Celula

Forma celulelor
• Initial – globuloasa
• In functie de rolul indeplinit
– Fusiforme – fibra musculara neteda
– Stelate – neuron, celule osoase
– Cubice – in bronhiole
– Cilindrice – fibra musculra striata
– Pavimentoase - epiderm
– Disc biconcav - hematia
– Globuloase (celule sangvine = leucocite, adipocite,
celule cartilaginoase, ovul)
 Dimensiunile celulelor
• Medii – 20-30 µm
• Sub medie – hematia 7,5 µm
• Peste medie – ovul 150-200 µm, fibra
musculara striata 5-15 cm, neuron 1m
• Dimensiunile variaza functie de
– Specializare
– Stare fiziologica
– Mediu extern
– Vârsta
 Structura celulei
• Membrana (plasmalema)
• Citoplasma
• Nucleu
“Mozaic fluid”
• Grosime 10 nm
• Roluri
– Delimiteaza celula si ii da forma Plasmalema
• Proprietati
– Polarizare electrica
– Permeabilitate selectiva (semipermeabilitate)
• Structura - “mozaic fluid”
– Dublu strat de fosfolipide asezate uniform (extremitate hidrofila la exterior,
hidrofoba la interior)
– Proteine asezate neuniform(pe fața interna, externa sau transmembranar)
– Colesterol si lecitina (in stratul hidrofob)
– Glicolipide si glicoproteine pe fața externa incarcate electronegativ
• Prelungiri ale citoplasmei acoperite de membrana
– Permanente
• Cili – analizatori, mucoase din caile respiratorii
• Microvili - epiteliul intestinal si al tubilor uriniferi
• Flageli - sperrmatozoid
• Desmozomi - leaga celulele epiteliale intre ele
– Temporare
• Pseudopode – deplasarea leucocitelor si fagocitoza
Prelungiri
permanente
Flagel
Pseudopode
Desmozomi – structuri de legatura
intre celulele epiteliale
• Sistem coloidal Citoplasma
– Mediu de dispersie – apa
– Faza dispersata – micele coloidale in stare de miscare
browniana
• Functional
– Parte nestructurata = hialoplasma (in stare de sol = citosol
sau gel)
– Citoschelet (microtubuli si microfilamente = actina)
– Parte structurata
• Organite (permanente)
– Comune
– Specifice
• Incluziuni (temporare) – substante de rezerva,
pigmenti, produsi de secretie
Citoscheletul
Microtubuli
 Organite comune
Organit Caracteristici Rol
Reticul Retea de canale. Poate fi rugos = RE – transport intracelular
endoplasmatic granular= ergastoplasma (cu REN – metabolismul glicogenului
(RE) ribozomi) sau neted (fara ribozomi) RER – sinteza si transportul
proteinelor de export
Ribozomi Granule de 150-250 Ångstromi Sinteza proteinelor proprii
(granulele lui formati din proteine si ARN, aflate in
Palade) citoplasma sau pe RE
Aparatul Golgi Vezicule de diferite dimensiuni in Excretie celulara, sinteza de
(totalitatea vecinatatea nucleului membrane
dictiozomilor)
Mitocondrii Prezinta membrana dubla (externa Respiratie celulara = fosforilarea
neteda si interna plicaturata), ce oxidativa = sinteza ATP =
delimiteaza matricea mitocondriala producerea de energie celulara
ce contine enzime redox.
Lizozomii Corpusculi sferici cu enzime Digestie intracelulara. Frecventi in
hidrolitice celule fagocitare
Centrozom Format din 2 centrioli cilindrici Diviziune celulara (lipseste in
perpendiculari inconjurati de neuron, hematii, trombocite – nu
centrosfera. In vecinatatea nucleului se divid)
 Enzime (biocatalizatori proteici)
• Controleaza
– Sensul reactiilor biochimice
– Succesiunea reactiilor biochimice
– Viteza reactiilor biochimice
• Prezinta specificitate pentru reactie
• Enzima prezinta o zona activa de interactiune cu substratul
• Sufix “aza”
• Timp de actiune foarte mic
• Asigura realizarea cailor metabolice
• Ex: catalaza catalizeaza degradarea H2O2 in H2O si O2
 Organite specifice
Organit Caracteristici Rol

Miofibrile Alcatuite din Contractie

miofilamente de actina si musculara
miozina. Se afla in
sarcoplasma fibrei
musculare
Neurofibrile Filamente in retea aflate Sustinere si
in neuroplasma si conducerea
axoplasma impulsului nervos
Corpusculii Ergastoplasma din Sinteza proteinelor
Nissl neuron specifice
neuronale
 Nucleul
• Roluri
– Controleaza metabolismul celular, diviziunea
– Contine si transmite materialul genetic
• Localizare
– Central - la cele mai multe celule
– Excentric - adipocite, celule mucoase (mucoasa gastrica, gl Brunner, epiteliul
vilozitatii int, gl bulbo-uretrale, prostata, plamani, gl oxintice, gl pilorice), neuronii
vegetativi, fibra musc striata, granulocite, celulele secretoare din epiteliul intestinal
• Forma – similara cu forma celulei (sferic, alungit, lobat)
• Numar
– Celule uninucleate – majoritatea
– Celule binucleate – hepatocitele
– Celule plurinucleate – fibra musculara striata
– Celule anucleate – hematia adulta
• Dimensiuni – 1/3-1/4 din volumul celulei = 3-20 µm
• Structura
– Membrana = nucleolema dubla, poroasa, pe care se afla ribozomi si RE
– Carioplasma omogena alcatuita din ADN, ARN, proteine histonice si nonhistonice,
lipide, ioni de Ca si Mg. Contine informatia genetica din care se exprima cca 15%
• Cromatina in interfaza (despiralizata)
• Cromozomi (spiralizati )
– Nucleol (1-3) cu ARN
• Generale
Proprietatile celulei
– Transportul transmembranar
• Membrana este semipermeabila
• Intra in celula substantele nutritive, ies catabolitii
(schimb bidirectional)
– Potentialul de membrana = diferenta de potential intre
interiorul si exteriorul membranei, determinat de:
• pompa de Na/K,
• prezenta in citoplasma a moleculelor proteice
nedifuzibile incarcate negativ,
• semipermeabilitatea membranei
• Specifice
– Contractia musculara
– Secretia glandulara
 Transportul transmembranar

• Fara proteine transportoare –in sensul gradientului de concentratie sau electrochimic

– Difuziune (filtrare) – moleculele se imprastie egal in mediu pt ca au energie cinetica - pasiv –
trecerea solvitului de la concentratie mare la concentratie mica prin membrana
semipermeabila
• Molecule nepolarizate liposolubile - O2, hormoni steroizi si molecule cu legaturi
covalente polare – etanol, CO2, uree - difuzeaza printre fosfolipide
• Ioni care difuzeaza prin pori microscopici proteici = canale ionice (de natura lipoproteica
sau polipetidica)
– Osmoza – pasiv - (difuziunea apei (solvent) printr-o membrana mai permeabila pentru
solvent decat pentru solvit); presiunea osmotica este forta care se opune osmozei si depinde
de concentratia de particule de solvit.
• Cu proteine transportoare
– Difuziune facilitata – pasiv - trecerea solvitul de la concentratie mare la concentratie mica prin
proteine canal –in sensul gradientului de concentratie
– Activ - saturabil, specific, competitiv; –impotriva gradientului de concentratie
• Primar (pompa de calciu)
• Secundar (pompa Na/K)
• Vezicular (cu energie)
– Endocitoza
• Fagocitoza (substante solide)
• Pinocitoza (substante lichide)
– Exocitoza
Osmoza
Difuziune facilitata
Pompa de calciu
Pompa de Na/K
Tipuri de transport (recapitulare)
Transport vezicular
 Canalele ionice
• Canale voltaj-dependente, devin operante când se produc modificări ale valorii
potenţialului membranar (modificări de voltaj). Canalele de Na+ se deschid mai
rapid decât cele de K+ şi se închid instantaneu după un anumit interval de timp,
în timp ce canalele de K+ se deschid mai încet.
• În stare de repaus menţinerea potentialulu ide repaus, fără apariţia unor variaţii
de voltaj, se datorează difuziunii pasive a ionilor prin alt tip de canale, numite
canale ionice de scurgere ("leaking" channels).
• Canale ligand-dependente ce se deschid în urma legării unei molecule
proteice (mediator chimic, hormon) numită ligand la o moleculă receptor ataşată
canalului, cu formarea unui complex ligand-receptor. Este cazul membranelor
neuronale postsinaptice şi al membranelor celulelor-ţintă pentru diferite specii de
hormoni.
• Canalele mecano-dependente sunt deschise de o modificare mecanică
(tracţiune) la nivelul membranei plasmatice. Astfel de canale sunt prezente în
membranele cililor celulelor senzoriale auditive şi vestibulare, excitate prin
îndoirea cililor.
Canalele ionice
Ioni Pe fața externă Pe fața internă

Na difuzibil 145 7
K difuzibil 5 145
Cl difuzibil 120 7
Anioni organici 0 150
nedifuzibili

Suma algebrica ? ?
a sarcinilor
electrice ale
ionilor
Repartitia inegala a ionilor pe cele 2 fețe
ale membranei (teoria Iulius Bernstein)
• De repaus (PR) Potentialul
– Valoare medie: -65-85 mV
– Functioneaza pompa de Na/K de membrana
– Suma algebrica a sarcinilor electrice ale ionilor este pozitiva la exteriorul membranei si
negativa la interior membranei
• De actiune (PA) – actioneaza un stimul
– Mecanismele de producere, aspectul si durata PA difera functie de celula, principiul
este acelasi
– Stimuli: Subliminari, Liminari = prag, Supraliminari (“totul sau nimic”)
– Faze
• Potential prag
• Depolarizare – panta ascendenta, influx de Na prin canale ionice voltaj
dependente
• Repolarizare - panta descendenta, eflux de K prin canale ionice voltaj
dependente
• *Hiperpolarizare la neuron – influx de Cl
– Perioade refractare
• Absoluta – nu exista niciun fel de raspuns , indiferent de stimulul care actioneaza
–pe panta ascendenta si o parte din cea descendenta
• Relativa - poate exista un raspuns la un stimul mai intens – pe panta descendenta
 Potenţialul membranar de repaus
• În condiţii de repaus, toate celulele au o diferenţă de potenţial între faţa externă şi
cea internă a membranei, cu faţa externă încărcată pozitiv şi faţa internă încărcată
negativ. Acesta este potenţialul membranar de repaus (PMR), a cărui mărime
variază între -5 şi -100 mV, în funcţie de tipul de celulă.
• PMR al celulelor excitabile se poate modifica rapid ca răspuns la o excitaţie,
această proprietate fiind esenţială pentru funcţionarea lor.
• PMR se caracterizează printr-un exces de ioni negativi în interiorul celulei şi un
exces de ioni pozitivi în exterior. Sarcinile negative în exces din celulă, nefiind
suficiente sarcini pozitive care să le neutralizeze, sunt atrase electric spre excesul
de sarcini pozitive de la exterior, şi invers.
• Astfel, ionii în exces se adună într-un strat subţire la suprafaţa internă şi la cea
externă a membranei plasmatice, în timp ce majoritatea mediului extracelular,
precum şi cea mai mare parte a citosolului sunt practic neutre din punct de vedere
electric.
• Numărul de sarcini pozitive şi negative care se aliniază de o parte şi de alta a
membranei şi generează diferenţa de potenţial reprezintă o fracţiune
infinitezimală din numărul total de sarcini electrice dintr-o celulă.
• Toate canalele voltaj dependente de Na sunt inchise si cateva canale de K sunt
deschise, deci majoritatea Na este la exterior
 Mărimea PMR este determinată de
următorii factori
• (1) diferenţa în concentraţiile ionilor de o parte şi de alta a barierei
membranare;
• (2) permeabilitatea diferită a membranei pentru diferite specii de ioni;
• (3) transportul pasiv (difuziune) al Na+ (influx) şi K+ (eflux) prin
membrană, în sensul gradientului de concentraţie;
• (4) transportul activ al ionilor prin pompa de Na+ / K+.

• Concentraţiile ionilor din interiorul celulei nu se echilibrează cu cele din

lichidul extracelular, ci există într-o stare staţionară diferită faţă de acesta.

• Gradientul electric, alături de gradientul de concentraţie, influenţează

deplasarea ionilor. În cazul sodiului, ce se deplasează de la exteriorul
membranei (electropozitiv) spre interior (electronegativ), gradientul
electric facilitează trecerea ionilor prin membrană. Potasiul în schimb, se
deplasează de la interior spre exterior, în sensul gradientului de
concentraţie, dar în sens invers gradientului electric.
 Potenţiale locale
• Potenţialele locale (PL) sunt modificări ale potenţialului membranar care privesc doar
o mică regiune a membranei şi „dispar” la 1-2 mm distanţă de locul de origine. Ele
pot apărea fie sub forma unei depolarizări, fie sub forma unei hiperpolarizări şi sunt
produse de stimuli subliminari. Se mai numesc şi "potenţiale gradate" pentru că au
amplitudine variabilă, proporţională cu intensitatea stimulului. Se pierd sarcini de-a
lungul membranei pentru că membrana este în continuare permeabilă pentru ioni, iar
rezultatul este descreşterea curentului cu distanţa. Altfel spus, propagarea PL se face
decremental.
• La apariţia unui PL, va exista un schimb de sarcini electrice între locul său de origine
şi regiunile adiacente ale membranei, aflate în stare de repaus. Astfel, PL creează
curent electric în lichidul extracelular şi în fluidul intracelular, curenţi care sunt
proporţionali cu amplitudinea potenţialului.
• Prin convenţie, direcţia de deplasare a sarcinilor pozitive este considerată direcţia de
deplasare a curentului.
• Pe faţa internă a membranei, sarcinile pozitive se vor depărta de locul excitării, spre
zone mai negative, caracteristice PMR.
• Pe faţa externă a membranei, sarcinile pozitive se vor îndrepta dinspre regiunile
pozitive adiacente spre locul de excitare, mai electronegativ. Acest curent local scade
gradul de separare a sarcinilor (depolarizare) în regiunile din jurul zonei uşor
depolarizate prin excitarea cu stimulul subliminar. Curentul local este purtat de ioni ca
K+, Na+, Cl- şi HC03-.
 Tipuri de potential local
• potenţiale de receptor, care se nasc, sub influenţa stimulilor
specifici, în celulele receptoare ale analizatorilor şi pot fi
potenţiale generatoare (PG) sau receptoare (PR), după cum
celula receptoare este un neuron sau o celulă epitelială
senzorială;
• potenţiale postsinaptice, care apar în membrana postsinaptică
şi pot fi excitatoare (PPSE) sau inhibitoare (PPSI), după cum
se produc prin depolarizarea (influx de Na), respectiv prin
hiperpolarizarea membranei (influx de Cl); un tip special de
potenţial postsinaptic este potenţialul local terminal de placă
(PLTP), generat la membrana postsinaptică a plăcii motorii;
• potenţiale electrotonice (catelectrotonus = acumulare de
sarcini negative la suprafaţa membranei = hiperexcitabilitate
locala şi anelectrotonus = acumulare de sarcini pozitive la
suprafaţa membranei = hipoexcitabilitate locala);
 Potentialul de actiune (1) – Huxley si Hodgkin
• 1. Depolarizarea lentă. La locul de acţiune a stimulului, în membrană se
deschid canale voltaj-dependente pentru Na+ şi influxul de Na+ devine
mai mare decât în perioada de repaus. În acelaşi timp, conductanţa
membranei pentru K+ scade la zero şi pompa de Na+/K+ nu mai
funcţionează. Rezultatul este o scădere a PMR de la -70 la -55 mV,
membrana trecând într-o stare mai puţin polarizată.
• 2. Depolarizarea rapidă. Inversarea polarităţii. Printr-un mecanism de
feed-back pozitiv, pătrunderea Na+ în celulă determină deschiderea
tuturor canalelor voltaj-dependente pentru Na+ existente în acea zonă a
membranei, permeabilitatea pentru acest ion crescând de sute de ori.
Astfel polaritatea membranei scade vertiginos până la atingerea punctului
izoelectric (când numărul sarcinilor pozitive şi negative de o parte şi de
alta a membranei se neutralizează reciproc), apoi se inversează,
membrana devenind electropozitivă pe faţa internă şi electronegativă pe
faţa externă. În această fază se dezvoltă vârful (spike-ul) PA, care
ajunge, în celula nervoasă, la aproximativ +30 mV, aproape de valoarea
potenţialului de echilibru al sodiului.
 Potentialul de actiune (2)
• 3. Repolarizarea rapidă. Potenţialul membranar revine rapid
aproape de nivelul său de repaus, datorită: (a) închiderii
canalelor pentru Na+ care au fost deschise pe durata
depolarizării rapide; astfel sodiul pătruns în etapa precedentă
rămâne prizonier în celulă; (b) deschiderii canalelor voltaj
dependente pentru K+. Astfel efluxul masiv de K+ reface rapid
electropozitivitatea feţei externe a membranei.
• 4. Repolarizarea lentă apare ca o întârziere a repolarizării şi se
datorează excesului de sarcini pozitive ale ionilor de sodiu
sechestraţi în celulă prin închiderea canalelor pentru sodiu.
Acesta nu poate fi compensat în totalitate prin ieşirea K+, a cărui
conductanţă a atins deja valoarea maximă şi începe să scadă.
Această etapă durează 2-3 ms. Canalele pt K raman deschise
mai mult timp decat cele pt Na.
 Potentialul de actiune (3)
• 5. Posthiperpolarizarea (postpotenţialul pozitiv) este o
creştere a diferenţei de potenţial transmembranar peste
valoarea PMR, putând ajunge pînă la -90 mV. În condiţiile în
care canalele pentru Na+ continuă să fie închise, iar o parte a
canalelor pentru potasiu deschise, reintră în funcţie pompa de
Na+/K+, care scoate activ Na+ din celulă. K+ difuzează prin
canale la exterior şi este reintrodus în celulă de pompă, în
timp ce Na+ nu poate pătrunde în celulă, este doar scos.
Astfel în interiorul celulei se creează un deficit temporar de
sarcini pozitive, ceea ce determină hiperpolarizarea
membranei pentru o durată de câteva zeci de ms. Ca urmare
a implicării, în această etapă, a mecanismului de transport
activ prin pompa ionică, se înregistrează o creştere a
consumului energetic al celulei excitabile. Permeabilitatea
membranei revine la normal.
Potential de actiune
• Durata
• Variatie de potential
• Amplitudine
Perioada de latenta dupa aplicarea
stimulului
 Perioade refractare
• În etapa de depolarizare rapidă, excitabilitatea membranei scade brusc la
zero; sunt deschise toate canalele voltaj-dependente pentru sodiu din zona
membranară excitată, există un influx masiv de Na+, astfel încât membrana
nu mai are resurse pentru a răspunde la un nou stimul care ar acţiona în
această perioadă. Aceasta este perioada refractară absolută. Ea se
întinde şi pe parcursul repolarizării rapide, până când potenţialul
membranar ajunge în jurul valorii de -50 mV. Durata acesteia determină
numărul de PA care pot fi generate în unitatea de timp într-o membrană
excitabilă (labilitatea). Cu cât este mai scurtă, labilitatea neuronului creşte.
Majoritatea celulelor nervoase pot produce până la 100 PA/s.
• Spre sfârşitul fazei de repolarizare rapidă, excitabilitatea membranei începe
să crească treptat, pe măsură ce repolarizarea avansează. Canalele pentru
Na+ s-au închis în totalitate în momentul de vârf al PA, au stat închise un
scurt interval şi acum devin disponibile pentru a genera un nou PA. Este
perioada refractară relativă, în care un stimul prag nu produce PA, dar un
stimul supraliminar are această posibilitate. PA ce pot fi obţinute în această
perioadă au însă amplitudine mai mică şi frecvenţă redusă. Disponibilitatea
canalelor de Na+ creşte treptat, odată cu revenirea excitabilităţii spre
normal; un stimul supraliminar poate deschide mai multe canale pentru
Na+, astfel încât influxul de sodiu să întreacă efluxul de potasiu şi să
permită intrarea în funcţie a mecanismului de feed-back pozitiv.
• Difuziune https://www.youtube.com/watch?v=qBig2wevHhw
• Difuziunea https://www.labxchange.org/library/pathway/lx-
pathway:27cf60e0-851b-4261-ba07-42405b3c8e8e/items/lx-pb:27cf60e0-
851b-4261-ba07-42405b3c8e8e:lx_simulation:4919be28
• Osmoza https://www.youtube.com/watch?v=-g-VJymtAf4
• Difuziunea facilitata https://www.youtube.com/watch?v=IX-kLh34KcQ
• Pompa de calciu https://www.youtube.com/watch?v=ZXkfEYocK-8
• Pompa de Na/K https://www.youtube.com/watch?v=_bPFKDdWlCg
• Transport vezicular https://www.youtube.com/watch?v=_dlbw8ubjgc
• Potential de membrana https://www.youtube.com/watch?v=tIzF2tWy6KI
• Potential de actiune https://www.youtube.com/watch?v=W2hHt_PXe5o
• Potential de actiune - animatie
https://phet.colorado.edu/sims/html/neuron/latest/neuron_en.html
• Canale ionice https://phet.colorado.edu/sims/cheerpj/membrane-
channels/latest/membrane-channels.html?simulation=membrane-
channels