Fenomene de transport

prin membrana celulară

• Structura şi funcţiile membranei
celulare

• Modalităţi de transport
membranar
 Membrana celulară (7,5 nm)

• ansamblu de structuri supramoleculare

aflat la periferia celulei care separă
mediul celular de interstiţial;
• separă şi organitele celulare de
citoplasmă;
• este semipermeabilă;
• este selectivă.
 Structura membranei
celulare
• modelul mozaicului fluid proteolipidic al lui
Nicholson şi Singer (1972)

• bistrat lipidic

• proteine
• glicoproteine
Moleculele
lipidice

• sunt amfifile
 Bistratul lipidic
• fosfolipide (fosfatidilcolina, sfingomielina,
fosfatidilserina, fosfatidilinositol fosfaditiletanolamina)

• glicolipide
• colesterol

Rol major: formarea matricii pentru fixarea proteinelor

Bistratul lipidic format prezintă fluiditate
 Colesterolul

imobilizeaza parţial
grupările
hidrocarbonate din
cozile fosfolipidelor,
având ca efect
scăderea fluidităţii
biomembranelor
 În funcţie de concentraţia fosfolipidelor în apă,
se pot realiza trei tipuri de structuri
• monostrat (concentraţii mici)
– prin împrăştierea unei soluţii de lipide pe o fază
apoasă se formează spontan un monostrat la
interfaţa aer/apă: capetele polare ale lipidelor
sunt orientate către apă, iar cozile hidrofobe
către aer;
– lipidele sunt surfactanţi

• micele (concentratii mari)

– catenele alifatice se vor orienta către interior,
iar capetele polare vin în contact cu faza
apoasă

• bistraturi (concentratii foarte mari)

– capetele polare vin în contact cu faza apoasă,
iar catenele alifatice sunt împachetate paralel
una cu alta;
– miezul lipidic fiind hidrofob este exclus din faza
apoasă, iar bistraturile lipidice se închid
spontan formând vezicule stabile.
 Proteinele membranare – elementele
active ale membranei
• fenomene de transport
• cataliza enzimatică (enzimele, în majoritatea cazurilor,
sunt structuri proteice, care măresc vitezele de reacţie
ale proceselor desfăşurate in vivo de ordinul milioanelor)
• mişcarea coordonată (actina şi miozina sunt structuri
proteice specifice responsabile pentru existenţa mişcării
coordonate)
• suport mecanic (colagenul este o proteină esenţială în
structura pielii, a ţesuturilor osoase şi a tendoanelor)
• imunoprotecţie (anticorpii - proteine extrem de
specializate cu rol în recunoaşterea organismelor străine)
• Varietatea mare a proteinelor este
determinată de diversitatea funcţiilor lor

• Proteinele membranare:
– Intrinseci (integrale)

– Extrinseci (periferice)
Proteinele membranare
• pot executa mişcări de:
– difuzie laterală
– rotaţie
• Fluiditatea membranelor biologice depinde
şi de cantitatea de colesterol din
membrană
• Unele antibiotice formatoare de canal (Nystatinul)
operează numai în membrane ce conţin colesterol,
– rigiditatea membranară indusă de colesterol determină o
stabilitatea mai mare a porilor.

• Colesterolul descreşte permeabilitatea biomembranelor

pentru moleculele biosolubile mici, conducând la
creşterea stabilităţii mecanice a bistratului lipidic.
– membrana celulelor cărora le-a fost suprimată genetic
capacitatea de a sintetiza colesterol sunt foarte fragile din punct
de vedere mecanic, prezenţa colesterolului fiind absolut
necesară supravieţuirii celulor respective.
Funcţiile membranei celulare

• menţine caracteristicile diferite ale

compartimentelor pe care le separă;
• transportul unor molecule, ioni,
macromolecule, complexe
supramoleculare;

• traducere şi transfer de informaţie;

• implicare în funcţiile celulare.

 Modalităţi de
transport membranar
•Macrotransport

•Microtransport
•Macrotransport
–Fagocitoza
–Pinocitoza
•Endocitoza
•Exocitoza
•Transcitoza
Microtransport
•Pasiv
•Activ
 Transportul pasiv
• are loc în sensul gradientului
electrochimic sau de presiune
• fără consum de energie metabolică
• spre echilibrul termodinamic
 Transportul pasiv
cin
∆W = Win − Wex = RT ln + zF (Vin − Vex )
cex
• încetează la echilibru, ∆W = 0
• ecuaţia Nernst:
RT c ex
E = Vin − Vex = ln
zF c in
Modalităţi de transport pasiv

• Difuzia simplă

• Difuzia facilitată

• Difuzia prin canale şi pori

 Difuzia simplă

• se produce prin dizolvarea speciei

moleculare transportate în membrană
• depinde de coeficientul de partiţie β.
• conform legii lui Fick:
P = β D/δ
Ce particule pot străbate
membrana prin difuzie simplă?

• Ioni?
• Macroioni?
• Macromolecule?
• Molecule nepolare?
Difuzia facilitată
• se face prin utilizarea
unor molecule
transportoare
• acţionează în sensul
gradientului
electrochimic

• se bazează pe
proprietatea
transportorului de a se
putea găsi în două stări
conformaţionale
Trecerea substanţelor neliposolubile

Difuzie prin pori şi

canale ionice
Canalele ionice
• proteine specializate care străbat bistratul

• permit trecerea unor substanţe care nu

sunt liposolubile

• permit trecerea ionilor în ambele sensuri,

preponderent în sensul gradientului
electro-chimic

• sunt structuri selective

 Deschiderea şi
închiderea canalului -
comandată printr-un
mecanism specific:

• electric - modificarea potenţialului

membranar
• chimic
• alte mecanisme
• transportul prin canale poate fi inhibat cu
ajutorul unor blocanţi specifici (toxine)

• parametru electric al canalului:

conductanţa (G) = 1/R

[G]SI = 1 S (Siemens)

• ionofori
 Concluzie
• molecule mici hidrofobe - difuzie simplă

• ioni - canale şi difuzie facilitată

• molecule hidrofile mari - difuzie facilitată

• apa – difuzie simplă, osmoză, porine

 Transportori Canale
• au o specificitate mai • au o viteză mult
mare decât canalele mai mare de
transport a ionilor
• sunt în număr mult mai
mare decât canalele
• pot participa şi la
transportul activ
secundar
 Transportul activ

• formă de transport care necesită energie

metabolică - cuplare energetică imediată
• se realizează în sensul invers gradientului de
potenţial electrochimic
Transport activ

•primar

•secundar
 Transportul activ primar
• Se realizează cu ajutorul pompelor
ionice membranare
• De obicei, foloseşte energia rezultată
din hidroliza ATP
• Stabileşte un gradient de concentraţie
• Poate fi saturat
• hidroliza ATP furnizează energia care permite
translocarea a
– 3 ioni de Na+ în exterior
– 2 ioni de K+ în interior
• este electrogenică
• asigură osmolaritatea pe feţele membranei
Mecanismul de transport al Na+,K+- ATP-azei
 Transportul activ secundar

• pătrunderea speciilor transportate într-un

compartiment împotriva gradientului lor
electrochimic

• asociere cu molecule care se deplasează normal

conform propriului lor gradient de concentraţie.

• gradientul este menţinut prin transport activ

primar.
 Transport activ secundar
• simport (co-
transport)
• antiport
(contra-
transport)
Transportul activ