UNIVERSITATEA CONSTANTIN BRANCUSI TG.

JIU

FACULTATEA DE STIINTE MEDICALE SI COMPORTAMENTALE

BERCA ALEXANDRA (RICHTER)

ELEMENTELE FIGURATE ALE SANGELUI

AN UNIVERSITAR : 2020 – 2021

MOASE 1 GRUPA 511

1
 In plasma se gasesc in suspensie elemente figurate:eritrocite(hematii)leucocite
si trombocite(plachete sangvine).
1. Eritrocitele sunt celule anucleate avand profil,forma unui disc biconcave,cu
diamnetrul de 7,2µ-7,5µ,ce asigura o foarte mare suprafata pentru volumul lor,favorizand
schimburile gazoase.Numarul eritrocitelor in sangele circulant al adultului este de aprximativ
5milioane/mm3,la barbat si 4,5 milioamne /mm3 la femeie, iar suprafata total a eritrocitelor
circulante este de aproximativ 3000 m2,de 1500 de ori mai mare decat intreaga suprafata a
corpului.In eritrocite se gaseste hemoglobina(Hb) care are roluri multiple,cele mai importante
fiind cele de transport de oxigen si de participant la transportul dioxidului de carbon.
Legarea oxigenului se face de catre fierul moleculei de Hb sub forma unei
combinatii labile denumita oxihemoglobina.De asemenea Hb transporta dioxidul de carbon
sub forma compusilor carbonilici,constituiti prin combinarea dioxidului de carbon cu
gruparile aminice ale globinei din molecula de Hb.Hb formeza cu agentii
oxidantii(nitrite,cloruri,etc)sau cu unele droguri methemoglobina,compus in care Fe cu +2 se
transforma in Fe cu +3 si nu mai reactioneza cu oxigenul.
Formarea eritrocitelor(a globulelor rosii)se realizeaza printr-un proces cunoscut
sub numele de eritropoieza care are loc la adult in maduva hematopoietica din oase,in special
din oasele late.Reglarea eritropoezei este controlata de un hormon numit,eritropoietina
produs de catre rinichi.
Durata medie de viata a hematiilor in circulatie este de 120 de zile,dupa care
hematiile imbatranite sunt distruse in splina,ficat,maduva osoasa,ganglioni limfatici prin
hemoliza. Cresterea temporara a numarului eritrocitelor circulante(efort fizic,post
prandial,durere)este rezultatul mobilizarii sangelui mai bogat in hematii de depozite(splina
,ficat).Cresterile stabile ale numarului eritrocitelor circulante-poliglobulii-sunt prezente la cei
care locuiesc la mari altitudini si la cei la care este alterat aportul de oxigen,la nivel
celular.Scaderea numarului eritrocitelor circulante detremina anemia care este consecinta
unui dezechilibru dintre eritropoieza si hemoliza,fie prin diminuarea eritropoiezei(carenta de
fier,proteine vitamine)fie prin intensificarea hemolizei(infectii,stari toxice mecanisme
imune).

2. Leucocitele sunt celule nucleate ,mobile, cu roluri deosebit de importante in

procesele de aparare contra agentilor patogeni biologici prin fagocitoza si
pinocitoza,producere de anticorpi si distrugerea toxinelor de origine microbiana.Numarul
leucocitelor din sangele circulant variaza intre 4000-8000/mm2 si reprezinta elemente in
tranzit de la organele leucoformatoare la diferite tesuturi.Pe baza originii ,formarii structurii si
rolurilor lor fiziologice leucocitele sunt de mai multe feluri:
-polinucleare-care pot fi: - neutrofile
- acidofile
-bazofile
-mononucleare-care pot fi:- limfocite
monocite

Neutrofilele(polimorfonuclerare neutrofile PMN)produse in maduva osoasa,

avand forma variabila deoarece emit permanent pseudopode,prezinta in citoplasma granulatii
mici cu afinitate pentru colorantii neutri si cu continut enzimatic complex.Durata vietii PMN
in cicrculatie este de cateva ore, dupa care cele mai multe strabat endoteliul capilar prin
2
procesul de diapedeza si ajung in spatiile interstitiale.Neutrofilele au mare sensibilitate fata de
prezenta bacteriilor in organism,patrunderea si inmultirea acestora intr-un tesut fiind urmata
atat de cresterea numarului PNM din sange cat si de acumularea lor in tesutul infectat,unde
sunt atrase de modificarile provocate de bacterii si de produsii lor metabolici(toxine).
Acidofilele(eozinofilele) sunt asemanatoare ca morfologie cu PMN,dar au in
citoplasma granulatii mai mari care se coloreaza intens cu eozina.Aceste granulatii contin un
numar mare de enzime.Numarul eozinofilelor din sange creste in boli parazitare si alergice.
Bazofilele sunt asemanatoare structural cu PMN,dar au in citoplsama un numar
mic de granulatii mari,care se coloreza intens cu coloranti bazici.Aceste granulatii cantin,pe
langa numeroase enzime,heparina si histamine(substante vasodilatoare).Ele cresc in stadii
tardive ale inflamtiilor.
Limfocitele au origini in diferite tesuturi(ganglioni
limfatici,splina,amigdale,maduva rosie mosoasa etc.).Durata medie de viata a limfocitelor
variaza de la cateva ore la cativa ani.Cea mai mare parte a limfocitelor intra in sange prin
vasele limfatice.O mica parte se pierde in lumenul intestinal si in plamani,altele sunt
fagocitate,iar cele mai multe,dupa ce vin in contact cu antigene specifice,prolifereza intens si
unele din ele se transforma in celule producatoare de anticorpi,raspandite in tesuturile
organismului.
Cresteri ale numarului limfocitelor circulante sunt prezente in unele,infectii
acute,in boli infectioase dupa stadiul initial,in infectii cornice.

Monocitele sunt celule mari ,cu granulatii foarte fine.

Produse in maduva osoasa si in organe limfopoietice,raman in circulatie doar
aproximativ 24 de ore,dupa care migreaza in tesuturi se transforma in macrofage si
fagociteaza intens bacterii ca si resturi celulare mai mari.

3. Trombocitele-cele mai mici elemnete figurate,avand

Diametrul de 2-4µ,sunt lipsite de nucleu si au in citoplasma granulatii
mici.Formate in maduva hematogena prin fragmentarea unor celule numite
megacariocite,trombocitele se gaesc in sange in numar de 300.000/mm3 si au
o supravietuire de aproximativ o saptamana,dupa care sunt distruse in special de catre
splina.Trombocitele au importanta fiziologica mare,prin proprietatea lor de a adera la
drite suprafete rugoase si,in primul rand,la endoteliile vasculare lezate.

4. Sinteza hemoglobinei. Incepe in proeritroblast, unde continua cateva zile, dupa

care celulele parasesc maduva si trec in circulatia sangvina. Treptele principale ale formarii
hemoglobinei sunt prezentate in fig. nr. 4.10.

3
Principalele etape ale formarii hemoglobinei sunt: (a) sinteza hemului care are un atom de
fier; (b) hemul se combina cu un lant polipeptidic lung, denumit globina, formand o
subunitate a Hb care este lantul de hemoglobina (redat in fig. nr. 4.11.), cu greutate
moleculara de 16.000; (c) se leaga 4 lanturi intre ele formand o molecula mare de
hemoglobina.

Fig. nr. 4.10. –

Formarea hemoglobinei

Deoarece fiecare molecula de Hb are 4 atomi de fier,

care pot lega fiecare o molecula de O 2, rezulta ca o molecula
de Hb poate transporta 4 molecule de O2 (8 atomi).

Cea mai importanta proprietate a Hb este capacitatea sa

de a se combina slab si reversibil cu oxigenul. Se combina cu oxigenul in plamani, pe care il
elibereaza (sub forma moleculara, nu atomica) in capilarele tisulare, unde presiunea partiala
a oxigenului (pO2) este mai mica decat in plamani.

Metabolismul fierului. In organism exista aproximativ 4 g fier, din care 65 % intra in

Hb, 4 % in mioglobina, 1 % in alti compusi hemici care realizeaza oxidarea intracelulara, 0,1
% este combinat cu transferina din plasma, iar 15-30 % este stocat sub forma de feritina, in
principal in ficat.

Transportul, stocarea si metabolismul fierului sunt ilustrate in fig. nr. 4.12.

Fierul se absoarbe in intestinul subtire, unde se combina imediat cu apotransferina,

formand transferina, care va fi transportata prin plasma, putand fi furnizat catre orice celula
din tesuturi, dar mai ales in celulele reticulo-enditeliale sau hepatocite, unde se combina cu
o apoferitina, formand feritina, care reprezinta rezerva de fier a organismului. Cand scade
cantitatea de fier din plasma, fierul este usor eliberat din feritina, fiind transportat de
transferina plasmatica ori unde este nevoie in organism, dar ea se fixeaza puternic
pe receptorii membranei eritroblastilor din maduva rosie hematogena, de unde este ingerat in
eritroblasti prin endocitoza. In eritroblasti, transferina elibereaza fierul direct mitocondriilor,
deci acolo unde se produce sinteza hemului. La persoanele care nu au cantitati adecvate de
transferina, transferul fierului catre eritroblasti este deficitar si se instaleaza anemia
hipocroma, in care eritrocitele contin cantitati foarte mici de Hb. Cand hematiile isi incheie
ciclul de viata si sunt distruse, Hb se elibereaza, fiind colectata de celulele sistemului
monocito-macrofagic, care ii elibereaza pentru a fi stocati de catre feritina sau pentru a fi
4
reutilizati la sinteza Hb.

Fig. nr. 4.12. – Transportul si metabolismul fierului

Zilnic, se pierd, in conditii normale, cca. 1 mg fier prin fecale, iar la femei se pot pierde 2
mg/zi prin menstruatie. Cantitati mai mari se pierd prin sangerare.

Controlul cantitatii de fier din organism se face de catre rata de absorbtie a acestuia. Cand
organismul este saturat de fier, rata de absorbtie a acestuia in tractul gastrointestinal este mica,
deoarece aproape toata apoferitina din rezerva este combinata cu fier, neputand accepta nici
cea mai mica cantitate de fier din mucoasa intestinala.

5. Eritroliza. Durata medie de viata a eritrocitelor este de cca. 120 zile. La aceasta
durata sistemul metabolic al hematiilor devine tot mai putin activ, iar celulele tot mai fragile,
astfel ca la trecerea prin locuri mai stramte ale circulatiei se produc rupturi celulare.
Fragmentele rezultate se aglomereaza in splina, printre trabecule. Aici Hb eliberata prin
eritroliza este fagocitata imediat de microfagele din organism, mai ales in ficat (celulele
Kupffer), splina si maduva osoasa. Dupa cateva ore, microfagelele elibereaza fierul din Hb
inapoi in sange. Fierul este transportat catre transferina fie in maduva pentru a forma noi
eritrocite, fie in ficat sub forma de feritina. Portiunea porfirinica a Hb este transformata de
catre macrofage in bilirubina, ce ajunge in sange si apoi este secretata de ficat in bila.

Anemiile. Consta in pierderea prea rapida sau productia prea lenta a eritrocitelor.

S-au stabilit mai multe tipuri de anemie: posthemoragica (dupa o hemoragie rapida cand se

pierd multe eritrocite); aplastica (consecinta aplaziei maduvei osoase cu scaderea capacitatii
sale functionale de a produce eritrocite); megaloblastica (productie slaba de eritrocite cauzata
de carenta in vitamina B12 si acid folic).

Efectele anemiilor sunt anumite modificari a compozitiei si proprietatilor sangelui

(vascozitatea se reduce la jumatate), vasele tisulare se dilata, iar inima cunoaste o crestere
5
marcanta. Aspectul este si mai sever in conditii de efort fizic. Inima nu mai poate pompa
cantitati mult mai mari de sange decat in repaus. Drept urmare, apare hipoxia tisulara extrema
si adeseori insuficienta cardiaca acuta.

In fine, leucocitele sangvine si celulele tisulare rezultate din ele intervin in combaterea unor
agenti toxici si infectiosi fie prin distrugerea acestora prin fagocitoza, fie prin formarea de
anticorpi.

Concluzii : Sangele este purtătorul vieții din organism. Circulând prin arborele
circulator, alimentează fiecare celulă vie din organism cu substanțele nutritive necesare
fiecăreia. Sângele are și rolul de a curăța deșeurile, transportă substanțele inutile, bioxidul de
carbon, care rezultă din arderea substanțelor nutritive. Sângele circulă în organism printr-un
circuit închis de vase sanguine. Acestea se pot clasifica în artere (care duc sângele de la inimă
la capilare), vene (care duc sângele de la capilare spre inimă) și capilare. Anticorpii sunt
proteine produse de sistemul imunitar, pentru neutralizarea antigenelor.

Bibliografie:

- Academia.edu
- Scribd.com
- Wikipedia.com
- Colegiu.info