MATRICEA CITOPLASMATICA Dr.

Vali Bausic

ACTINA
A fost izolata la inceput (l942) din celulele musculare in care constituie cca 2o% din
totalul proteinelor structurale.Initial s-a crezut ca actina este singura proteina cu
proprietati contractile avind rol in contractia musculara.In prezent ,insa se cunoaste ca
este intilnita in toate celulele eucariote,unde reprezinta cca 5-10% din totalul
proteinelor structurale.La mamifere exista 6 tipuri diferite de actina-4 actine alfa,o
actina beta si o actina gamma.Primele patru(actinele alfa) sunt intilnite in celulele
musculare,iar celelalte doua in celulele nemusculare.Toate cele sase tipuri de actina
sunt similare in secventa de aminoacizi si sunt inalt conservate,de-alungul evolutiei
celulelor eucariote.
Structura tridimensionala a monomerului de actina G ,precum si actinei F
(filamentoase) a fost identificata in 1990 de catre Kenneth Holmes si Wolfgang
Kabsch et.col.,
Monomerul de actina globulara G are 375 reziduuri de aminoacizi si greutate
moleculara 43.000 daltoni.Fiecare monomer de actina G globulara prezinta situsuri de
legare ,ce mediaza interactiunea cap-coada cu alti 2 monomeri,asa incit este posibila
polimerizarea si formarea de actina F(polimerizata,filamentoasa).Fiecare monomer
este rotat 166 grade in cadrul filamentului,acesta fiind motivul pentru care actina F Se
constituie ca un dublu helix.Deoarece toti monomerii sunt orientati in aceeasi
directie,filamentul de actina are o polaritate distincta si doua capete plus(+) si
minus(-),sunt diferite unul de celalalt.Aceasta polaritate a filamentelor de actina este
importanta atit in asamblarea cit si stabilirea unei directii unice a miscarii relative a
miozinei in raport cu actina.
Studiul asamblarii monomerilor de actina este facut in solutii de concentartii
ionice diferite .In solutii cu nivel ionic scazut actina F se depolimerizeaza in
monomeri.Apoi actina G polimerizeaza spontan,daca nivelul ionic creste la nivelul
fiziologic.
Prima treapta a polimerizarii actinei este numita nucleatie,consta in formarea
unor agregate mici formate din trei monomeri de actina G.Filamentele de actina pot in
urmatoarea etapa sa creasca prin additie reversibila de monomeri la ambele
capete(+,-).Monomerii de actina leaga deasemenea Atp-ul,care este hidrolizat la
ADP,urmind asamblarea filamentelor.Cu toate ca polimerizarea nu solicita
ATP,monomerii de actina care leaga Atp polimerizeaza mult mai repede,decit aceia
care leaga ADP..Cum am discutat anterior ATP-ul legat este hidrolizat si joaca rol
cheie in reglarea asamblarii si in comportamentul dinamic al filamentelor de actina.
Deoarece polimerizarea este reversibila,filamentele se pot scurta prin disocierea
subunitatilor de actina,sa se depolimerizeze,atunci cind este necesar. De aceea exista
un aparent echilibru intre forma G si forma F de actina,care depinde de concentratia
monomerilor liberi.Rata cu care monomerii de actina sunt incorporati in filamentele de
actina este proportionala cu concentratia lor la nivelul citosolului.Se vorbeste de o
concentratie critica de monomeri de actina la care rata de polimerizare in filamente
este egala cu rata de disociere.La aceasta concentratie critica monomerii si filamentele
sunt aparent in echilibru.
 2

Cele doua capete ale filamentelor de actina cresc cu rate diferite:monomerii de

actina sunt fixati mai rapid la capatul + 10/5 decit la capatul -.Deoarece actina legata
de ATP disociaza mai lent decit actina legata de ADP,aceasta duce la o diferenta de
concentratii critice de monomeri necesari pentru polimerizarea la ambele
capete.Aceasta diferenta este exprimata in fenomenul de Treadmillig, si ilustreaza
dinamica filamentelor de actina.Aceasta face asocierea monomerilor sa se faca mai
rapid la capatul + cu crestere mai rapida la acest capatDeoarece ADP-actina disociaza
mai rapid din filamentul de actina decit ATP- actina,cocentratia critica a monomerilor
de actina este mai mare pentru additia la capatul – decit la capatul +.Fenomenul de
treadmilling are loc la concentratii intermediare a monomerilor,intre concentratiile
critice pentru capatul + si capatul -.In aceste conditii exista o disociere neta de
monomeri lega ti de ADP de la capatul – balansat de o additie de monomeri ATP la
capatul +.Pentru ca sistemul sa functioneze ceoncentratia monomerilor de actina
trebuie sa fie intermediara intre concentratia critica ceruta de polimerizarea la capatul
+ si cea ceruta de capatul -.In aceste conditii,exista o pierdere neta de monomeri de la
capatul – ce se balanseaza de o additie la capatul +.Acest fenomen de
treadmilling(polimerizare –depolimerizare) necesita ATP.Rolul fenomenului nu este
clar,poate reflecta dinamica asamblarii si dezasamblarii,filamentelor de
actina,necesara miscarii celulelor, si mentinerii formei celulelor>
Sunt de notat deasemenea citeva droguri care sunt utilizate experimental care se
leaga de actina si afecteaza polimerizarea:ex CITOCHALAZINA se leaga la capatul +
al filamentului de actina si-I blocheaza elongarea,aceasta ducind la modificari de
forma celulara si inhibarea unor miscari celulare:mitoza,indicind ca polimerizarea
actinei este responsabila de aceste procese.
Un alt drog PHALLOIDINA se leaga strins la filamentul de actina si previne
disocierea in molecule individuale.Phalloidina marcata cu o substanta fluorescenta
este frecvent utilizata pentru vizualizarea filamentelor de actina prin microscopia cu
fluorescenta.
In celula atit asamblarea cit si dezasamblarea filamentelor de actina sunt
influentatede proteinele asociate actinei,ce actioneaza fie prin legarea fie prin
separarea monomerilor de actina,de aceea previne incorporarea lor in filamente sau se
pot lega la capetele filamentului de actina prevenind additia de monomeri.
Reglarea polimerizarii actinei de catre aceste proteine,permit mentinerea
Unui pool de actina nepolimerizata(ioo micromolar)
Dintre proteinele asociate actinei mentionam:
TYMIOZINA GM= 5Kd,este pricipala responsabila de separarea monomerilor
de actina si previne asamblarea lor in filamentul de actina.
PROFILINA se leaga de monomerii de actina si similar tymiozinei previne
polimerizarea(incorporarea monomerilor in filamentul de actina F).In acelasi
timp,poate promova incorporarea monomerilor in filamente prin transformarea ADP
in ATP.Aceasta transformare duce la formarea ATP-monomerilor,care se incorporeaza
rapid la capatul + al filamentului de actina.Profilina se poate asocia fosfolipidelor din
membrana celulara(fosfatidil inozitolul),implicate in semnalizarea celulara,sugerindu-
se cva profilina ,poate servi drept reglator molecular ce controleaza polimerizarea
 3

actinei,producind schimbari in citocheletul celular ca raspuns la semnalele externe

extracelulare.
PROTEINELE DE LA CAPETE se leaga la capetele filamentelor de actina
prevenind pierderea sau additia de monomeri.
GELSOLINA,face parte din categoria proteinelor ce promoveaza deplasarea
filamentelor de actina.Ea fragmenteaza filamentele de actina si ramine apoi legata de
capetele +,servind ca o proteina ce blocheaza cresterea filamentului.Gelsolina este
activata de Ca++ si de aceea poate fi stimulata de semnale extracelulare ce tranzitoriu
pot creste concentratia intracelulara a Ca++ Ca si profilina ,gelsolina se leaga de
fosfatidilinozitol.Reglarea gelsolinei de catre ionii de calciu si fosfolipidele
membranare arata legatura dintre semnalele extracelulare si citoscheletul de actina.

ORGANIZAREA FILAMENTELOR DE ACTINA

Se pot organiza individual in: bandelete SAU retea ce joaca roluri diferite la
nivelul celulei.
In cadrul bandeletelor ,filamentele de actina sunt asezate in pachete de filamente
paralele.In retele sunt asezate in toate directiile,formind retele tridimensionale cu
proprietatea de gel semisolid.Formarea acestor structuri este guvernata de o serie de
proteine asociate actinei ce realizeaza crosslicari ale filamentelor de actina.
Toate proteinele inplicate in legarea filamentelor de actina, contin doua domenii
de legare la actina,permitind ca o melecula sa lege doua filamente de
actina.Modalitatea de legare in bandelete sau in retea ,depinde de natura si marimea
proteinei de croslincare.
Proteinele ce crosslinkeaza filamentele de actina in bandelete(numite proteine
asociate bandeletelor)uzual sunt proteine cu molecule mici si rigide ce forteaza
filamentele de actina sa se aseze regulat,paralel intre ele.In contrast,proteinele ce
intervin in organizarea filamentelor in retea sunt,mari,flexibile si faciliteaza formarea
unei retele tridimensionale.Aceste proteine de croslinkare apar sa moduleze
citocheletul.
Sunt doua tipuri structurale fi functionale de bandelete realizate de proteinele
asociate actinei:
I-contine filamente de actina paralele distantate la mici spatii intre ele,
brineisustinind proiectiile digitiforme ale membranei plasmatice(microvilii).In aceste
bandelete toate filamentele au aceeasi polaritate cu capatul + spre membrana
plasmatica.Un exemplu de proteina implicata in formarea acestor bandelete este
FIMBRINA, ce a fost la inceput izolata din microvilii intestinali,iar apoi a fost gasita
in proiectiile digitiforme ale membranei in diferite tipuri celulare.
II-.al doilea tip de bandelete de actina este compus din filamente ce sunt dispuse
paralel ,dar la distante mai mari, si sunt capabile de contractie(ex-bandeletele de actina
din inelul de contractie ce divide celulele in telofaza.Structura laxa a acestor bandelete
numite bandelete contractile,reflecat proprietatile alfa-actininei, o proteina de
crosslinkare a actinei.Opus fimbrinei,alfa –actinina formeaza dimeri pentru a lega
doua filamente diferite de actina.In cadrul dimerilor de alfa-actinina,fiecare subunitate
are o greutate moleculara de 102 Kd si contine un singur situs de legare la
actina.Filamentele
 4

De actina crosslikate sunt mult mai distantate decit in situatia in care erau legate prin
fimbrina.Cresterea spatiului dintre filamentele de actina permite miozinei sa
interactioneze cu bandeletele de actina, facindu-le capabile sa se contracte.
Reteaua de filamente de actina este generata si mentinuta de o molecula proteica
mare-FILAMINA-ABP-280-actina-binding –protein.,care este prezenta in forma
dimerica , fiecare dimer,fiind alcatuit din doua subunitati ,fiecare cu greutate
moleculara de 280Kd.Domeniul de legare la actina se gaseste opus domeniului de
dimerizare, asa incit dimerul de filamina este o molecula flexibila in forma de V ce
leaga la ambele capete ale V-ului actina, realizind o retea tridimensionala.Aceasta
retea tridimensionala se leaga la membrana plasmatica si sustine suprafata
celulara.Aceasta retea tridimensionala se numeste cortexul celular si este responsabil
de forma celulara si deasemenea este implicat intr- serie de miscari de suprafat
inclusiv miscarea.
In studiul citoscheletului ca de altfel si in studiul membranei celulare au fost
folosite hematiile.Avantajul este ca aceste celule nu au nucleu si nici organite
celulare,asa incit membrana lor plasmatica ca si proteinele asociate pot fi izolate fara a
fi contaminate de alte variate endomembrane.in plus citoscheletul eritrocitelor este
format numai din filamente de actina, lipsind microtubulii si filamentele
intermediare.Citoscheletul cortical de actina este deci responsabil de forma de disc
biconcav.
Proteina majoritara ce formeaza baza citoscheletului cortical este o proteina
asociata actinei numita spectrina(ce corespunde filaminei)
Spectrina eritrocitara este un tetramer alcatuit din s lanturi polipeptidice ,alfa si
beta cu greutate moleculara(240Kd si respectiv 22oKd).Lantul Beta are un singur
domeniu de legare a actinei la capatul aminoterminal.Lanturile alfa si beta se pot
asocia pentru a forma dimeri care apoi se pun cap la cap pentru a forma tetrameri cu 2
domenii separate de legare ale actinei si avind lungimi de 200 nm.Capetele
filamentelor de spectrina se asociaza cu filamentele scurte de actina formindu-se in
acest mod reteaua de spectrina si actina., ce formeaza citoscheletul cortical al
hematiei..Aceasta retea actina- spectrina se leaga de membrana plasmatica prin
ankirina,ce se leaga tit de spectrina cit si de domeniul intracelular al proteinei benzii
3 .O legatura additionala intre reteaua de spectrina actina si membrana plasmatica
poate fi realizata prin proteina benzii 4.1 ce se leaga si de domeniul intracelular al
glicoforinei si proteinei benzii 3.
In alte tipuri celulare decit hematie. Legarea citoscheletului cortical de
membrana celulara este similara celei din eritrocite,prin proteine spectrin-like
(spectrine nonetritroide). Acestea sunt reprezentate de: fodrine, filamina, disforina.
Disforina este codificata de genele responsabile de doua tipuri de distrofii
musculare:Duchenne si Becker.A doua este mai putin severa, mai rara si poate sa nu
fie letala.Distrofiile musculare sunt un grup de boli genetice caracterizate prin
pierderea progresiva a celulelor musculare.Maladia Duchenne este cea mai comuna si
severea forma de distrofie ce afecteaza 1/3500 din copii de sex masculin.Copii nu sunt
afectati pina la 3-5 ani, dupa care se observa prima data oboseala muscuylara,urmata
de o scadere progresiva a masei musculare, la 12 ani merge in scaun cu rotile , si se
moare prin insuficienta respiratorie pe la 2o ani.Cauza este afectata gena de pe
 5

cromozomul sexual X ce codifica o proteina cu greutate moleculara 427 Kd numita

Disforina( spectrina din hem,atii).Disforina se leaga de membrana plasmatica a fibrei
musculare striate printr-un complex de proteine transmembranare.Aceste proteine
transmembranare la rindul lor se leaga de componente ale matricei extracelulare.Deci
disforina joaca un rol important in ancorarea citoscheletului muscular la matricea
extracelulara.Acest ancoraj este necesar stabilizarii membranei plasmatice in timpul
contractiei. Boala sus amintita se datoreaza lipsei disforinei sau inlocuirea ei cu o
proteina anormala.
In contrast cu suprafata uniforma a eritrocitelor,cele mai multe celule au pe
membrana plasmatica specializari ce formeaza contacte cu celulele adiacente, cu
componentele tisulare sau cu alte substraturi(suprafata mediului de cultura.
Aceste regiuni deasemenea servesc ca situsuri de ancorare ale bandeletelor de
actina,ce ancoreaza citoscheletul la aria de contact.Acest atasament particular al
filamentelor de actina este in mod particular evidentiat in cuturi de fibroblasti-
Jonctiunile focale.
Jontiunile focale Sunt modalitati de atasare la mediul de cultura sau la
componente ale matricei extracelulare,si se realizeaza prin integrine.Jonctiunile focale
servesc drept loc de atasare a bandeletelor de actina numite fibre de stress.
Fibrele de stress sunt bandelete de actina crosslinkate de alfa actinina ce
ancoreaza celula si exercita tensiune asupra substratului.Ele sunt atasate la jonctiunile
focale ale membranei celulare prin intercatiune cu integrina.Aceasta asocire care este
complexa si nu foarte bine cunoscuta poate fi mediata de alte citeva proteine:talina,
vinculina, tensina.
Atit talina cit si alfa actinina se pot lega la domeniul citoplasmatic al integrinei.Talina
se leaga deasemenea de vinculina ce la rindul ei poate interactiona cu alfa actinina si
tensina( care la rindul ei se leaga si de actina)
S-au mai izolat si alte proteine in cadrul jonctiunilor focale.
Citoscheletul de actina realizeaza ancorarea la jonctiunile de adezivitate(zonula
adherens).In cadrul zonulei adherens,benzile contractile de actina se leaga la
membrana plasmatica,Contactul dintre celule este mediat de proteine transmembranare
numite cadherine.Acestea se leaga de un complex proteic ,alfa , beta si gamma
catenine.Beta si gamma cateninele se leaga la domeniul citoplasmatica al cadherinei
si la alfa catenina.Alfa catenina se leaga la vinculina, care va servi apoi ca ptoteina de
likaj la citoschelet.

PROTRUZIILE SUPRAFETEI CELULARE

Cele mai multe celule au protruzii sau extensii ale membranei plasmatice,
implicate in miscarea celulara, fagocitoza sau functii specializate ca absorbtia.Cele
mai multe protruzii au in structura lor filamente de actina(fie permanente fie care se
pot rapid rearanja in bandetele sau retele)
Cei mai bine caracterizati sunt microvilii care sunt prelungiri in deget de
manusa ale membranei plasmatice, urmate de prelungiri citoplasmatice, sunt foarte
abundenti pe suprafata celulelor implicate in absorbtie.(enterocite ,nefrocite) unde
formeaza marginea in perie si platoul striat.Sunt mii de microvii per celula.Stereocilii
 6

sunt forme specializate de microvili, ai celulelor auditive sunt respomsabili de auz prin
detectarea vibratiilor sonore.
Structura microvilului:In axul microvilului se gaseste un fascicul (o bandelete
de 20-3o filamente de actina, legate intre ele de fimbrina.Oricum proteina specializata
pentru linkarea filamentelor de actina din axul microvilului este vilina prezenta
exclusiv in microvilii enterocitelor si nefrocitelor.De-alungul microvilului,filamentele
de actina sunt atasate de membrana plasmatica prin brate laterale formate din
calmodulina si miozina I implicate in miscarea membranei microvilului de-alungul
bandeletei de filamente de actina.La baza microvilului filamentele de actina sunt
ancorate intr-o regiune bogata in spectrina a citoscheletului cortical numita reteaua
terminala ce leaga si stabilizeaza microvilii.
In contrast cu microvilii multe protruzii ale suprafetei celulare sunt tranzitorii, si
apar ca raspuns la o serie de semnale extracelulare.Cele mai multe sunt implicate in
miscare.
Pseudopodele sunt extrensii moderate ondulate ,avind in structura lor filamente
de actina legate intr=o retea tridimensionala, responsabile de fagocitoza si miscarea
amoeboidala.
Lamelipodiile sunt prelungiri care au aspect de foi de hirtie si au in structura lor
o retea tridimensionala de fibre de actina.Sunt prezente la fibro-
blaste.
Microspinii(Filopodiile) sunt prelungiri sustinute bandelete de actina.
Formarea si retractia acestor prelungiri este bazata pe asamblarea si
dezasamblarea regulata a filamentelor de actina.

ACTINA SI MIOZINA - MISCAREA CELULARA

Filamentele de actina se asociaza cu miozina, si aceasta asociEre este respoNsabila de
numeroasele miscari.
MIOZINA
Este prototipul unui motor molecular ce transforma energia chimica a ATP-ului
in energie mecanica, de aceea genereaza forta si energie.Contrcatia musculara are la
baza aceasta interactiune chimica.Aceasta interactiune este responsabila de variatele
miscari prezente la celulele nemusculare, inclusiv diviziunea celulara.Aceasta
interactiune joaca rol important in bilogia celulara.
CONTRACTIA MUSCULARA
Exista trei tipuri de celule musculare:fibre musculare scheletice,cardiace si
netede.Elementele contractile,miofibrilele sunt organizate in striatii transversale.
Muschiul scheletic este format din bandelete de fibre musculare .Fibra
musculara are diametrul de 5o microni si lungimea de citiva cm,formate prin
fuzionarea multor celule individuale in timpul dezvoltarii.cea mai mare parte a
citoplasmei este alcatuita din miofibrile ce sunt bandelete cilindrice alcatuite din doua
tipuri de filamente:
-filamente groase de miozina cu diamterul 15 microni
-filamnete subtiri de actina cu diametrul de 7 microni
Fiecare miofibrila este organizata din unitati contractile numite sarcomere, ce
sunt responsabile de striatiile transversale.sarcomerele au cca 2 microni lungime,
 7

contin mai multe regiuni distincte, decelate de microscopul electronic.la capetele unui
sarcomer fiind definite membranele Z.in fiecare sarcomer , banda intunecata =discul
anizotrop= se dispune intre doua jumatati de discuri clare=discuri izotrope=.Aceste
benzi clare corespund absentei filamenteleor de miozina.Banda I contine numai
filamente subtiri de actina,in timp ce banda A contine filamnete de miozina si de
actina.Filamnetele de actina si de miozina alterneaza in regiunea periferica a discului
A,in timp ce in partea centrala se gaseste zona H unde exista numai filamente de
miozina.Filamentele de actina sunt atasate cu capetele + la membranele Z ce include si
alfa actinina,proteina de linkare. Filamentele de miozina sunt legate de membranele M
din mijlocul zonei H luminoase.Mai exista doua proteine additionale:titina si
Nebulina care contribuie deasemenea la formarea si stabilizarea sarcomerului.
Titina este o proteina cu molecula foarte mare 3000 Kd si o singura molecula se
extinde de la membrana M la membrana Z.(membrana M stabilizeaza filamentele de
miozina.Nebulina este asociata actinei ,stabilizind lungimea filamentului de actina.
In timpul contractiei, fiecare sarcomer se scurteaza, apropiindu-se intre ele
membranele Z..Nu excista nici o modificare a discului A.Datorita scurtarii atit
discurile I cit si zona h aproape dispar, si aceasta se datoreste alunecarii filamentelor
de actina printre cele de miozina.Mecanismul molecular al interactiunii este legarea
miozinei de filamentele de actina, permitind miozinei sa functioneze ca motor al
alunecarii filamentelor.Tipul de miozina prezent in muschi este miozina II .
Miozina este o proteina cu greutatea moleculara 500 Kd si este alcatuita din 2
lanturi grele identice,fiecare avind 200Kd si 4 lanturi usoare fiecare avind 16-
2o.Kd.Fiecare lanti greu are cite o portiune globulara si o portiune alfa
helicoidala.Portiunea alfa helicoidala a unui lant greu se spiralizeaza in jurul portiuni
alfa helicoidale a celuilalt lant greu si dau nastere unui dimerce formeaza bastonasul
moleculei de miozina.Cele doua capete globulare ale moleculei de miozina au fiecare
atasat cite doua lanturi usoare.Filamentul gros de miozina este format din citeva sute
de molecule de miozina.Capetele globulare ale moleculei de miozina formeaza puntile
de legatura intre filamentele groase si cele subtiri.Orientarea moleculelor de miozina
in cadrul filamentului gros este este cu capetele alfa helicoidale catre membrana Msi
cu capetele globulare de-alungul filamentelor de actina in directia capatului +. Odata
cu legarea filamntelor de actina, molecula de miozina lega si hidrolizeaza ATP-ul , ce
faciliteaza alunecarea filamentelor.

PROTEINELE REGALTOARE
Sunt: tropomiozina
troponina
Tropomiozina este o proteina fibroasa ce se dispune de-alungul filamentelor de
actina.In fibra musculara striata fiecare molecula de tropomiozina leaga o molecula de
troponina.
Troponina este un complex de 3 polipeptide:
-troponina G(cheleaza calciul)
-troponina I(inhibitor)
-Troponina T(ce se leaga la tropomiozina)
 8

Cind concentratia de Ca++ citoplasmatic este scazuta, complexul tropomiozina-

troponina blocheaza interactiunea actina miozina, si deci muschiul nu se contracta,In
schimb la concentratii crescute de Ca++ ,acesta se leaga la tropinina C, troponina C se
leaga de troponina T si aceasta la tropomiozina care la rindul ei se leaga de actina, deci
se va produce contractia.

INTERACTIUNEA ACTINA –MIOZINA IN CELULELE NEMUSCULARE

Filamentele de actina se interdigiteaza cu filamentele de miozina bipolare

formate fin 15-20 molecule de miozina II, ce produc contractia prin alunecarea
filametelor de actina.Filamentele de actina in benzile contractile sunt asociate
deasemenea cu tropomiozina ce faciliteaza interactiunea lor la miozina II.
Exista doua modalitati de ansable contractile in celulele nemusculare:fibrele de
stress si zonulele adherens
Contractia fibrelor de stress produce tensiunea de-alungul celulelor,mentinind
celula pe suortul pe care este ancorata.
Contractia zonulei adherens altereaza forma celulelor epiteliale de
acoperire.Acest proces este important in timpul dezvoltarii embrionare.Dar cel mai
dramatic exemplu este citochineza=separarea celor doua celule fiice la sfirsitul
diviziunii.Inelul contractil este format din filamente de actina si miozina II chiar sub
membrana plasmatica.
In celula nemusculara contractia este reglata de fosforilarea primara a unuia din
lanturile usoare,(lanturi reglatoare).Fosforilarea lantului usor de miozina in aceste
celule are in final doua efecte:
-promovarea asamblarii miozinei la filamnetele de actina
-crestrea actiunii catalitice a miozinei
Fosforilarea este catalizata de miozin-kinaza ce este la rindul ei reglata de
calmodulina fixatoare de calciu.Cresterea concentratiei de Ca ++ promoveaza legarea
calmodulinei de kinaza si fosforilarea miozinei.

MIOZINELE NECONTRACTILE
Nu sunt organizate in filamente si de aceea nu sunt implicate in contractie
Pot fi implicate in alte tipuri de transport:transport de vezicule si organite,miscari
celulare.
Cele mai cunoscute miozine sunt membrii familiei miozinei I.
Miozina I contine un capat globular ce actioneaza ca motor molecular la fel ca in
miozina II.Membrii acestei familii sunt mult mai scurti(GM=11oKd), nu au coada
lunga ca miozina II si nu formeaza dimeri.Cozile se pot lega spontan de alte
structuri ,ca organite, vezicule.Miscarea miozinei I de-alungul filamentelor de actina
poate transporta particola sau vezicula pe care a atasat-o.O functie a miozinei I
discutata deja este aceea de a forma brate laterale ce leaga bandelete de actina de
membrana plasmatica a microvilului.S-au mai identificat alte 7 clase de miozine:III,-
 9

X.Multe dintre ele s-au identificat in aceeasi celula, iar functia lor ramine de
identificat.Un exemplu de miozina este miozina V identificata in creierul uman,are rol
de caraus de vezicule de-alungul filamentelor de actina.

FILAMENTELE INTERMEDIARE
Au un diametru de 1o nm(diametru intermediar intre filamentele de actina care
au 7 nm si microtubuli cu 25 nm)Spre deosebire de microfilamentele de actina si
microtubuli,filamentele intermediare nu sunt implicate in miscarea celulara.Ele sunt
cele mai stabile structuri ce joaca rol structural.
PROTEINELE FILAMENTELOR INTERMEDIARE.
In timp ce filamentele de actina si microtubulii sunt polimeri ai aceluiasi tip de
proteina(actina si tubulina) filamentele intermediare sunt alcatuite dintr-o varietate de
proteine ce se exprima in diferite tipuri de celule.Mai mult de 50 de tipuri de filamente
intermediare si proteine au fost identificate si au fost clasificate in 6 grupuri,bazate pe
similaritati intre secventele de aminoacizi.
Tipurile I si II sunt doua tipuri de keratine,fiecare continind 15 proteine diferite
ce se exprima in celulele epiteliale.Fiecare tip de celula epiteliala sintetizeaza un tip de
keratina din categoria I(acida) si un tip de proteina din categoria II( neutra/bazica),
ambele copolimerizind pentru a forma un filament.
Citeva din proteinele din categoriile I si II se numesc jeratine dure si sunt utilizate
pentru productia unghiilor si a firelor de par.Alte tipuri de keratine se numesc keratine
moi si sunt abundente in celulele epidermului.
Tipul III de proteine ale filamentelor intermediare include:vimentina
,desmina,proteine fibrilare gliale acide, periferina.Vimentina se intilneste in
fibroblaste , celule musculare netede, leucocite.Desmina este intilnita in fibrele
musculare striate. Se prinde de membranele Z.Proteinele gliale fibrilare acide se
exprima in celule gliale, iar periferina se exprima in neuronii sistemului nervos
periferic.
Tipul IV cuprinde proteinele din neurofilamente:1.NF-L,2.NF-M,3.NF-H
prezente in neuronii motori ai sistemului nervos central, 4.alfa-internexina care se
exprima in neuroni in stadiile initiale de dezvoltare embrionara.
Tipul V cuprinde lamininele nucleare ce sunt intilnite in cele din mai multe
celule eucariote.Sunt componente ale anvelopei nucleare.Se asambleaza intr-o retea
ortogonala sub membrana nucleara.
TipulVI. Cuprinde nestina prezenta in celulele stem ale SNC.
Filamentele intermediare au o organizare structurala comuna.Toate proteinele
filamentelor intermediare au o portiune centrala alfa-helicoidala de aproximativ 310
aminoacizi( 35o aminoacizi in laminina nucleara).Partea centrala este flancata de
capetele amino si carboxiterminale ce variaza ca dimensiuni.Domeniul alfa –helicoidal
joaca un rol central in asamblarea filamentelor in timp ce capetele sau cozile
determina functii specifice.Capul este reprezentat de capatul amino terminal,iar coada
de capatul carboxiterminal.

ASAMBLAREA FILAMENTELOR INTERMEDIARE

 10

Primul stadiu in formarea filamentelor intermediare este formarea dimerilor in

care partea centrala este formata din doua lanturi polipeptidice rasucite
helicoidal.Dimerii se pot asocia doi cite doi dispusi paralel.Capatul aminoterminal in
dreptul capatului carboxiterminal ducind la formare de tetra-
Meri ce se pot atasa cap la cap formind protofilamente.In final un filament intermediar
contine 8 protofilamente asezate circular ce formeaza o structura cilindrica.Aceste
bastonase nu au polaritate.Filamentele intermediare sunt in general mult mai stabile
decit filamentele de actina sau microtubulii. Proteinele din filamentele intermediare
sunt modificate frecvent prin fosforilare ce poate regla asmablarea si deplasarea lor in
celula. Cel mai clar exemplu este foforilarea lamininei nulceare , cea ce duce la
dezasamblarea lamininei nucleare,distrugerea invelisului nuclear in timpul
mitozei.Filamentele de vimentina deasemenea pot fi dezasamblate in mitoza.

ORGANIZAREA INTRACELULARA A FILAMENTELOR

INTERMEDIARE
Formeaza o reta elaborata in citoplasma celor mai multe din celule, extinzindu-
se de la invelisul nuclear catre membrana plasmatica.Atit filamentele de cheratina cit
si cele de vimentina se ataseaza la anvelopa nucleara, aparent servind la pozitionarea
si ancorarea nucleului in celula. In acelasi timp vimentina se poate atsa de membrana
plasmatica, legindu-se de anchirina.Reteaua de filamente intermediare este sustinuta si
asociata microtu-
Bulilor.Exista o serie de droguri care dezasambleaza microtubulii , ele facind ca
filamentele de vimentina sa se colapseze in jurul nucleului.Filamentele de cheratina
ale celulei epiteliale sunt strins ancorate la membranma plasmatica la zone specializate
intervenind in formarea desmozomilor si hemidesmozomilor

MICROTUBULII

A treia componenta principala a citoscheletului este reprezentata de formatiuni

cilindrice cu diametrul de 25 nm numite microtubuli.Ca si filamentele de actina ,
microtubulii sunt structuri dinamice , ce se asambleaza si se dezasambleaza continuu
la nivelul celulei. Au rol in mentinerea formei celulare, in determinismul unor
miscaricum ar fi: locomotia celulara, transportul intracelular de organite, separarea
cromozomilor in mitoza.
Structura, asamblare, dinamica si instabilitatea microtubulilor
Microtubulii sunt alcatuiti dintr-un singur tip de proteina
numita_tubulina.Tubullina este un dimer alcatuit din doua subunitati :alfa tubulina si
beta tubulina de 55KD fiecare.Ca si actina este codificata de o familie mica de gene.Se
cunoaste si gamma tubulina localizata in special in centrozom, unde joaca un rol
important in initierea asamblarii microtubulilor.
Dimerii de tubulina vor polimeriza pentru a forma microtubulii care in general
sunt alcatuiti din 13 protofilamente asamblate in jurul unui spatiu
central.Protofilamentele ce sunt alcatuite dintr-un aranjament cap-coada al dimerilor
de tubulina sunt sunt disouse paralel la nivelul microtubulilor.La fel ca filametele de
actina sunt structuri polare cu doua capete distincte:capatul +cu o crestre rapida si
 11

capatul- cu o crestere incetinita.Polaritatea este importanta in determinarea directiei de

miscare de-alungul microtubulului,exact cum polaritatea filametului de actina
determina directia de miscare a miozinei. Di-
merii de tubulina se pot depolimeriza la fel de repede cum se pot polimeriza, iar
microtubulii pot avea cicluri rapide de asamblare si dezasamblare.
Atit alfa cit si beta tubulina leaga GTP-ul, care functioneaza analog ATP-
ului,legat de actina reglind polimerizarea.In particular GTP-ul legat de beta tubulina
este hidrolizat la GDP urmind polimerizarea
Aceasta hidroliza a GTP-ului stabileste afinitatea de legare a tubulinei fata de
alte molecule,de aceea favorizeaza depolimerizarea si duce la comportamente
dinamice. Se poate vorbi de acelasi comportament de tread milling( de asamblare si
dezasamblare in care moleculele legate de GTP sunt permanent pierdute de la capetele
– si sunt inlocuite prin additie de molecule de tubulina legate de GTP la capatul +, in
acelasi microtubul.Turnoverul de reinnoire este rapid de citeva minute si este foarte
important pentru remodelarea citoscheletului din timpul mitozei.Din cauza rolului
central al microtubulilor in mitoza , drogurile ce afecteaza asamblarea microtubulilor
sunt utilizate in tratamentul cancerului-Colchicina, calcemidul se leaga de tubulina si
inhiba polimerizarea tubulinei, deci blocheaza mitoza. Vincristina , vinblastina inhiba
selectiv diviziunea celulelor tumorale si metastazarea prin inhibitia miscarii. Taxolul
stabilizeaza microtubulii,blocind diviziunea.

CENTRII DE ORGANIZARE AI MICROTUBULILOR

Microtubulii se extind in celula din centrii de organizare ai microtubulilor in
care sunt ancorati cu capetele -. In marea majoritate a celulelor centrul de organizare
este Centrozomul care este localizat in apropierea nucleului.In timpul mitozei
microtubulii se extind din centrul celular duplicat pentru a forma fusul de diviziune, ce
ste responsabil de separarea si distributia cromozomilor in celulele fiice.Centrozomul
serveste de situs initial de asamblare al microtubulilor, care cresc apoi catre periferie
de la nivelul centrozomului.Acest lucru stabileste si polaritatea microtubulilor in
celula.Capatul-este la nivelul centrozomului ,iar capatul + este catre citoplasma
celulara.Centrozomii sunt formati dintr-o pereche de centrioli perpendiculari unul pe
celalalt,inconjurati de o masa amorfa numit material pericentriolar.
Centriolii sunt structuri cilindrice ce sunt alcatuite din 9 triplete de
microtubuli,similar corpusculului bazal al cililului si flagelului.Oricum centriolii sunt
precursorii corpusculilor bazali.Microtubulii ce emana din centrozom se termina la
periferia materialului pericentriolar, deci nu centriolii, ci materialul pericentriolar
initiaza asamblarea microtubulilor. Un numar mare de prteine asociate cu centrozomul
au fost identificate, dar nu a fost precizat rolul lorin asamblarea microtubulilor.

REORGANIZAREA MICROTUBULILOR IN TIMPUL MITOZEI

Aranjamentul microtubulilor prezent in interfaza se dezasambleaza in
subunuitati libere de tubulina,care sunt responsabile de formarea fusului de
diviziune,care la rindul lui este responsabil de separarea cromozomilor.
In primul moment are loc duplicarea centrozomului pentru a forma 2 centrii de
organizare separati , si care se dispun la polii opusi ai celulei.Centriolii si celelalte
 12

componente ale centrozomului se duplica in interfaza, dar ramin impreuna de-o parte a
nucleului pina incepe mitoza.Cei doi centrozomi apoi se separa si se muta de-o parte si
de alta a nucleului,formind cei doi poli ai fusului de diviziune.Cum celula intra in
mitoza, asamblarea si dezasamblarea dinamica au loc, mai intii rata de dezasamblare
creste de lo ori. Numarul de microtubuli ce emana din centrii de organizare creste de
5-1o ori.Are loc o dezasamblare a micortubulilor interfazici si creste formarea de
microtubuli scurti emanati din centrozom.In 1926 Marc Kirschner si Tim Mitchison au
aratat ca formarea fusului de diviziune implica o stabilizare selectiva a unor
mictorubuli ce emana de la nivelul centrozomului.Microtubulii care formeaza fusul de
diviziune sunt de trei tipuri:
a.Microtubulii kinetocorocentriolari , sunt asociati cu proteine specifice pentru a forma
kinetocorii. Atasarea microtubulilor la kinetocorii cromozomiali satbilizeaza
microtubulii.Acesti microtubuli joaca un rol important in separarea cromozomilor
mitotici.
b.microtubulii polari care sunt atasati la cromozomi si se intrepatrund cu microtubulii
de la polul opus in partea centrala a celulei.
c.Microtubulii astrali ,care emerg radiar in jurul centrozomilor, au liber capatul + ca si
cei care formeaza fusul, deci sunt polari.
Deplasarea cromozomilor de-alungul fusului de diviziune, catre polii celulei in
anafaza diviziunii mitotice este mediata de o proteina motor asociata fusului.

Asamblarea si dezasamblarea dinamica a microtubulilor este reglata de o

varietate de proteine asociate microtubulilor(MAPs), care au fost izolate, fifind de mai
multe tipuri si avind functii diferite.Cele mai bine caracterizate au fost MAP s izolate
din creierul uman al unor mamifere( MAP s-1, MAPs-2 si proteinele Tau. Aceste
proteine se leaga de microtubuli si inhiba disocierea subunitatilor de tubulina.In
additie pentru stabilizarea microtubulilor ele pot media asocirea lor cu alte elemente
ale citoscheletului(cum ar fi filamentele intermediare). Un bun exemplu pentru rolul
microtubulilor stabili in determinarea polaritatii este neuronul care are doua tipuri
distincte de procese(dendritele si axonii).Atit axonii cit si dendritele sunt sustinute de
microtubuli stabili ,impreuna cu neurofilamenmte.
Oricum microtubulii din axoni si dendrite sunt diferit organizati si se asociaza
cu MAPs distincte
In axoni,toti microtubulii sunt orientati cu capetele + catre butonii terminali si
capetele – catre corpul celular.Acest capat nu este ancorat _ nu este ancorat in
centrozom. Ambele capete se termina in citoplasma axonului. In dendrite microtubulii
sunt paraleli intre ei dar unii au capatul + si altii capatul – catre corpul
celular.Proteinele asociate microtubulilor in axon sunt proteinele tau ,iar in dendrite
MAPs-2.

MOTORUL MICROTUBULILOR SI MISCARILE

Microtubulii sunt responsabili de diferite tipuri de miscari, incluzind:transportul
celular,pozitionarea membranelor veziculare si a organitelor, separarea cromozomilor
in mitoza, bataia cililor si flagelilor.
 13

Miscarea de-alungul microtubulilor este bazata pe existenta unei proteine motor

ce utilizeaza energia derivata din hidroliza ATP-ului.
Exista doua familii de astfel de proteine:
1.kinezinele
2.dineinele
Kinezina si dineina sunt proteine distincte ce se misca de-alungul microtubulilor
in directii opuse:kinezina de la capatul – la capatul +
Dinenina de la capatul + la capatul –
Prima identificata a fost dineina de catre Ian Gibbons in 1965.Purificarea acestei
forme de dineina(numita dineina axonemala) a fost facilitatea de cantitatea mare de
proteina existenta in cili.Kinezina a fost purificata in 1985 in axoni.
Kinezina de deplaseaza dinspre – catre +. Capatul + este dispus ctare butonul
terminal si deci kinezina are rolul de a transporta veziculele si organitele celulare
dinspre corpul celular.Dar s-a observat ca acestea se deplaseaza la loc in corpul
celular, de unde s-a tras concluzia si apoi s-a izolt o proteina asociata Map s-1 care se
misca de la + catre – si este respomsabila de intoarcerea organitelor in corpul celular.
Studiile au aratat ca Maps-1 este echivalenta dineinei din cili.
Kinezina este o proteina cu GM=36o Kd, avind lanturi grele(110 Kd) si 2
lanturi usoare (60-70kd).Lanturile grele realizeaza un domeniu lung
helicoidal.Capetele N-terminale globulare reprezinta motorul moleculei.Se leaga atit
de ATP cit si de microtubuli.Hidroliza ATP-ului furnizeaza energie pentru
deplasare.Domeniul motor-globular al kinezinei are 34o aa , este mai mic decit al
miozinei(850 aa).Cristalografia cu raze X indica ca ,kinezina si miozina au domeniile
cu rol de motor similare,sugerind ca atit kinezina si miozina utilizeaza mecanisme
moleculare identice pentru a cupla si a hidroliza ATP-ul.Coada moleculei de kinezina
este alcatuita din lanturile usoare in asociatie cu capetele carboxil ale lanturilor
grele.Portiunea responsabila de legarea altor componente celulare(vezicule, organite)
ce sunt transportate de-alungul microtubulilor , este capatul moleculei cu rol de motor.
Dineina are molecula foarte grea 2000Kd si are 2-3 lanturi grele(5oo kd)
complexate cu un numar variabil de polipeptide usoare si medii(14-120kd). Identic cu
kinezina ,lanturile grele formeaza domenii globulare ce leaga ATP-ul si sunt
responsabile de deplasarea de-alungul microtubulilor. Portiunea bazala a moleculei
este formata din lanturile medii si usoare si se leaga de organitele celulare

CILII SI FLAGELII

Sunt prelungiri ale celulelor eucariote, ce au in structura lor microtubuli.

Multe bacterii au flageli , dar sunt diferiti de cei ai eucariotelor.
Cilii si flagelii celulelor eucariote sunt foarte similari in structura, avind
diametrul 0,25microni si lungimea pentru cil=10microni iar pentru flagel=200microni.
Structura fundamentala de baza a cililor si flagelilor este axonema, alcatuita din
microtubuli si proteinele lor asociate.Microtubulii au un aranjament caracteristic
9+2(un dublet inconjurat de 9 dublete periferice)In cadul dubletelor
Periferice exista un microtubul complet format din 13 protofilamente si un microtubul
incomplet format din 10-11 protofilamente.Acest microtubuli periferici sunt legati de
 14

perechea centrala prin legaturi radiare alcatuite din nexina.In additie exista 2 brate de
dineina care sunt atasate la fiecare microtubul A,iar activitatea de motor a dineinei
determina bataia cililor si flagelilor.Capatul – al microtubulilor din cili sau flageli este
ancorat in corpusculul bazal,ce este similar ca structura centriolului avind triplete de
microtubuli.Corpusculii bazali oricum joaca un rol clar in organizarea axonemei.Ei
initiaza formarea si cresterea microtubulilor prezenti in axonema si ancorarea lor la
suprafata celulara.
Miscarea cililor si a flagelilor reprezinta alunecarea relativa a dubletelor de
microtubuli unele fata de altele sub actiunea dineinei.Baza moleculei de dineina se
leaga ce subfibra A a dubletului,in timp ce capetele globulare de leaga de subfibra B
din dubletul adiacent.
Miscarea capetelor de dineina in directia + catre - ,determina ca microtubulul
dintr-un dublet sa alunece spre capatul bazal al microtubulului B adiacent.deoarece
dubletele de microtubuli in axonema sunt conectate prin nexina,alunecarea unui dublet
in raport cu altul determina inclinarea , indoirea lor.