Cap 6.

Biologia moleculară
a membranelor biologice (II)

7 - 11 nov. 2022
 6.4. Suprafața celulară și glicocalixul
• - zona periferică a celulei, cuprinde:
– periferia citoplasmei (sau ectoplasma, care are cca 1-2 μm);
– plasmalema
– glicocalixul (în lb. engl: ‘cell coat’)
Funcţiile glicocalixului:

1) Rol în adeziunea intercelulare

2) Depozit de cationi
3) Asigură identitatea celulelor prin
antigenele repr. de glucidele
terminale ale glicoproteinelor şi
glicolipidelor

Consecințe – roluri în procesele de:

a) Recunoaşterea celulară
b) Semnalizarea celulară
c) Apărarea celulară, imunitate.
6.5. Receptorii
• Receptori chimici pt
liganzi exogeni
(virusuri, bacterii,
medicamente, etc.)

• Receptori pt liganzi
endogeni (hormoni,
med. ch. locali, NT)

Liganzii – mesageri de ord. I

Secundar unei legături între un ligand și R se
produce un răspuns celular:

• 1. redistribuirea R în
anumite zone ale
membranei și
captarea lor în
vezicule de
endocitoză (în special
la endocitoza mediată
de receptori)
2. Activarea unor enzime
din plasmalemă
(Ex: adenilat ciclaza) ca urmare a
cuplaării unui R cu proteina G
(“G-protein coupled receptor”)

• Activarea adenilat ciclazei – cu

formarea AMPc – care apoi va
activa alte proteine de tip
kinaze sau prot. transp.
(ex: CFTR)

– ex: enz. Impl. în glicogenosinteză

– Act. ACTH asupra cortico-SR
– Transp. Ca2+ în rinichi (PTH), s.a.
– Activarea transportorului ionului
Cl- (CFTR)
Interacțiunea unei GPCR cu un sistem de
tip transportor (ex. CFTR)

Adenilat CFTR
ciclaza
Implicații în patologie – toxina vibrionului holeric

• Organizația mondială a
sănătății (OMS) estimează că
holera determină anual cca
100 000 decese din totalul de
cca 4 milioane de cazuri
diagnosticate.
Alt mecanism care activează enzime în citosol:
Creșterea concentrației intra-celulare a Ca2+
• Complexul
Ca2+- calmodulină …se
poate lega de multe
tipuri de proteine din
citosol și le activează
(ex: fosfodiesteraze,
adenilatciclaza, kinaze
etc).

Și Ca2+ este considerat

mesager de ord II !!!
• Activități suprapuse: activări intra-citoplasmatice coordonate
de
– AMPc
– Ca2+
– sunt mesageri de ord. II

Rezultat: activarea enzimelor intracitoplasmatice ‘în cascadă’

 3. modificări ale permeabilității plasmalemei
• ex: în neuroni (în urma legării de NT pe mb post-
sinaptică, plasmalema devine permeabilă pt anumiți ioni)
6.6. Transportul prin membrane
• 6.6.1. Tipuri de transport

a) După natura substanțelor transportate:

– Transportul ionilor
– Transportul de molecule mici
– Transportul de macromolecule
– Transportul de particule solide
b) După consumul energetic
– Transportul pasiv (fără consum de energie)
– Transport activ (cu consum de energie)
c) După locul din membrană pe unde sunt
transportate substanțele

– Traversând stratul
dublu lipidic

– Mediat de peptide
sau proteine de
transport
 d) După numărul de substanțe
transportate de prot. de transport:
– 1. sisteme uniport,

– 2. sisteme de co-transport,

• 2a) sisteme simport

(transport de 2 substanțe în
aceeași direcție); proteinele
de transport: simportori

• 2b) sisteme antiport

(transport de 2 sau mai
multe subst. în direcții
opuse); proteienele de
transport: antiportori
 6.6.2. Transportul pasiv

a) Difuziunea simplă: subst.

liposolubile care trec prin mb. cu o
viteză proporțională cu coeficientul
de partiție între lipide și apă.

- apl. med: medicamentele liposolubile

 b) Transportul ionilor prin ionofori
(med. antibacteriene)
2 tipuri de ionofori

A) ionofori de tip canal (ex: Gramicidina, pt ionii de Na+)

- Și alte apl. medicale: Filipina, Nistatina,

Amfotericina B formează canale în membrane care
conțin steroli (sunt medicam. antifungice)
B) ionofori de tip cărăuș mobil
(ex: Valinomicina, pt ionii de K+)
• c) Difuziunea facilitată – respectă cinetica
enzimatică Michaelis – Menten, având o viteză
maximă la o anumită concentrație a substanței
transportate (saturare).
Ex: transportul anionilor în mb. eritrocitelor:

Proteina banda 3 din mb. eritrocitelor : proteină

majoră care asigură schimbul anionilor
bicarbonat (HCO3–)
cu
clorul (Cl–).
d) Difuziunea
mediată de
proteine canal
- se realizează un transport cu
viteză mare, și nu există
saturație!

Porteinele canal pot fi:

1) deschise în
permanență

Ex: – aquaporinele (AQP)-

care au o mare selectivitate
pt. apă
2. Canalele deschise
temporar, numite și
«canale cu poartă»,

- (a) canale dependente de

ligand

- (b) canale dependente de

voltaj.
6.6.3. Transportul activ
 A. POMPELE IONICE
• 1. Pompele de
Calciu (3 localizări)

• - asigură expulzarea
ionilor de Ca2+ din
citosol,

• - scop: menținerea unei

diferențe mari între
conc. Ca2+ extra- și
intra- celulară
(de 1000x mai mare în ext.
celulei)!
• 2. Pompa de Na și
K (ATP-aza Na+/
K+ dependentă)
• Hidroliza unei molecule
de ATP asigură

- expulzia a
3 ioni de Na+ din celulă
și
- introduce 2 ioni de K+

! Rolul canalului de pierdere a

ionilor K+(de difuziune
pasivă).
 B. Modif. patologice
(aplicații medicale legate de
transportul activ):
1) Proteina P170 (MDRP –
« multiple drug resistance
protein ») determină apariția
fenomenului de rezistență la
tratam. cu citostatice;

2) Proteina CFTR ( «cystic

fibrosis transmembrane
conductance regulator») implicată
în mod normal în transportul activ
(spre ext. celulei) al ionului de Cl-.
 Fibroza chistică (CF)
(numită și mucoviscidoză), alterarea transp.
prin CFTR: Cl-, apoi, Na+, apoi H2O
C. Transportul activ cuplat
cu gradiente ionice:
sistem simport cu ionii de
Na+

a) Transportul glucozei
- la nivelul plasmalemei
enterocitelor,

- resp. în tubii renali

b) Transportul aminoacizilor
(5 proteine diferite impl. în transp. lor)
6.6.4. Transportul direct al unor
macromolecule
(5 ex.)
-prin membrană
-cu membrana (pe calea veziculelor)
1. Transportul la nivelul porului
nuclear;

2. Eliminarea prod de secreție,

prin part. porului de fuziune
(detaliat la cap. 12);
• 3. Transferul cromosomului bacterian în procesul de
conjugare (forma de sexualitate a bacteriilor)
4. Transferul
materialului genetic
viral spre celula
infectată;

5. Transferul prin
plasmalemă a
acizilor nucleici
complexați cu
diverse subst...în
experiențele de
transformare
genetică
(transfecție)
6.6.5. Transportul prin vezicule
 6.6.5. Transportul prin vezicule
6.6.5.1. Exocitoza
• - prod. de secreție celulară
• - NT în spațiul sinaptic
• - granulelor de melanină
(fagocitate de cheratinocite)
• - resturi nedigerabile de
lisosomi
• - evacuarea enz. lisosomale
- fiziologică - în osteoclaste,
- patologică: enz. lisosomale în
starea de șoc
6.6.5.2. Endocitoza
a) Fagocitoza
(macrofage-monocite,
PMN-neutrofile)

b) Pinocitoza
Etape ale fagocitozei:
 rol imp. în liza bacteriilor o are o enzimă (oxidază) din
plasmalemă, care se poate găsește și în membrana fagosomului:
oxidază
2O2 + NADPH ---------→ 2O2- + NADP- + H+
Boala cronică granulomatoasă

• boală genetică, dată de mutații în gena

oxidazei NADPH (engl: nicotinamide
adenine dinucleotide phosphate) din
plasmalema fagocitelor

• Leucocitele nu
pot distruge
micro-organisme
(în principal
bacterii)
1. Pinocitoza independentă de Receptori
• pinocitoza constitutivă
2. Pinocitoza dependentă de Receptori

• Legarea ligandului
induce difuziunea
complexului în caveole
• ’Îmbrăcarea’ cu clatrină
Moleculele de clatrină...
Trei molecule de
clatrină = triskelion

Polimerizareaa
triskelioanelor = rețea
cu lanțuri legate ca
hexagoane sau
pentagoane
 Implicație medicală:
Captarea colesterolului în celule animale:
•În mod normal:
• Colesterolul (C) este transp.
în sânge ca vezicule LDL

• Receptorii (R) pt LDL sunt

localizați în plasmalemă

• Celule care necesită colesterol

sintetizează
R pt colesterol care se vor
localiza in plasmalemă

• După pinocitoza LDL,

C. eliberat in citopl. ajunge în
nucleu unde inhibă gena pt.
sinteza de C., resp. pt. R de
colesterol.
Hipercolesterolemia familială (HF)- boală genetică dată
(cel mai frecvent) de mutații în gena R pt LDL:

veziculele LDL nu sunt

preluate intracelular
……nu se poate
internaliza
colesterolul!

Nu se inhibă sinteza
de colesterol în aceste
celule

Formarea prematură de
Hiper-colesterolemie! plăci ateromatoase

*Există anumite semne

Tratament: med. din
clinice (depuneri de
clasa Statinelor
colest.- xantelasmă)
6.6.5.3. Transcitoza (Palade 1953)

• transp. transcelular al unor macromolecule

incluse în vezicule
(d: 40-200 nm)
• nu sunt interceptate de lisosomi
• trec nemodif. prin celule

Ex. la alte celule: transferul anticorpilor din

laptele matern prin enterocitele sugarului
 6.7. Joncțiunile celulare
structuri stabile aflate între celule vecine, între care
plasmalemele interacționează foarte specific
 6.7.1. Joncțiuni de adezivitate: desmosomi

– Desmosomi în centură (în bandă) – f. de actină

– Desmosomi în pată (« spot desmosomes »)
regiuni de cimentare inter-celulară formate din 2
discuri dense și f. de cheratină
– Hemidesmosomi
 6.7.2. Joncțiunile impermeabile: joncțiuni strânse

• Joncțiunile
strânse («tight
jonctions») se
realiz. prin
«sudarea»
plasmalemelor a
2 celule vecine
care vin în
contact direct
Ex: pt bariera hemato-encefalică (BHE)
 6.7.3. Joncțiuni de comunicare:
joncțiuni permeabile și sinapsele

• Centrul conexonului
are un canal central --
- asigură trecerea de
ioni, molecule mici:
glucide, aminoacizi,
etc.
Diametrul – cca 2 nm, pt compuși cu GM de
1000-1500 daltoni
Sinapsele electrice (diferite de
sinapsele chimice)
Dinamismul, prevenirea extinderii leziunilor prin
închiderea conexonilor în piele, ficat etc
6.8. Implicațiile membranelor
în patologie
 1. Boli genetice cauzate de defecte de membrană
localizate la un singur tip de celulă
Sferocitoză
• Modif ale formei/ și dimens. unui
tip celular, creșterea fragilității,
ex: pt eritrocite, rezultând anemii
hemolitice

– Ex: sferocitoză, eliptocitoză

Essential Cell Biology (© Garland Science 2010)
• 2. Boli genetice
cauzate de defecte
membranare cu
caracter generalizat
• ...dar defectul este mai
evident într-un singur
țesut.

Ex: a) distrofii musculare

Archives générales de Médecine,
Asselin, Paris 1868
 b) Canalopatiile

• Modif. structurii unui

transportor ionic,

• Canalopatiile se manifestă
preponderent în țesutul
nervos (anumite epilepsii
genetice), deși afectează
și alte țesuturi.
• 3. Modif. ale mb organitelor celulare
(bolile mitocondriale)
• 4. Boli infecțioase
• 5. Boli autoimune … anemii, hepatite etc.
• 6. Boli cardiovasculare

– HTA – implicarea canalelor ionice

– Ateromatoza – defecte legate de R pt LDL
• 7. Implicarea membranelor în cancer
– oncogene – codifică prot. ale mb.
– ex: ↓nr. de molecule de acid sialic în mb cel.
canceroase
8. Toate procedurile terapeutice presupun
interacțiunea cu membranele celulare
Sumar – Cap. 6: Biol. molec. a membranelor biologice
• Compoziția chimică a membranelor celulare

• Receptori

• Transport
– Pasiv (4 tipuri)
– Activ (2 ex, 2 apl. med, transp. activ cuplat cu gradiente ionice)
– Transport direct al unor macromolecule
– Prin vezicule (exo-, endo- trans-citoza)

• Joncțiuni celulare

• Implicații în patologie