MICROTUBULII

Microtubulii sunt structuri tubulare cu diametrul de 24 nm si cu o lungime variabila, de la zecimi pana la zeci de micrometri. Secventa de aminoacizi a subunitatilor are un grad inalt de conservare de-a lungul evolutiei. Structura microtubulilor (polimeri): -tubulina- dimer format din doua polipeptide globulare(-tubulina si -tubulina). -protofilamentele- polimerizarea tubulinei. -microtubulul- 13 protofilamente, dispuse in jurul unui ax central. Microtubulii constituie structuri labile, care apar in celule in functie de cantitatea de tubulina sintetizata.

Polimerizarea si depolimerizarea microtubulilor Microtubulii cresc sau descresc in functie de concentratia de tubulina. In celule, cresterea si descresterea microtubulilor are loc numai la capatul (+). Capetele (-) ale microtubulilor sunt
1

orientate catre centrul de organizare al microtubulilor (MTOC): acesta este alcatuit din 2 centrioli (centrozomul) si corpii bazali (cilii si flagelii). La celulele aflate in mitoza exista doi poli de la care iradiaza microtubulii.Neuronii prezinta o exceptie privind polaritatea microtubulilor. La baza dendritelor , neuronii nu poseda centru de organizare a microtubulilor. Centriolii si corpii bazali sunt structuri cilindrice, de 0,2 micrometri grosime, formate din 9 triplete de microtubuli. Fiecare triplet contine un microtubul complet (cu 13 protofilamente), subfibrila A si subfibrilele B si C incomplete. Centriolii si corpii bazali nu contin dubletul central de microtubuli care exista in structura cililor si flagelilor. Intr-o celula animala, in interiorul centrozomului exista o pereche de centrioli dispusi perpendicular unul fata de celalalt. Corpii bazali sunt dispusi cate unul la baza fiecarui cil sau flagel. Subfibrilele A si B se continua in structura axolemei cililor si flagelilor, iar subfibrila C se termina intr-o zona de tranzitie.

Ciclul de replicare al centriolilor In timpul mitozei, cele doua perechi de centrioli, cate unul matur si unul nou format, formeaza cei 2 poli ai fusului mitotic. Atat corpii bazali cat si centriolii contin o mica molecula de ADN care codifica o serie de proteine proprii structurii lor.

Convertibilitatea centriolilor si a corpilor bazali Centriolii , la fel ca si regiunea pericentriolara a centrozomului, constituie centrii de nucleatie ai unei retele dezvoltate de microtubuli(MTOC). Corpii bazali ai cililor si flagelilor nu pot functiona ca MTOC, constituind puncte de origine ale alungirii microtubulilor din cilii si flagelii in crestere. In unele cazuri, corpii bazali se transforma in centrioli. La randul lor, centriolii se pot converti in corpi bazali. Precursorii celulelor epiteliale ciliate din mucoasa traheala si esofagiana umana, contin doar centrioli. Cand aceste celule se diferentiaza , centriolii migraza din pozitia lor normala din apropierea nucleului , catre polul apical al celulelor, unde genereaza structuri care devin corpi bazali ai cililor. Blocarea asamblarii sau dezasamblarii microtubulilor Substantele antimitotice blocheaza diviziunea celulelor in metafaza (citostatice). Colchicina este un alcaloid vegetal extras din brandusa de toamna. Complexele tubulinacolchicina impiedica adaugarea in continuare a altor molecule de tubulina. O alta substanta , numita taxol , are un efect opus colchicinei, strabilizeaza microtubulii nepermitand depolimerizarea.Si acest efect are ca ultima consecinta blocarea diviziunii celulelor

si in cele din urma moartea lor. Taxolul este unul dintre cele mai moderne citostatice folosite in chimioterapia cancerului(citostatice). Stabilizarea microtubulilor prin interactiunea lor cu proteine asociate (MAP) Proteinele MAP: -stabilizeaza structura microtubulilor (previn depolimerizarea) -mediaza interactiunea microtubulilor cu alte componente celulate -formeaza punti de legatura intre microtubuli, precum si intre microtubuli si filamente intermediare (MAP2).

Transportul intracelular mediat de microtubuli. Veziculele si particulele proteice sunt deseori transportate pe distante mari, de micrometri. Este un proces directionat, realizat de molecule proteice de-a lungul microtubulilor.

Rolul microtubulilor in transportul axonal. In celulele nervoase, ribozomii sunt prezenti doar in corpul neuronal si in dendrite, de aceea sinteza proteinelor nu se poate face in axoni si in terminatiile sinaptice. Transportul axonal consta din transportul proteinelor si organitelor produse in corpul celular, prin axon, catre regiunile sinaptice. Transportul axonal rapid se face, in cazul veziculelor si particulelor, cu o viteza de 250 mm/24 h , iar transportul aconal lent se face pentru majoritatea proteinelor citoscheletale, cu o viteza extrem de scazuta , de maximum 1 mm/24 h. Proteinele auxiliare participante la transport Motorul molecular care sta la baza deplasarii veziculelor de-a lungul microtubulilor este reprezentat de proteine specifice , solubile in citoplasma , care se asociaza la microtubuli , deci fac parte din clasa MAP. Proteina majora care participa la acest proces a fost numita kinesina. Moleculele de kinesina se leaga cu un capat de microtubuli , iar de celalalt capat se leaga de vezicula de transportat. In prezenta ATP , kinesina se deplaseaza de-a lungul microtubulului de la capatul (-) la capatul (+). Astfel , kinesina directioneaza transportul axonal anterograd al veziculelor , adica dinspre corpul neuronal spre terminatiile axonice. Pentru ca kinesina sustine
4

doar transportul anterograd , trebuie sa existe alte proteine care sa asigure transportul retrograd al veziculelor . O asemenea proteina , asociata la microtubulii citoplasmatici este MAP1C dineina citoplasmatica. Ca si kinesina , MAP1C are doua domenii moleculare , cu unul legandu-se de microtubuli si cu celalalt de vezicula de transportat. Astfel , ea realizeaza transportul veziculelor dinspre capatul (+) al microtubulilor , spre capatul (-).

Structura si proprietatile cililor si flagelilor Cilii si flagelii existenti la majoritatea eucariotelor au o structura identica si o grosime de 0.25 micrometrii , difera doar prin lungime (flagelii sunt mai lungi) si prin modul prin care se bat. Mecanismele moleculare care stau la baza acestor miscari sunt identice si necesita hidroliza ATP.Cilii si flagelii au un ax care contin un manunchi de microtubuli (axonema) . La baza , axonema se conecteaza cu corpul bazal. In axonema , microtubulii sunt dispusi dupa modelul 9+2 , aceasta inseamna ca ei formeaza o pereche de microtubuli centrali (C1 si C2) , fiecare format din 13 protofilamente , precum si 9 dublete de microtubuli periferici . Fiecare dublet este format din subfibrila A (13 protofilamente-microtubul complet) si B (11 protofilamente). Fiecare dublet se conecteaza la perechea centrala de microtubuli prin molecule proteice ce formeaza spitele radiale. Miscarea cililor si flagelilor este determinata de atasarea la fiecare dublet periferic a unei proteine numita dineina . Fiecare dublet periferic este conectat cu dubletul invecinat prin intermediul nexinei a carei molecula prezinta o elasticitate remarcabila.

Mecanismul molecular al miscarii cililor si flagelilor Motorul care asigura bataia cililor si flagelilor nu se afla la baza acestora ci in axonema. Alunecarea , unul fata de altul a dubletelor de microtubuli din axonema produce miscarile ondulatorii. Datorita unor mutatii care afecteaza proteinele ce intra in structura cililor si flagelilor , au aparut afectiuni care se manifesta in primul rand prin sterilitate la barbati. Indivizii bolnavi prezinta afectiuni pulmonare si respiratorii cronice din cauza sindromului cililor imobili , cunoscut drept sindromul Kartagener. Functiile microtubulilor in mitoza I. II. III. Structurarea si formarea fusului mitotic si interactiunea sa cu cromozomii; Alinierea , separarea si deplasarea cromozomilor; Separarea celulelor fiice.

Fusul mitotic Contine 3 tipuri de microtubuli: -microtubuli polari, intre un pol al celulei si ecuatorul acesteia (microtubul pol-centru); -microtubuli kinetocorici, care leaga centromerul fiecarui cromozom de poli; -microtubuli astrali, care iradiaza de la polii celulei catre periferia acesteia. Placa ecuatoriala metafazica Exista forte care imping cei 2 kinetocori ai cromatidelor surori catre polii opusi. Marimea acestor forte este proportionala cu distanta dintre cromozom si pol. Fortele opuse se echilibreaza cand un cromozom se afla la ecuatorul fisilui mitotic, astfel ca cromozomul ramane stationar aici. Procesele de motilitate din anafaza Anafaza A- scurtarea microtubulilor kinetocorici. Separarea cromatidelor surori(centromer) si deplasarea catre polii opusi ai celulei. Anafaza B- alungirea microtubulilor polari. Simultan, alungirea celulei(indepartarea polilor) la sfarsitul anafazei.

Anafaza B necesita hidroliza ATP. Citokineza Este ultima faza a mitozei si consta in diviziunea citoplasmei in doua compartimente. Se formeaza un inel perpendicular pe axul longitudinal al fusului mitotic ce se adanceste pana ce membrana din partile opuse vine in contact si fuzioneaza. In acest proces, actina si miozina genereaza o forta contractila care inchide inelul.

BIBLIOGRAFIE

Biologie celulara si moleculara - Aurel Ardelean , Pribac G. Ciprian www.wikipedia.com