Citoschelet

Obiectivele cursului
•Elementele citoscheletului
•Rolul citoscheletului
•Joncțiuni: clasificare și rol
•Specializări: clasificare și rol
CITOSCHELETUL
 CITOSCHELETUL

reţea formată din trei tipuri de

proteine filamentoase

filamente de actină
microtubi
filamente intermediare
 CITOSCHELETUL

DIMENSIUNI (DIAMETRUL CONTEAZĂ)

• Microfilamente de actină (5-9 nm)
• Filamente intermediare (10 nm)
• Microtubi (25 nm)
 CITOSCHELETUL

LOCALIZAREA ELEMENTELOR CITOSCHELETULUI

 MICROFILAMENTELE DE ACTINĂ

2 forme de organizare:
actina G – forma globulară
actina F – forma fibrilară

7 tipuri moleculare de actină :

4 izoforme de α-actină
m. scheletic-striat, m. cardiac, m. neted
2 izoforme de γ-actină
m. neted enteric şi ţes. nemusculare
1 tip de β-actină, m. neted intestinal, cel nemusculare
 MICROFILAMENTELE DE ACTINĂ
Actina globulară
- 1 polipeptid GM 45000 Da,
- 6 nm / 4 nm.
- situsuri de cuplare pentru:
- profilină (o proteină care inhibă polimerizarea),
- pentru Ca, Mg - controlează polimerizarea,
- pentru ATP (energia pentru polimerizare)
- miozină (cap).
 MICROFILAMENTELE DE ACTINĂ
Actina fibrilară
-polimerizarea actinei G,
-în prezenţa ATP, Ca şi Mg
 MIOZINELE

-Proteină abundentă în organism

-7 până la 14 clase
-Dimer - 2 lanţuri grele şi 2 perechi de lanţuri
uşoare diferite (esenţiale şi reglatoare)
 CONTRACŢIA MUSCULARĂ

contracţia - reglată de 4 proteine accesorii:

tropomiozina
3 troponine, tipurile C, I şi T.
Tropomiozina (Tm)
-40 nm lungime;
-cap la coadă, formând un lanţ
continuu de-alungul filamentului de
actină
- fiecare Tm posedă 7 situsuri de
legare la actină şi va cupla 7
monomeri actinici.
Troponinele (TN) reprezintă un
complex de 3 proteine, TN-T, TN-I,
TN-C.
TN-T determină şi legarea TN-I şi TNC
la Tm.
TN-I leagă actina la fel ca şi TN-T.
TN-C leagă Ca2+ şi controlează
poziţia tropomiozinei pe filamentul de
actină
CONTRACŢIA MUSCULARĂ
CONTRACŢIA MUSCULARĂ
CONTRACŢIA MUSCULARĂ

Faza 0
-Situs de cuplare ATP – gol
-Cap miozină cuplat la actină
Faza 1
-ATP se leagă la capul miozinei
-Cap miozinic – desprindere
-Hidroliza ATP-ADP+Pi
-Situs ATP – inchidere
-Cudare cap miozină în dreptul
următorului monomer actinic
Faza 2
-Cuplare miozină la alt monomer
actinic
-Eliberare Pi, ADP
-Tracţiune filament actină
Faza 3
Eliberare ADP
Revenire în poziţia iniţială
CONTRACŢIA MUSCULARĂ

Faza 0
-Situs de cuplare ATP – gol
-Cap miozină cuplat la actină
Faza 1
-ATP se leagă la capul miozinei
-Cap miozinic – desprindere
-Hidroliza ATP-ADP+Pi
-Situs ATP – inchidere
-Cudare cap miozină în dreptul
următorului monomer actinic
Faza 2
-Cuplare miozină la alt
monomer actinic
-Eliberare Pi
-Tracţiune filament actină
Faza 3
Eliberare ADP
Revenire în poziţia iniţială
 MICROTUBII
-Polimeri alcătuiţi din subunităţi de α-tubulină
şi β-tubulină.
-Mobilitate mare – interacţiuni tubuline-dineinekinezine
-Monomeri – globulari 4 nm
-Polimerizarea necesită GTP
-subunitatea a leagă GTP ireversibil
-Subunitatea b leagă si hidrolizează GTP
-1 microtub – 13 protofilamente
-Polimerizare/depolimerizare active
 MICROTUBII

ASAMBLARE - ETAPE:
- Polimerizarea monomerilor α şi β (încărcate cu GTP).
- Dimerii – asociere cap-coadă – formează un protofilament.
- După polimerizare – GTPβ - hidrolizat.
- Asociere laterală a 10-15 protofilamente - microtubi.
- Elongarea microtubilor prin polimerizare (+ dimeri) la capătul (+)
 MICROTUBII

-proteine asociate
- kinezină – deplasare către capătul (+)
- dineină – deplasare către capătul (-)
 MICROTUBII
Centrii de organizare ai microtubilor (MTOC).(centrozomii)
- reţeaua de organizare a microtubilor este radiară, cu punct de plecare
perinuclear
- rolul major al MTOC - suport de nucleere pentru majoritatea microtubilor
- la nivelul MTOC, microtubii se prezintă cu capătul (-), ceea ce le permite creşterea
radiară către plasmalemă.
- MTOC conţin o pereche de centrioli înglobaţi într-o substanţă amorfă.
 MICROTUBII

Microtubii sunt structuri dinamice implicate în transportul proteic şi în determinarea

polarităţii unor tipuri de celule
 FILAMENTE INTERMEDIARE

-Diametrul (10 nm) este intermediar între al microfilamentelor (7 nm) şi

cel al microtubilor (24 nm).
-FI sunt extrem de stabile
-sunt structuri fibrilare -helicale care vor asambla filamente
-FI nu pot cupla nucleotide, deci polimerizarea lor va fi
independentă de ATP sau GTP
 FUNCŢIILE CITOSCHELETULUI

Suport structural – menţine forma celulară

- Compartimentare celulară – localizarea
intracelulară a organitelor
- Situsuri de ancorare pentru ARNm şi translaţia
proteică
- Intervine în procesele de mişcare celulară
- cili, flageli, alte specializări
- contracţie musculară
- diviziune celulară
- Transport intracelular – vezicular sau al organitelor
 SPECIALIZĂRI ALE
PLASMALEMEI

Temporare:
-protruzii digitiforme (denumite filopodii),
-protruzii în bandă (denumite pliuri sau lamelipodii)
 SPECIALIZĂRI ALE PLASMALEMEI
Permanente:
-Microvili
-lungime de 1 m şi un diametru de 0,08 m
-20-30 de filamente de actină dispuse paralel
-filamentele de actină sunt asociate cu proteine de înmănunchere a actinelor cum
ar fi villina şi fimbrina dar şi cu proteine mai puţin abundente cum ar fi ezrina
-La nivelul zonelor laterale ale microvililor, mănunchiul de filamente de actină este
solidarizat la faţa internă a plasmalemei de braţe de miozină I şi de molecule de
calmodulină
 SPECIALIZĂRI ALE PLASMALEMEI
Permanente:
-Stereocilii.
-funcţii absorptive şi secretorii,
-Ultrastructura lor este asemănătoare cu cea a microvililor dar nu posedă braţele
laterale de miozină I, ceea ce determină imobilitatea acestor specializări
SPECIALIZĂRI ALE PLASMALEMEI

Permanente:
-Cili vibratili
-specializări ale plasmalemei implicate în mişcarea celulară
-întâlniţi la suprafaţa a numeroase tipuri celulare, în variate organe, de la
protozoare
la plante şi la animale
-Celulele epiteliale ale căilor respiratorii inferioare sunt dotate la polul apical cu
cili
(109/cm2) care înoată într-un start fin de mucus, formând un "covor ciliar"
-Ultrastructura cililor
 JONCŢIUNILE CELULARE
CLASIFICAREA FUNCŢIONALĂ A JONCŢIUNILOR

Joncţiuni ocluzive (joncţiuni strânse)

Joncţiuni de ancorare
• cu situsuri de ataşare a filamentelor de actină
joncţiuni de adezivitate între celule (aderenţe în centură)
joncţiuni de adezivitate între celule şi matricea extracelulară
joncţiuni septate (numai la nevertebrate)
• cu situsuri de ataşare a filamentelor intermediare
joncţiuni celulă-celulă (desmosomi)
joncţiuni celulă-matrice (hemidesmosomi)
Joncţiuni de comunicare:
joncţiuni gap
sinapse chimice
plasmodesmata (numai la plante)
 JONCŢIUNILE CELULARE
CLASIFICAREA FUNCŢIONALĂ A JONCŢIUNILOR
 JONCŢIUNILE CELULARE
CLASIFICAREA FUNCŢIONALĂ A JONCŢIUNILOR

j. strânsă
j. a. b.
desmozom

gap
 Joncţiunile strânse

Bariere dotate cu permeabilitate selectivă care separă

două medii fluide de o
parte şi de alta a două celule aflate în contact.
 Joncţiunile strânse

Joncţiunile strânse apar ca o reţea interconectată de creste pe faţa

citoplasmatică a membranelor adiacente
 Joncţiunile strânse

Structură moleculară
proteine transmembranare denumite ocludine.
Acestea sunt conectate la alte proteine localizate pe faţa citoplasmatică de
fiecare parte a joncţiunii ZO-1 şi ZO-2 acestea din urmă fac parte din
familia proteinelor MAGUK (membrane associated guanilat kinase), având roluri
structurale şi de semnalizare
 Funcţiile joncţiunilor strânse

Bariera realizată de joncţiunile strânse prin intermediul

lanţurilor proteice compuse din ocludine constituie un element
rezistiv în calea de transport paracelular a solviţilor
•La nivelul intestinului subţire, jonţiunile strânse dintre
enterocite realizează separarea lumenului intestinal de
sistemul vascular printr-o barieră dotată cu permeabilitate
selectivă.
•La nivelul barierei hematoencefalice aceste joncţiuni sunt
localizate între celulele endoteliale capilare
 Joncţiunile de adezivitate

a. joncţiuni cu situsuri de ataşare pentru actină.

b. joncţiuni cu situsuri de ataşare pentru filamente
intermediare.

În funcţie de conectare şi moleculele de cuplare

transmembranare, joncţiunile se pot împărţi în:
a. joncţiuni celulă-celulă – cuplare prin cadherine
b. joncţiuni celulă-matrice – cuplare prin integrine
 Joncţiunile de adezivitate

a. Joncţiuni cu situsuri de fixare pentru actină

Joncţiunile celulă-celulă se mai numesc şi aderenţe în centură (zonula
adherens – ZA – la nivelul celulelor epiteliale).
Joncţiunile de adezivitate se găsesc în special la nivelul celulelor epiteliale
unde formează o bandă continuă (zonula adherens) care înconjoară
interiorul fiecărei celule din complex

Sunt situate imediat sub joncţiunile strânse. Ca şi structură, fiecare celulă

prezintă la acest nivel un inel format dintr-un mănunchi de filamente de
actină. Inelul de actină este ataşat la membrană printr-un set de proteine
ca: α, β, γ cateninele, vinculina, α-actinina, şi placoglobina
Ataşametul intercelular se face prin intermediul unor proteine din clasa
CADHERINELOR
Joncţiunile de adezivitate
 Joncţiunile de adezivitate

b. Joncţiuni cu situsuri de fixare pentru filamentele intermediare

Joncţiuni celulă-celulă – desmozomii. Sunt joncţiuni în formă de buton care
conectează 2 celule, având rolul de a distribui forţele de tracţiune şi de
forfecare care apar între acestea.
Prin intermediul desmozomilor intră în contact filamentele intermediare ale
celulelor adiacente
În structura desmozomului intră 2 plăci citoplasmatice, una de fiecare celulă
în care sunt ancorate elemente ale citoscheletului fiecărei celule în parte
(filamentele de keratină în cazul celulelor epiteliale şi filamentele de
desmină în cazul celulelor miocardice).
Proteinele de legătură transmembranare dintre cele 2 celule aparţin unei
clase de proteine de aderenţă, dependente de Ca2+ şi care sunt tot
CADHERINE.
 Joncţiunile de adezivitate
b. Joncţiuni cu situsuri de fixare pentru filamentele intermediare
Plăcile citoplasmatice - grosime de 15-20 nm - din plakoglobină,
Proteinele transmembranare de legare (linker) sunt compuse din desmocolină
şi desmogleină, două proteine din familia cadherinelor E
 Joncţiunile de adezivitate
b. Joncţiuni cu situsuri de fixare pentru filamentele intermediare
Joncţiuni celulă-matice: hemidesmozomii
Se consideră că hemidesmozomii prezintă jumătate din structura unui desmozom.
Totuşi, există diferenţe importante între cele două tipuri de joncţiuni. Astfel, placa
citoplasmatică la hemidesmozom este dublă şi nu prezintă plakoglobină
 Joncţiunile de
comunicare
Joncţiunile de tip GAP reprezintă modalităţi de comunicare directă între celule
şi sunt distribuite pe suprafeţele laterale ale celulelor adiacente, permiţând
schimbul de molecule mici particule cilindrice = Canale cu un diametru de 1,2 nm -
permit trecerea moleculelor până la 2000 Da.
 Joncţiunile de
comunicare
Sunt formate din 2 unităţi proteice numite conexoni, unul de fiecare celulă,
alcătuite la rândul lor din câte 6 subunităţi proteice de conexină 32, o proteină de
32000 Da.
Realizează o reţea hexagonală în planul plasmalemei şi vor forma prin
apoziţia celor 2 unităţi un canal ce străbate spaţiul intercelular, realizând
comunicarea dintre cele 2 celule.
În cazul acestor joncţiuni spaţiul intercelular este mult redus ca dimensiuni
(până la 2-4 nm).
Joncţiunile de
comunicare
 Joncţiunile de
comunicare

- se găsesc în sinapsele electrice şi au un rol important pentru

funcţionarea acestora fiind de 10.000 de ori mai permeabile pentru ionii
metalici decât restul sinapselor.
- Comunicările intercelulare prin joncţiuni GAP au un rol important în:
- embriogeneză (în perioada de organogeneză).
- aceste joncţiuni se găsesc şi la nivelul glandelor salivare, în ficat, rinichi,
piele, tiroidă, prin intermediul lor realizându-se o cooperare metabolică
între celule.
- au un caracter dinamic, comunicarea prin intermediul lor fiind
dependentă
de Ca şi pH.