urilor se intind de fiecare parte a domeniului E; fiecare consta intrun peptid Aa, unul Bb si unul g. Fiecare capat se termina in domeniul globular D ce contine
capetele C-terminale ale Bb si g, si o parte a Aa. Capatul C-terminal al Aa protruzioneaza din
fiecare domeniu D ca o catena lunga; aceste protuberante Aa pot interactiona intre ele si cu
domeniul E in timpul legarii incrucisate a cheagului de fibrina. Capetele N-terminale ale Aa si Bb
sunt clivate de trombina transformand fibrinogenul solubil in gelul de fibrina. Odata clivate din
fibrinogen, capetele N-terminale sunt cunoscute sub numele de fibrinopeptid A (de la lantul
polipetidic Aa) si fibrinopeptid B (de la polipeptidul Bb).

FORMAREA FIBRINEI
Indepartarea secventelor N-terminale ale lanturilor A si B expun la suprafata

moleculei noi secvente N-terminale pe lanturile A si B localizate in domeniul E,

cunoscute sub numele de 'knobs.' Acestea pot interactiona spontan cu domeniile D
pentru a forma polimerii de fibrina. Sub influenta FXIIIa se produce cross-link-ul
(legarea in retea) a acestor polimeri de fibrina (prin legaturi intre glutamina si lysina)
formandu-se in acest mod fibrina cross-linked.
Activarea FXIII de catre trombina este accelerata de prezenta fibrinei noncross-

linkate dar este inhibata de fibrina complet insolubila (cross-linked).

Procesul de autoreglare limiteaza

activitatea FXIIIa in locurile unde se

formeaza cheaguri de fibrina.
Principalele situsuri de cross-linkage
induse de FXIIIa sunt intre domeniile din domeniile D ale
monomerilor de fibrina adiacenti si
intre capetele carboxi-terminale ale
lanturilor ale monomerilor de
fibrina.

DEGRADAREA FIBRINEI
DEGRADAREA FIBRINOGENULUI si A FIBRINEI NON-CROSS LINKATE
Fibrinogenul este degradat de plasmina generandu-se o serie de

fragmente.
Degradarea partiala a lantului genereaza fragmentele X , iar
digestia ulterioara a acestor fragmente determina aparitia
fragmentelor Y.

Digestia fragmentelor
Y genereaza
fragmentele E si 2
fragmente D.

DEGRADAREA FIBRINEI
DEGRADAREA FIBRINOGENULUI si A FIBRINEI CROSS LINKATE

Digestia fibrinei cross-linkate de catre plasmina generaza o varietate de

fragmente inclusiv D dimeri.
Acestia sunt definiti prin ruperea legaturilor fibrinei [produse prin actiunea
FXIIIa] la nivelul legaturilor fragmentelor D.
Plasmina desface fibrina cross-linked intr-un mod aleator si genereaza
fragmente solubile ['X-oligomers'] cu GM variabila, inclusiv D dimeri. In fiecare
etapa de rupere a legaturilor, legaturile sunt retinute si deci D-dimerii sunt
prezenti. Desi diagrama arata D-dimerii izolati, in practica exista o varietate
de D-Dimeri continand oligomeri
diferiti e.g. EDD.
Procesul este dinamic: cu cat
procesul avanseaza cu atat se
genereaza mai multe fragmente.
D-dimerii creaza un neo-epitop si
acesta este recunoscut de AC
specifici folositi in diferitele
sisteme de detectie a D-dimerilor.

FIBRINOLIZA
Polimerizarea si liza
fibrinei: Zonele
globulare ale domeniilor
E se leaga de 1-4 zone
ale domeniilor D (liniile
gri), formand o retea
lunga si cu multe ochiuri.
Cheagul este apoi
stabilizat prin crosslinkare.
Cheagul este ulterior
degradat, generand
produsi de degradare
diferiti fata de produsii de
degradare ai retelei
cross-linkate.

SISTEMELE DE CONTROL AL COAGULARII

DEGRADAREA CHEAGULUI
DE FIBRINA:

FEEDBACK-ul NEGATIV:
Sistemul antitrombinelor (antitrombina III):
Trombina stimuleaza ATIII care blocheaza:
Formarea FXa
Formarea trombinei

Antitrombina III este stimulata de heparina

La pacientii cu deficit de antitrombina III,
heparina nu are efect anticoagulant, pentru ca ii
lipseste substratul pe care sa actioneze

Este procesul de transformare a

plasminogenului in plasmina:
Plasmina = proteaza ce lizeaza cheagul
de fibrina si transforma reteaua de fibrina
in factorii de degradare ai fibrinei
Este inactivata de a2-antiplasmina si,
cand aceasta este saturata, de a2macroglobulina

Proteina C este activata tot de trombina si

inactivata de a1-antitripsina

Transformarea plasminogenului in
plasmina este stimulata:

Proteina S
Ambele au efecte de blocare a
transformarii protrombinei in trombina
Deficitul de proteina S sau C se traduce
printr-o deficienta a feedback-ului
negativ si aparitia unui status procoagulant

Direct de trombina

Prin intermediul factorului tisular de

activare a plasminogenului (utilizat in

fazele acute de IMA pentru distrugerea
trombului)

Acesta e activat de factori tisulari

LIMITAREA PROCESULUI PROCOAGULANT

A. Localizarea coagulrii este posibil pentru c

se realizeaz prin:
localizarea acestuia la
zona leziunii vasculare,
prin oprirea activrii
factorilor coagulrii (sub
aciunea anticoagulanilor
naturali)
prin dizolvarea cheagului
sanguin (prin fibrinoliz)
dup ce endoteliul vascular
s-a refcut.

numai cantiti foarte mici din factorii coagulrii

sunt convertii la forma activ, factorii activai
sunt adsorbii pe suprafee membranare
activate i fixai n cheagul n formare, iar fluxul
sanguin nu permite acumularea acestora n
exces n aria de formare.
B. n plus, o serie de factori plasmatici cu efect

anticoagulant sunt activai simultan.

Anticoagulanii naturali scad concentraia
factorilor activai ai coagulrii i reduc viteza
reaciilor enzimatice catalizate de acetia.
Antitrombina, proteinele C i S i inhibitorul cii
factorului tisular (TFPI tissue factor pathway
inhibitor) au roluri importante n meninerea
fluiditii sngelui.

LIMITAREA PROCESULUI PROCOAGULANT

C. Liza cheagului i refacerea peretelui vascular

se realizeaz prin:
localizarea acestuia la
zona leziunii vasculare,
prin oprirea activrii
factorilor coagulrii (sub
aciunea anticoagulanilor
naturali)
prin dizolvarea cheagului
sanguin (prin fibrinoliz)
dup ce endoteliul vascular
s-a refcut.

ncep imediat dup formarea acestuia.

Sistemul fibrinolitic este activat de fragmente
ale factorului XII, activatorul urinar al
plasminogenului (uPA) i activatorul tisular al
plasminogenului (t-PA).

Activatorii plasminogenului difuzeaz din

celulele endoteliale i convertesc
plasminogenul adsorbit pe reeaua de fibrin n
plasmin.
Plasminogenul degradeaz polimerii de fibrin
n fragmente care vor fi fagocitate de
monocite/macrofage.
Subtipul cel mai notabil al produilor de
degradare a fibrinei este dimerul D.

IMPORTANTA FIBRINOLIZEI
Fibrinoliza este esentiala pentru:
Indepartarea cheagurilor in procesul de vindecare al plagilor
Indepartarea cheagurilor intravasculare deja formate
Limitarea procesului de ateroscleroza vasculara: Depunerea

intravasculara de fibrina este asociata procesului de

dezvoltare a aterosclerozei.
Limitarea proceselor de tromboza a vaselor lezate.
Defectele de fibrinoliza cresc riscul de ateroscleroza si tromboze,

Pot fi datorate:
Nivelelor crescute ale inhibitorului 1
Nivelelor scazute ale activatorului plasminogenului
sau nivelelor scazute de plasminogen

FIBRINOLIZA
COMPONENTII SISTEMULUI FIBRINOLITIC
FIBRINOLIZA este procesul prin care este degradata fibrina.

Plasminogenul (PLG),

precurorul plasminei
t-PA activatorul tisular al
PLG
u-PA- activatorul urinar al
PLG
Scu-PA - single-chain
urokinase-type plasminogen
activator
PAI -1 inhibitorul activatorului
PLG (atat al t-PA cat si al uPA)
a2-antiplasmina
Fibrinogenul
TAFI (inhibitorul fibrinolizei
activabil de trombina)

trombocite

COMPONENTELE SISTEMULUI FIBRINOLITIC

PLASMINOGENUL
Glicoproteina (GM = 80-90 KD) sintetizata in ficat si prezenta in plasma sub

doua forme:
Glu-Plasminogen
Lys-Plasminogen.

Forma nativa este Glu-Plasminogen.

Migreaza in zona -globulinelor in electroforeza.
Concentratie plasmatica = 200 mg/L (v.n la adulti).
Glu-PLG are T ~50h in timp ce Lys PLG are un T ~20h.
Functional plasminogenul (PLG) e la fel de important in fibrinoliza pe cat e de

importanta protrombina in coagulare.

PLG contine un situs activ ce va constitui
situsul activ (proteazic) al plasminei si
alte 5 module kringle [denumite astfel prin
asemanarea cu un tip de paste
scandinave), din care 4 au situsuri de
legare cu lysina; prin intermediul acestor
situsuri PLG interactioneaza cu
activatorii sau inhibitorii lui.

COMPONENTELE SISTEMULUI FIBRINOLITIC

PLASMINOGENUL
Activarea Glu-PLG [via t-PA si u-PA] se realizeaza prin clivarea la Arg561 si Val562

realizata fie de t-PA fie de u-PA genereaza o molecula activa cu 2 lanturi (GluPlasmina).
Lantul greu contine situsurile de legare a lizinei iar lantul usor are activitate

proteazica. Situsurile de legare a lizinei nu sunt expuse si, de aceea, aceasta

molecula este functional inactiva.
Conversia autocatalitica a Glu-plasminei la Lys-plasmina se realizeaza prin clivajul

lantului greu al Lys76-Lys-77 ce determina o schimbare conformationala majora

care expune situsurile de legare a lysinei si permite legarea de cheagul de fibrina.
Atat Lys cat si Glu-plasmina pot cliva legatura
Lys76-Lys-77 a Glu-PLP pentru a forma LysPLG.
Urme de plasmina transforma Glu-PPLG in LysPLG si Lys-PLG e mult mai susceptibil la
activatorii PLG (conversie mai rapida in
plasmina).
PLG poate fi transformat in plasmina si prin
actiunea urokinazei, a FXIa si FXIIa.

COMPONENTELE SISTEMULUI FIBRINOLITIC

ACTIVATORII PLASMINOGENULUI
Plasminogenul este activat de doua molecule:
Activatorul PLG urokinase-type (uPA) implicat in primul rand in remodelarea

extra-vasculara si repararea tisulara

Activatorul tisular al PLG (tPA). principalul activator al PLG
proteaza secretata constitutiv de celulele endoteliale.
Durata scurta de viata in plasma datorita actiunii unui inhibitor potent (PAI-1)
Afinitatea t-PA pentru PLG creste semnificativ in prezenta cheagului de fibrina

Activatorii PLG sunt eliberati din celulele endoteliale in prezenta trombinei

sau a ocluziei venoase. Prezenta cheagului de fibrina creste eficienta

actiunii tPA asupra PLG.

tPA si PLG se leaga impreuna de polimerul de fibrina. Dupa activarea PLG

si transformarea lui in plasmina, are loc clivarea fibrinei la anumite reziduuri
de lysina si arginina, cu disolutia cheagului de fibrina.

Nivelul activatorilor e reglat de inhibitorii activatorilor.

PLG se gaseste in plasma in cantitate mult mai mare decat cea a

activatorilor; de aceea, formarea plasminei este dependenta de nivelul

activatorilor, dependent de nivelul inhibitorilor.

INHIBITORII ACTIVATORULUI PLASMINOGENULUI

Reactanti de faza acuta
Sinteza e stimulata de nivelul crescut de insulina sau de glucoza
Exista cel putin 3 inhibitori specifici ai activatorului plasminogenului:
PA-I 1 (endotelial) produs sau asociat celulelor endoteliale ce produc t-

PA si plachetelor.
Este o glicoproteina ce reprezinta 60% din PA-I circulant
PA-I 2 (binding protein) - inhiba t-PA si urokinaza

Reprezinta aprox 40% din PA-I total;

PA-I 3 (placentar) produs de monocitele placentare

Nivel crescut in sarcina

Acesti inhibitori actioneaza rapid si sunt mai specifici decat alti inhibitorii ai t-

PA.
un nivel crescut al acestor inhibitori (congenital sau dobandit) induce complicatii

tromboembolice.
Un nivel scazut induce complicatii hemoragipare

COMPONENTELE SISTEMULUI FIBRINOLITIC

PLASMINA
O proteaza serica formata din doua lanturi ce deriva din liza limitata a PLG.
Situsul activ este plasat pe lantul usor. Lantul greu contine situsurile de legare
care pot fi blocate de diferiti inhitori ai fibrinolizei.
Plasmina poate digera mai multe proteine

incluzand Fibrina, Fibrinogenul, FV si FVIII.

Plasmina actioneaza intotdeauna asupra

lantului B.
Daca substratul este fibrinogenul sau fibrina I,

fragmentul peptidic detasat este 1-42.

Daca substratul este fibrina II (produsa prin

liza trombinei cu eliberare de FPB),

fragmentul detasat este cel 15 42.
Cand plasmina actioneaza asupra fibrinei

stabilizate, sunt formati unii produsi de

degradare cross-linkati.
Prototipul acestora este D-Dimer-ul.

D-DIMERII SUNT PRODUSI DE

DEGRADARE AI FIBRINEI

COMPONENTELE SISTEMULUI FIBRINOLITIC

PLASMINA
Plasmina desface fibrina in mai multi produsi solubili de degradare ai fibrinei

(PDF).
PDF inhiba competitiv trombina si reduc astfel conversia fibrinogenului in fibrina.

Plasmina este responsibila atat de

degradarea cheagului cat si, indirect, de
reducerea formarii lui.
Alte roluri ale plasminei:
clivarea fibronectinei, trombospondinei,
lamininei
clivarea FvW
clivarea unor colagenaze si a unor
componente a sistemului complement.
rol in vindecarea plagilor
Plasmina e inactivata de a 2-antiplasmina.
Poate fi convertita in angiostatina, un
inhibitor al angiogenezei.

COMPONENTELE SISTEMULUI FIBRINOLITIC

2-ANTIPLASMINA, TAFI
a2- antiplasmina: inhibitorul major al plasminei.
Este sintetizata in ficat si este eliminata din granulele a ale plachetelor

activate
Face parte din superfamilia SERPIN [serine protease inhibitor].
Se leaga in special de plasmina libera, a carei actiune o anihileaza
Se leaga incrucisat de cheagul de fibrina prin FXIIIa si impiedica aderarea

plasminei la cheag, facandu-l mai rezistent la fibrinoliza.

Previne legarea PLG de fibrina, prin legare competitiva de situsurile de

lysina ale PLG

TAFI: Inhibitorul fibrinolizei activabil de catre trombina
zymogen ce poate fi activat (TAFIa) de trombina sau plasmina.
Pe masura ce fibrina este degradata de plasmina, lysinele C-terminale sunt

expuse si amplifica activarea suplimentara a PLG in plasmina. TAFIa

indeparteaza lysinele C-terminale ale fibrinei si, in acest fel, inhiba
activitatea de co-factor de activare a PLG de catre fibrina (face imposibila
legarea de fibrina atat a PLG cat si a t-PA) .

SISTEMUL FIBRINOLITIC
FACTORI ACTIVATORI
t-PA activatorul tisular al

PLG
u-PA- activatorul urinar al
PLG
Trombina
Fibrina
FXIIa

FACTORI INHIBITORI
a2- antiplasmina:
inhibitorii specifici ai

activatorului PLG
TAFI (Inhibitorul fibrinolizei
activabil de catre trombina)
a2- macroglobulina

TESTE DE EVALUARE A FIBRINOLIZEI

TESTE GLOBALE
1. Timpul de liza a cheagului
2. Timpul de liza a cheagului euglobulinic
(timpul de fibrinoliza)
3. Stabilitatea cheagului in uree
4. Trombelastografia

TESTE DE EVALUARE A FIBRINOLIZEI

TESTE GLOBALE
1.

TIMPUL DE LIZA a CHEAGULUI (V.n: 42-78h)

Hiperfibrinoliza: durata de liza scurta, astfel: - forma subacuta: durata <48h

- forma acuta: durata < 1h
Obs: in forma supraacuta: nu se produce cheagul de sange
Hipofibrinoliza: creste durata de liza > 72 h
TLCE (TIMPUL DE LIZA AL CHEAGULUI EUGLOBULINIC) (V.n: 3h)
- Metoda rapida: plasma e diluata, acidifiata cu ac. acetic
precipitatul
contine: PLG, fibrinogen, tPA, uPA, F. coagulare
inhibitorii activatorilor
PLG raman in supernatant. Precipitatul se dizolva, se adauga CaCl2 si se
cronometreaza aparitia cheagului si liza acestuia.
- Este un test de liza a cheagului fara PA-I.
- Se poate efectua si pe sange heparinizat
Scade in - hiperfibrinoliza (tPA crescut), traumatisme, electrocutari
- desprindere de placenta, retentie de fat mort
- CH, IH, neoplazii
- deficit de 1 antitripsina
2.

TESTE DE EVALUARE A FIBRINOLIZEI

TIMPUL DE LIZ AL EUGLOBINEI

TLCE - utilizare
Reflecta activitatea globala fibrinolitica a plasmei. Este din ce in ce
mai mult inlocuit cu teste imunologice sau functionale specifice.
Fibrinoliza cheagului n < 1 or este considerat patologic.

Este utilizat pentru monitorizarea fibrinolizei i a terapiei cu

streptokinaz/urokinaz (enzime ce convertesc plasminogenul n
plasmin).

TESTE DE EVALUARE A FIBRINOLIZEI

TIMPUL DE LIZ AL EUGLOBINEI - SEMNIFICATIE
Fibrinoliza accentuata
[scurtarea TLCE]
Fiziologica Variatie normala diurna
Efort fizic

Fibrinoliza diminuata
[alungirea TLCE]
Variatie normala diurna
al treilea trimestru de sarcina

Ocluzie venoasa
Patologica Deficit de Factor XIII

CID

In asociere cu terapia trombolitica

e.g. t-PA, streptokinase

B. hepatica

Dupa terapie cu Desmopressina

Post operator
In asocierea cu obezitatea
Tromboze venoase recurente

TESTE DE EVALUARE A FIBRINOLIZEI

TESTE GLOBALE

3.

STABILITATEA CHEAGULUI DE FIBRIN n uree 5 M.

Crete n deficit de factor XIII, sau
In fibrinolize intense.

Plasma pacientului este transformata in cheag prin adaugarea unui

exces de calciu (sau trombina si NaCl) si incubata la 37C pentru 30
minute.
Cheagul este indepartat si plasat in uree 5M si incubat 24h la
temperatura camerei sau la 37C. Daca cheagul se lizeaza
deficit de FXIII
test specific de determinare FXIII.

posibil

TESTE DE EVALUARE A FIBRINOLIZEI

TROMBELASTOGRAFIA
4. Inregistreaza modificarile fizice ale

sangelui/plasmei in momentul
coagularii in trombelastograf
- supraveghere vizuala si inregistrare pe
hartie fotosensibila
- evalueaza dinamica elasticitatii dupa
formare, maturarea cheagului, retractia
cheagului si liza cheagului
- evalueaza atat elementele celulare cat
si cele umorale (temperatura, pH, Ca)
Modificat in:
- Deficitul de FXIII, FIII
- Fibrinoliza accentuata
- Starile de hipercoagulabilitate
- Este sensibil la prezenta de heparina
Haemophilia (2008), 14, 11901200

COAGULARE- TESTE DE SCREENING

FIBRINOGENUL PLASMATIC

Valori sczute ale

fibrinogenemiei

Valori crescute ale

fibrinogenemiei

afeciuni hepatice,

inflamaii/infecii acute,

coagulopatie de consum,

sarcin,

prezena fibrinolizinelor,

accident vascular cerebral,

malnutriie,

infarct miocardic acut,

deficit congenital de

fibrinogen

arteriopatie,
neoplazii,
traumatisme etc.

Valori normale: 200 - 400 mg/dL

COAGULARE- TESTE DE SCREENING

FIBRINOGENUL PLASMATIC

COAGULARE- TESTE DE SCREENING

FIBRINOGENUL PLASMATIC
NIVELUL FIBRINOGENULUI

INTERPRETARE
CID prin consumul factorilor de coagulare
Boala hepatica prin scaderea sintezei
Cresterea continutului de acid sialic (in I.H)

Fibrinogen - nivel scazut in:

Transfuzie masiva cu coagulopatie dilutionala

Deficiente mostenite e.g. Hipofibrinogenemia,
afibrinogenemia si disfibrinogenemia [scade atat
nivelul cat si activitatea fibrinogenului]
Dupa terapie trombolitica
In unii pacienti in tratament cu asparaginaza
Odata cu inaintarea in varsta
Femei, sarcina, contraceptie orala

Fibrinogen - nivel crescut in:

Post-menopauza
Reactii de faza acuta
Neoplazii diseminate [poate fi si scazut prin CID ]

TESTE DE EVALUARE A FIBRINOLIZEI

TESTE ANALITICE

1.
2.
3.
4.
5.
6.

Determinarea PLG
Determinarea tPA
Determinarea a2-antiplasminei
Determinarea PA-I
PDF
Dimerii de fibrina

TESTE DE EVALUARE A FIBRINOLIZEI

PLASMINOGENUL
Deficitul de PLG este o boala autosomal recesiva, foarte rara.
Evaluarea PLG poate evidentia atat cresteri cat si scaderi ale functionalitatii

acestuia.
Nivele crescute de Plasminogen
Steroizi anabolizanti

Nivele scazute de Plasminogen

1. Deficite ereditare

Hipotiroidism
Contraceptive orale

2. Deficite dobandite

Acid Tranexamic
Infectii, traumatisme, inflamatie si
neoplazii (proteina de faza acuta)

L-asparaginase
CID
Boala hepatica
In timpul si dupa terapia trombolitica
Nou nascuti

CONJUNCTIVITIS LIGNOSA
Deficitul sever al PLG e asociat cu conjunctivitis lignosa:
conjunctivita pseudomembranoasa caracterizata prin depozite masive de
fibrina;
depozitele de fibrina se datoreaza absentei sau scaderii clearence-ului
fibrinei de catre plasminogen

TESTE DE EVALUARE A FIBRINOLIZEI

D-DIMERI SI PRODUSII DE DEGRADARE AI FIBRINEI
Determinarea se face cu ajutorul testelor imunologice (latex, ELISA).
Dimerii D se formeaz n urma proteolizei catalizate de plasmin a
lanurilor de fibrin.

Sunt abseni n plasma normal.

Niveluri crescute caracterizeaz afeciunile asociate cu
hipercoagulare ori fibrinoliz excesiv.
Plasmina degradeaza :
fibrina cross linkata la D-dimeri si PDF

Fibrinogenul intact si fibrina solubila genereaza PDF

Semnificaie:
D-dimeri degradare fibrina; au valoare predictiva pozitiva buna (elimina
dg de TVP, EP) dar valoare predictiva negativa slaba pot fi prezenti la
varstnici, postoperator, sdr inflamatorii
PDF degradare fibrina SAU fibrinogen;

Valori normale:
D-dimeri < 0,5 micrograme/ml;
PDF < 5 micrograme/ml;

TESTE DE EVALUARE A FIBRINOLIZEI

D-DIMERII
D dimerii se formeaza cand reteaua de fibrina (cross-linked fibrin)

este degradata, de aceea sunt fundamental diferiti fata produsii de

degradare ai fibrinogenului care sunt produsi generati inainte de
formarea retelei de fibrina.
Fragmentul D rezulta din combinarea a 2 unitati legate prin legaturile -

formate sub actiunea F XIII.

Testarea D-Dimerilor se poate realiza prin tehnici imunoenzimatice

sau radioimunologice ce folosesc anticorpi monoclonali.

Dozajul D-Dimerilor are avantajul,

comparativ cu testul PDF, ca se
realizeaza din plasma recoltata
pe citrat.
Poate fi considerat ca marker al
activarii trecute sau prezente a
coagularii.

TESTE DE EVALUARE A FIBRINOLIZEI

D-DIMERI SI PRODUSI DE DEGRADARE AI FIBRINEI

Metodologie:
Latex aglutinare semicantitativa si cantitativa;
ELISA - cantitativa;
SimpliRed (sange integral) - semicantitativa;

Nu se folosesc de rutina pentru monitorizarea terapiei trombolitice;

Nivele ridicate de FR pot conduce la rezultate fals pozitive (false

aglutinri);

D-DIMERII
Fragment format prin actiunea proteolitica a plasminei asupra

fibrinei.
Fragmentul D este un dimer; rezulta din combinarea a 2 unitati

unite prin legaturi - formate de actiunea F XIII.

Recent a evenit posibila testarea D-Dimerilor prin tehnici

imunoenzimatice sau radioimunologice ce folosesc anticorpi

monoclonali.
Dosajul D-Dimerilor are avantajul, comparativ cu testul FDP, ca

se realizeaza din plasma recoltata pe citrat.

Poate fi considerat ca marker a activarii trecute sau prezente a

coagularii.

HIPERFIBRINOLIZA
-

Primara: (este datorata activarii preponderente a tPA fata de PA-I) in:

- interventii chirurgicale pe organe bogate in tPA (uter, prostata, plaman)
sau
- post-traumatica

Secundara: (proteoliza fibrinei, fibrinogenului, F V, F VIII)

- CID, neoplasme, I.H (prin deficit de inhibitorul fibrinolizei activat de
trombina)
- deficite ereditare PA-I, 2 antiplasmina

Evaluare formele subacute si cronice

- formele acute/ supraacute dificil de evaluat
Dg prin:
timpul de euglobulina modificat,
nivel crescut de D-dimeri si
nivel crescut al tPA

TESTE DE EVALUARE A FIBRINOLIZEI

D-DIMERII INTERPRETARE REZULTATE
1.
2.

3.

4.

D-dimerii sunt crescuti in CID.

D dimerii sunt folositi pentru a exclude tromboza venoasa profunda pentru ca au o inalta
valoare predictiva negativa. Chiar si asa, nu ar trebui sa fie folositi ca un criteriu de
excludere la pacientii cu probabilitate mare de tromboza venoasa profunda, decat in
corobarea cu alte teste sau investigatii.
D-dimerii sunt crescuti in multe situatii clinice unde au o valoare predictiva scazuta
pentru trombembolismul venos:
Sarcina
Malignitate
Infectii
CID
Criza vaso-ocluziva din sicklemie
Chirurgie
Arsuri
Boli hepatice
Dupa muscaturi de serpi
Fibrilatia atriala
Insuficienta renala
Insuficienta cardiaca
Boala tromboembolica venoasa
Disectia de aorta
Nivelul D dimerilor scade la patientii cu tromboza venoasa profunda tratati cu heparina.

TESTE DE EVALUARE A FIBRINOLIZEI

INHIBITORUL ACTIVATORULUI PLASMINOGENULUI 1

PAI-1 inhiba activatorul tisular al plasminogenului, t-PA, fiind produs de

ctre endoteliu i ficat

Nivele crescute de PAI-1 sunt asociate cu tromboza arteriala datorata
inhibarii fibrinolizei;
Deficitul de PAI-1 se asociaza cu sindromul hemoragipar datorita
fibrinolizei excesive;
PAI-1 prezinta ritm circadian ridicat dimineata !!!
Valori normale:
4 40 ng/ml (metoda imunologica);
0 12 unitati/ml (metoda functionala).

Creste dupa evenimente trombotice si in sarcina;

Nu este un test de rutina in clinica medicala;
Poate fi determinat la pacientii cu infarct miocardic la varste tinere.

TESTE DE EVALUARE A FIBRINOLIZEI

ANTIPLASMINA
Valori normale:
48 80 mg/dl (metada imunologica);
80 130% (metoda functionala).
Deficit dobandit de antiplasmina:
Disfunctie hepatica;
Terapie trombolitica;
Consum (CID)
Deficit ereditar de antiplasmina:
Cantitativ tip I;
Calitativ tip II;
Nu este un test efectuat curent in clinica

EVALUAREA TROMBOFILIEI
TESTAREA ANTITROMBINEI
TESTAREA PROTEINEI C
TESTAREA PROTEINEI S
ANTICORPII ANTIFOSFOLIPIDICI

ANTICOAGULANTII - CLASIFICARE
Naturali:
Fiziologici:
Antitrombina
Proteina C
Proteina S
Patologici:
Anti-fosfolipidele (AntiPLp) ex: Lupus anticoagulant.,

AC anti cardiolipina
De sinteza: (Medicamente)
Heparinele

Table 1.

FACTORII DE RISC PENTRU TVP SI EP

Obezitate
Imobilizare prelungita, Interventii chirurgicale, Spitalizare prelungita,

Traumatism
Zboruri de lunga durata
Fumat
Inaintarea in varsta (riscul se dubleaza pentru fiecare decada)
Sarcina

Boli cronice
Insuficienta cardiaca congestiva
BPOC
Cancer

Boala inflamatorie a tubului digestiv: (B. Crohn, colita ulcero-hemoragica)

Lupus eritematos sistemic si alte boli autoimune
Boli mieloproliferative
Tratament hormonal, Contraceptive, Tratament de substitutie la menopauza

Alte boli ereditare sau dobandite ale coagularii

EVALUAREA TROMBOFILIEI
TROMBOFILIA = tendinta de a forma cheaguri in exces
Deficitul de proteina C apare in 1 din 200 - 500 persoane,
Deficitul de proteina S apare in 1 din 500 de persoane.
Deficitul de Antitrombina apare in 1 din 2000 - 5000 persoane.
Prezenta factorului Leiden
Mutatii ale genei protrombinei
Indivizii cu deficit ereditar de proteina C sau proteina S au un risc
de 2 - 11 ori mai mare de a face tromboze venoase profunde sau
embolii pulmonare in comparatie cu cei fara deficit. Aceasta se
traduce intr-o tromboza venoasa sau o embolie pulmonara la 1
din fiecare 100 - 500 persoanele cu acest deficit/an.
Deficitul de antitrombina se asociaza cu un risc mai mare de
tromboze venoase profunde sau embolii pulmonare. Se estimeaza
ca pana la 50% din persoanele cu acest deficit vor avea tromboze
in timpul vietii.

PROTEINA C

GPr cu doua lanturi dependenta de vitamina K (GM= 62 KD) circuland in sange ca

zimogen

Concentratie serica: 0.4 mg/dL.

Dupa clivajul trombinei la peptidul N-terminal al lantului greu, zimogenul este

transformat intr-o forma enzimatic activa (Proteina C activata sau APC). Pentru a
putea activa proteina C, trombina se asociaza cu un cofactor de la suprafata
celulelor endoteliale, trombomodulina

FUNCTIA ANTICOAGULANTA a proteinei C se datoreaza:

1.
inactivarii proteolitice a FVa si FVIIIa
Pentru a-si exercita proprietatile anticoagulante necesita prezenta proteinei S
(cofactor).
2.
Stimularii fibrinolizei prin scaderea activitatii inhibitorului t-PA derivat din
endoteliu.

DEFICITUL DE PROTEINA C este o cauza de tromboflebite superficiale si de

tromboze juvenile venoase in general.

Defectul se transmite autosomal dominant.

Se cunosc doua tipuri de deficiente: cantitative si calitative.

PROTEINA S
Proteina monocatenara plasmatica dependenta de vitamina K (GM = 64 KD). Forme:
libera (40%) actioneaza ca un cofactor pentru proteina C activata
Legata de proteina de legare a fractiunii C4b a complementului (60%) - este non functionala

Deficitul de proteina S este transmis autosomal dominant.

Homozigotii cu deficit de proteina S (nivelul proteinei S nu e detectabil) nu au manifestarile

clinice ale homozigotilor cu deficit de proteina C

Indivizii cu nivele plasmatice scazute de proteina S au un risc crescut de episoade

tromboembolice profunde.
Exista 4 tipuri de deficiente: unul este antigenic si 3 sunt functionale.

Nivelul plasmatic al proteinei S scade:

in sarcina,In tratamentul cu contraceptive orale
In tratamentul cu antagonisti de vitamina K
Boli hepatice (desi insuficienta hepatica poate fi cmpensata prin sinteza extra-hepatica)
In infectia cu vir HIV, varicela
In sickle cell prin absorbtia proteinei S de catre hematii (dar nu si in criza)

In CID

CALEA ANTICOAGULANTA
PROTEINEI C/PROTEINEI S
Complexul Trombinatrombomodulina (TM)
activeaza proteina C.
Proteina C activata impreuna
cu cofactorul ei, proteina S
libera, degradeaza factorii Va
si VIIIa.
In plus, cand trombina se
leaga de trombomodulina,
trombina isi pierde functiile
procoagulante.

EVALUAREA TROMBOFILIEI
PROTEINA C
Dozarea proteinelor C i S.

Valori plasmatice sczute:

la pacieni cu trombembolism idiopatic
n coagulopatia intravascular diseminat.
Deficitul congenital:
Homozigoti rar, se manifesta
la nou nascuti prin purpura
fulminanta
Heterozigoti pot prezenta
fenomene similare la
tratamentul cu warfarina
Rezistenta la APC apare in
mutatia Leiden a FV

EVALUAREA TROMBOFILIEI
DETERMINAREA ANTITROMBINEI

Antitrombina plasmatica.
Dozarea se realizeaz prin radioimunodifuzie.
Valori plasmatice scazute:
la pacieni cu trombembolism venos idiopatic

n coagulopatia intravascular diseminat

n timpul terapiei cu heparin.

La indivizii cu test pozitiv, e importanta diferentierea tipului

de mutatie (I sau II) si daca mutatia afecteaza situs-ul de
legare a heparinei, prin secventierea genei antitrombinei
[SERPINC1].

EVALUAREA TROMBOFILIEI
ANTICORPII ANTIFOSFOLIPIDICI
AC Antifosfolipidici (AC- APLp) afecteaza coagularea prin:
1.

prelungirea testelor de coagulare PLp dependente: e.g. APTT in vitro

DAR

2.

in vivo pot promova tromboza (sindromul Antifosfolipidic [APS]).

Pot fi total asimptomatici sau pot provoca tromboze.

Determinarea lor e importanta pentru ca:
pot explica avorturile spontane de prin trimestru.
pot explica alungirea APTT ce poate fi interpretata ca deficit de factori

de coagulare
Lupus anticoagulant = anticorpi anti PLp si proteine asociate acestora.
Apare mai frecvent la pacientii cu lupus eritematos sistemic sau in B.

inflamatorii ale colonului (B.Chron, Colita ulcero-hemoragica)

Pot apare dupa tratamente cu fenitoina, fenotiazine, amoxicilina
In vitro sunt anticoagulanti, in vivo sunt pro-coagulanti

AC AntiPLp
AC Anti-PLp fac parte dintre-o familie larga de autoAC, care

recunosc proteine plasmatice care se leaga de PLp (atat izolat,

cat si complexul Pr-PLp).
Principalele tipuri:
Lupusul anticoagulant identificat la 50% din pacientii cu LES
dar mai frecvent la pacienti fara vreo boala autoimuna
AC anti-cardiolipidici serologie pozitiva pentru lues
Indicatii de efectuare a testelor:
Pacienti cu trobembolism
AVC la un pacient tanar sau la un pacient cu boala autoimuna
Tromboza venoasa cerebrala
Avorturi spontane repetate
Tromboza arteriale la tineri, in absenta ATS

 PLp

Specificitatea antigenica a AC detectati in serul

pacientilor cu sdr Anti-PLp

Anionic phospholipids (e.g. cardiolipin, phosphatidyl serine)

Zwitterionic phospholipids (e.g. phosphatidyl ethanolamine)

Components and regulators of coagulation and fibrinolysis

Beta 2 glycoprotein I
Prothrombin, Thrombin
Anti-thrombin III/thrombin complex, Tissue factor/factor VIIa complex
High and low molecular weight kininogen, Prekallikrein

Sulphatides
Protein Z/protein Z protease inhibitor system
Protein C, Protein S
Thrombomodulin
Tissue plasminogen activator
Annexin V
Lipoproteins
Oxidized low density
High density lipoprotein
Apolipoprotein A-I

SINDROMUL ANTIFOSFOLIPIDIC
CRITERII CLINICE

CRITERII DE LAB

(1 sau >1)

(1 sau >1)

Tromboza vasculara

Unul sau mai multe episoade de

tromboze arteriale, venoase, sau de

vase mici in orice tesut sau prgan

Morbiditate asociata sarcinii

AC Anticardiolipinici IgG sau IgM

prezenti la nivele moderate sau

inalte in 2 sau mai multe testari
separate intre ele de minimum 6
sapt (> de 20 U de IgG sau IgM)

Moarte subita a unui fat morfologic

normal la 10 sapt sau > 10 sapt de

gestatie
Nastere prematura a unui fat morfologic
normal la sau inainte de sapt 34 datorita
unei preeclampsii severe sau eclampsiei
sau unei insuficiente placentare severe.
3 sau mai multe avorturi consecutive
fara cauza aparenta, aparute inainte de
sapt 10 de gestatie

Lupus anticoagulant, diagnosticat

prin criteriile ISTH, detectat in

sange in 2 sau mai multe testari
separate intre ele de minimum 6
sapt
Criterii indirecte: alungirea aPTT

ACTIUNEA AC-ANTI PLp

AC Anti-PLp:
se leaga si activeaza celulele endoteliale,
Interfera caile anticoagulantilor naturali
Intrerup legatura annexinei V cu PLp anionice
Interfera cu fibrinoliza

SEMNIFICATIA CLINICA a acestor mecanisme ramane incerta.

Dar ceea ce este cert, este paradoxul ca AC Anti-PLp:

Prelungesc timpii de coagulare in vitro
Determina tromboze in vivo
Criterii ISTH :
[1] prelungirea testului de screening phospholipid-dependent;
[2] evidente ale activitatii inhibitorii la mixing studies;
[3] evidente ca activitatea inhibitorie e phospholipid-dependenta; si
[4] diferentierea fata de alte coagulopatii

EVALUAREA TROMBOFILIEI
MECANISMUL DE ACTIUNE A ANTICORPILOR ANTI-PLp
Mecanismul de actiune este variat in functie de tipul de AC si tinta

acestuia.
De exemplu, proteina C poate fi o tinta a acestor AC sau complexul

Proteina C -Proteina S, sau Proteina C activata.

Efecte tot trombotice pot fi datorate si blocarii actiunii activatorului tisular al

plasminogenului sau prekalicreinei.

In cascada coagularii, actiunea AC AntiPLp la mai multe nivele (atat pro cat

si anticoagulant) inclina in favoarea actiunii procoagulante.

EVALUAREA TROMBOFILIEI
CRITERII DE LABORATOR PENTRU AC anti-PLp

Directe: ELISA (enzyme-linked immunosorbent assay)

Cardiolipina se gaseste exclusiv in membrana mitocondriala interna unde regleaza
enzime implicate in metabolismul energetic mitocondrial.
2-glicoproteina I (Apolipoproteina H) este o proteina multifunctionala care, inafara
de legarea de cardiolipina si inducerea unei modificari conformationale relevante,
interfera cu agregarea plachetara prin inhibarea eliberarii serotoninei si prin
interferarea altor etape din coagulare.
Subsetul de anticorpi care leaga 2GPI se coreleaza foarte bine cu complicatiile
trombotice ale sdr A-PLp.

Indirecte: AC Anti-PLp pot prelungi alte teste de coagulare. Acest fapt poate fi
contracarat prin adaugarea unei cantitati suficiente de PLp.
Demonstrarea prezentei AC Anti-PLp necesita:
a) existenta unui test dependent de PLp prelungit
SI
b) Corectarea timpului prelungit prin adaugarea unui exces de PLP
SAU
c) compararea cu un test independent pentru PLp.

ANTICORPI ANTIFOSFOLIPIDICI
Diagnosticul de sindrom fosfolipidic teste

pozitive (Ac.anticardiolopina sau lupus

anticoagulant) la doua determinari diferite
separate de cel putin 6 saptamani i un criteriu
clinic (tromboze vasculare sau avorturi
spontane).
Anticorpii pot aparea tranzitor in:
Sifilis (anti-cardiolipina);
HIV;
Tratament cu medicamente (hidralazina, phenitoina)

MUTATIA G20210A A PROTROMBINEI

Este o mutatie comuna de tip growth of function

care predispune la tromboza;

Este prezenta in 2,3% din populatia generala;
Prezenta ei este asociata cu nivele ridicate de

protrombina si risc crescut de tromboza venoasa de

2-3 ori fata de invidizii fara aceasta mutatie;
Detectarea mutatiei se face prin metode de biologie
moleculara

FACTOR V LEIDEN
Rezistenta la Proteina C activata [ARC] a fost initial observata prin modificarea APTT.
Ulterior s-a constatat ca cel mai frecvent rezistenta la APC aparea datorita unei
mutatii missense GA a nucleotidului 1691 in portiunea F5 a genei FV, ducand la
inlocuirea argininei din pozitia 506 a FVa cu glutamina.
Aceasta mutatie face sa dispara un situs de clivaj (si de inactivare) pentru APC. In
diagrama sunt prezentate situsurile de clivaj pentru APC, FXa si Trombina in FVa.
In mixturile de reactie purificate, Gln506-FVa in comparatie cu FVa normal arata o
scadere a susceptibilitatii la APC, pentru ca este inactivat aproximativ de 10-ori mai
lent decat Arg506-FVa (normal). Clivarea doar la Arg506 nu inactiveaza FV dar ii
scade rate la care Arg306 este clivat.

INVESTIGAREA TROMBOFILIEI
FACTORUL V LEIDEN
Factor V Leiden este o boala genetica caracterizata printr-un raspuns

anticoagulant slab la APC. APC este o proteina cu efect anticoagulant natural

care cliveaza si inactiveaza factorii procoagulanti FVa si FVIIIa, downreguland
formarea ulterioara de trombina.
APC inactiveaza FVa prin clivarea in 3 pozitii diferite ale secventei de

aminoacizi: R (arginina) 306, R 506,si R 679. Termenul Factor V Leiden se

refera la o substitutie specifica a guaninei cu adenina la nucleotidul 1691 in
gena FV, care prezice substituirea glutaminei cu arginina la locul de clivare al
APC (Arg 506). Datorita acestei unice substituiri de amino acid FVa devine
rezistent la APC si este inactivat de 10-ori mai lent decat in mod normal,
resultand o crestere a trombinei generate.
FV clivat in pozitia 506 este si un cofactor (impreuna cu Protein S) pentru

inactivarea FVIIIa mediata de APC. Si aceasta functie anticoagulanta pierduta

de FV contribuie la generarea de trombina.
Statusul usor protrombotic se reflcta in cresterea D-dimerilor, fragment F1

protrombinic si fragment F1 + 2, precum si ai alor makeri pro-coagulanti.

DIAGNOSTICUL DE FV LEIDEN
TESTUL DE REZISTENTA APC: efectuarea unui aPTT in prezenta si in

absenta unui nivel standardizat de APC exogen. Cele doua rezultate

sunt exprimate ca raport: (aPTT + APC/aPTT APC).
Testul se bazeaza pe principiul ca, atunci cand se adauga plasma
normala, APC inactiveaza FVa si FVIIIa, care incetineste coagularea si
prelungeste aPTT.
Fenotipul rezistent la APC se caracterizeaza printr-o minima prelungire
a aPTT ca respuns la APC si deci un raport mic.
TESTUL DE REZISTENTA MODIFICAT (de a doua generatie) include

predilutia in plasma cu Factor V-deficient pentru a o normaliza fata de

ceilalti factori care ar putea afecta raportul rezistentei la APC (Proteina
S, alti factori ai coagularii dependenti de vitamina-K, etc.). Testul
modificat poate fi utilizat si pentru pacientii care primesc anticoagulante.
Testul are o sensibilitate si o specificitate pentru FV Leiden ce se
apropie de 100%.
analiza DNA pentru FV, pentru identificarea mutatiei Leiden

INDICATII DE EFECTUARE A TESTULUI

Un prim episod de trombembolie venoasa (TEV) indiferent de varsta (in

special la < 50 ani in absenta malignitatii sau a unui dispozitiv intravascular

sau dupa folosirea de tamoxifen sau alt modulator selectiv al receptorilor
estrogenici).
Istoric de trombembolii venoase recurente.
Tromboze venoase localizate neobisnuit (e.g., cerebrale, mezenterice,

hepatice, in sistemul port).

TEV in timpul sarcinii sau in post partum.

TEV asociata cu folosirea contraceptivelor ce contin estrogen sau a terapiei

hormonale de substitutie.
Un prim episod de TEV la o persoana cu rude de gradul 1 cu TEV inainte de

50 de ani.
Femei cu avorturi repetate de prim trimestru sau sarcini cu fat mort in utero
Femei cu pre eclampsii, rupere placentara,
Membrii asimptomatici ai familiilor cu mutatie Factor V Leiden
Femei fumatoare varsta < 50 ani cu un IMA sau AVC.
Nou nascuti si copii cu TEV sau AVC idiopatice.

DETERMINAREA INHIBITORILOR COAGULARII

METODA DE LUCRU
Inhibitorii sunt AC indreptati impotriva
- unor factori de coagulare specifici e.g. FVIII
- PLp ex. lupus anticoagulant [cei mai multi sunt directionati impotriva unei combinatii
Proteina- PLp]
Este in general suspectat prin anamneza sau printr-un timp de coagulare prelungit ce
nu se corecteaza la testul de mixica 50:50 cu plasma normala.
Screeningul presupune masurarea aPTT in plasma inainte si dupa incubare la 370C.
Tub 1

Tub 2

Tub 3

plasma normala

plasma de testat

Etapa 1

Incubare la 37C timp de

120 minute

Incubare la 37C timp de

120 minute

volume egale de plasma

normala + test
Incubare la 37C timp de
120 minute

Etapa 2

probele puse pe gheata

probele puse pe gheata

probele puse pe gheata

Etapa 3 Preparare volume egale de plasma normala + plasma test i.e. Tub 1 si Tub 2 [=Tub 4]
Etapa 4

Se masoara APTT in Tubul 1, Tubul 2, Tubul 3 si Tubul 4.

DETERMINAREA INHIBITORILOR COAGULARII

INTERPRETARE

Tub

APTT

Tub 1 [plasma normala]

Normal

Normal

Normal

Normal

Tub 2 [plasma testata]

Normal

Prelungit

Prelungit

Prelungit

Normal

Normal

Prelungit

Prelungit

Normal

Normal

Prelungit

Normal

Tub 3 [plasma testata +

normala incubata]
Tube 4 [plasma testata
Non-incubata + plasma
normala]
Interpretare

Normal

Deficit de factor
Inhibitor cu
Inhibitor cu
de coagulare actiune imediata actiune tardiva

PANELUL DE HIPERCOAGULARE
Rezistenta la proteina C activata si mutatia factorului V Leiden
Antitrombina

Antiplasmina
Proteina C
Proteina S
Plasminogen
Inhibitorul activatorului plasminogenului 1
Teste de agregare plachetara;
Timp de trombina;
Timp de reptilaza;
Anticorpi antifosfolipidici;
Mutatia G20210A a protrombinei;

PANELUL DE HIPERCOAGULARE

Cauze ereditare
Boala

Prevalenta in
populatia generala

Prevalenta in
populatia cu TV

Deficienta de antitrombina

0,17

1-5

Deficienta de proteina C

0,14 0,5

3-9

Deficienta de proteina S

0,7

2-8

Protrombina G20210A

Hiperhomocisteinemie

5-10

10-25

Factor V Leiden

5 (Caucazieni)

20-50

PANELUL DE HIPERCOAGULARE
Cauze dobndite
Varsta inaintata;
Boli de colagen;
Hiperhomocisteinemie;
Imobilizare/trauma;

Boala Inflamatorie intestinala;

Sindrom antifosfolipidic;
Neoplazii;
Sindrom nefrotic;
Boli mieloproliferative;
Postoperator;
Obezitate.

ANTICORPI ANTIFOSFOLIPIDICI
Anticorpi anti-cardiolipina:
ELISA;
Reactioneaza incrucisat cu antigenele din sifilis;
Lupusul anticoagulant:
Pare sa se lege de fosfolipide impiedicand actiunea acestora de
cofactor in cascada coagularii;
Doua teste screening + test mixing (daca e +) + teste de
confirmare;
Daca LA este prezent testele de coagulare raman prelungite
dupa efectuarea mixingului.
Teste screening:
APTT, timp de coagulare activat kaolin;
Teste de confirmare:
Testul de screening initial la care se adauga exces de

fosfolipide pentru saturarea anticorpilor, conducand la

scurtarea timpului de coagulare folosit.

ANTICORPI ANTIFOSFOLIPIDICI
TESTE SCREENING

alungit

normal

STUDII DE MIXING

nemodificat

TESTE DE CONFIRMARE
(cu fosfolipide in exces)
Scurtarea timpului
de coagulare

scurtare

Deficit de factori de
coagulare

PANELUL CID
Timpul partial de

tromboplastina activata
(APTT);
Timpul de protrombina

(PT);

CID acut (traum. Majore, sepsis, accid.

obstetricale):
Cresterea D-dimeri, PDF;
Prelungirea APTT (50% din cazuri) si PT
(70% din cazuri);
Scadere Fg (50% din cazuri);
Scaderea numarului deTr;
Este util determinarea n dinamic a
Fg i Tr.

Hemograma completa;
D-dimeri;
Produsi de degradare

ai fibrinei/fibrinogenului
(PDF)
Fibrinogen (Fg);

CID cronic (neoplazii, retenie de ft

mort):
Cresterea Fg si Tr
Scurtarea PT si APTT;
Cresterea D-dimeri, PDF;