Structura cromozomilor

Cromozomul(chroma=culoare, soma=corp) reperezinta o forma condensate a

cromatinei, care poate fi observata la microscopia optica in cursul diviziunii celulare,
in etapa de metafaza. Cromatinei reprezinta un material amorf, dispersat in nucleu,
alcatuit din AND si doua tipuri de proteine: histonice si non-histonice, denumite si
hertine Proteinele histonice sunt proteine bazice, cu greutate molecualra scazuta, care
formeaza legaturi ionice cu anionii fosfat din ANDjoaca un rol fundamental in cadrul
cromatinei, sunt prezente la toate eucariotele in proportie echivalenta cu AND-ul si se
impart in 5 clase: H1(histone de legatura), H2A,H2B(bogate in lizina),H3 si H4(bogate
in arginina) Ele se regasesc in aproape toate tipurile celulare, o exceptie in acest sens
fiind la nivelul spermatozoizilor, unde histonele sunt inlocuite cu o alta categorie de
proteine mici, bazice, denumite protamine.
Cele 5 tipuri de histone se gasesc in proportii molare de
1H1:2H2a:2H2b:2H3:2H4. Patu din cele cinci sunt ascociate cu AND-ul, formand
unitati structurale elipsoidale, denumite nucleozomi, ce contine un octamer histonic
central si o secventa AND de 146 perechi de baze, realizand doua ture de spire rasucite
negative, in timp ce H1 are rol de stabilizare, regasindu-se la nivelul zonelor de legatura,
impreuna cu AND linker. Histonele au fost inalt conservate de-a lungul evolutiei, fiind
similare la toate eucariotele, de unde a fost dedus rolul lor in compactarea cromatinei.
Proteinele non-histonice sunt heterogene, incarcate negative la pH neutru su fiind difera
atat intre specii, cat si intre tipurile celulare ale unui organism, jucand un rol important
in destinderea starii condesate a cromatinei si in reglarea expresiei genelor. Urmatorul
nivel de compactare al cromatinei, dupa nucleozomi, este o structura asemanatoare unui
solenoid, ce asigura un nivel de compactare de 40x. Ele se vor asocia, rezultand, in
final, cromozomii, cu un nivel maxim de condensare de 1400 nm, care pot fi observati
in etapa de metafaza a ciclului celular.
Un cromozom tipic contine 1-20 20 AND. In timpul metafazei meiozei si
mitozei, va fi condensat la o lungime de 1-10 µm. Aceasta condensare are loc pentru a
organiza materialul genetic in structuri care ii vor facilita segregarea , pentru a evita
incurcarea si , consecutive, ruperea lanturilor in timpul separarii din anafaza.
 O alta diferenta majora in cee ace priveste sinteza de AND la procariote si
eucariote isi are originea in diferentele structurale ale cromozomilor. Spre deosebire de
AND ul inchis, circular al bacteriilor, eucariotele prezinta un cromozom linear. In
timpul replicarii semiconservative, pe catena conducatoare(“leading-strand”) , sinteza
de AND complementar se poate face in mod continuu, pentru ca directia de sinteza a
catenelor se face este 5’-3’. In cazul catenei intarziate(“lagging strain”), sinteza este
semidiscotinua, prin formarea fragmentelor Okazaki, cre vor fi reunite ulterior, cu
ajutorul AND ligazei. ARN-primer,secvente de 8-10 nucleotide, necesari pentru
fiecare fragment Okazaki in cazul catenei lagging vor fi inlaturati, fara a produce
modificari la nivelul AND-ului rezultat, cu exceptia ARN-primer de la capatul 5’, a
carui inlaturare ar genera o scurtare la fiecare runda de replicare, chiar depasind
deoarece nu mai exista un fragment Okazaki care sa contribuie cu gruparea 3’-OH.

Telomeraza a fost descoperita de Elizabeth Blackburn si Carol Greider, in 1985,

in cadrul studiilor facute pe Tetrahymena thermophila, un protozoar ciliat, al carui
telomer este alcatuit din secvente repetitive 5’-TTGGGG-3’.Telomeraza acestei specii
reuseste sa sintetizeze si sa adauge aceste secvente hexanucleotidice la capatul 3’a
lantului bogat in guanina. Analiza amanuntita a cercetatorilor e evidentiat structura
ribonucleoproteica a telomerazei, continand fragmente scurte de ARN, essential pentru
activitatea catalitica a cesteia. Astfel, componenta ARN este deopotriva un element de
ghidaj pentru atasarea corecta a enzimei la telomer, dar si matrice pentru sinteza de
AND complementar, prin reverstranscriptaza, putin obisnuita la eucariote. In cazul
Tetrahymena,ARN contine secventa AACCCCAAC, in care se regaseste secventa
complementara cu fragmentul AND care trebuie sintetizat, precum si o secventa
adiacenta, secventele associate telomerelor. Cercetarile ulterioare au evidentiat
structura telomerelor la toate organismele eucariote. Desi acestea pot varia intr-o
oarecare masura, in majoritatea speciilor exista un model care se repeat, 5’T1-4a0-
1G1-8-3’. De exemplu, secventa repetitiva la oameni si alte vertebrate este TTTAGGG,
inalt conservata in lumea vie. Astel, ea a fost regasita la peste 100 specii, mamifere,
pasari, reptile amfibieni si pesti. Numarul de copii variaza insa, de la specie la specie,
in cadrul diferitilor cromozomi ai unei specii, si chiar la nivelul aceluiasi cromozom, in
celule diferite ale aceluiasi organism. In celulele somatice sanatoase, necanceroase,
telomerele contin, de obicei, de la 500 la 3000 de secvente repetitive TTAGGG, care
se scurteaza cu varsta si cu rata de diviziune a celulei. Celule canceroase si celulele
germinale nu au secvente care se scurteaza progresiv.
Exista cateva specii a caror telomere nu sunt alcatuite din secventele repetitive
mentionate anterior. De exemplu, in cazulr D. melanogaster, telomerele sunt alcatuite
din doua secvente de AND specializarte care isi pot modifica pozitia dintr-o parte a
genomului in alta. Datorita acestei posibilitati de migrare, aceste secvente sunt
denuumite ëlemente genetice transpozabile”.
Majoritatea telomerelor se terminacu o portiune monocatenara, boagata in guanina, cu
Capat 3’. Acestea pot fi scurte (12 pana la 16) la ciliate precum Tetrahymena, dar lungi
(50 pana la 500) in cazul fiintelor umane. . Aceste regiuni bogate in guanina au
capacitatea de a forma legaturi de hydrogen, diferite de evidentiate de Watson si Crick
in complementaritatea bazelor. Oligonucleotidele care contin secvente repetitive
telomerice in tandem formeaza aceste telgaturi in vitro, dar nu se cunoaste daca ele se
formeaza si in vivo.
Telomerele speiciei umane si a catorva altor specii formeaza structuri numite bulce t,
in cadrul careia catena 3’terminala stabileiste legaturi pe baza de complementaritate cu
secventele repetitive TTAGGG adiacente. AND-ul din aceste bucle este protejat de la
degradare si modificare prin intermediul unui complex proteic specific telomerelor,
denumit shelterina. Aceasta este alcatuita din 6 proteine diferite, dintre care 3 se leaga
de secventele repetitive. TRF1 si TRF2 se leaga de secventele repetitive dublu catenare,
in timp ce POT1(Protection of Telomeres 1) se leaga de secvente repetitive
monocatenare.
/contuare principles of genetics 213(232/786)

file:///C:/Users/George/Downloads/Honors%20Genetics%20Text%20PDF%20(%20P
DFDrive.com%20).pdf
https://www.bio.unibuc.ro/pdf/Masterat_2014/Cap_3_Cromozomul_la_organisme_pr
o-si_eucariote.pdf
file:///C:/Users/George/Downloads/Principles%20of%20Genetics%20(%20PDFDrive
.com%20).pdf
principles of Genetics
Telomer. Telomeraza

Pentru ca un organism sa functioneze corespunzator, este necesara mentinerea integritatii si

stabilitatii genomului. Acest rol este jucat, impreuna cu alte structuri, de telomere, care sunt
fundamentale pentru mentinerea integritatii genomice. Inca din decadele de mijloc ale secolului
trecut, cercetatorii Mc Clintock si Muller, au descoperit importanta acestora pentru o buna
functionare a celulelor, prin faptul ca regiunile terminale ale cromozomilor protejate
telomerele nu fuzionau, spre deosebire de capetele cromozomiale neprotejate, de unde a
rezultat functia acestor structuri de a preveni alipirea cromozomilor. McClintock a demonstrat
ca un cromozom alipit in prealabil prin lipsa telomerelor se replica, atunci, , pot fi generate
rupturi suplimentare prin actiunea centromerelor, care aplica o forta de tractiune asupra
acestuia. Impactul genetic al acestui fapt este urias, rupturile putand aparea in orice moment si
pozitie la nivel cromozomial, generand o segregare neregulata a materialului genetic in celulele
fiice.

Aceste studii genetice, datand din anii 1930-1940, au fost anterioare descoperirii ca AND-ul
reprezinta materialul genetic. Studii mai recente au aratat ca telomerele sunt protejate de
reactiile de alipirea la capete, prin care este reparat AND-ul alterat. In concluzie, telomerele nu
vor fuziona la o ruptura a AND-ului dublu catenar, deoarece acest complex specializat AND-
proteine reprezentat de telomer este ceea ce face diferenta dintre un capat cromozomial normal
de o ruptura in AND-ul dublu catenar. Mai mult decat atat, telomerele mai indeplinesc si rolul
protejare a materialului genetic de o activitate nucleolitica necontrolata, precum si de actiunea
exagerata a telomerazei. Compromiterea telomerelor pune, deci, genomul in pericol.

Telomeraza

Asa cum au demonstrat Watson si Crick in 1953, replicarea celulara este de tip
semiconservativ, prin desfacerea duplexului de AND parental si sinteza, pe baza fiecarei
catene , a unui nou lant, dupa modelul complementaritatii bazelor, prin care se asigura
transferul de informatie genetica de la AND-ul parental, la AND-ul nou sintetizat.

Moleculele de AND linear necesita mecanisme suplimentare pe langa AND polimeraze pentru
a termina replicarea. AND polimerazele pot sintetiza doar in directia 5’-3’ si necesita un
primer, de obicei o portiune AND sau ARN. Ca urmare a acestor proprietati, o consecinta este
scurtarea acestor portiuni de la capetele cromozomilor, ceea ce ar fi dus la pierderea de material
genetic, impiedicand celuleler sa se replice si conducand la senescenRErta celulara. Acest lucru
este prevenit, la celula eucariota, de existenta telomerazei, care lungeste catena lagging(prin
eliminarea primerului de la capatul 5’se scurteaza la fiecare runda de replicare), prin sinteza si
mentinerea telomerelor, secvente de aproximativ 100 nucleotide, bogate in guanina, care sunt
applicate capetelor restante, astfel incat cromozomul va avea aproximativ aceeasi lungime.
Telomeraza a fost initial descoperita prin experimente biochimice in vitro, folosind extracte
celulare si substraturi ce mimau portiunea AND terminala telomerica, iar actiunea acesteia de
polimerizare a fost evidentiata in vivo, pe telomere reale.

Initial denumita “transferaza terminala a telomerelor, telomeraza reprezinta o revers

transcriptaza celulara. Structural, reprezinta un complex ribonucleoproteic care sintetizeaza o
portiune de AND telomeric, respecitv portiunea de la capatul 5’ la 3’la capetele cromozomilor
prin copierea unei portiuni-matrita a componentei sale ARN intrinseci. Decoperirea
telomerazei a permis evidentierea rolului sau in adaugarea portiunii telomerice la o singrua
catena, in timp ce sinteza catenei complementare acestei portiuni se presupune ca se realizeaza
prin meanismul obisnuit de replicare a AND ului.

Rolul adaugarii telomerelor la capetele cromozomilor de catre telomeraza este, deci,

acela de a contrabalansa pierderile prezise de replicare, precum si de actiunea nucleazelor, sau
de alte daune in structura AND ului.

Desi mecanismu telomerazei este foarte raspandit la euariotes I pare sa fi aparut

devrmee in evolutia acestora, el nu este universal, un exemplu bine-cunoscut in acest caz fiind
Drosophila melanogaster, pe care a fost initial stabilit termenul “telomer” si care isi mentine
telomerele prin adaugarea periodica a unor retroelemente de dimensiuni crescute, la capetele
cromozomilor , formand un set complex de repetari ce alcatuiesc heterocromatina si care
asigura protectia telomerelor.

.Componentele de baza, esentiale a telomerazei, sunt reprezentate de subunitatile

proteice de revers-trasncriptaza, numite TERT si TER. TERT contine si alte domenii specific
telomerazei, pe langa portiunea cu rol de revers-transcriptaza. In cazul speciei umane, dar si a
altor specii, s-a demonstrat faptul ca telomeraza este un complex dimeric, ce contine doua
situsuri active, doua ARN telomeraze si doua subunitati TERT care interactioneaza, insa nu
este cunoscut daca dimerizarea este prezenta la toate eucariotele sau daca este o componenta
obligatorie in buna desfasurare a activitatii telomerazei.

Rolul ARN in activitatea telomerazei

Modalitatea telomerazei de a sintetiza AND ul este diferita de modelul clasic. Initial, s-

a considerat ca portiunea ARN din structura telomerazei ar avea doar rol de matrita, insa
probele arata ca etapele chimice a reactiei de polimerizare a RT-AND, catalizat de telomeraza
are la baza protein, reziduule de aspartat din portiunea situsului active din subunitatea TERT
avand rol catalitic. Studiile facute pe Tetrahymena termophila , de catre Ligner et. Al in 1997,
au aratat ca genele ARN telomerazice mutante , cu modificari la nivelul portiunii 3’-
AACCCCAAC-5’, care au fost introduse in celulele Tetrahymenei, au determinat sinteza unor
unor portiuni repetitive telomerice alterate, demonstrand faptul ca portiuni specific din ARN
reprezinta matrita pentru sinteza telomerelor, insa s-a descoperit ulterior faptul ca matrita si
alte portiuni ARN telomerazice aveau impact si asupra activitatii de polimerizare a tolemerazei,
modificarile la regiuni cheie ale ARN-ului conducand si la un comportament anormal in vitro.
De exemplu, inlocuirea unei citozine cu uracil in portiunea centrala la secventa matrice din
ARN telomerazic la Tetrahymena a determinat scurtarea telomerelor in vivo, iar dupa
aproximativ 25 cicluri de replicare, celula si-a incetat activitate de replicare.

Rolul AND in activitatea telomerazei

Pe langa susceptibilitatea crescuta la influenta bazei ARN, telomeraza este afectata si

de propriul rezultat enzimatic: AND telomeric monocatenar, care este, de obicei, bogat in
guanina. Mai mult decat atat, portiunea 5’a primerului AND, desi nu este in mod direct
imperecheat cu matrita, are effect asupra modalitatii de desfasurare a procesului de adaugare a
telomerelor. Astfel, un primer AND cu secvente bogate in guanina creste viteza maxima de
polimerizare a telomerazei.

Speculatii evolutie telomere

Alaturi de retroelemente si retrovirusuri, telomerazele reprezinta o alta exceptie de la dogma

central AND – ARN - PROTEINE. Mai mult decat atat, modificari tintite la nivelul ARN
telomerazic la diferite specii pot modifica activitatea enxiamtica a polimerazei, fie in mod
direct, fie prin interferarea cu capacitatea telomerazelor de a se asambla intr-o
ribonucleoproteina stabila. De aici, o serie de intrebari cu privire la originea telomerazei in
evolutia eucariotelor. Au fost formulate doua teorii, prima sustinand ca telomeraza este o
ramasita a unei entitati pre-AND, bazata pe ARN, iar cea de-a doua afirmand ca reprezinta o
dezvoltare a unei revers-transcriptaze integral proteice, care, in decursul timpului, a
achizitionat o portiune ARN, pentru a permite eucariotelor mentinerea integra a telomerelor.

Protejarea capetelor cromozomiale

In mod normal, rupturile in structura AND-ului determina un raspuns celular, prin care se
urmareste repararea fie prin unirea unor capete neomologie, fie prin recombinare homologa.
Telomerele sunt protejate de aceste actiuni prin “capping”, un proces ce are la baza 4 functii:

1) Prevenirea emiterii unui semnal ce ar initia un raspuns la dauna ce ar initia apoptoza

2) Prevenirea funzionarii capetelor cromozomiale
3) Prevenirea recombinarii homologe intre regiunile telomerelor
4) Reglarea homeostaziei lungimii telomerelor
Pierdere functiilor telomerelor conduce la defecte sau opriri in segregarea
cromozomilor si, consecutiv, la instabilitate genomica.

Rolul primordial al telomerazei este metinerea lungimii portiunii telomerice terminal.

Acest proces este controlat riguros, evitandu-se astfel, o scurtare excesiva a telomerelor,
dar si supraextinderea acestora. In celulele in diviziune, cu telomeraza active, lungimea
telomerelor este variabila chiar si in cadrul aceleasi celule, dar lungimea lor este
controlata in functie de tipul celulei, cu limite variabile.

Lungimea telomerelor poate fi reglata si prin modificarea nivelului de protein care se leaga
de portiuni specifice ale telomerelor, de exemplu, Rap1p(Conrad et al. 1990) sau TRF1(van
Steensel& de Lange , 1997). Aceste proteine, impreuna cu alte structure proteice reglatoare,
scad lungimea telomerelor, prin inhibarea activitatii telomerazei, protejand astfel
cromozomii de o elongare excesiva a telomerelor. Atfel, mutatii la nivelul domeniilor de
legare a proteinelor sau modificarea proteinelor ca atare conduce la lungirea telomerelor
prin activitatea telomerazei.

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4292845/
Metode masurare a lungimii telomerilor

1. TRF(Terminal Restriction Fragment)

Aceasta metoda de analiza reprezinta tehnica initiala care a fost folosita entru a
determina lungimea telomerelor, de aceea a fost numit “gold standard”. Ea presupune
sectionarea And in potiuni foarte mici, cu ajutorul unor enzyme de restrictive care nu
au situsuri de recunoasterepentru regiunile telomerice si subtelomerice, astfel lasand
And de la nivelul tleomerelor intact. Telemorele sunt ulterior resolubilizate, folosind
electroforeza in gel agar, iar fragmente sunt vizulalizate fie prin Souther Blotting, fie
prin hibridizare in gel. Fragmentele astfel obtinute sunt comparate apoi cu valorile
standard. O conditie necesara pentru arelaizarea acestei metoda este ca AND sa die
integru, dat fiind ca un AND degradat poate duce la erori de masurare. Degradarea And
ului poate aparea din cauza modifciarilor de temperature, pastrarea la temperature
camerei in aer incomplete purificat(nucleaze). Este o metoda folosita pnetru studii
stiintificie, fiind putin costisitor, permitand reproductibilitatea si comparatia(daca sunt
folosite aceleasi enzime de restrictie, insa valorile obtinute sunt superioare celei reale,
deoarece nu exitsta enzyme de restrictive pentru regiunea subtelomerica, iar
fragmentele mici nu pot fi identificate Un alt dezanvantaj este faptul ca sunt neceare
cantita mari de AND , facand metoda usor realizabila pentru probele de sange, dar nu
si pentru probele tisulare.

Tehnici care au la baza PCR(Qpcr, mmqPCR, aTLqPCR)

Aceast grup de tehnici a fost folosit pentru a elimina necesitatea unei cantita mari de
AND. aAstfel, secventa deinteres este amplificata de 20-40 ori, utiliznd primeri, iar
cantitatea de AND obtinut(amplicon) se dubleaza cu feicare ciclu.Deo bicei, secventa
poate fi cuantificata folosind fluorophore, care meite un un semnal fluorescent, si care
ulterior ese eliberat, atunic cand secventa de interes este amplificata. Dupa feicrae ciclu,
canintata de fluo emisa este masurat, masurandu-se, astfel, in mod indirect si proba de
interes.

In 2002, s-a produs primul set de primer si a fost stability protocolul folosind Qpcr, set
care a inlaturat risucl de dimerizare al primerilor si e masurare a lungimii acestora,
secventele TTAGGG fiind repetitive. S-au folosit primeri care se leaga de
portiunilebogate in citozina si guanina, dar care nu sunt complementare cu celelalte
baze si s-au utilizat
Telomeraza reprezinta un complex ribonucleoproteic unic, care este format din revers-
transcriptaza asociata telomerazei(TERT), o componenta ARN telomerazica, ce
serveste ca matrice pentru extensia telomerelor prin aditia de novo a secventelor
repetitive TTAGGG la capetele cromozomilor, In tim ce expresia TERC etse ubicuitara,
expresia TERT este inalt regulata(expresia TERT este foarte scazuta sau chiar
indetectabila in celulele somatice. In 85-90% dintre cancere, activitatea telomerazica
este crescuta. Studiile experimentale realizate pe soareci au aratat ca deeletia TERC sau
TERT conduce la scurtarea telomerelor, instabilitate genomica, aneuploidii, fuzionarea
telomerelor, si imbatranire fenotipica. Pe de alta parte, supraexpresia TERT poate creste
dramatic speranta de viata a soarecilor, prin supraexprimarea genelor de supresie
tumorala, precum p53, p16 si p19. Reglarea expresiei TERT se face prin interactiunea
dintre portiunea C-terminala a genei p53 cu hTEP1(human telomerase-associated
protein), inhiband astfel activitatea telomerazei in vitro. A mai fost demonstrat, de
asemenea, ca stresul oxidativ, gliceraldehid-3-fosfat-dehidrogenaza interactioneaza cu
TERC, contribuind astfel la inhibitia activitatii telomerazei, scurtarea telomerelor,
inducand astfel senescenta celulelor canceroase.

Modificarile epigenetice ale histonelor pot modula structura cromatinei, precum si

accesibilitatea aparatului de transcriptie la regiunile reglatorii ale unor gene tinta.
Astfel,s-a demonstrate ca deacetilarea histonelor suprima expresia Htert

Disfunctia telomerelor si caile p53-p16

Disfunctia telomerelor ar putea conduce la acumularea damage ului ducand la

senescneta celulara si moarte. De fapt, damage ul telomerelor reprezinta un factor cheie
in senescenta celulara. Cascadele de semnalizare mediate prin p53 si p16 reprezinta sile
fundamentale implicate in disfunctia telomerelor si moartea celulara. Un studiu recent
al cercetatorilo chinezi Tong si Zhang au aratat ca Astralagus membranaceous, o planta
medicinala folosita in medicina chineza traditionala, contine compusul HDTIC, care
Previn scurtarea telomerelor, maresc puterea de reparare a AND-ului si intarzie
senescenta celulara. Mai mult decat atat, un alt studio a aratat ca molecula TA-65,
continuta de planta anterior mentionata, activeaza telomeraza, marind lungimea
telomerelor, si crescand durata vietii soarecilor, in absenta neoplaziilor.

TELOMERELE SI PLURIPOTENTA
Celulele pluripotente, precum ceulele stem embrionare(ESC),precum si celulele indus-
pluripotente(iPSC) sunt intens studiate in medicina regenerative, in special in ceea ce
priveste legatura dintre acestea si activitatea telomerazei. Astfel, s-a demonstrat ca
telomerele functionale sunt esentiale pentru mentienrea pluripotentei celulelor ESC,
respectiv Ipsc, putand fi chiar folosite ca marker pentru evaluarea pluripotentei.

INTERACTOMUL TELOMERELOR – RETEAUA PROTEICA ASOCIATA

TELOMERELOR

Mentinerea lungimii telomerelor are la baza un complex proteic asociat telomerelor,

dintre care cele mai importante sunt associate intr-un complex ce poarta numele de
telozom sau shelterina. Acesta este alcatuit din proteinele TRF1si TRF2(telomeric
repeats binding protein 1 si 2), TIN2(TRF1 interacting protein 2, RAP 1,
POT1(protection of telomeres 1) si TPP1. Impreuna,cele 6 proteine functioneaza ca o
platform ace recruteaza molecule ale diferitelor cai metabolice, pe care le folosesc
pentru mentinerea siprotectia telomerelor.

TRF 1

Reprezinta prima proteina identificata, aceasta se leaga de AND dublu catenar, si

reprezinta un reglator negative al lungimii telomerelor. Deletia homozigota a TRF1 la
soareci a condus la soareci a condus la moarte embrionara in stadiul de blastocist, cu
defecte servere de crestere si apoptoza. Prezenta telomerazei nu a putut asigura
viabilitatea soarecilor, sugerand rolul independent de telomeraza pe care proteina
TRF1 o joaca.

TRF2 si RAP1

TRF2 a fost demonstrat ca fiind un element central in mentinerea telomerelor – regland

negative lungimea telomerelor si participand la protejarea capetelor telomerelor.
Acestea sunt realizate prin interactiunile complexe pe care proteina TRF2 le stabilesre
cu alte structure, precum Apollo, ERCC1/XRF, complexul MRN de reparare a AND-
ului, WRN si FEN1. Astfel, TRF2 isi exercita functia prin recrutarea unor factori pentru
reglarea telomerelor.

RAP1 a fost inalt conservata de-a lungul timpului, continand 3 domenii distincte, cu
roluri care inca nu au fost inca complet elucidate:domeniul RCT, BRCT si Myb. Spre
deosebire de drojdie , a caror telomere se pot lega direct prin domeniul Myb, proteina
RAP1 a mamiferelor nu prezinta capacitatea de a se lega de telomere, depinzand de
activitatea TRF2 de a localiza telomerele. Spre deosebire de TRF1 si TRF2, , soarecii
care deficient in RAP1 raman viabili, dar cu fragilitate si risc de recombinare a
telomerelor crescute.

POT1

POT1 a fost initial descoperit prin secventa omologa a proteinelor care se leaga de
AND-ul monocatenar, bogat in guanina a protozoarelor ciliate. Ulterior, s-a demonstrat
faptul ca portiunea N-terminala a drojdiei Pot1p poate adopta o forma pliata, cu o zona
care se leaga de oligonucleotide sau oligozaharide(ob), cu doua bucle, intre care se
leaga ANDul monocatenar. La specia umana, cele doua OB-uri cu a lui Hpot1
RECUNOSC decamerul de And unicatenar, TTAGGGTTAG(primul pliu, N terminal
leaga primele 6 nucleotide, iar al doilea leaga si protejeaza capatul 3’ terminal al And
ului monocatenar.

TPP1

Tin2

Reprezinta componentul central in complexul telomzomului, interactionand direct cu

TRF1, TRF2 si TPP1. Anularea activitatii TIN2 conduce la o capacitate scazuta de
localizare a telomerelor de catre intregul complex proteic asociat telomerelor, Si deletia
TIN2 conduce, la soareci la letalitate embrionara , iar pana in present, TIN2 reprezinta
unicul component al telozomului la care s-au identificat mutatii in cadrul unor patologii
umane. La pacientii cu diskeratoza congenitala,exista o disfunctia de reglare a
telomerelor, mediate prin disfunctii ale componenteiTIN2, cu o scurtare consecutiva a
telomerelor. Astfel,TIN2 poate deveni o tinta pentru dezvoltarea unor tratamente
specifice.

Functiile extratelomerice al proteinelor associate telomerelor

Studii recente au aratat functii suplimentare ale proteinelor associate telomerelor. De
exemplu, TIN2, TPP1 si POT1 pot interactiona si la nivelul citoplasmei. TRF2 a fost
de asemenea implicat in reglarea proliferaii si diferentierii tumorilor neurale si celulelel
stem. Mai mult decat atat, TRF2 s-a demonstrate a juca un rol important in
recombinarea homologa a rupturilor dublu-catenare si in regiunile extra-telomerice.
Exista si situsuri de legare a RAP1 extratelomerice, la nivel subtelomeric. Recent,
RAP1 uman s-a dovedit a avea rol si modularea expresiei genelor asociata cu NFKB.
S-a demonstrate de asemenea ca tleomeraza trimite semnale catre mitoondire, regland
raspunsul prin apoptoza la stresul oxidative. TIN2 este implicat si in controlul
metabolic, prin consumul de oxygen si sinteza de ATP mitochondrial, reprezentand de
fapt, ligand intre glicoliza aeroba si fosforilarea oxidative. Exista numeroase studii in
desfasurare care au ca obiectiv evidentierea si a altor functii pe care proteinele associate
telomerelor le detin.