31. CITOSOLUL sau HIALOPLASMA: matricea citoplasmatica aflata in permanenta interrelatie cu compartimente de organite.

Pe preparate proaspete hialoplasma prezinta o zona perinucleara bogata in organite si o zona exterioara fara organite. Pe preparatele microscopice colorate prezinta diverse grade de bazofilie la celulele tinere si acidofilie la celulele imbatranite. Ultrastructura formata dintr-o faza fluida: apa,ioni,micro si macromolecule solubile si o faza solida: proteine insolubile care alcatuiesc o retea extrem de fina numita citoschelet microtrabecular. Proprietatile fizice: amestec heterogen,ph-6.8, realizeaza dispersia luminii,prezinta miscari browniene,sedimenteaza in camp gravitational si centrifugal,prezinta stari de gel.Starea de gel: vascozitatea se datoreaza fixarii macromoleculelor organice in ochiurile retelei.. Compozitia chimica 85% apa,15 % proteine,lipide,glucide nucleotide,ARN.

Roluri: reprezinta un depozit de materiale de constructii: aminoacizi,zaharuri,ac grasi,nucleotide,enzime.Toate reactiile endochimice incep sau se deruleaza in hialoplasma. Are rolul de a initia miscari intracelulare. Este si un depozit de substante cu rol energetic. 32. INCLUZIUNI CITOPLASMATICE: Incluziunile glucidice reprezentate de glicogen in celula animala si amidon in celula vegetala. In toate celulele se gaseste in cantitati mici , in celulele musculare si hepatice in cantitati mari. Se evidentiaza prin metoda PAS si reactia cu iod. Absenta enzimelor de degradare a glicogenului conduce la acumularea sa intracitoplasmatica, care se realizeaza progresiv pana la moartea individului. INCLUZIUNILE LIPIDICE : incluziunile fiziologice tranzitorii. Se gasesc in celula hepatica postprandial,in celulele secretorii ale glandelor mamare in timpul lactatiei, in adipocitul alb si brun. Adipocitul alb-tesut celular subcutanat si in jurul organelor. Lipidele continute au rol energetic si termoizolator,de protectie mecanica. Adipocitul brun se gaseste in tesutul celular subcutanat. Numarul celulelor e crescut la nou nascut si scade odata cu varsta,astfel ca la batrani se formeaaza o aglomarare in zona interscapulovertebrala. Lipidele patologice: absenta lipazelor duce la alcolism cronic si se numeste lipidoze. INCLUZIUNILE PROTEICE: in celulele secretorii din glandele endocrine si exocrine. Sunt secretate in 1-4 ore din mom producerii. INCLUZIUNILE PIGMENTARE : melanina(pigmentul melanic negru)- in melanocite(in epiderm. Cel retinei), lipofuscina (pigmentul brun)- in neuroni si celule musculare. INCLUZIUNILE CRISTALICE SI CRISTALOIZI in eozinofile si celule Leydig. INCLUZIUNILE PATOLOGICE-VIRALE: bacteriene in nucelu daca infectia a fost facuta cu un virus ADN. 33. CITOSCHELET CELULAR: MICROFILAMANTE DE ACTINA

Citoscheletul are rol in coordonarea traficului intracellular al moleculelor,formarea curentilor intracitoplasmatici.coord activitatilor enzimatice,realizarea diviziunii,participarea la mecanismele de fagocitoza si pinocitoza,unirea componentelor celulare intr-o unitate de structura si functie. Actina este una dintre cele mai bine reprezentate proteine din organism 15%. Se gaseste in toate celulele musculare si nemusculare sub forma monomerica si polarizata. Forma monomerica numita actina G are greutatea moleculara 43 Kda, prezinta la suprafata situsuri speciale pentru atasarea miozinei,atp-ul,Ca si proteine asociate. Forma polimerizata-actina F. Polimerizarea este energodependenta si calciudependenta. Are loc in 3 etape: 1 faza de LAG atasarea a 3 monomeri; 2 faza de polimerizare-atasarea monomerilor se face cu o viteza ridicata la una din extremitati si cu o viteza scazuta la cealalta extremitate; 3 faza de echilibru-proteinele asociate care moduleaza polimerizarea sunt profilina, filamina,gelsonina,fibrina,alfactinina. In celulele nemusculare filamentele de actina sunt formate din 2 lanturi rasucite in helix. Se formeaza inelul necontractil din organizarea moleculara a zonulei aderens,inelul contractil care se polimerizeaza in telofaza si care finalizeaza separarea celulelor fiice,participa la organizarea moleculara a microvililor,organizarea moleculara a fibrelor de stres si a folipodiilor,participa la generarea pseudopodelor alaturi de filamentele de miozina. 34. CITOSCHELETUL CELULAR.MICROFILAMENTE DE MIOZINA: miozina se gaseste in toate celulele sub forma monomerica si polimerizata. Monomerul are o forma asimetrica format dintr-un cap si o coada. Capul format din 2 perechi de lanturi grele si 2 perechi de lanturi usoare. Coada are 2 lanturi polipeptidice,cele mai lungi din organismul uman. Polimerizarea are loc la nivelul cozilor,capetele ramanad libere pentru asatarea la filamentele de actina. Polimerizarea este energodependenta si se face cu consum de ATP si in prezenta Ca. In celulele nemuscumlare filamentele se formeaza prin polimerizarea a 10-20 monomeri,sunt instabile si subtiri si poarta denumirea de miozina 1. in celulele musculare filamentele de miozina se formeaza prin polimerizarea a 500 de monomeri,groase ,stabile si sunt denumite miozina 2. contractia muschilor se realizeaza prin glisarea actinelor printre miozine fara scurtarea fibrelor; in etape successive: atasarea capului de miozina la filamentele de actina,pivotarea capului de miozina cu tractionarea actinelor,detasarea care antreneaza relaxarea musculara. 35. CITOSCHELETUL CELULAR. FILAMENTE INTERMEDIARE: poarta aceasta denumire deoarece diametrul lor e aproximativ 10 nm,este intermediar diametrului microfilmamentelor de actina si diametrul microtubulilor. Proteinele care alcatuiesc filamentele intermediare sunt molecule fibrilare. Polimerizarea are loc in alaturarea si impletirea lor ca intr-o franghie,astfel filamentele intermediare o data asamblate nu se mai depolimerizeaza. Au o structura foarte rezistenta care poate fi intarita la nevoie de legaturi covalente intre subunitatile proteice. Proteinele care intra in filamentele intermediare sunt foarte diferite,variatia ce depinde de tipul celulei in care se gasesc si de specie. Au o organizare structurala comuna continand un domeniu central alfa helix de aproximativ 310 aminoacizi , cu aspect de bagheta. Filamentele intermediare sunt formate din subunitati proteice care apartin unei clase multigene exprimata diferit in variate tipuri celulare. Au fost puse in evidenta 4 tipuri de filamente intermediare: tipul epitelial cuprinde filamente de

keratina numite si tonofilamente. Tipul axonal cuprinde neurofilamente caracteristice neuronului,fiind cele mai importante structuri de la nivelul axonului,dedritelor si regiunii perinucleare. Tipul vimentina-aici sunt incluse filamente ce prezinta aceeasi morfologie,dar contin proteine diferite cum ar fi : vimentina, desmina, senemina. Tipul nuclear este reprezentat de lamina nucleara formata dintr-o retea de subunitati proteice numite laminele nucleare. Rol in reorganizarea membranei nucleare in timpul telofazei. 36. CITOSCHELETUL CELULAR. MICROTUBULI: pe langa microfilamentele de actina si de miozina microtubulii reprezinta cel de al 3lea tip de filamente ce apartine citoscheletului fiind un component obligatoriu al acestuia. Microtubulii se formeaza prin polimerizarea proteinei numite tubulina. Aceasta este un heterodimer alcatuit din subunitati alfa si subunitati beta care sunt neindentice. In citosol se afla in echilibru intre microtubuli si tubuline. Similar cu microfilamentele de actina, microtubulii in crestere prezinta o polaritate structurala inerenta. Polimerizarea microtubulilor este acompaniata de hidriliza guanozin trifosfat la guanozin difosfat. Polimerizarea tubulinei e un proces de autoasamblare care se pretece spontan la temp de 37 gr ,in timp ce la 5 gr are loc dezasamblarea. Microtubulii se pot gasi liberi in citpolasma sau formeaza ansambluri de microtubule in unele structuri celulare cum ar fi axonemele cililor si flagelilor. Microtubulii din citoplasma sunt structuri labile ,cu o capactitate rapida de asamblare si dezasamblare. Functii: mecanice de mentinere a formei. Morfogeneza-fixeaza organitele si le modifica pozitia in citoplasma. Rol de organizator al citoscheletului prin faptul ca determina distributia flamentelor intermediare si a filamentelor de actina, rol in miscarea celulara. 37. CENTROZOMUL-organit responsabil de initierea miscarii intracelulare si a diviziunii. Format din 2 centrioli asezati perpendicular unul pe celalalt,localizati in apropierea nucleului. Fiecare centriol format din 9 triplete de microtubule unite prin punti proteice. Asterul este prezent pe toata durata diviziunii ,la sfarsitul profazei se duplica motiv pt care sfarsitul profazei poarta denumirea de dister. Format din centrul celulei inconjurat de o masa densa,alcatuit din proteine si toate tipurile de arn. Se polimerizeaza microtubulii asterieni. Formarea fuslui de diviziune incepe in profaza,devine complet in metafaza,dupa care se depolimerizeaza progresiv pana la sfarsitul telofazei. In metafaza e format din 3 categorii de microtubule : polari-dintr-un pol pana la placa ecuatoriala; -cinetocorieni; liberi. 38. CILII:prelungiri multiple localizate la suprafata celulelor epiteliale din trahee ,bronhii si oviduct. Sunt inplicati in curatirea mucusului. La niv oviductului au rol in deplasarea oului spre cavitatea uterina. Acest lucru se datoreaza miscarii cilului care este ciclica in 2 timpi cu o durata de 0,1-0,2sec. Componente structurale: portiunea libera sau cilul propriu zis, corpusculul bazal,radacinile cilului. Flagelul-la om singura celula care poseda flagel este spermatozoidul.flagelul are o miscare ondulatorie,sinusoidala,care determina inaintarea spermatozoidului. In ME se observa ca flagelul are o ultrastructura asemanatoare cililor,dar mai complexa. Miscarea falegeluli este determinata de glisarea dubletelor de microtubuli unele in raport cu altele, energia necesara fiind generata de dineina care are ca activitate ATPazica si de mitocondriile de la nivelul piesei intermediare. 39. MICROVILII:- prelungiri citoplasmatice ale majoriatii celulelor epiteliale. In ME pot aparea mici de forma neregulata sau se prezinta sub forma unor prelungiri mai mari care determina o marime a suprafetei celulare. In general numarul si forma microvililoor este corelata cu capacitatea de absorbtie a celulelor. Rolul este de a mari suprafata de absorbtie si de a intereveni in mod activ in procesul de absorbtie,impingand substantele absorbite spre

interiorul celulei. Microtubulii au o grosime de 80 nm si o lungime de 1 micron. E format dintr-un miez format din 20 -30 de filamente de actina,dispuse de-a lungul axului longitudinal al acestuia. Filamentele sunt solidarizate de membrana plasmatica printr-un complex de proteine.cum ar fi calmodulinele si miozina 1 care se ataseaza pe fata citoplasmatica a plasmalemei,avand rol de suport. 40.RIBOZOMII: sau granulele lui Palade. Organite intracitoplasmatice nespecifice,delimitate de membrane,prezente in toate celulele cu exceptia hematiei adulte circulante. In MO sunt responsabili de bazofilia citoplasmatica. In ME au forma granulara,dimensiune de 250-300 nm,au o constanta de sedimentare de 70 S la procariote si 80S la eucariote . format din 2 subunitati inegale ca forma. In citoplasma se gasesc sub 3 forme : subunitati libere fara nici un rol,atasate pe ARNm,poliribozomi liberi atasati la membrana RE cu care formeaza RER. Functiile ribozomilor: ribozomii atasati la membrana reticulului endomplasmic: sintetizeaza proteine de export reprezentate de hormoni,anticorpi,enzime; si ribozomi liberi-intervin in sinteza proteinelor de structura si participa la diviziune,la cresterea celulara si inlocuirea organitelor imbatranite. 41. RETICUL ENDOPLASMIC: un organit citoplasmic nespecific,prezent in toate celulele cu exceptia hematiei, mai bine reprezentat in cele secretorii. A fost prima data descoprit sub forma de ergastoplasma in celulele pancreatice iar apoi in corpii Nissl si tigroizi in celulele nervoase si corpii Berg in hepatocite. ME: sistem de canalicule,tubi vezicule,cisterne anastomozate intre ele. Lumenul reticular comunica cu cisterna perinucleara. Tipuri de memebrana: in fct de prezenta sau absenta ribozomilor zonele de reticul endoplasmic sub forma de RER si REN. Compozitia chimica: a fost stabilita prin microanalize dupa separarea prin ultracentrifugarea diferentiala si folosind solutii gradient de densitate. In cursul acestor operatii are loc fragmentarea si fuziunea membranelor cu formarea unor vezicule numite microzomi.Ca si alte membrane celulare,membranele ret endomplasmic sunt structuri aflate in echilibru dinamic,constitunetii lor fiind reinnoiti. 42. FUNCTII SPECIFICE RER: transferul lanturilor polipetidice . rer participa la sinteza proteinelor destinate exportului precum si a unor proteine structurale destinate memebranelor oraganitelor citoplasmice. RER este bine reprez in cel pancretice unde secreta enzime digestive si hormoni,in plasmocite si in hepatocite. Glicolizarea proteinelor in RE-aditia covalenta a zaharidelor la proteine este una din functiile importante ale RE deoarece majoritatea proteinelor din lumen sunt glicolizate inainte de a fi transportate la ap golgi,la lizozomi , la mb plasmatica sau in spatial extracelular. FUNCTII SPECIFICE REN: Realizeaza etape din metabolismul lipidelor fiind implicat in biosinteza lipidelor, REN este f bine reprezentat in celulele din corticosuprarenale si gonade care sintetizeaza hormoni steroizi,precum si celule din mucoasa intestinala cu rol in absortie. Detoxifiere-reprez metabolizarea substantelor endogene sau exogene in vederea neutralizarii efectelor nocive si a usurarii eliminarii lor. Alte roluri: in hepatocite participa la degradarea glicogenului hepatic,transformarea bilirubinei indirecte in bilirubine directa prin intermediul glicuroniltranferazei, o enzima a RE. bilirubina directa se elimina prin bila. In cel musculare REN participa la formarea

sistemului sarcoplasmatic cu rol in stocarea Ca. in cel cu conuri si bastionase din retina REN are rol in fotoreceptie. In melanocite realizeaza sinteza melaninei. RE poate juca rol de suportr mechanic al citoplasmei dar si de compartimentare a acesteia. Rol in biogeneza membranelor. Implicatii medicale.RE prezinta aspecte diferite in raport cu starea functionala a cel. De expl la un animla bine nutrit, hepatocitele sunt in activitate maxima si in citoplasma lor predomima RER,in timp ce la un animal subnutrit in hepatocite predomina REN. O alta imporanta toate leziunile toxice dintr-un organ sau tesut condcu la dezorganizari alre RE. orice susbt toxia modifica ulktrastructura si functia RE. 43. APARATUL GOLGI: organit intracitoplasmatic nespecific,delimitat de endomembrane,prezent in toate celulele cu exceptia hematiei adulte. E bine reprez in celulele secretorii. In MO are aspect de retea perinucleara. Localizarea sa depinde de tipul celular si de momentul functional. In ME complexul golgi prez 3 compartimente: compatimentul CIS,compatimetul MEDIAN si compartimentul TRANS. Sacii golgieni sunt delimitati de endomembrana cu o grosime de 6 nm asemenatoare cu memerb RE la niveleul fetei cis,respctiv cu o grosime de 8 nm asemanatoare plasmalemei la nivelul fetei trans. Veziculele de tranzitie au un diametru de 20 -80 nm si transporta produsii sintetizati la niv RE. veziculele de secretie prezinta un diametru de 0,3-3 micrometri. Compozita chimica: ap golgi contine proteine de structura si proteine enzimatice in proportie de 60 % ,lipide. Enzimele marker sunt tiaminopirofosfataza si nucleozidifosfaza. 44. APARATUL GOLGI FUNCTII, ETAPELE CICLULUI SECRETOR Functii: Reprezinta statia finala a produsului de secretie Concentrarea produsilor de secretie prin deshidratare Prelucrarea biochimica prin glicolizare, sulfatare, fosfatare ceea ce determina conversia proteinelor in proteine de secretie Sortarea si segregarea produsilor de secretie Ambalarea si transportul produsilor pana la membrana plasmatica Realizeaza biogeneza lizozomilor Formeaza acrozomul la spermatozoid Etapele ciclului secretor: Sinteza proteinelor si trecerea lor in reticulul endoplasmic rugos 1minut Transportul prin canaletele reticulului endoplasmic rugos si microvezicule pana la sacii golgieni 25minute Condensarea si matrarea produsilor in aparatul Golgi 1 ora Depozitarea intracelulara sub forma de vezicule secretorii 1-4 ore Exocitoza.

45. MITOCONDRIA: structura, ultrastructura, organizare moleculara, origine Sunt prezente in toate celulele eucariote. Lipsesc la bacterii, la celulele plantelor lignificate, la celulele cu metabolism anaerob si la hematiile adulte. Mitocondriile au fost descoperite si descrise in celula animala de Fleming si Altmann. Denumirea de mitocondrii a fost data de Benda.

Structura si ultrastructura in MO: Forma este in general alungita, dar variaza de la un tip celular la altul. Pe preparatele proaspete se evidentiaza cu colorantul verde Yanus. Dimensiunile: Diametrul longitudinal este intre 1 si 5, iar cel transversal intre 0.1 si 0.5 . Daca are forma filamentoasa ca la cele pancreatice diametrul ajunge la 10 Numarul: este diferit in functie de tipul celular, varsta celulei si activitatea metabolica. Hepatocitul 1000 de mitocondrii, nefrocitul 300 de mitocondrii, spermatozoidul 24 de mitocondrii. Cu cat activitatea celulei este mai intensa numarul mitocondriilor este mai mare si proportional creste si suprafata ocupata de acestea in celula. Totalitatea mitocondriilor din celula poarta numele de CONDRIOM. Dispozitia intracelulara: la polul de exocitoza la enterocite in jurul RE in timpul biosintezei proteice, in jurul nucleului in timpul duplicarii AND. Organizarea moleculara: Membrana externa este lipoproteica, trilaminata, neteda. Alcatuita in proportie de 40% lipide-fosfolipide si colesterol. Prezenta colesterolului creste permeabilitatea membranei pentru substantele hidrofobe, 60% proteine. Prezenta colesterolului si a proteinei determina permeabilitatea crescuta a membranei exterioare. Spatiul perimitocondrial patologic: depozite de calciu. Continutul enzimat este bogat in adenilatkinaza. Membrana interna are o grosime de 7nm este trilaminata si lipoproteica. Prezinta invaginari numite criste mitocondriale cu rol de crestere a suprafetei de reactie. Cristele au forma tubulara sau veziculoasa, sunt perpendiculare pe axul longitudinal dar pot fi si spiralate. Numarul cristelor variaza cu activitatea metabolica. Prezinta subunitati de membrana numite oxizomi sau particule electrono-transportoare formate din atepaza si enzimele unui lant respirator. Matricea mitocondriala contine ADN mitocondrial si ARN mitocondrial, mitoribozomi, 200 de tipuri de enzime, proteine contractile care confera matricei aspect de gel. ADN mitocondrial este circular, neconjugat cu proteina. 46. MITOCONDRIA FUNCTII. Mitocondriile sunt adevarate termocentrale care convertesc si elibereaza energia inmagazinata in substante organice simple intr-un compus macroergic si anume ATP. La nivelul membranei interne mitocondriale, pe fata sa matriciala are loc finalizarea glicolizei aerobe. Fiecare molecula de glucoza prin oxidare completa la CO2 si H2O produce 36 molecule de ATP, comparative cu glicoliza anaeroba in care o molecula de glucoza genereaza 2 molecule de ATP. Procesele metabolice localizate in mitocondrie pot fii incadrate in doua clase: procese ale metabolismului energetic si procese biosintetice. Fosforilarea oxidativa: a) teoria cuplajului chemi-osmotic- mecanismul presupune cuplarea reactiei de producere a ATP cu procesul de transport transmembranar de tip pasiv. Transportul electronilor actioneaza pompa de protoni care sunt pompati in spatial permitocondrial. Aceasta determina realizarea unui gradient electrochimic de protoni, gradient ce reprezinta o forma de stocare a energiei. Revenirea protonilor in matricea mitocondriala are loc prin traversarea canalului ATP sintetazei si catalizeaza formarea de ATP din ADP si fosfat anorganic process numit fosforilare; b)Oxidatia de substrat- mecanismul de furnizare a energiei presupune oxidarea prin dehidrogenare a alimentelor, oxidare ce se realizeaza in 3 etape: citoplasmatica, matriciala, membranara. c) factori care influenteaza fosforilarea oxidative: realizarea gradientului electrochimic optim, integritatea membranei interne, interventia factorilor chimici. Producerea de precursori pentru diverse biosinteze. Ciclul Krebs a carui reactii se

desfasoara in matricea mitocondriala intervine nu numai in degradarea substraturilor la CO2 si H2O ci el reprezinta si o sursa a precursorilor utilizati in diverse biosinteze. Reactiile ciclului sunt deci importante atat in catabolism cat si in anabolism cellular. Deoarece cea mai mare parte a biosintezelor se realizeaza in hialoplasma pot fi utilizati ca precursori doar acele substante care pot parasi matricea mitocondriala deci pentru care la nivelul membranei interne exista transportori specifici. Precursorii utilizati in biosinteze sunt di-tri-acizi ai ciclului, in principal reprezentati de acid oxaloacetic, malic, alfa-cetoglutaric. 47. MITOCONDRIA IMPLICATII a) Modificari ultrastructurale. Gigantismul mitochondrial. In aceste cazuri talia mitocondriei depaseste 15 microni. Apare in stari patologice: hepatita virala, tumori ovariene, miopatii. Tumefactia sau turgescenta mitocondriala este caracterizata de cresterea globala a taliei, largirea spatiului permitocondrial, scaderea numarului de criste pana la disparitie. Retractia mitocondriala se caracterizeaza prin scaderea volumului, densitatea matricei. Distrugerea mitocondriilor. Acumulari intramitocondriale de produsi citoplasmatici: glycogen si alte incluziuni mitocondriale. b) Boli cu transmitere mitocondriala: mutatiile ale And mitochondrial, cu transmitere maternal: bolile neurologice degenerative Parkinson, Alzhemer, encefaltopatia familiala mitocondriala. c) Implicatii ale mitocondriilor in patologie. Cancerul, ischemia cardiaca ( cantitatea de ATP necesara asigurarii contractiei cardiace/24 ore este de 5kg -> criza de angor=criza de energie). Ischemia cardiaca e determinate de 2 mecanisme: absenta O2 adus de hematii-> reducerea productiei de ATP- reducerea contractiei.Absenta glucozei aduse de sange. 48. LIZOZOMII Sunt organite nespecifice delimitate de membrane, mai numerosi in celule cu rol fagocitar. In MO au aspect granulat 1,2-1,5 microni formati dintr-o membrane si matrice lizozomala.Membrana este trilaminata, lipoproteica. In ME prezinta receptori specifici pentru atasarea matricei ce urmeaza a fi digerat. Spre exterior ramificatiile glucidice care protejeaza membrane contra actiunii litice a enzimelor matriciale. Matricea contine apa lipide, proteine structurale, acid hialuronic, aprox 50 de enzyme cu ph de actiune , acid 4-5. Enzimele pot degrada component organic: pentru proteine- proteaza, glucide-glicozidaze, lipide-lipaze, component fosfatic-fosfataze, component sulfatic-sulfataze. Sunt clasificati in : lizozomi primary- enzimele lizozomale sunt sintetizate in RE si maturate in Golgi. Lizozomii primary se formeaza pe fata matura a aparatului Golgi in prezenta unui rest de monozo-6-fosfat care joaca rol de receptor membranar. Sunt mici sferici sau ovalari cu matrice omogena. Lizozomii secundari- se formeaza prin fuzionarea lizozomilor primary cu endozomul. Sunt mari, neregulati cu matrice heterogena, au o durata de viata de saptamani. In lizozomii secundari are loc procesul de digestie sub actiunea enzimelor lizozomale. Functii: a) endocitoza macromoleculelor; b) autofagia- degradarea non-selfului; c) fagocitoza 49. ACTIVITATI FIZIOLOGICE PARTICULARE In celulele sistemului fagocitar mononuclear lizozomii digera produsii nutritive ingerati de celule. In celulele secretorii glandelor endocrine produsul de secretie in exces. In spermatozoid prin fuzionare realizeaza acrozomul. Intervin in organogeneza, ciclul sexual,

remaniere osoasa. Implicatii medicale. A) rupture membranei lizozomale. In mod normal membrane se caracterizeaza prin impermeabilitate si enzimele prin latenta. Ruperea membranei conduce la deversarea enzimelor, digestia componentelor celulare si moartea celului. Ruptura membranei poate fi de cauza mecanica in slicaza, guta, chimica in excesul de vitamina A,D,E,K, detergentii, fizica in radiatii UV si ionizata, inghetul. 1) Boli datorate unei activitati scazute a hidrolazelor : a) boli determinate genetic; b) boli dobandite in timpul vietii; 2) Albinismul. 50 Peroxizomii sunt organite intercelulare nespecifice prezente in toate celulele cu exceptia hematiei, mai numerosi in celulele organice cu rol de detoxifiere. Au fost numiti microbodies0,5-1 microni. In ME se vede membrane, matricea fin granulara, cristaloid central <Uratoxidaza>. Initial peroxizomii au aparut fie in mitocondrii degenerate care si-au pierdut functia respiratorie si au ramas cu actiunea enzimatica fie din RE. In celulele actuale peroxizomii se formeaza prin autodiviziune asemanatoare cu scizoparitatea. Participa la detoxifierea celulara. La nivelul lor se realizeaza metabolismul apei oxigenate. A) producerea apei oxigenate: RH2+O2-> (D-aminoacidoxidaza)R+H2O, R este substrat organic hidrogenat. B) este utilizat pentru a oxida alcooli, fenoli, acid formic condorm reactiei H2O2=RH2-> R2H2O. C) apa oxigenata este toxic celulara din acest motiv excesul este convertit dupa formula : 2H2O-> 2H2O+O2. La nivelul lor se realizeaza o parte din metabolismul lipidic. Oxidarea acizilor grasi cu lant lung de C pana la acetil CoA si sinteza plasmalogenilor ( 10% din lipidele membranare). Implicatii. Sindromul hepato-cerebro-renal(Zellweger) se datoreaza unui deficit de import al enzimelor peroxizomale se caracterizeaza prin hepatomegalie cu ciroza, chiste cerebrale,renale si osoase. Adreno-leucodistrofia se datoreaza scaderii activitatii peroxizomilor in ceea ce priveste degradarea acizilor grasi. Boala se datoreaza distrugerii substantei albe din creier si maduva si a medulosuprarenalei. Au fost observate variatii numerice: nr scazut in celulele tumorale cu crestere lenta, dispar in celulele tumorale cu crestere rapid, numar crescut in hepatita virala. 51. Ciclul celular. Una dintre caracteristicile fundamentale ale celulelor care alcatuiesc organismele vii este reproducerea celulara. Celulele se reproduce in cadrul unui ciclu de duplicare si divizare numit ciclu celular. Etape: a) Interfaza este etapa de crestere,maturare si pregatire pentru diviziune. Prezinta trei subfaze: G1- gol de sinteza de And. Etapa in care au loc sinteze de ADN, proteine, enzyme nucleotidice de care celula are nevoie pentru a-si dubla cantitatea de AND. S autoreplicarea semiconservativa a ADN este etapa care pregateste d.p.d.v nuclear. G2 este etapa in care se sintetizeaza factorii necesari pentru declansarea mitozei. b) Mitoza cuprinde profaza,premetafaza,metafaza,anafaza,telofaza. Puncte de restrictie: parcurgerea ciclului celular este conditionata de o cascada proteo-enzimatica realizata de 7 grupe de cicline care actioneaza in mai mult puncte de restrictie. Cele mai importante sunt : punctual G1-S si G2-M. Punctul de restrictie este un moment al carei depasire permite celulelor sa treaca in faza urmatoare. Depasirea a G1-S este conditionata de acumularea intracit a tuturor factorilor necesari in autoreplicare. Nedepasirea G1-S opreste celulele in faza G1. Asa se intampla cu neuronii in vivo. Depasirea G1-M conditionata de sinteza si acumularea factorilor necesari in mitoza. Clasificarea tipurilor de celule in functie de parcurgerea ciclului celular: celule care nu parcurc ciclul celular(musculare cardiace), celule care au un ritm rapid de parcurgere a ciclului( celule hematopoietice, epiteliul spermatogen), celule cu un ritm mediu de parcurgere a ciclului dar care atunci cand nevoile numerice ale tesutului o cer sunt capabile de a-si accelera ritmul de diviziune( hepatocitele).

52. MEMBRANA NUCLEARA Are forma pariala a reticulului rugos. SE fragmenteaza in premetafaza si se reface in telofaza. Este formata din 2 foite una exterioara si alta interioara care descriu un spatiu perinuclear sau cisterna perinucleara care comunica cu lumenul reticulului rugos. Pe fata externa adera ribozomii, pe fata interna se gaseste lamina nucleara si mase de tereocromatina. Din loc in loc cele 2 foite fuzioneaza si formaeaza porii nucleari. Porii sunt de 2 feluri: simpli a caror inchidere si deschidere este asemanatoare cu a diafragmului de la aparatul foto. Numarul lor creste in etapa de biosinteza proteica si de sinteza a acizilor nucleici. Porii complexi- porii pot fi depasiti de substanta cu greutati moleculare de pana la 20000. Se presupune ca ADN SI ARN polimeraze cu greutate moleculara de 100-200 mii. Da depasesc porul fie prin adoptarea unei conformatii alungite fie prin alungirea porului determinat de receptorii membranari. Separa procesele prezenta porilor realizeaza fluxul de informare ereditara fiind o forma particulara de RER realizeaza functiile similare acestuia. Matricea nucleara reprezinta mediul intern al nucleului in care inoata cromatina si nucleoli. Dpdv al compozitiei cuprinde o componenta stabile reprezentata de o retea fibroasa de natura proteica care mentine forma nucleului si o componenta labila reprezentata de apa, ioni, ATP si enzime de tipul nucleaze. 53. CROMATINA Clasificare In interfaza cromatina este forma relaxata, desfasurata a cromozomilor. In timpul diviziunii celulare, cromatina se reorganizeaza, se condenseaza luand aspectul characteristic cromozomilor. In functie de starea de condensare si rolul indeplinit pe parcursul interfazei, cromatina se clasifica in: EUCROMATINA care este forma relaxata active dpdv transcriptional. Predomina in nucleii celulelor tinere cu intensa activitate metabolica, numiti nuclei eucromatici. Se subclasifica in eucromatina active si eucromatina permisiva. HETEROCROMATINA este cromatina inalt condensata si inactiva dpdv transcriptional. Reprezinta 90% din cromatina nucleara. Se gaseste in cantitate crescuta in nuclei celulelor imbatranite cu activitate metabolica redusa. Se sublcasifica in: hetero.constitutiva care este condensate in permanent ape parcursul interfazei. In mitoza intra in alcatuirea celor 22 de perechi de cromozomi autozomi si se localizeaza in jurul centomerilor si la telomere. Hetero.facultativa este condensate pe perioada interfazei, numai in anumite tipuri celulare sip e perioade restranse ale dezvoltarii celulare. 55. BARR Formatiunea descrisa de Barr si Bertram face parte din heterocromatina facultative si poarta denumirea de cromatina sexuala sau corpuscul Barr. Cromatina sexuala este prezenta in 20% din celulele sexului feminine si in mod normal lipseste la sexul masculin. Ea reprezinta o heterocromatinizare interfazica a unuia din cromozomii X care devine inactive dpdv genetiv; inactivarea se produce in a 14-15 zi de la fecundatie la embrionul de sex feminin. Cromatina Barr se poate pune in evidenta in celulele mucoasei bucale unde apare de forma lenticulara, atasata de membrane interna a nucleului, in neuroni unde este atasata nucleolului si in polimorfonuclearele neutrofile, unde are forma unui bat de toba atasat de unul dintre lobii nucleului. Evidentierea corpusculului Barr este utilizata in orientarea diagnosticului anomalilor cromozimiale numerica gonozomale de tip Turner, triploX, Klinefelter (45,X0) (47,XXX) (47,XXY)

56.NUCLEOLUL Este un organit nuclear present in toate celulele eucariote cu exceptia primelor blastomere care nu realizeaza biosinteza proteica, deoarece functiile vitale le sunt asigurate de proteinele vitelusului formativ asigurat de ovocit. Este present pe intreaga perioada a interfazei. Se fragmenteaza pana la disparitie in premetafaza si se reface in telofaza ca si component al nucleului celulelor fiice. In MO are forma granulara, sunt in numar de 1-2, e localizata central in nucleu, volumul este 1/3 din volumul nuclear. Se coloreaza intens bazofil. In ME nu prezinta membrane proprie.Sunt descrise 4 componente ( ULTRASTRUCTURA): centru fibrilar, componenta fibrilara densa formata din ADN cromozomial care joaca rol de organizator nucleolar, componenta amorfa. Intervine in biogeneza ribozom=> influenteaza functiile vitale ale celulelor deoarece s-a demonstrate ca prin distrugerea nucleolului cu raze laser, celula moare. Factori care inhiba activitatea nucleolilor: -fizici : la t>40 grade, radiatiile x, UV. chimici -> actinomicina D. biologici- unele toxine microbiene. Substane stimulatoare: pilocarpina, phitohemaglutinina, infectii virale cu adenovirusuri.. 57. AUTOREPLICAREA ADN are loc in faza S a ciclului celular. O etapa de pregatire a diviziunii, dpdv nuclear. Mecanismul autoreplicarii. Initierea sintezei are loc intr-un punct specific din molecula de ADN numit origine care va conduce la sinteza unui replicon. Originea replicarii este reprezentata de o secventa specifica de nucleotide numita secventa de replicare autonoma sau ARS. Sinteza incepe prin separarea catenelor de ADN parenta si formarea furcii de replicare numita astfel datorita formei in Y. replicarea in directia 5-3. catena 5-3 se sintetizeaza continuu-> catena prioritara. Catena 3-5 se sintetizeaza discontinuu si e numita catena tardiva. In acest caz ADN trebuie sa sintetizeze fragmente tot in directia 5-3 numite fragmente Okazaki. Ulterior fragmentele sunt legate de And ligaza. Aparatul autoreplicarii. Enzimele si proteinele implicate in replicare formeaza replizomul care se asambleaza la nivelul furcii de replicare numai in momentul initierii sintezei ADN. 1) Primozomul e un complec enzymatic care se deplaseaza de-a lungul furcii, separa cele doua lanturi si ataseaza primerii de ARN pentru sinteza fragmentelor Okazaku ale catenei tardive. E format din ADN helicazele si ADN primaza. 2) ADN plimerazele sunt enzyme cu rol in sinteza noilor catene pe catenele parentale. DUpa ce au avut loc sinteza fragmentelor Okazaku, ADN polimeraza digera primerii de ARN si ii inlocuieste cu dezoxinucleotide complementare. ADN polimeraza are si rol de a corecta erorile mecanismului replicarii care pot apare in molecula de ADN prin introducerea unei baze necomplementare. 3) ADN ligaza uneste fragmentele si realizeaza continuitatea catenei tardive. 4) Proteinele SSB leaga And monocatenar, stabilizeaza furca si impiedica refacerea structurii dublucatenare. 58. TRANSCRIPTIA ARN este etapa in care informatia genetica copiata pe molecule capabile sa depaseasca membrana nucleara. Are loc in nucleu. Aparatul transcriptiei este realizat de enzime specifice numite ARN-polimeraze: ARN polimeraza 1 se gaseste in nucleol si catalizeaza sinteza ARNr, ARN-polimeraza 2 se gaseste in nucleol si participa la sinteza ARNm, ARN-polimeraza 3 se gaseste in nucleu si sintetizeaza ARNt si unitatile ribozomale auxiliare, proteine reglatoare si o serie de elemente de control ale transcriptiei care se gasesc in structura ADN. ETAPE. Etapa de initiere presupune recunoasterea de catre ARNpolimeraza a genei care trebuie transcrisa, a locului din care incepe copierea informatiilor numit promotor. Secventa de recunoastere a promotor-> TATA-box. Legarea ARN polimeraza la promotor duce la desfacerea dublului helix de ADN. Etapa de elongatie- ARN polimeraza inainteaza spre helixul de ADN si expune succesiv alte baze pentru citire:

extinderea lantului. Etapa de terminare- sinteza ARN se opreste atunci cand ARN polimeraza intalneste o secventa stop. Ea se detaseaza de pe AND si elibereaza ARN transcrisa. Metabolismul posttranscriptional-ARN transcris primar are o lungime de 50000 nucleotide. Inainte de a trece in citoplasma sufera modificari: la capatul 5 ataseaza un nucleotide cu rol in initierea biosintezei proteice. 3 ataseaza o secventa poli-A. Elimina informatia care nu este necesara pentru biosinteza proteica prin mecanismul de splicing. Inhibitorii sintetizati de ARN actioneaza prin legarea de ADN si modifica structura acestuia si inhibitia ARN polimeraza-rifampicina. 59. TRANSLATIA Sinteza proteinelor are loc in citoplasma la nivelul poliribozomilor cu respectarea urmatoarelor reguli: concentratia intracitoplasmatica a ionilor de Mg trebuie sa atinga pragul de 10 la puterea -3, -ARNm este citit in directia 5->3, sinteza se desfasoara intotdeauna de la capatul amino spre cel carboxil al lantului polipeptidic. natura lantului sintetizat este determinata de ARNm. ETAPE. 1) Etapa de initiere reprezinta formarea complexului de initiere. Subunitatile ribozomale prezinta trei situsuri specifice situsul P, situsul A, situsul E. Atasarea subunitatii mici ribozomale cu situsul P la nivelul codonului initiator AUG. Aminoacil-ARNt pentru mentionina cupleaza cu anticodonul sau pe situsul P. Atasarea subunitatii mari si finalizarea complexului de initiere. Etapa necesita consumul unei molecule de GTP. 2) Etapa de elongare : -al 2lea ARNt cupleaza pentru situsul A, are loc formarea legaturii peptidice catalizata de peptidil transferaza- deplasarea ARNm spre capatul 5 . Etapa se realizeaza cu consumul unei molecule de GTP pentru fiecare aminoacil atasat. 3) Faza de terminare are loc atunci cand pe situsul A ajunge un codon pentru care in citoplasma nu exista ARnt cu anticodon careps. Acesta se numeste codon STOP-UAA,UAG,UGA. Lantul polipepdidicic se detaseaza de cele doua subunitati si se separa de ARNm. Implicatii. Inhibitorii sintezei de ARN sunt : cei care actioneaza exclusive la Pk: streptomicina produce citirea gresita a ARNm, tetraciclina- blocheaza legarea peptidiltransferazei, eritromicina, rifampicina. Care actioneaza la PK si EK: puromicina determina terminarea premature a lantului polipeptidic. Care actioneaza exclusive la EK: ciclohexamida blocheaza reactia de translocare pe ribozomi, anizomicina inhiba actiunea peptidiltransferazei. 60. MITOZA este mecanismul care asigura transmiterea si conservarea informatiei genetice stocata in ADN-ul celular; este mecanismul prin care se realizeaza distribuirea dublei informatii genetice la cele doua celule fiice. Tipuri de mitoza. HOMOTIPICA= celulele fiice sunt identice cu celula mama si sunt identice intre ele. HETEROTIPICA= celulele fiice nu sunt identice intre ele. HOMOHETEROTIPIC=o celula este identica cu celula mama si una nu. DE DIFERENTIERE=celulele fiice sunt mai putin differentiate decat celulele mama. Aspecte morfologice : 1) PROFAZA : a) Modificari citoplasmatice- separarea celor 2 centrioli si miscarea progresiva spre polii celulei. prin polimerizarea tubulinei au loc dublarea fiecarui centriol, polimer fibrelor asteriene, polimer fibrelor fusoriale. b) modificari nucleare- inceperea spiralizarii cromatinei cu formare de cromozomi subitiri lungi asemeni unor spire. membrane nucleara se pastreaza. 2) PROMETAFAZA- membrane nucleara se fragmenteaza progresiv pana la disparitie. Incepe fragmentarea nucleolilor, fragmente numite organizatori nucleolari fiind antrenate in spiralizarea cromozomilor care apartin perechilor 13,14,15,21,22 cromozomii continua sa se spiralizeze sis a se individualizeze. fusul de diviziune contine din ce in ce mai multi microtubule. 3) METAFAZA- fusul este complet format din microtubule polari, chinetocorieni, liberi. cromozomii ating gradul maxim de spiralizare, sunt dispusi la nivelul placii ecuatoriale. 4) ANAFAZA- clivajul longitudinal al

cromozomilor. devin unicromatidieni si migreaza spre polii fusului. Migrarea este determinate de scrutarea progresiva a microtubulilor alungirea fusului de diviziune. 5) TELOFAZA. Modificari citoplasmatice- fusul de diviziune se depolimerizeaza pana la disparitia celulei polimerizarea inelului contractil care va realiza citodiereza. Modificari nucleare cromozomii se despiralizeaza progresiv, nucelolii se reformeaza pe baza organizatorilor nucelolari. membrane nucleara se reformeaza prin reorganizarea RER. 61. DETERMINISMUL MITOZEI 1) Factori stimulatori : a) factori proprii celulari raportul nucleo-citoplasmatic. Nucleul devine incapabil de a controla un volum de citoplasma mult crescut, motiv pentru care celula este obligata sa intre in diviziune. semnale citoplasmatice stimuleaza replicarea ADN. b) factori extracelulari endogeni: hormone tiroidieni, sexuali, hipofizari. exogeni: temperature,fitohemaglutinina, concavalina. 2) Factori inhibitori. a) orologiul biologic poate limita puterea de diviziune a celulelor care de altfel nu este nelimitata in timp. Celulele se divid de un numar limitat de ori, determinat genetic, apoi mor. Aceste celule pastreaza in memoria lor numarul de diviziuni pe care l-au efectuat deja. Experientele effectuate de HAYFLICK: a utilizat fibrocite, celule care se divid de 50 ori, apoi mor. b) inhibarea replicarii, c) inhibarea transcriptiei, d) inhibarea polimerizarii aparatului mitotic. 62. MORFOLOGIA CROMOZOMILOR METAFAZICI. Cromatidele sunt doua subunitati longitudinale identice ca marime si forma, fiacre continand cate o macromolecula de ADN. Telomerele sunt extremitatile rotunjite ale cromatidelor care au rol in mentinerea structurii cromozomilor respective a individualitatii lor. Centromerul reprezinta locul de unire a celor doua cromatide surori la nivelul constrictiei primare. Centrometrul reprezinta unul din markerii caracteristici care permite descrierea tipurilor morfologice de cromozomi. La nivelul centromerului a fost descrisa o structura rotunda numita cinetocor prin care cromozomul se leaga de fibrele fusului mitotic. Centromerul imparte cromatidele in 2 brate, notate cu p(cel scurt), q (lung). S-au descries trei tipuri de cromozomi: metacentrici, centromerul este situate in regiunea mediana sip=q. submetacentrici, centromerul este situate submedian si p<q. acrocentrici, centromerul e situate in regiunea terminala si bratele sunt inegale p<<q. Constrictiile secundare sunt elemente morfologice prezente numai la anumite perechi de cromozomi umani avand localizare fie terminala fie proximala. Satelitii sunt localizati la nivelul portiunii distale a bratului scurt la cromozomii acrocentrici, au forma rotunda sau ovalara. Pe baza lungimii cromozomului, a pozitiei centromerului, a existentei satelitilor si constrictiilor secundare, a modelului de benzi, cele 23 de perechi de cromozomi se clasifica in 7 grupe notate de la A la G. Grupa A cuprinde perechile 1-3, B 4-5, C -6-12, D-13-15, E-1618, F-19-20, G-21-22. 63. MEIOZA reprezinta un mechanism particular de diviziune celulara care porneste de la o celula mama dipoida si conduce la formarea a 4 celule haploide numite gameti. Importanta meiozei. Mentine constant numarul de cromozomi pentru fiecare specie din cadrul regnului. (Anafaza 1). Asigura variabilitatea in cadrul speciei( Anafaza 1). Etape si aspecte morfologice. 1) Meioza 1(reductionala) a)profaza 1- leptoten-> cromatina se spiralizeaza si formeaza cromozomi subitiri lungi care raman atasati de membrane nucleara prin intermediul talomerelor. zigoten-> cromozomi omologi se recunosc se aseaza fata in fata, din loc in loc adera intim formand chiasme sau complexe sinaptinemale. pachiten-> la nivelul chiasmelor are loc transferal uncrucisat de informatie genetica crossing over, transferal este mediat de o

formatiune de natura proteica numit modul de recombinare . diploten-> are loc o respingere electrostatica a cromozomilor, ei ramanand atrasi doar la nivelul chiasmelor. diachinezis-> separarea cromozomilor omologi. b) metafaza 1 fusul este complet format din microtubuli polari, chinetocorieni, liberi. cromozomii ating gradul maxim de spiralizare, sunt dispusi la nivelul placii ecuatoriale. c) Anafaza 1 ( cromozomii raman bicromatidieni si migreaza cate 23 la fiecare pol) d) Telofaza 1 modificari citoplasmatice- fusul de diviziune se depolimerizeaza pana la disparitia celulelor polimerizarea inelului contractil care va realiza citodiereza. Modificari nucleare- cromozomii se despiralizeaza progresiv, -nucleolii se reformeaza pe baza organizatorilor nucleolari, membrana nucleara se reformeaza prin reorganizarea RER. Intre meioza I si II poate exista interfaza, dar ea nu prezinta faza S. MEIOZA 2 : profaza II, metafaza II, anafaza II, telofaza II sunt similare cu cele din meioza dat pentru 23 de cromozomi. 64. OVOGENEZA 1)Faza de multiplicare. Dupa ce au migrat si s-au localizat la nivelul ovarelor, ovogoniile incep sa se multiplice printr-o serie de mitoze equationale. 2) Faza de creste si premeioza. Faza de crestere se intinde pe o perioada indelungata cu incepere din viata fetala. Ea debuteaza intre a 4-a si a 7-a luna de viata intrauterina. Incepand de la pubertate si pana la menopauza grupuri succesive de ovocite de ordin 1 intra intr-un ciclu sexual de 28 de zile pe parcursul caruia isi completeaza cresterea si ating maturitatea. Ovocitele de ordin 1 sunt celule diploide. La inceputul fazei de crestere ele intra in faza de premeioza adica in profaza 1 meiotica pe care o parcurg pana la diploten unde raman blocate. 3) Faza de maturare consta in continuarea meiozei, deci parcurgerea fazelor ulterioare diplotenului. a) prima diviziune meiotica da nastere la doua celule haploide diferite dpdv morfologic: o celula de talie mare ovocitul de ordin 2 si o celula mica primul globular polar. La specia umana la sfarsitul primei diviziuni meiotice are loc ponta ovulara sau ovulatia, reprezentata de expulzia ovocitului de ordin 2 si captarea sa de pavilionul oviductului. b) a 2-a diviziune meiotica. Imediat dupa ce a fost captat de catre trompa uterina, ovocitul de ordin 2 intra in a 2-a diviziune meiotica pe care o parcurge pana in metafaza unde ramane blocat. Continuarea si finalizarea celei de-a 2-a diviziuni meiotice are loc numai in cazul in care ovocitul de ordin 2 este activat de catre spermatozoid. Ovicitul 2 da nastere la 2 celule haploide : o celula mare care va permite amfimixia-ovotida si un al 2-lea globul polar destinat degenerarii. 4) Foliculii ovarieni: foliculii primordiali sau primari, foliculi secundari, foliculi tertiari sau cavitari, filicul matur, ponta ovulara. 65. SPERMATOGENEZA 1. Faza de multiplicare . Spermatogeneza se desfasoara in tubii seminiferi testiculari. Multiplicarea spermatogoniilor localizate pe membrana bazala a tubilor este un proces continuu. Ea incepe in perioada fetala, devine foarte activa la pubertate si continua pana la senescenta. Pe masura ce se inmultesc celulele sunt impinse spre lumenul tubului seminifer. Unele dintre ele isi inceteaza multiplicarea si se angajeaza intr-un proces de crestere; acestea poarta numele de spermatocite de ordin 1. Faza de crestere are o durata scurta. 2. Faza de maturare se deruleaza incepand de la pubertate si consta in realizarea meiozei si a spermiogenezei.a) Meioza. Spematocitele de ordin 1 reprezinta celulele de la care debuteaza meioza. Dupa prima diviziune meiotica fiecare spermatocit de ordin 1 va da nastere la 2 spermatocite de ordin 2. Cea de-a 2-a diviziune meiotica se produce rapid si fiecare spermatocit de ordin 2 da nastere la cate 2 spermatide. b) spermiogeneza dureaza la specia umana 23 de zile. Spermatida este o celula de aspect poligonal si nucleu veziculos. In citoplasma sunt prezente multiple organite : aparatul Gogli, controzom, mitocondrii. Pe masura ce corpul celulei se alungeste citoplasma in exces se desprinde sub forma unui corp rezidual care este fagocitat de catre celulele Sertoli. Factori care afecteaza spermatogeneza: temperatura, lumina, starea de nutritie, expunerea la radiatii ionizante. In conditii

experimentale favorabile, spermatozoizii pot supravietui 2-8 zile, isi pasteaza puterea fecundata 4-5 zile si mobilitatea timp de 8 zile. In vitro pot fi conservati prin congelare in azot lichid la -196 grade timp de luni sau chiar ani. 66. DIFERENTIEREA CELULARA. Organismul uman e alcatuit din aproximativ 200 tipuri de celule diferite dpdv morfologic si functional. Diferentierea e universala in lumea vie si e considerata fenomenul cheie al formarii individului. Mecanismul presupune pe de o parte dezvoltarea unor structuri specifice care se perfectioneaza treptat si pe de alta parte pierderea posibilitatii de dezvoltare in alte directii. Procesul e implicat si spre reproducerea, cresterea si dezvoltarea, repararea tesuturilor, evolutia speciilor si adaptarea la mediu. Diferentierea nu e limitata in timp incepe odata cu conceptia si contia pana la moarte. Mecanismele diferentierii : debut in momentul fertilizarii oului. Zigotul si primele blastornere pot da nastere la orice tip celular deoarece au toate genele active. Ele se numesc celule pluripotenete. Celulele embrionului tridermic pot da nastere la un numar mare de tipuri celulare- celule pluripotente. Ex ECTODERM-EPIDERm cu celule cornoase si glandulare- sistem nervos si organizarile senzoriale epiteliu cavitate bucala si anala. Mazoderm- organe genitale,sistem osos, sistem muscular,cardiovascular. ENDODERM-tubul digestiv,ficat,pancreas,ap respirator. In organismul adult nu mai exista celule pluripotente, dar fiecare tesut si organ exista celule stern, incomplet diferentiate. Tipuri de inductori: 1) DPDV biochimic inductorii alcatuiesc o categorie heterogena de factori. Ei pot fi factori de mediu, extracelulari, celulele care se reunesc intre ele vin in contact, stabilesc jonctiuni prin intermediul carora comunica, produsi de secretie ai celulelor. 2) In ceea ce priveste locul de actiune deosebim : inductori ce actioneaza local, in interioriul celulei sau asupra celulelor jonctionate cu aceasta si inductori ce actioneaza la distanta de locul unde au fost produsi. 67. CARACTERE GENERALE ALE CELULELOR DIFERENTIATE 1. FUNCTIA SPECIFICA. Rezultatul functional al diferentierii il constituie aparitia unor functii specifice fiecarui tip celular constituit. Apar astfel celule strict specializate functional si in acelasi timp cooperante. 2. FORMA SI STRUCTURA SPECIFICA. Celulele specializate au forma si structura caracteristica, adaptate functiei pe care o indeplinesc. Astfel hematia are o forma biconcava pentru a putea inmagazina o cantitate optima de hemoglobina. 3. COMPOZITIA CHIMICA SPECIFICA. Compozitia chimica a celulelor difera de la un tip celular la altul. Diferentierea este astfel insotita de acumularea unor proteine specifice sau de instalarea unei activitati enzimatice specifice. 4. ADEZIVITATEA DE SUBSTRAT 5.JONCTIUNEA. Solidarizarea celulelor intre ele in cadrul unui tesut se realizeaza prin intermediul jonctiunilor intercelulare. 6.INHIBITIA CAPACITATII DE DIVIZIUNE Cu cat gradul de diferentiere este mai avansat cu atat capacitatea de diviziune este mai scazuta. Din acest punct de vedere celulele se clasifica in celule inalt specializate care nu se divid, celulele diferentiate; divizibile, celulele tinere incomplet diferentiate. 7. INHIBITIA DE CONTACT

Caractere gerenarale ale celulelor nediferentiate: 1) Lipsa functiei specifice. Celulele nediferentiate au o singura functie si anume aceea de a da nastere unor celule specializate in urma unor determinari succesive. 2) Lipsa unei structuri si forme specifice. 3)Lipsa compozitiei chimice specifice. 4)Adezivitatea de substrat. 5) Jonctiunea. Celulele nediferentiate stabilesc intre ele jonctiuni de tip GAP. 6) Capacitate de diviziune crescuta. Fata de celulele difetentiate celulele nediferentiate au un indice mitotic mai mare. 7) Inhibitia de contact. Celulele nediferentiate poseda capacitatea de migrare si inhibitie de contact. 68. CARACTERE GENERALE ALE CELULELOR IN DIFERITE ETAPE DE VIATA. 1. Stadiul de celula tanara- se caracterizeaza printr-o forma rotund-ovalara, ultrastructura relativ simpla, nucleu mare, euromatic,citoplasma bazofila datorita numarului mare de ribozomi. 2.Stadiul de celula adulta-celula prezinta morfologie, strctura,ultrastructua si functie caracteristica tipului celular din care face parte. 3.Stadiul de imbatranire- scade volumul celular, scade ritmul mitotic, modificare nucleare de tip picnoza(retractare,condensare), carioliza si cariorexis(fragmentarea nucleului), modificari citoplasmatice ce constau in scaderea bazifiliei, acumulare de pigmenti si vacuolizari. 4.Stadiul de agonie se caracterizeaza prin modificari nucleare de tip cariorexis, carioliza, modificari ale organitelor citoplasmatice: dezorganizarea RE, eliberare de fosfolipide cu formare de figuri mielinice, incetinirea curentilor citoplasmatici pana la fluidificare sau gelifiere citoplasmatica, incetinirea miscarilor prin pseudopode si migrarea acestora. 5.Moartea celulara este un proces instantaneu. Modificarile postmortem se caracterizeaza prin: retractia pseudopodelor, celula captand o forma rotunda, colorarea difuza a nucleului si citoplasmei cu coloranti vitali, balonizarea mitocondriilor, dezorganizarea RE, modificari nucleare: cariorexis si carioliza. 69. IPOTEZE SI TEORII CU PRIVIRE LA IMBATRANIREA SI MOARTEA CELULARA. a) Ipoteza cresterii frecventei erorilor genetice in sinteza de proteine. Durata de viata a macromoleculelor proteice poate fi determinata cu exactitate. Ipoteza sustine ca alterarea sistemelor enzimatice afecteaza fenomenele anabolice si catabolice. Alterarea echilibrului anabolism/catabolism determina moartea celulei. b) Teoria acumularii radicalilor liberi sustine ca acumularea intracelulara a radicalilor liberi actioneaza asupra structurilor lipoproteice membranare, determinand modificari antigenice ale suprafetelor celulare c) Ipoteza existentei unor motatii somatice. Modificarile structurale suferite in timp la nivel cromozomial determina aparitia unor mutatii somatice care dau nastere la celule neviabile sau la celule cu structura si functia deosebita de cea normala

d)Ipoteza scaderii eficientei sitemului imun de supraveghere. Acumularea unor substante rezultate din procesul de imbatranire in celulele sistemului imun de supraveghere a self-ului, duce la pierderea capacitatii de recunoastere si eliminare a clonelor celulare. Multiplicarea acestor clone in tesuturi determina imbatranirea celulara. e) Teoria mortii programate a celulelor sustine ca fiecare tip de celula are inscris in programul genetic o anumita durata de viata dupa care celula moare. 70.BIOLOGIA CELULARA A APOPTOZEI. Modificarile morfologie care caracterizeaza diagnosticul mortii celulare considerata apoptotica, au inceput sa fie definite inca din 1972 de catre Kerr et all. In asteptarea altor metode de diagnostic interpretarea criteriilor morfologice oferite de ME reprezinta la ora actuala cel mai sigur mijloc de diagnostic.a)Criterii de diagnostic: 1)Modificari nucleare reprezinta prima dovada clara a instalarii apoptozei. Are loc condensarea cromatiniana care se deruleaza progresiv pana la scindarea in mase net delimitate atasate foitei interne a anvelopei nucleare. Masele cromatiniene prezinte contururi relativ netede, sunt electronodense omogene sau fin granulare. 2)Citoplasma condenseaza iar pe suprafata celulei apar protuberante de diferite dimensiuni. Condensarea citoplasmatica care insoteste apoptoza este evidenta in tesuturi unde celulele apoptotice dense se disting clar de celulele vecine, neafectate. 3)Corpii apoptotici contin de regula un fragment nuclear cu cromatina localizata in semicercuri periferice bine delimitate si o zona de citoplasma condensata, cu organite bine conservate. Numarul structural si dimensiunea corpilor apoptotici depind de tipul si dimensiunea celulara. 4) Degradarea corpilor apoptotici in tesuturi cea mai mare parte dintre vecine. Endocitoza si digestia se desfasoara conform etapelor clasice sub actiunea enzimelor lizozomale ale celulelor ingeratoare. 5)Corpii apoptotici care nu sunt fagocitati sufera modificari degenerative asemanatoare cu cele din necroza. b)diagonosticul diferential cu necroza se realizeaza cu usurinta prin analiza a 2 parametri: modificari ultrastructurale si modificari suprastructurale. 71.MECANISE MOLECULARE IMPLICATE IN APOPTOZA. Caile biochimice de realizare a mecanismului apoptozei exista in mod constitutiv in toate celulele. Apoptoza se produce fie prin manifestarea factorilor declansatori fie prin reprimarea celor inhibitori. Din acest punct de vedere sunt 3 cai de realizare a mortii celulare: calea inductiei, reprezentata de sinteza unor noi proteine; calea eliberarii care semnifica inducerea apoptozei prin inhibarea sintezei proteice; calea transductiei in care inducerea apoptozei este mediata. A)Fosforilarea proteinelor. Au fost studiat mai multe tipuri de fosforilare care pot participa la derularea etapelor apoptozei sau o pot bloca. Au fost descrise si mai multe posibile roluri ale fosforilarii: in cursul unor infectii virale care determina aparitia unor lanturi anormale, are

loc acvivarea unei protein-kinaze ce poate fi amplificata de interferon=>mecanism de protectie. Activarea unor enzime ca protein-kinaza dependenta de ADN reprezinta o modalitate de a semnala aparitia unor leziuni ale materialului genetic. B) Metabolismul energetic. Apoptoza reprezinta un proces energodependent precis controlat. Diminuarea cantitatii de ATP exportate dinspre matricea mitocondriala catre citosol reprezinta una dintre caracteristicile mortii celulare. C) Ionii de Ca. Activarea canalelor ionice de clor dependente de concentratia de calciu se presupune ca ar permite un eflux accelerat de clor, ceea ce va determina pierderea de apa din sectorul intracelular. Acest lucru va duce la condensarea citosolului. D) Radicalii liberi. Stresul oxidativ a fost examinat ca un alt potential mecanism de modulare a unor procese celulare asociate apoptozei. S-a demonstrat ca in procesul de apoptoza are loc eliberarea unor radicali liberi concomitent cu scaderea marcata a antioxidantilor intracelulari. UMF "Victor Babes" Timisoara Cladiri Istoric Structura UMFT MD, TD, AD ORARE MD SEM II Anul 1 Anatomie si embriologie Biofizica Biologie celulara si moleculara Chimie Curs practic de prim ajutor Fiziologie Fiziologia aparatului cardiovascular Histologie si citologie Histologie orala Informatica medicala si biostatistica Morfologia functionala a ADM Stiinte comportamentale Biochimie Anatomie si embriologie Biochimie Anul 2 Anatomie clinica si topografica Anatomie patologica Educatie pt. promovarea sanatatii Diagnostic oro-dentar si ergonomie Examinarea si evaluarea cavitatii bucale Examinarea si evaluarea clinica extraorala Fisa pacientului Genetica Igiena Imunologie Microbiologie Tehnologia protezelor dentare

Anul 3 Medicina Interna Ocluzologie Intra in COMUNITATE ADMITERE MEDICINA 2010 DICTIONAR DENTAR FORUM GHIDUL BOBOCULUI UMF-ist CHAT ONLINE Politica de confidentialitate

Articole publicate in ANUL I Anatomie (57 Articles) Biologie celulara si moleculara (4 Articles) Biofizica (2 Articles) Chimie (3 Articles) Histologie si citologie (13 Articles) Fiziologie (1 Article) Stiinte comportamentale (10 Articles) Biochimie (2 Articles) Fiziologia aparatului cardiovascular (5 Articles) Histologie orala (6 Articles) Articole publicate in ANUL II Anatomie clinica si topografica (17 Articles) Ergonomie (3 Articles) Anatomie patologica (18 Articles) Igiena (3 Articles) Imunologie (2 Articles) Top Developed by CloudAccess.net Copyright 2011 Medicina Dentara. All Rights Reserved. Designed by CloudAccess.net.