Curs biochimie – zaharide partea a IV-a

29.03.2023
Gheorghe Coman

Fructoza provenita din fructe si miere poate suferi un proces de transformare in prezenta fructokinazei
transformandu-se in fructozo-1-fostat care mai departe sufera transformari biochimice pana la – care
intra in procesul glicolitic.
Fructokinaza se gaseste la nivel hepatocitar unde nu este prezenta hezokinaza din aceasta gasindu-se
majoritar la nivel muscular. Hezokinaza transforma fructoza pana la fructozo-6-fosfat si astfel acest
compus poate intra in degradarea glicolitica.
ATENTIE! Daca la niv hepatocitului – exista un deficit de fructokinaza fructoza hepatica NU se poate
degrada in vederea intrarii in procesul glicolitic si tinde sa se acumuleze si astfel se instaleaza
intoleranta la fructoza. Atat fructokinaza cat si hexokinaza nu poseda – alosteric insulina deci in
daibetul de tip 1 fructoza poate fi ingerata si in vederea transformarii ei glicolitice substituind astfel
degradarea glucozei care este dependenta de prezenta insulinei (glucokinaza)
In organismul uman fructoza se poate obt din glucoza prin intermediarul sorbitol care are tendinta de
acumulare la nivelul ovhiului si astfel se instaleaza cataracta diabetica ca si stare patologica , de
asemenea este perturbata pompa Na/K ATP-aza.
Galactoza necesita pt degradare biochimkica transformarea in glucoza urmata de / in prezenta de
factorul – epimeraza . Transformarea galactozei in glucoza necesita transformarea acesteia sub forma
de galactozo-1-fosfat si respectiv uridindifosfat-galactoza. Doar galactoza trnasformata in uridin poate
suferi epimeraza, doar in acest mod se obt ulterior glucozo-1-fosfatul

Manoza NU necesita activarea sub forma de uridindifosfat derivat si sufera procesul de epimerizare
direct dupa ce aceasta a fost activata sub forma de manozo-6-fosfat in prezenta ATP.
Daca in transformarea galactozei pana la glucoza unele enzime sunt inactive procesul de transformare
nu are loc si astfel galactoza provenita din numeroase alimente ingerate tinde sa se acumuleze la
nivelul organismului crescand astfel concentratia plasmatica si urinara (se elimina la gard). Prin aceste
procese se pierde o parte din galactoza ingerata si la nivelul biosintezei glicoproteinelor apare un
deficit al biosintezei oligozaharidelor necesare.
In galactozemie excedentul de galactoza circulant, aceasta se transforma in alcoolul galactic care la
nivelul ochiului se depoziteaza la nivelul cristalinului nepermitandu-i apei sa patrunda la acest nivel si
apare fenomenul de opacizare al cristalinului.

Biosinteza zaharidelor
Zaharide in marea lor majoritate patrund in organismul uman prin alimente, insa este nevoie de
biosinteza monozaharidelor atunci cand aportul este deficitar sau consumul este exagerat de mare
(efort fizic pronuntat). De asemenea la nivelul organismului uman se biosintetizeaza oligozaharide
strict necesare biosintezei glicoproteinelor si alaturi de acestea se biosintetizeaza glicogenul ca
macromolecula de stocare a monozaharidelor, glicogen care fiind insolubil in lichidele biologice se

Page 1 of 5
 Curs biochimie – zaharide partea a IV-a
29.03.2023
Gheorghe Coman
depoziteaza la nivel hepatic si respectiv la nivel muscular (majoritar  masa de
muschi este mai mare ca masa de tesut hepatic).
Glicogenul hepatic se consuma foarte rapid si se utilizeaza preferential pentru mentinerea glicemiei,
refacerea rezervei de glicogen fiind posibila fie printr-un aport suplimentar de glucoza
(glicogenosinteza), fie printr-o sinteza suplimentara de glucoza (gluconeogeneza).
Procesul de biosinteza al glicogenului este puternic endergonic si participa 2 enzima distincte , una
care realizeaza legaturile glicozidice 1-4 (lantul de baza) si una care realizeaza ramificarea 1-6.
Procesul de biosinteza necesita prezenta pt initiere a unui rest de glicogen sau daca nu exista o
proteina cu masa moleculara mica bogata in resturi de tirosina (DOAMNE ce o fi si aia). Ramificarea
este foarte puternica comparativ cu cea din amilopectina la o distanta de aprox 4 resturi de glucoza se
adauga cate un rest de oligozaharid constituit din 7 resturi de glucoza prin atasare 1-6. Acest rest
oligozaharidic provine din lantul de baza din zona nereducatoare. In procesul de biosinteza se
utilizeaza glucoza activata sub forma de uridindifosfat si aceasta este adaugata pas cu pas (vorba
sefului statului) in zona nereducatoare a glicogenului in formare.
La nivelul glicogeninei in prima faza se leaga un rest de glucoza activata la nivelul hidroxilului fenolic
(Doamne ce o fi si aia) si dupa aceasta transformare se adauga tot in zona nereducatoare un numar de
7 resturi de glucoza sub forma de oligozaharid pe baza caruia in etapele urmatoare se biosintetizeaza
glicogenul.
Intre glicogenoliza si glicogenosinteza exista o diferenta in ceea ce priveste enzimele care actioneaza,
ambele procese desfasurandu-se in zona nereducatoare a glicogenului. Daca glicogenforforilaza este
activa in forma fosforilata, glicogensintetaza este activa in forma nefosforilata (ATENTIE MARE).
Procesele de glicogenoliza si glicogenosinteza care defapt controleaza glicemia sunt in continuu sub
control hormonal fiind implicate insulina, cAMP, TSH, ACTH, adrenalina alaturi de concentratia
glucozei, saracia energetica (AMP) si glucagon.
In stres organismul biosintetizeaza un excendent de catecolamine care patrund in circulatia sangvina si
tind sa se lege la nivelul receptorilor beta-adrenergici si special la nivel hepatocitar si muscular.
Adrenalina excendentara determina stimularea celulelor pancreatice pt secretia

glucagonului care la randul sau determina cresterea concentratiei cAMP (ciclic adenozin
monofosfatul) care este implicat in activarea glicogenfosforilazei si astfel glicogenul sufera un proces
de fosforoliza pana la glucoza ceea ce determina cresterea glicemiei. (Incepem sa gandim)
Hipoglicemie si stres - glcagonul la nivel hepatocitar si adrenalina la nivel muscular activeza
adenilatciclaza si astfel se biosintetizeaza cAMP care este efector alosteric pt proteinkinaza care
fosforileaza atat glicogensintetaza cat si glicogenfosforilaza obtinandu-se cele 2 enzime sub forma
fosforilata.
Daca glicogensintetaza fosforilata este inactiva sub forma fosforilata, glicogenfosforilaza fosforilata
este activa astfel in hipoglicemie si stres actioneaza preferential glicogenfosforilaza transformand
glicogenul in glucoza (foarte frumoasa schema).
Postprandial exista un excedent de glucoza, aceasta are rolul de a inhiba obtinerea glucozei din
glicogen (inhiba glicogenfosforilaza).
Cresterea concentratiei glucozei determina la nivelul pancreasului cresterea concentratiei insulinei,
care actioneaza ca activator al adenilatciclazei si fosfodiesterazei ceea ce rezulta la aparitia unui
echilibru intre biosinteza si degradarea cAMP.

Page 2 of 5
 Curs biochimie – zaharide partea a IV-a
29.03.2023
Gheorghe Coman
De regula in aceste conditii concentratia cAMP este mentinuta la valori mici iar
cAMP fiind efector alosteric al glicogenfosforilazei actioneza slab asupra acesteia (nesemnificativ).
Insulina este activator al fosfatazei care transforma glicogensintetaza in forma fosforilata in
glicogensintetaza si astfel in excendent de glucoza circulanta (postprandial) este declansata biosinteza
glicogenului.
Glicogenogeneza se realizeaza la nivelul hepatocitului si la nivelul cortexului renal majoritar si foarte
slab la nivelul muschiului si creierului (daca exista 😊). Gluconeogeneza presupune producerea
glucozei din materiale nezaharidice.
Procesul de gluconeogeneza se desfasoara continuu la nivelul organsimului uman deoarece in continuu
se elibereaza acid lactic si glicerina (glicerol): acidul lactic de la nivelul eritrocitelor si respectiv
glicerolul provenit din lipoliza grasimilor (transformarea grasimilor in AG corespunzatori si glicerol).
Acesti 2 componenti de natura organica trebuie reutilizati in organism si nu se arunca in mediu.
Procesul de gluconeogeneza se poate desfasura si atunci cand rezervele de glicogen tind sa se
epuizeze. Este accelerat procesul in postul prelungit si se desfasoara slab postprandial si doar din acid
lactic sau glicerina.
Gluconeogenza asigura aprox 1/3 din procesul zilnic, porcesul este puternic endergonic si se
desfasoara in mare parte invers fata de glicoliza. La nivelul gluconeogenezei sunt intalnite unele
enzime specifice alaturi de alte enzime comune prezente in glicoliza. (deci se utilizeaza si cele
glicolitice).

La nivelul enzimelor se intalnesc efectori alosterici (activatorii  lactat, cortizol; inhibitor 

insulina). Procesul de gluconeogeneza este un proces antagonic glicolizei, producandu-se simultan cu
aceasta insa cu viteze diferite. Organul la nivelul caruia se produce majoritar gluconeogeneza este
ficatul , iar in post prelungit se intesifica gluconeogeneza renala pt acoperirea necesarului de glucoza.
Daca postul dureaza 10 zile, procesele gluconeogeneogenice din ficat si rinichi sunt egale ca pondere.
In conditii puternic anaerobe (efort fizic prelungit), gluconeogeneza se desfasoara majoritar pe baza
acidului lactic muscular care fiind solubil in lichidele biolgice este transportat la nivel hepatocitar.
Cand incep intrebarile atunci apar durerile!

Gluconeogeneza din piruvat

Piruvatul mitocondrial se transforma in prezenta piruvat carboxilazei intr-un proces endergonic in
oxaloacetat iar acesta se transforma tot intr-un proces endergonic --- care este intermediar glicolitic.
La nivelul piruvat carboxilazei bogatia energetica () avantajeaza transformarea piruvatului pana la
fosfoenolpiruvat. Tot acetilul pirivat actioneaza --- care realiz decarboxilarea oxidativa a acidului
piruvic
In excedent energentic cei 3 componenti actioneaza ca inhibitori pentru piruvatdehidrogenaza care nu
mai poate transforma acidul piruvic in acetil activat, mai departe piruvatul in prezenta
piruvatcarboxilazei se transforma in oxaloacetat si in gluconeogeneza, si acetilul activat actioneaza
impreuna cu citratul si se transforma in --.

Gluconeogeneza din alanina

Alanina provine majoritar in circulatie de la nivel muscular unde piruvatul se transforma prin
transaminare in alanina.

Page 3 of 5
 Curs biochimie – zaharide partea a IV-a
29.03.2023
Gheorghe Coman
Procesul de gluconeogeneza din alanina prezinta viteza maxim posibila in raport cu
ceilalti aa gluconeogenici. Prin transferul alaninei musculare prin sange in ficat, aceasta se transforma
in piruvat eliminand azotul aminic care la acelasi nivel se transforma majoritar in componenti cu azot
de excretie. In acest mod se elimina majoritar azotul din organism.
Din acidul lactic provenit din eritrocite sau muschi se realizeaza gluconeogeneza de asemenea prin
transformarea acestuia in piruvat (acid piruvic) in prezenta LDH - lactatdehidrogenazelor (locomotiva
diesel hidraulica).

Oxaloacetatul mitocondrial poate participa de asemenea in gluconeogeneza prin transformarea in

fosfoenolpiruvat, dar acesta necesita transportul din mitosol in citosol fiind nedifuzabil.
Transferul se realizeaza dupa ce oxaloacetatul s-a transformat in malat (acid malic), care este difuzabil
prin membrana interna mitocondriala si care la nivelul citosolului reface oxaloacetatul prin reducere.
Glicerolul este produsul lipolizei care este solubil in lichidele biologice si de la nivelul tesutului adipos
este transportat la nivel hepatocitar in vederea transformarii in dihidroxiacetofosfat intr-un proces
endergonic.

Biosinteza lactozei
Se realizeaza in glanda mamara (nu in orice moment) pe baza glucozei care se activeaza in vederea
transformarii in galactoza. Procesul necesita o epimerizare si de aceea glucoza trebuie adusa sub forma
de uridindifosfat. Uridindifosfatgalactoza rezultata interationeza cu glucozo-1-fosfatul si astfel se
obtine lactozo-1-fosfatul ca produs final. Procesul este puternic endergonic consumandu-se atat ATP
cat si UTP.

Reglarea metabolismului zaharidelor SA NU FITI ALTFEL DECAT DESTEPTI !!

Glicemia este mentinuta in limitele normale prin intermediul ficatului care este principalul organ
implicat. Glucoza din organism poate fi preluata din alimentele ingerate si aceasta ajunge la nivelul
ficatului unde se tinde sa fie transformata sau reutilizata in asa mod incat intervalul de normalitate al
glicemiei sa se mentina.
Glucoza din fluxul sangvin sau rezultata din gluconeogeneza sufera unele transformari la nivelul
celorlalte tesuturi in acelasi scop:

 transansformarea in glicogen
 transformarea glucozei pe diferite cai
 transformarea glucozei excedentare in lipde
 glicogenoliza cu eliberarea glucozei
 gluconeogeneza
Toate aceste procese se gasesc intr-un continuu reglaj in asa fel incat concentratia circulanta a glucozei
sa se mentina in intervalele amintite.
Insulina – hormon hipoglicemiant . Aceasta activeaza glucokinaza si creste permeabilitatea
membranara.
Postprandial glucoza din alimente patrunde in fluxul sangvin, si se transforma energetic prin oxidare
glicolitica/avansata, excedentul se transforma in AG care sub forma de particule VLDL – very low
density lipoproteins, sunt eliberati mai departe in fluxul sangvin pentru a controla lipemia.

Page 4 of 5
 Curs biochimie – zaharide partea a IV-a
29.03.2023
Gheorghe Coman
In inanitie energia celulara se obtine majoritar din AG, glucoza neparticipand decat
in proportie forate mica in procesele energetice celulare glucodependente. Glicogenul se transforma in
glucoza care mai departe se transporta la nivel celular sau se mentine glicemia. Pe orice cale
organismul tinde sa obtina glucoza in asa fel inact sa functioneze.

Diabetul - incapitatea org de a utiliza glucoza , prin dezactivarea primei reactii a glicolizei
Diabet tip I – biosinteza deficitara de insulina, iar glucokinaza este inactivata si nu are loc glicoliza
Diabet tip II - deficienta de biosinteza de receptori celulari insulinici (diabet insulino-independent)
Insulinaza – enzima care catalizeza degradarea insulinei (rinichi, ficat , usoarele urme de creier 😊)
In diabet se instaleza hiperglicemia care determina glicozilarea excedentara a hemoglobinei care poate
fi utilizata ca marker al hiperglicemiei. Cresterea concentratiei glucozei circlulante depaseste
capacitatea de filtrare a tubilor filtranti si astfel glucoza patrunde in urina si apare glucozuria.

In excedent de glucoza circulanta apar concentratii mari ale acetilului activat care
netransformandu-se prin TCA se transforma preferential in corpi cetonici care au caracter acid si astfel
apare acidemia si aciduria cetonemie alaturi de cetonemie si cetonurie.
Corpii cetonici rezultati din acetilul activat se gasesc in mod normal in fluxul sangvin si peste un
anumit prag ca si glucoza depasesc bariera renala. Utilizarea lipidelor preferential pentru scopuri
energetice determina ca la nivel circulator o parte din AG eliberati sa fie excedentari si astfel se
instaleaza lipemia.
Patrunderea glucozei si a corpilor cetonici in urina determina pe langa cresterea aciditatii si cresterea
densitatii urinare.

Page 5 of 5