Sunteți pe pagina 1din 24

1

Incontinenta urinara la femei

Generalitati

Incontinenta urinara este definita ca eliminarea accidentala


(involuntara) de urina. Ea nu reprezinta o boala in sine, ci mai
degraba un simptom al unei maladii a tractului urinar. Eliminarea
accidentala de urina are loc, de obicei, in cadrul activitatilor care
cresc presiunea intra-abdominala cum ar fi tusea, stranutul, rasul sau
in situatiile in care pacientul nu poate ajunge suficient de repede la
toaleta. Incontinenta nu e o boala in sine, ci mai degraba un simptom
al unei afectiuni a tractului urinar inferior si este foarte frecventa, mai
ales la adultii varstnici. De obicei, incontinenta urinara nu cauzeaza
probleme majore de sanatate, dar poate fi jenanta si poate afecta
increderea in sine a pacientelor.

Cuprins articol

1. Generalitati
2. Tipuri de incontinenta urinara
3. Cauze
4. Mecanism fiziopatogenetic
5. Factori de risc
6. Consultul de specialitate
7. Expectativa vigilenta
8. Medici specialisti recomandati
9. Investigatii
10. Tratament - Generalitati
11. Profilaxie
12. Tratament ambulatoriu
13. Tratament medicamentos
14. Tratament chirurgical
15. Alte tratamente

Tipuri de incontinenta urinara

Urmatoarele tipuri de incontinenta urinara sunt cel mai frecvent


regasite:

-incontinenta urinara de efort: apare in cadrul diverselor activitati


care implica cresterea presiunii in vezica urinara, cum ar fi stranutul,
tusea, rasul, ridicarea obiectelor, etc. (acesta e cel mai frecvent tip de
2
incontinenta urinara la femei)
-incontinenta urinara datorata necesitatii imperioase de a urina:
numita si vezica iritabila, se caracterizeaza prin senzatia de mictiune
imperioasa (chiar daca in vezica se afla cantitati mici de urina), astfel
incat pacienta nu mai poate ajunge la toaleta la timp; pe de alta
parte, unele paciente pot avea eliminari accidentale de urina fara nici
un avertisment, iar la unele paciente simpla ingestie de apa, sunetul,
sau imaginea apei curgand, poate cauza eliminari de urina
-incontinenta urinara combinata (mixta): este caracterizata de o
combinatie intre tipurile de incontinenta mentionate, de obicei intre
incontinenta urinara de efort si incontinenta urinara datorata
necesitatii imperioase de a urina; aceasta apare cu o frecventa mai
mare la femeile varstnice.

Incontinenta poate reprezenta o problema tranzitorie, cauzata de


afectiuni ale tractului urinar cum ar fi infectiile, diverse medicatii, sau
constipatia si se rezolva de obicei spontan, odata cu disparitia cauzei.
Acest articol se ocupa de incontinenta urinara cronica (de lunga
durata), in particular de incontinenta urinara de efort, de incontinenta
urinara datorata necesitatii imperioase de a urina si de incontinenta
urinara combinata.

Cauze Cele mai frecvente cauze ale incontinentei urinare la femei


sunt:

- incontinenta de efort: aceasta este rezultatul afectiunilor sau


conditiilor fiziologice care presupun o presiune crescuta asupra
musculaturii pelvine. Printre ele se numara nasterea pe cale naturala,
obezitatea, etc. Cand muschii pelvini nu-si indeplinesc in mod
satisfacator functia de sustinere a vezicii urinare, aceasta se
deplaseaza inferior, invecinandu-se cu vaginul si pierzand astfel
capacitatea de contractie a muschilor, care in mod normal tin uretra
inchisa. Eliminarea accidentala de urina poate apare in corelatie cu
exercitarea unei presiuni suplimentare asupra vezicii urinare, cum se
intampla la stranut, tuse, ras sau alte activitati. Incontinenta de efort
poate fi agravata de scaderea hormonilor sexuali ce apare odata cu
menopauza, de fumat sau de obezitate.
- incontinenta urinara datorata necesitatii imperioase de a urina:
acest tip de incontinenta, supranumit si "vezica iritabila", este
cauzata de contractiile involuntare ale peretilor vezicii urinare,
3
acestea fiind datorate:
-modificarilor legate de varsta
-bolii Parkinson
-accidentului vascular cerebral
-litiazei vezicale sau renale
-tumorilor ce cresc presiunea intravezicala, cum ar fi cancerul pelvin,
de col uterin sau carcinomul uterin.

Este frecventa la femei aparitia incontinentei urinare mixte,


combinatie intre incontinenta urinara de efort si incontinenta urinara
datorata necesitatii imperioase de a urina.

Tipuri mai putin frecvente de incontinenta urinara includ:

-incontinenta urinara prin prea-plin: aceasta reprezinta eliminarea


accidentala de urina atunci cand vezica urinara se umple excesiv cu
urina (datorita unei obstructii, de exemplu), dar nu exista senzatia
subiectiva de necesitate de a mictiona; acest tip de incontinenta
apare foarte rar la femei
-incontinenta totala: aceasta reprezinta pierderea continua si totala a
controlului actului voluntar al mictiunii; se pot identifica mai multe
cauze pentru acest tip de incontinenta, printre care se numara vezica
neurogena, eliminarea de urina datorata unei contractii involuntare a
peretilor vezicii urinare, traumatisme ale maduvei spinale, scleroza
multipla si alte afectiuni care afecteaza functia nervoasa
-incontinenta urinara functionala: aceasta apare cand o dizabilitate
fizica sau psihica, cum ar fi artrita sau dementa, fac pacienta
incapabila sa ajunga la toaleta in timp util
-incontinenta anatomica: aceasta e reprezentata de eliminarea
involuntara de urina corelata cu afectarea structurala a tractului
urinar, care afecteaza secundar si fluxul urinar; acest tip de
incontinenta poate fi congenitala (poate fi prezenta de la nastere).

Mecanism fiziopatogenetic

Incontinenta urinara care are un debut brusc si se rezolva odata cu


tratarea cauzei subiacente, este numita incontinenta urinara
temporara.De exemplu, incontinenta datorata infectiei de tract urinar
va dispare in momentul in care infectia este vindecata.Incontinenta
urinara cronica are de obicei un debut lent, cu agravare progresiva.
Pe masura ce incontinenta progreseaza, pacientele pot sa:
4
-evite sa iasa in public datorita sentimentului de jena pe care il resimt
datorita acestei afectiuni
-dezvolte afectiuni iritative ale introitusului vaginal sau al zonei
inghinale, datorita contactului prelungit al acestora cu urina sau sa
faca infectii urinare recurente cu o frecventa mai mare.

Tratamentul incontinentei urinare cronice rezolva sau controleaza de


obicei si aceste probleme.

Factori de risc

Uneori, incontinenta urinara e multifactoriala. De exemplu, o femeie


multipara (care a avut mai multe nasteri), varstnica sau tusitoare
cronica (datorita unei bronsite cronice sau fumatului), are un risc mai
mare de a dezvolta aceasta afectiune.

Afectiunile sau situatiile fiziologice care cresc riscul de a face


incontinenta urinara includ:

-sarcina si nasterea pe cale vaginala


-histerectomia in antecedentele personale patologice
-obezitatea sau supraponderabilitatea
-varsta inaintata
-litiaza vezicala
-lipsa estrogenului secundara menopauzei
-anomaliile structurale ale tractului urinar
-obstructia (blocajul) subvezicala
-cistite (infectii ale vezicii urinare) cronice.

Boli sau situatii fiziologice care pot produce cu certitudine


incontinenta urinara includ:

-tusea cronica datorita fumatului sau bronsitei cronice


-diabetul zaharat
-boala Parkinson
-boala Alzheimer
-scleroza multipla
-cancerul vezical
-accidentul vascular cerebral
-traumatismele maduvei spinarii.
5
Incontinenta urinara poate fi agravata de:

-medicamente care cresc productia de urina, cum ar fi diureticele, cat


si cele care relaxeaza peretii vezicii urinare, cum ar fi
bronhodilatatoarele
-bauturile care contin cafeina, cum ar fi cafeaua, ceaiul sau bauturile
carbogazoase cafeinate
-fumatul, care poate declansa tusea cronica si incontinenta urinara
secundara.

Consultul de specialitate

Trebuie cerut un consult medical de specialitate daca:

-incontinenta urinara apare brusc (incontinenta urinara acuta):


aceasta e cauzata, de obicei, de afectiuni ale tractului urinar sau de
diverse medicatii si poate fi rezolvata cu usurinta
-pierderile de urina sunt o problema suficient de mare incat sa
interfere cu viata de zi cu zi a pacientei sau sunt in cantitate suficient
de mare pentru a face necesara purtarea de materiale absorbante (ca
scutecele sau tampoane de vata).

E necesar ca pacienta sa se simta confortabil in discutarea acestei


probleme cu terapeutul. Incontinenta urinara nu e un proces fiziologic
datorat imbatranirii. Majoritatea pacientelor cu incontinenta urinara
pot fi ajutate sau vindecate.

Expectativa vigilenta

In cazul unei incontinente urinare cu un debut lent, pacientul poate


controla problema el insusi. Daca tratamentul la domiciliu nu e
suficient sau daca incontinenta interfera cu viata pacientului in orice
mod, este necesar ca medicul specialist sa recomande un tratament.

Medici specialisti recomandati

Oricare din urmatorii medici specialisti enumerati, poate diagnostica


si trata incontinenta urinara:

-medicul de familie
-medicul internist
6
-medicul specialist urolog
-medicul specialist de geriatrie.

E posibil ca medicul de familie sa recomande pacientei un consult de


specialitate, solicitat de obicei unui medic urolog (specialist in
afectiunile tractului urinar) sau unui medic geriatru (specialist in
tratamentul persoanelor varstnice).In cazul in care e nevoie de cura
chirurgicala, este importanta gasirea unui chirurg, care stapaneste
mai multe tehnici chirurgicale de tratament pentru incontinenta.

Investigatii

Primii pasi pe care medicul specialist ii va face, vor viza aflarea cauzei
incontinentei urinare, constand in examinarea obiectiva si anamneza
cu antecedentele personale si heredo-colaterale ale pacientei.
Specialistul va efectua un examen obiectiv al zonei pelvine, urmat de
prelevarea unui sumar de urina si a unei uroculturi, pentru a investiga
existenta unei posibile infectii de tract urinar.

Medicul specialist va chestiona pacienta in legatura cu simptomele si


obiceiurile acesteia. De exemplu, cat de des urineaza aceasta in 24
de ore, momente asociate cu eliminari accidentale de urina,
cantitatea si tipurile de fluide ingerate de obicei si daca pacienta mai
are si alte simptome concomitente incontinentei urinare. Raspunsurile
pacientei pot da informatii valoroase in depistarea cauzei
incontinentei urinare.In plus, specialistul poate solicita pacientei
pastrarea unui jurnal, in care sa noteze cantitatea si tipurile de lichide
ingerate, cat de des urineaza in 24 de ore, momente asociate cu
eliminari accidentale de urina.

Modelul eliminarii accidentale de urina poate avea o valoare


diagnostica in identificarea tipului de incontinenta.
Medicul poate solicita pacientei sa tuseasca in timp ce aceasta este in
ortostatism (in picioare) pentru a verifica prezenta incontinentei
urinare de efort.Un diagnostic corect e deosebit de important,
deoarece un tratament conceput pentru un diagnostic eronat, e sortit
esecului si poate chiar agrava incontinenta urinara.

Alte investigatii cu scop diagnostic includ:


7
Testul de continenta urinara la efort si testul Bonney. In timpul
acestui test, specialistul va introduce o cantitate de fluid in interiorul
vezicii urinare si apoi va solicita pacientei sa tuseasca, verificand
daca exista scurgeri accidentale de urina cauzate de actul tusei.
Testul Bonney este similar, cu singura deosebire ca aici colul vezical
este ridicat usor cu un deget sau dispozitiv introdus in vagin, iar
pacienta este rugata sa tuseasca.
Testul tamponului de vata. Acest test e util pentru pacientele la care
eliminarea accidentala de urina nu a putut fi evidentiata la cabinetul
medical. Prin acest test se poate determina severitatea si frecventa
incontinentei urinare.

Teste urodinamice. Aceste tipuri de teste asigura o investigatie mai


avansata a functiei vezicale. Pot fi efectuate daca testele mentionate
mai sus nu au dat rezultate concludente asupra cauzei incontinentei
urinare sau daca specialistul suspecteaza o incontinenta urinara
mixta multifactoriala. Testele in sine au o mare variabilitate. Acestea
pot include masuratori ale reziduului vezical postmictional, ecografii
sau radiografii in dinamica, pentru a examina schimbarile in pozitia
vezicii urinare si ale uretrei in timpul mictiunii, tusei sau activitatilor
ce cresc presiunea abdominala.

Testele urodinamice pot include cistometria (cistometrografia),


care reprezinta o serie de teste destinate masurarii presiunii
intravezicale la diferite grade de umplere. Cistometria e utila in
diagnosticul incontinentei datorate necesitatii imperioase de a urina.
Testele de cistometrie includ:

-presiunea punctului de scurgere, care masoara eficienta contractiei


sfincterului urinar
-presiunea maxima de inchidere a uretrei, care masoara presiunea la
care uretra e inchisa in mod natural.

Testele urodinamice sunt scumpe si sunt efectuate, de obicei, ca


investigatie preoperatorie sau daca pacienta nu raspunde la nici un
tratament.In cazul in care cauza incontinentei urinare nu e elucidata,
prin nici una din metodele descrise mai sus, alte investigatii mai
complete sunt necesare.

Testele descrise mai jos nu sunt efectuate de rutina pentru


diagnosticul incontinentei urinare.
8
Cistoscopia foloseste un cistoscop (un tub subtire prevazut cu o
camera video) care permite vizualizarea directa a vezicii urinare si a
uretrei, in scopul detectarii unor eventuale anomalii structurale.Cisto-
uretrograma mictionala este o investigatie radiologica ce foloseste o
substanta de contrast iodata, ce pune in evidenta pe o radiografie
forma tractului urinar inferior (vezica urinara si uretra). Aceasta
investigatie arata eventualele anomalii structurale ale tractului urinar,
care ar putea contribui la aparitia incontinentei urinare.

Tratament - Generalitati

Exista mai multe conduite terapeutice care se pot adopta in cazul


incontinentei urinare. Un tratament ideal trebuie sa respecte un
diagnostic corect al tipului incontinentei si preferintele pacientelor.E
necesar ca pacientele sa nu se simta jenate de afectiunea lor sau sa
suporte inconvenientele inerente acesteia, deoarece, de cele mai
multe ori, incontinenta poate fi tratata sau macar ameliorata.Tehnicile
comportamentale, exercitiul fizic, schimbarile in modul de viata si
tratamentul medical conservator, sunt incercate de prima intentie.
Totusi, succesul lor depinde de adaptarea pacientei la terapie
(respectarea stricta a indicatiilor medicului curant) si de severitatea
incontinentei.

Noile tehnici chirurgicale microinvazive au cea mai mare rata de


succes pentru incontinenta de efort. Alt avantaj e faptul ca necesita o
perioada de recuperare postoperatorie foarte scurta.Medicatia poate
ameliora simptomatologia incontinentei urinare datorate necesitatii
imperioase de a urina. Totusi, poate avea ca efecte secundare
senzatia de uscaciune a gurii si altele.

Exercitiul fizic si schimbarile in modul de viata

Exercitiile de tonifiere a musculaturii pelvine (Kegel) pot ajuta 50


pana la 75% din femei sa scada recurenta episoadelor de
incontinenta urinara de efort. Aceste exercitii, care intaresc
musculatura pelvina implicata in urinare, sunt utile mai ales pentru
incontinenta de efort, dar pot fi de ajutor si pentru incontinenta
urinara datorata necesitatii imperioase de a urina. Executarea corecta
si consecventa a acestor exercitii este cheia succesului acestei
metode.
9
Exercitiile Kegel pot fi combinate cu biofeedback-ul, o tehnica ce
poate ajuta pacientele sa evalueze constient contractiile musculaturii
pelvine vizate. Aceasta poate fi facuta prin introducerea unui deget in
vagin in timp ce executa exercitiile, astfel incat pacientele sa
exploreze direct contractiile musculaturii pelvine. De asemenea,
pentru a preveni eliminarea accidentala de urina in cazul unui stranut
sau al unui acces de tuse, pacientele ar trebui sa-si contracte
musculatura pelvina conform unui exercitiu Kegel si sa-si incruciseze
picioarele.
Pierderea in greutate este, de obicei, utila in tratamentul
incontinentei urinare de efort.

Uneori, schimbarile in modul de viata pot fi utile in tratamentul


incontinentei urinare datorate necesitatii imperioase de urina.
Pacientele ar trebui sa identifice orice aliment cu efect iritativ asupra
vezicii urinare - inclusiv citricele, ciocolata, rosiile, otetul, produsele
lactate, aspartamul si mancarurile foarte condimentate si sa reduca
consumul acestora. De asemenea, reducerea sau evitarea consumului
de alcool sau de cafeina este util.

Tehnicile comportamentale

Exista trei tipuri de tehnici comportamentale care pot fi folosite


pentru tratamentul incontinentei urinare:

-antrenarea vezicii urinare


-urinarea temporizata
-urinarea la comanda.

Antrenarea vezicii urinare (numita si reantrenarea vezicii urinare) este


folosita pentru tratamentul incontinentei urinare datorate necesitatii
imperioase de urina. Prin intermediul acestei metode, se creste
capacitatea de umplere a vezicii urinare, crescand astfel timpul scurs
intre urinari. Se bazeaza pe incercarea de a amana mersul la toaleta,
atunci cand pacienta resimte necesitatea imperioasa de a mictiona.
Pacienta poate incepe prin a amana mictiunea pentru 10 minute de
fiecare data cand simte nevoia de a urina, cu cresterea progresiva a
intervalului de la 10 la 20 de minute. Scopul este atingerea unui
interval de pauza intre mictiuni cuprins intre 2 si 4 ore.
10
Urinarea temporizata poate fi recomandata de medicul specialist daca
pacienta urineaza rar. Aceasta trebuie sa incerce sa urineze la fiecare
2-4 ore in timpul zilei, chiar daca pacienta nu simte nevoia de a
mictiona. Aceasta metoda poate fi eficienta atat pentru incontinenta
de efort cat si pentru incontinenta urinara datorata necesitatii
imperioase de a urina.Urinarea la comanda necesita asistenta unui
ingrijitor care sa ajute pacienta incontinenta sa urineze. Aceasta
tehnica se aplica mai ales incontinentei urinare functionale.

Medicatia

Daca terapia comportamentala si exercitiile fizice nu au succesul


scontat, terapeutul le poate combina cu terapia medicamentoasa:

-medicatia anticolinergica cum ar fi Oxibutin, Tolterodine si


Diciclomine relaxeaza vezica urinara si cresc capacitatea vezicala;
sunt eficiente de cele mai multe ori in tratamentul incontinentei
urinare datorate necesitatii imperioase de a urina. Totusi, au efecte
secundare nedorite, cum ar fi uscaciunea mucoasei bucale,
constipatie, vedere incetosata si incapacitatea de a urina, putand
duce la aparitia globului vezical. Noile medicamente, inclusiv cele cu
eliberare fractionata a substantei active si plasturii cutanati, au mai
putine efecte secundare.
-Imipiramina, un medicament antidepresiv, poate fi folosita pentru
tratamentul incontinentei de efort si al incontinentei urinare datorate
necesitatii imperioase de a urina, deoarece produce relaxarea
musculaturii peretelui vezical concomitent cu contractia musculaturii
sfincterului urinar; poate fi folosita in combinatie cu medicatia
anticolinergica.

Dispozitive medicale

Diafragma este un dispozitiv din cauciuc, care se introduce in vagin


pana la atingerea cervixului uterin. Diafragma aplica o presiune
asupra peretelui vaginal, sustinand astfel si uretra. Se foloseste in
incontinenta de efort, deoarece datorita presiunii pe care o aplica
asupra uretrei prin intermediul peretelui vaginal, diafragma tine
uretra inchisa, crescand continenta vezicala. Unele paciente folosesc
diafragma doar in timpul activitatilor care pot cauza eliminari
accidentale de urina, cum ar fi joggingul. Totusi, multe tipuri de
diafragma pot fi folosite permanent. In cazul purtarii unei diafragme,
11
pacienta trebuie sa monitorizeze aparitia infectiilor vaginale sau de
tract urinar si sa faca controale regulate la medicul ginecolog.

Optiuni chirurgicale

Incontinenta de efort care nu raspunde la tratamentul medical


conservator este, de obicei, tratata chirurgical (nu este tratamentul
de prima intentie pentru acest tip de incontinenta).In cazul
incontinentei urinare mixte, o evaluare clinica completa si investigatii
complexe, pot fi efectuate inainte de a lua decizia de interventie
chirurgicala. E necesar ca pacienta sa discute cu terapeutul, care
dintre simptomele incontinentei urinare se doresc a fi abordate.
Celelalte simptome pot ramane si dupa interventia chirurgicala. In
cazul incontinentei urinare mixte, operatia chirurgicala poate trata
incontinenta de efort, dar poate sa nu imbunatateasca
simptomatologia incontinentei urinare datorate necesitatii imperioase
de a urina.

Interventia chirurgicala cea mai folosita este TVT (bandeleta


transvaginala). In cadrul acestei interventii, inferior de uretra se
pozitioneaza o mesa de material, care o sustine pe aceasta ca intr-un
hamac, asigurandu-i o pozitie normala. Chirurgul introduce aceasta
mesa prin mici incizii intravaginale si in zona pubiana. Interventiile de
tip TVT dureaza aproximativ 30 de minute si sunt efectuate, de obicei,
sub anestezie locala. Acest tip de interventie poate fi folosit si pentru
corectarea incontinentei recurente in urma altui tip de interventie
pentru tratamentul incontinentei.

Metode mai invazive includ: suspensia retropubica si interventia tip


sling uretral. Acestea sunt folosite pentru cura incontinentei de efort,
prin sustinerea in pozitia anatomica corecta a organelor pelvine.
Ambele necesita anestezie generala si spitalizare.Interventiile
chirurgicale nu sunt considerate utile in tratamentul incontinentei
urinare datorate necesitatii imperioase de a urina. Cura acesteia se
rezuma la terapiile comportamentale care incurajeaza modificarile
obiceiurilor urinare (antrenarea vezicii) si la terapia medicamentoasa.

Pentru pacientele care sufera de incontinenta de efort, care nu pot


suporta o interventie chirurgicala, se poate efectua procedura mai
simpla numita injectarea ("ingrosarea") peretilor uretrei. In cadrul
acesteia, medicul urolog injecteaza colagen sau alte materiale in jurul
12
uretrei, pentru a consolida pozitia acesteia la iesirea din vezica
urinara. Aceasta interventie elimina simptomatologia incontinentei
urinare de efort pentru aproximativ 1 an, desi e posibil ca pe
parcursul acestuia sa fie necesare 2-3 reinterventii
(injectii).Tratamentul variaza pentru tipurile mai putin frecvente de
incontinenta, cum ar fi incontinenta prin prea-plin, incontinenta
reflexa, incontinenta functionala si incontinenta anatomica.

De retinut!

Metodele comportamentale, exercitiile fizice si medicatia, sunt


incercate ca tratament de prima intentie, inaintea abordarii celor
invazive, pentru a confirma cauza incontinentei. Daca incontinenta se
amelioreaza, diagnosticul este confirmat. Daca nu se obtine
ameliorarea, medicul specialist va putea incerca alt tratament sau
efectuarea altor investigatii suplimentare.Incontinenta poate fi
multifactoriala, cum este cazul incontinentei mixte. In acest caz,
cauza principala e tratata initial, urmata de tratamentul cauzei
secundare, daca este necesar.

Profilaxie

Se poate reduce riscul de a face incontinenta urinara, prin


urmatoarele masuri generale:

-limitarea consumului de cafeina si alcool


-pastrarea unei greutati corporale normale
-renuntarea la fumat
-evitarea constipatiei printr-un regim alimentar sanatos, bogat in fibre
-efectuarea regulata a exercitiilor Kegel pentru tonifierea musculaturii
pelvine, care controleaza fluxul urinar.

Tratament ambulatoriuSus

In multe cazuri, schimbarile in stilul de viata, intre care se numara si


schimbarile in dieta si in obiceiurile urinare, pot fi suficiente pentru
controlul incontinentei urinare.

Intre acestea sunt de mentionat:


13
-reducerea sau eliminarea din dieta a bauturilor carbogazoase si
cafeina care e continuta in ceai, cafea si alte bauturi
-reducerea consumului de alcool la maxim un pahar pe zi
-renuntarea la fumat
-daca constipatia reprezinta o problema, trebuie crescuta cantitatea
de fibre alimentare din dieta; aceasta se poate face cu usurinta, prin
adaugarea unei linguri de tarate de grau la alimentele consumate de
obicei; daca constipatia persista, e necesar consultul unui medic
-daca pacientul e supraponderal, e util ca acesta sa scada in greutate;
este de retinut faptul ca un program eficient de slabit se bazeaza pe
combinarea unei diete cu exercitiul fizic
-efectuarea regulata a exercitiilor Kegel pentru tonifierea musculaturii
pelvine, care controleaza fluxul urinar.
Urmatoarele schimbari in obiceiurile urinare pot ajuta la reducerea
simptomatologiei incontinentei urinare:
-stabilirea unui program de urinare la fiecare 3-4 ore, fie ca pacienta
simte nevoia de a mictiona sau nu
-practicarea tehnicii de "dubla golire", ceea ce se traduce prin
urinarea cat mai mult posibil intr-o repriza, relaxarea pentru cateva
momente si incercarea de a urina din nou
-daca pacienta nu poate ajunge la baie in timp util, aceasta ar trebui
sa ia in considerare crearea unui drum cat mai scurt si mai lipsit de
obstacole pana la toaleta, si purtarea unor haine care se pot scoate
cat mai usor (cum ar fi cele prevazute cu elastic sau inchizatori de tip
velcro si nu cu fermoare) sau pastrarea unui recipient pentru urina
cat mai aproape de pat sau scaun.

Trebuie ca pacientul sa discute cu medicul folosirea unor


medicamente (inclusiv a medicamentelor ce se elibereaza fara
prescriptie medicala) care pot agrava incontinenta urinara. Intre
acestea se numara anumite antidepresive, sedative si chiar unele
anti-alergice sau medicamente impotriva guturaiului.Pacienta e
sfatuita sa poarte un tampon din material absorbant in timpul
efectuarii unor activitati cum ar fi joggingul sau dansul, pentru a
exercita o mica presiune asupra uretrei si sa scada sau sa opreasca
temporar eliminarile accidentale de urina.

Trebuie sa se evite consumul in exces sau prea mic de lichide.


Consumul prea mare de lichide poate creste nevoia de a urina si sa
agraveze incontinenta, pe cand un consum prea mic poate duce la
14
deshidratare. Aproximativ 2 litri de lichide sunt necesari pentru a
pastra sanatatea rinichilor si a vezicii urinare.
Dieta trebuie sa fie bogata in fibre, continute in fructe, vegetale,
cereale integrale si fasole.

Tratament medicamentos

Incontinenta urinara poate fi tratata medicamentos. Totusi, in multe


cazuri, tratamentele prin metodele comportamentale (pentru
incontinenta urinara datorate necesitatii imperioase de a urina) si
exercitiile Kegel (pentru incontinenta de efort) sunt incercate inaintea
administrarii medicatiei.Chiar atunci cand terapia medicamentoasa e
eficienta, aceasta se amana datorita posibilelor efecte secundare sau
a interactiunilor cu alte medicamente.

De retinut!

Medicatia e deseori utilizata in combinatie cu metodele


comportamentale.Folosirea terapiei de substitutie hormonala la
femeile cu menopauza, pentru tratamentul incontinentei urinare de
efort nu este recomandata. Mai multe studii recente asupra utilizarii
estrogenului pentru tratamentul incontinentei, au aratat ca acesta nu
are nici un efect terapeutic. Totusi, terapia topica (aplicarea unei mici
cantitati de crema cu estrogen) in interiorul vaginului, poate fi de
ajutor pentru unele paciente cu incontinenta urinara datorata
necesitatii imperioase de a urina.Studii recente asupra Duloxetinei, un
nou antidepresiv, au aratat rezultate promitatoare in tratamentul
incontinentei de efort. Se asteapta aprobarea si eliberarea pe piata a
acestui medicament.

Tratament chirurgical

Exista mai multe tipuri de interventii chirurgicale ce se pot efectua


pentru corectarea incontinentei urinare de efort, care apare atunci
cand muschii pelvini slabiti, permit caderea colului vezical si al
uretrei. Aceste tipuri de interventii au ca scop ridicarea uretrei si/sau
vezicii urinare si readucerea lor la pozitia normala. Cand acest
deziderat e indeplinit, rasul, tusea si stranutul nu mai cauzeaza
eliminarea urinei din vezica urinara.Interventiile chirurgicale nu sunt
recomandate pentru incontinenta urinara datorata necesitatii
imperioase de a urina.
15
Decizia de a interveni chirurgical trebuie intotdeauna bazata pe un
diagnostic corect, evaluarea tuturor posibilitatilor de tratament si
asteptarile realiste in ceea ce priveste succesul interventiei.

Optiuni de interventii chirurgicale

TVT (bandeleta transvaginala). TVT devine din ce in ce mai frecvent


utilizata la femeile cu incontinenta urinara de efort. In cadrul acestei
interventii, o bandeleta ca o mesa, este pozitionata inferior de uretra,
similar unui lat sau unui hamac, pentru a o sustine si a o readuce la
pozitia normala. Chirurgul introduce aceasta mesa prin mici incizii
intravaginale si in zona pubiana. Interventiile de tip TVT dureaza
aproximativ 30 de minute si sunt efectuate de obicei sub anestezie
locala. Acest tip de interventie poate fi folosit si pentru corectarea
incontinentei recurente in urma altui tip de interventie pentru
tratamentul incontinentei.

Suspensia retropubica. Metoda Marshall-Marchetti-Krantz (MMK) si


metoda Burch de suspensie vaginala (colpo-suspensie) sunt cele mai
frecvent utilizate tipuri de suspensie retropubiana. Aceste interventii
asigura ridicarea uretrei si a colului vezicii urinare, prin fixarea lor de
osul pubian sau de ligamente rezistente, prin intermediul unor
tesuturi de sustinere. Acest tip de interventie necesita spitalizare.

Slingul uretral. Chirurgul construieste un "lat" din muschi,


ligamente, tendoane sau din material sintetic, care ridica uretra intr-o
pozitie normala. Deoarece implica o operatie chirurgicala abdominala,
aceasta interventie necesita spitalizare.

De retinut!

Factorii care pot influenta negativ eficienta unui tratament chirurgical


includ: obezitatea, nivelele scazute de hormoni estrogeni, tusea
cronica (de lunga durata), radioterapia, varsta inaintata, nutritia
proasta si efortul fizic intens.

Majoritatea esecurilor interventiilor chirurgicale se datoreaza unui


diagnostic incorect. Alte motive de esec includ interventiile
chirurgicale incorect efectuate, tulburarile de vindecare si cicatrizare,
alte cauze aditionale de incontinenta care nu au fost evidentiate
preoperator.
16
Alte tratamente

Metodele comportamentale (prin modificarea stilului de viata) si


efectuarea de exercitii fizice ce intaresc musculatura pelvina, sunt
utilizate de prima intentie, pentru ca pot fi efectuate acasa, nu au
efecte secundare notabile si nu limiteaza optiunile de tratament
pentru viitor.

Metodele comportamentale, care includ antrenarea vezicii urinare si


golirea temporizata, sunt folosite pentru tratarea incontinentei urinare
de efort si incontinenta urinara datorata necesitatii imperioase de a
urina.
Exercitiile pentru intarirea musculaturii pelvine (Kegel). Sunt folosite
pentru tratarea incontinentei urinare de efort si incontinenta urinara
datorata necesitatii imperioase de a urina.

Stimularea electrica, care foloseste pentru stimularea muschilor


pelvini implicati in urinare, un curent electric de intensitate slaba.
Desi insuficient studiata, aceasta metoda pare sa fie mai eficienta
pentru incontinenta urinara datorata necesitatii imperioase de a
urina, decat pentru incontinenta urinara de efort.

Dispozitive mecanice. Acestea includ diafragma (un dispozitiv de


cauciuc care se introduce in vaginul superior, pentru a ridica vezica si
pentru a controla incontinenta de efort) si cateterul (un tub subtire si
flexibil, care este introdus in vezica urinara prin uretra, pentru a
drena urina si a controla incontinenta urinara prin prea-plin).
Produsele absorbante, care includ scutecele pentru adulti, lenjeria
captusita cu plastic, tampoane de vata sau absorbante externe care
se ataseaza la lenjeria intima.

Injectarea ("ingrosarea") periuretrala. Aceasta implica injectarea de


colagen sau de alte materiale in jurul uretrei, in regiunea sa
subvezicala, pentru a mari gradul de continenta urinara. Aceasta
interventie elimina simptomatologia pentru o perioada de aproximativ
un an, desi e posibil sa fie necesare 2-3 injectii.

De retinut!

Inainte de a incerca alte terapii pentru incontinenta urinara, este bine


ca pacienta sa intrebe medicul curant urmatoarele:
17
- Sunt capabile metodele comportamentale folosite ca monoterapie,
sa redea continenta urinara?

Cazurile usoare si moderate pot fi vindecate sau ameliorate simtitor


prin aceste metode.

-Cat timp trebuie incercate aceste terapii, inaintea reconsiderarii


terapeutice si orientarea catre metodele medicamentoase sau
chirurgicale?

Pentru ca exercitiile Kegel nu limiteaza optiunile de tratament pentru


viitor, putand chiar sa creasca rata de succes a altor tratamente, este
bine sa se stabileasca de la inceput, o perioada de terapie prin
aceasta metoda, dupa care sa se faca o reevaluare clinico-
terapeutica.

-Este recomandabil ca metodele comportamentale si exercitiile fizice


sa fie folosite in combinatie cu terapia medicamentoasa?

Este posibil ca metodele non-medicamentoase sa scurteze durata


curei medicamentoase sau sa scada cantitatea de medicamente
necesare controlului simptomatologiei, fiind niste ajuvante

++++++++++++++++++++++++++++++++++

Articolul 2

Incontinenta Urinara la femei |


Tratament Incontinenta Urinara cu exercitiile Kegel

Tratamentul corect pentru incontinenta urinara.

Nefunctionarea corespunzatoare a muschilor podelei pelviene este o


problema reala pentru multe femei ce au nascut sau au ajuns la
menopauza. Cu atat mai mult foarte multe produse vandute pentru
menopauza sunt defapt pentru incontinenta urinara. Cu toate ca
femeile sunt sfatuite sa faca exercitiile kegel sunt inca multe
probleme cu acestea.

Aici intra in joc produsul Kegel 8 Ultra Plus care ajuta femeile in
realizarea exercitiilor. Multe femei abandoneaza deoarece au impresia
ca ori nu fac exercitiile cum trebuie (si statisticile arata acest lucru)
ori daca fac exercitiile cum trebuie vor dura luni pana la obtinerea de
18
rezultate. Acest lucru duce la abandon si la impacarea cu ideea ca vor
trebui sa traiasca cu un muschi slabit al podelei pelviene.

Femeile ce sufera de incontinenta urinara (pierderea necontrolata a


urinii) pot remedia aceasta situatie folosind aparatul Kegel !
Incontinenta urinara este mai frecventa la femei(in special femeile
tinere) decat la barbati, raportul fiind de aproximativ 1 la 5.
Incontinenta urinara devine o problema mai apasatoare odata cu
trecerea timpului, numarul de mictiuni crescand.

Exista doua tipuri(principale) de incontinenta urinara:

- Incontinenta de stres sau efort: Acest tip de incontinenta este


datorat unor stresuri fizice precum saritul sau ridicatul de greutati.
- Incontinenta imperioasa numita si vezica neurologica: Reprezinta o
contractie brusca a muschilor vezicii urinare care la randul ei
determina senzatia de urinare.
Exista si alte tipuri de incontinenta urinara dar sunt mai rare.

In ultima vreme din ce in ce mai multe femei incep sa foloseasca


echipamente electronice pentru a-si intari muschii podelei pelviene.
Acest lucru este la moda deoarece e lipsit de efort si foarte eficient
obtinandu-se rezultate care odata pareau de neatins. Cand se
foloseste un tonificator de muschi pelvieni tot ce trebuie sa faca e sa
isi introduca proba in vagin, sa selecteze modul corect si sa il
porneasca. Puteti chiar citi sau viziona emisiunea preferata la
televizor in timpul exercitiilor. Kegel 8 Ultra Plus este ideal pentru
femei cu probleme la nivelul muschilor podelei pelviene. Este foarte
usor de adaptat luand in considerare faptul ca in timp ce femeia
realizeaza exercitiile, muschii ei se vor intari si ea va putea face si
alte activitati.

Kegel 8 Ultra Plus este momentan singurul dispozitiv care


19
functioneaza cu adevarat! Kegel este este potrivit pentru majoritatea
femeilor indiferent daca au nascut sau nu. Putem afirma fara indoiala
ca realizarea de exercitii Kegel pentru muschii pelvieni utilizand un
dispozitiv electronic este mult mai eficient decat realizarea acestora
manual. Daca doriti sa va imbunatatiti tonusul muscular si va doriti
achizitionarea popularului Kegel 8 Ultra Plus vizitati websiteul Kegel.

Accesorii compatibile Kegel:

++++++++++++++++++++++++++++++++

Articolul 3

Incontinenta urinara - exercitiile Kegel, stilul de viata, stresul, sarcina,


greutatea

Pierderea necontrolata a urinii) este o afectiunea frecventa in randul


femeilor. Una din trei femei au incontinenta urinara. Din fericire exista
multe tratamente eficiente pentru aceasta afectiune.
Incontinenta urinara este mai frecventa la femei (in special la femeile
tinere) decat la barbati, raportul incidentelor femei : barbati fiind de 5
: 1.
Numarul fiziologic de mictiuni este in general de 6-9 pe zi. Evident, in
cazul consumului lichidian crescut, numarul de mictiuni va creste. La
femei, numarul fiziologic de mictiuni creste odata cu varsta.

Cuprins articol

1. Generalitati
2. Tipuri
3. Factori de risc
4. Exercitiile Kegel
5. Stilul de viata si dieta
6. Stresul
7. Sarcina
8. Diagnostic
9. Tratament

TipuriSus
20
Exista 2 tipuri principale de incontinenta urinara:
Incontinenta de stres (de efort) - datorata unor stresuri fizice, cum
ar fi tusitul, stranutatul, saritul, ridicarea de greutati.
Incontinenta imperioasa - numita si vezica neurologica (o
contractie brusca o muschilor vezicii urinare) aceasta determina
senzatia imperioasa de a urina si incontinenta urinara sau
instabilitatea detrusorului (muschiul detrusor vezical este cel care
opreste fluxul urinar).
Exista si alte tipuri de incontinenta dar care sunt mult mai rare.

Factori de risc

Infectiile urinare agraveaza de obicei incontinenta urinara. Pe de alta


parte, unul dintre simptomele infectiei urinare este incontinenta. In
acest caz, incontinenta se amelioreaza dupa tratamentul adecvat al
infectiei urinare. O situatie clinica mai dificila apare la femeile in
varsta, deoarece una din 5 femei in jurul varstei de 65 de ani prezinta
infectii urinare repetate. Intrebarea care se pune aici este daca
infectiile urinare sunt cauza incontinentei. In cazul in care
incontinenta nu se amelioreaza dupa tratamentul infectiilor urinare
repetate (de cele mai multe ori asimptomatice la femeile in varsta) se
concluzioneaza ca nu exista o relatie cauza-efect intre infectiile
urinare si incontinenta.

Cistita interstitiala nu poate fi o cauza a incontinentei urinare. In cazul


in care coexista la aceeasi femeie, acestea sunt doua diagnostice
complet diferite.

Exercitiile Kegel

Exercitiile Kegel sunt foarte eficiente in tratarea incontinentei urinare.


Cel mai important lucru este ca acestea sa fie facute corect si pe o
perioada indelungata. Rolul acestor exercitii este de a intarii
musculatura pelviana. Rezultatele sunt vizibile dupa aproximativ 2-3
luni de practicare. Medicul specialist este cel care indruma pacientele
pentru a fi executate corect. Din pacate, una din trei femei folosesc
acesta tehnica fara a fi indrumate.

Cum se executa corect exercitiile Kegel?


21
Specialistii spun ca aceste exercitii pot fi facute oriunde, dar pot fi
destul de dificile pentru o incepatoare. Din acest motiv, pentru
inceput, este mai bine ca femeia sa stea intinsa, cu o mana pe
abdomen pentru a verifica relaxarea muschilor abdominali. Exercitiul
consta in contractia muschilor pelvieni in acelasi in mod in care
opresc fluxul urinar in timpul mictiunii. Ciclurile de contractii care
trebuie mentinute pentru 4 secunde urmate de relaxarea muschilor
timp de 4 secunde, trebuie repetate timp de 5 minute. Aceste
exercitii nu trebuie practicate in timpul mictiuni, deoarece pot cauza
disfunctii urinare. Dupa o perioada de 2-3 luni, cand muschii sunt
suficient de tonifiati, femeile trebuie sa foloseasca acest avantaj in
viata de zi cu zi. De exemplu, sa isi contracte musculatura pelviana
inainte de a tusi, de a ridica obiecte grele, situatii in care, inainte de a
practica aceste exercitii, aveau incontinenta urinara. Daca exercitiile
au fost practicate adecvat si pe o perioada destul de indelungata
pentru a tonifia musculatura pelviana, incontinenta urinara va
disparea.

Stilul de viata si dieta

Nu exista nici un studiu riguros despre influenta stilului de viata


asupra incontinentei urinare. Cu toate acestea, medicii recomanda
adeseori unele modificari in stilul de viata al pacientului cu
incontinenta urinara, printre care interzicerea bauturilor care contin
cafeina sau a bauturilor carbogazoase, deoarece s-a observat ca
aceste modificari au un efect benefic. Relatia dintre fumat si
incontinenta urinara este neclara, si exista multe studii contradictorii
asupra acestui subiect. Medicii recomanda, de asemenea, scaderea in
greutate, desi, dupa cumeste prezentat si mai jos, nu se cunosc
suficient beneficiile acestei recomandari.
Multe dintre studiile care urmaresc factorii de risc ai acestei afectiuni,
au gasit o asociatie intre greutatea crescuta si incontinenta urinara.
Inca nu se cunosc pe deplin cauzele acestei asocieri, dar una dintre
ele este presiunea abdominala crescuta la persoanele
supraponderale. Exista un singur studiu complet despre efectele
scaderii in greutate asupra incontinentei urinare. In acest studiu,
cercetatorii au urmarit femei obeze (cu greutatea aproximativ 150 de
kg) inainte si dupa tratamentul chirurgical al obezitatii. S-a observat
scaderea pierderilor necontrolate de urina dupa ce aceste femei au
scazut in greutate mai mult de 50 de kg. Dar aceasta descoperire nu
22
poate fi suprapusa femeilor care sunt doar putin supraponderale. In
momentul de fata exista studii in curs de desfasurare care urmaresc
aceste lucruri, studii care se vor definitiva si vom afla concluziile in
urmatorii cativa ani.

Stresul

Cauza incontinentei urinare la pacientii cu scleroza multipla este de


natura neurologica. Reducerea stresului, folosita ca unica modalitate
de tratament a incontinentei este ineficienta. In schimb, poate fi de
ajutor, atunci cand este conjugata cu alte metode de tratament.

Sarcina

Multe femei dezvolta insuficienta urinara in timpul sarcinii sau imediat


dupa nastere. Cauzele sunt modificarile hormonale din aceste
perioade, ce afecteaza inervatia pelviana, care la randul ei determina
afectarea musculaturii si ligamentelor pelviene. Incontinenta urinara
se instaleaza frecvent intre 6 si 8 saptamani dupa nastere. In general,
functia nervoasa revine la normal in jurul lunii a sasea postpartum si
incontinenta urinara dispare.

Diagnostic

Masurarea PVR (post voidal rezidual) consta in masurarea volumului


urinar rezidual dupa mictiune. Aceasta este o parte importanta a
evaluarii unei persoane pentru incontinenta. De cele mai multe ori,
aceasta este normala. In cazul in care nu este normala, va schimba
radical schema evaluarilor ulterioare si de tratament. Valoarea
normala a PVR este de aproximativ 50 de cm3, crescand lent cu
varsta.

Cresterea PVR este neobisnuita in incontinenta urinara de stres. Cu


toate acestea, unele femei pot avea vezica urinara coborata fata de
pozitia ei normala in pelvis, ceea ce duce la contorsionarea uretrei,
facand si mai dificila golirea ei completa. In aceste situatii rare, PVR
va fi crescuta. Unele dintre aceste femei relateaza ca presarea
peretelui vaginal anterior (care este alaturat vezicii urinare) in timpul
mictiunii, este folositoare pentru o golire adecvata a vezicii urinare.

Tratament
23
Exista mai multe metode de tratament al incontinentei
imperioase. In general, femeile prefera tratamentele
medicamentoase. Din fericire, eficienta medicamentelor este de 75%
in aceasta afectiune. Dintre alte metode de tratament mentionam
exercitiile Kegel, antrenarea vezicii urinare, stimularea electrica a
inervatiei vezicii urinare, biofeedbackul si interventia chirurgicala. In
timp ce unele femei se simt foarte bine cu tratamentul
medicamentos, altele au efecte adverse greu de tolerat, ca de
exemplu xerostomia (uscaciunea mucoasei bucale). Acestora li se
poate recomanda inteventia chirurgicala, care este complet diferita
de cea pentru incontinenta de stres. Aceasta este o interventia mai
complicata, motiv pentru care este folosita ca o terapie de ultima
intentie.

Pentru incontinenta de stres exista mai multe tipuri de interventii


chirurgicalecare repozitioneaza vezica urinara prin diverse metode.
Rata de succes a interventiilor chirurgicale din punct de vedere al
vindecarii incontinentei este de 80% la 2-5 ani postoperator si de 60%
la 10 ani. Din pacate aceste date sunt generale, deoarece nici un
studiu nu a urmarit femeile mai mult de 6 luni postoperator.
Din nefericire, aceste interventii nu sunt lipsite de complicatii. Unele
femei sunt vindecate de incontinenta de stres prin interventia
chirurgicala, dar au complicatii printre care incontinenta urinara
imperioasa, prolaps vaginal sau sindrom algic postoperator. Aceste
complicatii apar la 50-60% din cazuri.

Injectarea cu colagen este o metoda deosebita de tratament a unui


tip de insuficienta de stres, in care muschiul detrusor este
disfunctional. Avantajul acestei metode este ca poate fi practicata la
cabinetul medical. Dezavantajul este ca organismul uman reabsoarbe
colagenul injectat, astfel ca metoda va fi eficienta pe o perioada de
aproximativ un an.

Incontinenta urinara nocturna poate fi, in general, tratata destul


de usor. Este foarte important de stiut daca femeia a avut
incontinenta intotdeauna sau doar in perioada copilariei, dupa care a
disparut brusc. La unele femei, maturarea axului dintre creier si
vezica urinara (maduva spinarii) se definitiveaza mai tarziu, ceea ce
explica incontinenta urinara pana la tinerete si apoi disparitia acesteia
(odata cu maturarea completa).
24
Recomandarile medicilor in cazul incontinentei urinare nocturne
includ restrictia lichidiana in timpul serii, folosirea unui ceas cu alarma
care sa trezeasca femeia in mijlocul noptii pentru a urina si o serie de
medicamente.
In alte situatii, cauza incontinentei nocturne este de natura
hormonala. Folosirea anticonceptionalelor poate fi eficienta in cazul in
care incontinenta are un patern ciclic.