UNIVERSITATEA “VASILE ALECSANDRI”

DIN BACAU
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE MIȘCĂRII,
SPORTULUI ȘI SĂNĂTĂȚII

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Coordonator științific

Conf. Univ. DR CULEA CATALINA

Absolvent
Vasile Camelia-Elena

2020
 UNIVERSITATEA “VASILE ALECSANDRI”
DIN BACAU
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE MIȘCĂRII,
SPORTULUI ȘI SĂNĂTĂȚII

PROFILAXIA SCĂDERII DE PERFORMANȚĂ

INDUSĂ DE DUREREA MENSTRUALĂ LA
VOLEIBALISTE

Coordonator științific

Conf. Univ. DR CULEA CATALINA

Absolvent
Vasile Camelia-Elena

2020

2
 CUPRINS
CAPITOLUL I- Introducere în problematica cercetării

1.1 Actualitate și importanța temei

1.2 Motivarea alegerii temei

CAPITOLUL II - Fundamentarea teoretică a temei studiate

2.1 Disconfortul menstrual ca problemă de sănătate

2.2 Probleme actuale și evidențe științifice în ce privește profilaxia scăderii de

performanță cu etiologie diferențiată a durerii din perioada menstruală

2.3 Îndrumări și recomandări privind profilaxia scăderii de performanță indusă

de durerea menstruală

2.4. Exerciții fizice recomandate și masaj- influența acestora în combaterea

efectelor negative ale dismenoreei la sportivi

CAPITOLUL III - Organizarea și desfășurarea cercetării

3.1 Obiectivele și etapele cercetării

3.2 Ipotezele și sarcinile cercetării

3.3 Metode de cercetare

3.4 Desfășurarea cercetării- elaborare ghid de profilaxie pentru jucătoarele de

volei

CAPITOLUL IV – Rezultatele cercetării și interpretarea lor

4.1 Evidența științifică a celor mai bune metode identificate în literatura de

specialitate

4.2 Limitele studiilor selecționate

4.3 Sinteza rezultatelor- recomandări

CAPITOLUL V – Concluzii

Bibliografie

Anexe

3
 CAPITOLUL I INTRODUCERE IN PROBLEMATECA
CERCETARII
1. MOTIVAREA ALEGERII TEMEI
Fiind femeie în primul rând și mai ales sportivă de performanță, în marea
majoritate a copilăriei și adolescenței, m-am întrebat mereu, De ce mi se
întâmplă numai mie?. Ulterior, am observat că se întâmplă la din ce în ce mai
multe colege, pe măsură ce preadolescența își impunea legile firii.
Nu a fost numai rău, pentru că aceste perioade ne-au apropiat și au
constituit un subiect de discuții și împăcări, ca între victime, fiecare încercând să
fie suport și să ofere sprijin și compasiune una celeilalte. Voleiul fiind un sport
de echipă, la bine și la rău, am vrut și am sperat să găsim o rezolvare.
Marele dezavantaj și un handicap pentru noi, ca și pentru alte colege
suferinde de la alte echipe, l-a constituit faptul că am avut antrenori, respectiv
medici de echipă. Poate că ar fi putut să ne ajute, poate că ar fi putut să ne
sfătuiască, dar jena și faptul că și firea mea a permis să-l consider mult timp un
subiect tabu, a contribuit la un cumul de frustrări și întrebări, despre cum ar fi
putut să fie dacă…..
Desigur am apelat la Sfântul Google, la Sfânta Wikipedia, dar n-am reușit
decât să adun și mai multe întrebări și și mai multe frustrări. Pregătirea
psihologică, pofta de joc, motivația pentru reușita sportivă pot fi factori
importanți în performanța sportivă, dar nu suficienți. Oricât m-am străduit, toate
acestea și nici pregătirea fizică și tactică nu au putut face față zilelor de coșmar.
Poate fi îmbucurător la un moment dat, pe modelul românesc cu capra vecinului,
că și adversarele se bucură în aceeași perioadă de calitatea de femeie.
M-am bucurat sincer, atât pentru mine, cât și pentru colegele mele, ori
viitoarele fetițe pe care îmi doresc să le antrenez cât mai eficient, când mi s-a
propus această temă de disertație.
Mulțumim Doamna profesoară!

1.2. ACTUALITATEA TEMEI

În ultimii doi ani, tot mai multe sportive de înaltă performanță, au ales să
depășească reticența față de acest subiect considerat tabu și să discute în mod
deschis.
Literatura de specialitate, ghidurile de sănătate și nici chiar cărți de
medicină sportivă, nu fac o clarificare suficientă, subliniind doar că etiologia nu
4
este pe deplin elucidată, cauzele pot fi multiple etc. Sunt foarte multe luările de
poziții, protocoale foarte actuale care descriu în amănunt temutul sindrom al
oboselii cronice, care se suprapune în mod constant cu ”Triada atletelor”-
amenoree, anorexie, osteoporoză, respectiv demineralizare. În timp ce
amenoreea este predominantă în aproximativ 5% din populația generală, a fost
demonstrat că afectează până la 65% din sportivele participante la probele de
alergare pe distanțe lungi și cca. 79% dintre balerine sau gimnaste.
Dismenoreea, fiind întâlnită la un procent foarte ridicat de femei, nu
neapărat sportive, prezintă date insuficiente și nu este tratată aproape de loc în
România. Cele mai des întâlnite identificări în literatura românească sunt mai
ales bancurile legate de sindromul premenstrual. De la descrierea lui Frank
premenstrual tension din 1931, lucrurile se pare că nu sunt foarte bine clarificate
în ce privește o profilaxie cu adevărat eficientă ori un protocol de intervenție în
ceea ce privește scăderea de performanță observată în mod constant., de multe
ori însoțită sau/și cauză a creșterii numărului de accidentări intracompetiționale.

5
 CAPITOLUL II FUNDAMENTAREA TEORETICA A TEMEI
STUDIATE
2.1. Disconfortul menstrual ca problemă de sănătate
“Menstruația: rezultatul colorațiilor neuro-hormonale la femei,
reprezentată de o hemoragie însoțită de necroza superficială a mucoasei uterină,
care se produce ciclic, de la pubertatea și până când femeia ajunge la
menopauza, desemnând expresia activității genitale feminine.

În practică sunt mai multe cicluri, care converg și se determină reciproc:

-ciclul hipotalamo-hipofizar;

-ciclul ovarian cu ciclul exocrin și endocrin;

-ciclul uterin (endometrial);

-ciclul mamar;

-ciclul genital.

Ciclul uterin (endometrial)

Modificări ciclice ale endometrului. Mucoasa uterină este împărțită în două

straturi cu însușiri anatomice și evolutive diferite:

-stratul profund sau bazal, care nu suferă modificări pe perioada ciclului

menstrual, este alcătuit din partea profundă a tubilor glandulari și a corionului;

-stratul superficial,care mai este numit și funcțional și prezintă modificări

importante în cursul ciclului menstrual.

Ciclul menstrual poate fi împărțit în 3 faze:

-poliferativă;

-secretorie;

-menstruală.

Faza proliferativă. Spre a10-a zi a ciclului, glandele care au fost

îngustate rectilinii devin treptat hipotrofice iar lumenul lor se lărgește. Nu se mai
găsesc nici mucus nici glicogen în celule. Spre ziua 13-14, glandele sunt mai
mari, epiteliul lor este mai ondulat, sub influența mucoasei F.S.H.-ului

6
(hormonul folicostimulant) se secretă estrogeni care au acțiune poliferativă
asupra mucoasei.

Faza secretorie (progesteronică sau pregravidică). În cea de-a 15-17a zi,

la baza celulelor apar vacuole de glicogen, glandele încep să fie dantelate,
glicogenul se deplasează spre partea apicală a celulei pentru a excreta către ziua
a25-a. În acest moment partea aplicală a celulei se umple cu mucus. Arterele
spiralate se diferențiază în zilele 25 27, tot acum stroma își micșorează grosimea
prin resorbția edemului.

Determinismul fazei secretorii este: L.H. (hormonul luteizant) - progesteron –

faza secretorie.

Faza menstruală. Ține în medie cam 4 zile. Stratul superficial măsoară

în medie 8-10 cm. în grosime și este eliminat. Menstruația se prezintă ca un
elivaj hemoragic al mucoasei uterine, realizat prin jocul modificărilor
menstruale.

Ciclul vaginului

În mod normal mucoasa vaginală la femei în plină activitate sexuală are 4 zone
de celule care se modifică în cursul ciclului menstrual. Acestea sunt:

-zona superficială;

-zona intermediară;

-zona parabazală;

-zona bazală.

În timpul fazei estrogenice, epiteliul marginal este în creștere atingând

maximum de dezvoltare înainte de evoluție. Celulele din zona parabazală devin
cilindrice, de asemenea și cele ale zonei intermediare, care se stratifică și
mărește volumul. Creșterea aceasta rezultă din dezvoltarea celulelor și
proliferarea lor.

În această fază conținutul celular în glicogen crește. Spre terminarea fazei

estrogenice (avansată), straturile zonei superficiale se multiplică (conificare).

Ovulația este caracterizată de debutul modificărilor regresive manifestate prin

încetarea dezvoltării epiteliului vaginal. Celulele se turtesc și sunt eliminate în
placarde. Activitatea epiteliului încetează pe măsură ce faza estrogenică
avansează, iar descumarea lui se continuă.
7
Faza estrogenică este caracterizată printr-o proliferare a celulelor și creșterea
acidofilei și a indicelui pienotic.

Faza progesteronică se caracterizează prin descumarea celulelor care se

plicaturizează, eliminându-se în cantitate foarte mare.

Ciclul mamar

Pe parcursul unui ciclu menstrual, la nivelul glandelor mamare se produc

modificări morfofiziologice sub incidența celor 2 hormoni ovarieni: foliculina și
progesteronul. Foliculina, în prima fază a ciclului ovarian provoacă hiperplazia
țesutului conjuctiv și a canalelor galactofore. În faza a2a, sub acțiunea
progesteronului are loc dezvoltarea țesutului lobulo-alveolar.”1

“Tulburări ale ciclului menstrual

Ciclul menstrual al femeii mature este un îndrumător relativ fidel al

echilibrului dinamic dintre uter, ovare, hipotalamus și hipofiză, datorită
sensibilității receptorilor uterini la schimbarea concentrațiilor sangvine ale
hormonilor ovarieni; astfel modificări ale ciclului menstrual reprezintă un
semnal de alarmă ușor de sesizat atât de către femeie cât și de către medici.
Tulburărilele ciclului menstrual pot fi datorate și de o serie de afecțiuni
caracteristice uterului sau cailor genitale, independente de secreția hormonală și
putând afecta funcția reproductivă a femeii fără alterarea celei endocrine.

Expulzarea lunară din ovar a unui ovul matur, apt pentru a fi fecundat,
pregătirea uterului pentru o sarcină eventuală și declanșarea menstruației în
absența fecundației, sunt acțiuni care au loc ca urmare a funcționării unui sistem
format din mai multe numit godotropie care ajută la stimularea secreției de
hormoni sexuali ovarieni, această concentrație hormonală la rândul ei
influențând secreția hipotalamică.

Dar, pentru evoluția unui ciclu menstrual obișnuit, pe lângă deplinătatea

morfologică și funcțională a uterului și a receptorilor endometriali și
funcționarea concordantă a axului hipotalamo-hipofizo-ovarian, este util ca și
metabolismul periferic al hormonilor steroizi ovarieni să se facă normal (poate fi
deranjat în afecțiuni hepatice sau renale).

1
https://nccmn.fandom.com/ro/wiki/Fiziologia_aparatului_genital_feminin
8
 Menstruația

Menstruația este hemoragia uterină regulată, care are loc începând de la

pubertate din momentul în care apare menarha –prima menstruație, și până
femeia ajunge la menopauză.

Menstruația apare în lipsa sarcinii, ca rezultat al necrozei și descuamării

stratului intern al uterului (endometrul), strat care, sub efectul stimulării
hormonale, crește regulat pregătindu-se pentru o eventuală srcină. Dacă
fecundația și/sau nidația nu au loc, se produce o prăbușire a secreției de
estrogeni și progesteron, declanșeazând ischemia și necroza endometrului, care
se elimină sub aspectul unei hemoragii.

Media duratei sângerării este de 3-5 zile iar cantitatea de sânge eliminată
în timpul menstruației diferă între 5-100 ml., cu o medie de 25-35 ml. Ciclul
menstrual (perioada de timp dintre prima zi a unei sângerări menstruale și ziua
precedentă a următoarei sângerări menstruale) variază fiziologic între 25-35 zile,
cu medie de 28 de zile. Deși pot exista variații mari în privința duratei ciclului și
a sângerării menstruale, fiecare femeie normală tinde să aibă propriul său ritm
foarte constant, care poate prezinta transformări doar la începerea vieții sexuale
și cu ocazia nașterilor.

La pubertate, în primii doi ani de la apariția menarhei, din cauza

nedezvoltării funcționale a hipotalamusului activitatea ciclică a ovarelor,
hipofizei și receptorilor endometrului este incompletă, poatând determina
apariția unor cicluri menstruale anovulatorii care pot depăși 35 de zile și în care
ovulația lipsește. De asemenea în premenopauză, ovarele devin din ce în ce mai
insensibile la stimularea hormonală, menstruația putând să se instaleze la
intervale mai mici de 28 de zile, ciclurile fiind mai des anovulatorii.

De obicei sângele menstrual este fluid, necoagulabil, dar în aproximativ

50% din cazuri prezintă mici cheaguri din cauza unui defect de fibrinoliză la
nivelul endometrului. Sângele menstrual este un amestec de sânge arterial cu
sânge venos, conținând: hematii normale, hemolizate, uneori aglutinate,
leucocite, celule endometriale necrozate, celule vaginale descumate, secreții ale
glandelor cervicale și vulvare care-i dau acestuia mirosul fad caracteristic,
împreună cu produși de degradare apăruți sub acțiunea florei vaginale și
substanțe minerale (cobalt, magneziu, fier, clor).

9
 Clasificarea tulburărilor menstruale

Tulburări ale ciclului menstrual prin deficit

Hipomenoreea

Hipomenoreea este scăderea cantitativă a fluxului menstrual și este de

obicei o etapă evolutivă care preceda oligomenoreea și amenoreea, în special
când acestea sunt de cauză uterină. Hipomenoreea poate fi:

-primară: când fluxul menstrual este scăzut începând de la primele menstruații,

aceasta datorită unei hipoplazii uterine (uter mic) sau unei insuficiențe ovariane
(secreția hormonală a ovarului este diminuată);

-secundaă: după ce femeia a avut menstruații normale și la un moment dat

fluxul menstrual se diminuează cantitativ; poate apărea după un avort, după
naștere sau în condiții de stres.

Oligomenoreea și amenoreea

Oligomenoreea sau spaniomenoreea este caracterizată de scăderea

frecvenței menstruațiilor, cu creșterea consecutivă a duratei ciclurilor peste 35
de zile (sau altfel spus, menstruația întârzie). Etiologia, diagnosticul și
tratamentul oligomenoreei sunt asemănătoare cu cele ale amenoreei secundare.

Amenoreea este lipsa sângerării menstruale și poate fi:

-primară: când menarha (prima menstruație din viața femeii) nu a apărut până la
vârsta de 16 ani, fiind amânată și dezvoltarea și apariția caracterelor sexuale
secundare (pilozitatea axilară, pubiană, glande mamare); dacă creșterea este
firească și sunt prezente caracterele sexuale secundare atunci se consideră
amenoree primară dacă prima menstruație nu apare până la vârsta de 18 ani.

-secundară: când menstruația a fost prezentă însă a încetat de o perioadă de timp

echivalentă cu lungimea a trei cicluri (3 luni).

Amenoreea este considerată fiziologică (normală) în situații următoarele :

în copilărie până la vârsta de 12-14 ani când apare menarha, la pubertate după
instalarea menarhei o amenoree de 2-6 luni este firească, pe perioada sarcinii,
alăptării și la menopauză.

10
Tulburări ale ciclului menstrual prin exces

Polimenoree

Polimenoreea este reducerea duratei ciclurilor menstruale sub 21 de zile și ea

poate fi determinată de:

-cauze ovariene: congestie ovariană din anexite, inflamații pelviene,

endometrioza ovariană;

-dereglarea sistemului ovare-gonadostat.

Menoragie și hipermenoree

Hipermenoreea reprezintă o menstruație cu flux foarte bogat și este de obicei

însoțită de menoragia- creșterea duratei sângerării (peste 8 zile). Cauze:

-cauze uterine, tumori (fibrom, polipi), hiperplazie de endometru, descumare

neregulată a endometrului datorat unei tulburări funcționale ovariene;

-cauze generale care afectează coagularea sângelui: tulburări cantitative sau

calitative ale trombocitelor, ale coagulării.

Hemoragiile uterine disfuncționale

Sub acest nume se includ toate hemoragiile ginecologice, care trec peste limitele
fiziologice sau care apar în afara perioadei de menstruației și nu sunt datorate
unei leziuni organice decelabile. Așadar, aceste hemoragii disfuncționale se pot
manifesta sub formă de menoragii sau metroragii. Ele reprezintă expresia
alterării mecanismelor fiziologice care stau la baza ciclului menstrual:
dezvoltarea endometrului, ovulația, declanșarea și oprirea menstruației. Apar
frecvent în cadrul ciclurilor anovulatorii.

Metroragiile

Metroragia este sângerarea care apare în afara perioadei de menstruație. Cauze:

-avortul, sarcină ectopică;

-modificări de poziție a uterului (retroversia fixă) care pot provoca sângerare

prin fenomene inflamatorii locale;

-leziuni provocate în urma contactului sexual sau de corpi străini intrauterini:

dispozitive intra-uterine contraceptive, manevre endouterine, corpi străini
introduși accidental sau în scop erotic;

11
-inflamații acute sau cronice: metrite, salpingite, anexite, cervicite cronice,
infecții post-patrum și post-abortum, tuberculoză genitală, etc.;

-tumori benigne ulcerate (fibrom, adenomiom, polipoza uterină) sau maligne

(cancer de corp sau col uterin).

Sindroame asociate ciclului menstrual

Sindromul premenstrual

Sindromul premenstrual este cunoscut încă din antichitate și reprezintă un

ansamblu de tulburări funcționale care se manifestă cu 5-6 zile înainte de
menstruație și în prima zi a menstruației sau după terminarea acesteia dispar.
Factorii care favorizează sunt:vârsta (între 18-35 de ani), sedentarismul,
inflamații pelvine și factori psihici: emoții puternice, conflicte conjugale sau
familiale, etc. Etiologia nu este încă pe deplin cunoscută, existând diferite teorii:
insuficientă progesteronica, hipersecreție hormonală în hipotalamus și
adenohipofiza sau teoria alergică. Simptomele pot fi grupate după:

-mamare: creșterea mărimii sânilor, dureri spontane la nivel mamar și accentuate

de atingere sau de mișcarea brațelor; se pot simți noduli la palpare,fără
adenopatie axilară;

-abdomino-pelvine: balonare, senzație de greutate în pelvis, dureri difuze cu

iradiere lombară, vezicală și rectală, accentuate de efort și ortostatism;

-neuro-psihice: iritabilitatea, anxietate sau depresie, insomnie sau somnolență,

migrene, melancolie, astenie, etc.

Tratarea sindromului premenstrual poate cuprinde: dieta hiposodată, diuretice,

tratament hormonal (contraceptive orale combinate sau progestative de sinteză),
antihistaminice (antialergice), sedative și psihoterapie.

Sindromul intermenstrual

Sindromul intermenstrual este o criză dureroasă cu o intensitate și durată

variabilă însoțită de o metroragie redusă, care survine la jumătatea ciclului
menstrual, și este determinat de procesul ovulației: ruptura exoplozivă a unui
folicul ovarian supradestins cu expulzarea ovulului și a unei mici hemoragii. Se
manifestă la femei tinere, vârsta medie de debut fiind de 30 de ani. Durerile
pelvine pot fi intense, de cateva ore sau surde, durând 1-2 zile. Metroragia
urmează durerii și poate fi sub formă de secreție vaginală sangvinolentă, câteva
picături de sânge de culoare închisă sau ca durată și cantitate asemănătoare
12
menstruației. Uneori pot fi asociate și alte simptome: grețuri, vărsături, cefalee,
vertij, agitație, palpitații, tensiuni mamare, etc. Aceste simptome se explicată
atât prin iritația peritoneală determinată de eliminarea în peritoneu a unei mici
cantități de sânge cât și prin congestia și imbibiția apoasă provocată de
estrogeni. De asemenea prezența unor leziuni asociate precum: infecții genitale,
tumori benigne (fibrom uterin, polipii cervicali), endometrioza, retroversia
uterină, pot duce la apariția sindromului intermenstrual.

Tratamentul în formele cu simptomatologie discretă se rezumă la lipsa

activităților fizice; in formele medii sunt recomandate antialgice, sedative și mai
rar este necesară inhibarea ovulației prin administrarea estro-progestativelor de
sinteză. Se vor trata de asemenea leziunile inflamatorii, tumorile și
endometrioza.

Dismenoreea

Dismenoreea reprezintă totalitatea fenomenelor locale și generale din

timpul menstruației, care se manifestată în general prin durere pelvină și
lombară. Dismenoreea poate fi primară- dacă se instalează la pubertate și de
obicei este funcțională, și secundară- când instalarea are loc mai târziu,în cursul
vieții femeii (25-30 ani), având frecvent o cauză organică. Etiologia dismenoreei
primare este încă incomplet cunoscută, fiind implicată și o hiperproducție de
prostaglandine alături de factori neuro-psihici și neuro-vegetativi; în
dismenoreea secundară apare frecvent o patologie organică: fibromul uterin,
polip cervical, stenoză cervicală, chist ovarian, retroversie uterină,
endometrioza, inflamație pelvină cronică, etc.

Tratamentul simptomatic, care are ca scop ameliorarea durerii și

disconfortului, constă în administrarea de: antiinflamatoare, antialgice,
antispastice. Instruirea unei terapii cu progestative de sinteză sau estro-
progestative poate duce la diminuarea sau înlăturarea dismenoreea. În

13
dismenoreea secundară, tratamentul trebuie să fie etiologic: extirparea tumorilor,
tratarea infecțiilor, inflamațiilor, endometriozei, etc. În plus, psihoterapia,
măsurile igienice (exerciții fizice regulate, activități în aer liber, evitarea
fumatului, alcoolului, alimentația sănătoasă, evitarea sedentarismuli) și
administrarea de calciu și vitamine îmbunătățesc circulația la nivel pelvin și
ajută la reducerea dismenoreei.

Leucoreea

Leucoreea este caracterizată de creșterea cantității de secreție vaginală dar

și de modificarea calitativă a acesteia. Secrețiile ajută la protejarea împotriva
bacteriile și previn infecțiile, însă secreția vaginală normală nu miroase și are o
culoare pală.

Există 2 tipuri de leucoree, cea fiziologică și cea patologică. În leucoreea

fiziologică, secreția este normală și apare ca urmare a reacției la unii stimuli
sexuali sau alți factori, cum ar fi stresul. În leucoreea patologică, principalele
cauze sunt legate de alimentația necorespunzătoare, disfuncționalități ale
tractului genital sau de factori psihologici.

Ori de câte ori corpul este încărcat cu toxine din cauza obiceiurilor alimentare
greșite, iar organele eliminatoare, cum ar fi pielea, intestinele, plămânii, rinichii
sunt în imposibilitatea de a elimina toate toxinele, organismul produce secreție
vaginală abundentă care este eliminată de vagin sub forma leucoreei.

În cazul leucoreei patologice, secrețiile ajung să capete un miros fetid și iși

modifică culoarea de la crem la galben.

Alți factori care pot duce la apariția leucoreei sunt: hipersecreția glandelor
cervicale; alte boli ale aparatului genital feminin: vaginite, candidoze
microbiene, iritația mucoasei la produse cosmetice sau la lubrifianți vaginali,
igienă precară.

Factorii de risc ai leucoreei sunt: administrare recentă de antibiotice,

activitatea sexuală excesivă, diabetul zaharat, dereglări ale ciclului menstrual,
unele proceduri igienice (spălături vaginale).

Simtomele leucoreei: in unele cazuri, nu este nevoie de intervenție

medicală, ci mai degrabă o schimbare a stilului de viață. Însă, în cazul în care
există pere de sânge pe lenjerie, mirosuri neplăcute, o cantitate de secreție foarte
mare sau dacă există o schimbare de culoare, este necesară aplicarea unui

14
tratament. Alte simprome pot fi: constipația, dureri de cap frecvente, mâncărimi
intense.

Tratamentul leucoreei: se va face în funcție de cauza care a dus la apariția

bolii. De cele mai multe ori, se observă rezultate utilizând un tratament bazat pe
spălături vaginale, aplicarea de ovule intravaginale precum și aplicarea de creme
cu antibiotic, toate acestea fiind luate la recomandarea specialistului.

Durerea pelvină

Durerea pelvină este orice durere sau disconfort din regiunea pelvină,
zona situată sub ombilic (buric). Unele femei descriu durerea ca un junghi,
arsură sau senzatie de greutate. Durerea produsă de leziuni de obicei are un
debut brusc, în timp ce durerea apărută ca urmare a unei infecții sau boli se
instalează progresiv și persistă sau se agravează cu timpul.

Durerea pelvină se poate manifesta sub formă de crampe în timpul ciclului

menstrual normal. Durerea poate fi dată și de afecțiunile sau bolile sistemului
reproductiv, digestiv sau urinar, în acest caz durerea apărând în timpul
contactului sexual, menstruației, mișcărilor intestinale sau urinării. Simptomele
durerii pelvine pot apărea ca urmare a afectării oricărei structuri a sistemului
reproductiv feminin inclusiv organe genitale externe, clitoris, vagin, ovare sau
trompe uterine. Alte cauze includ boala inflamatorie pelvină, ovarele
polichistice, boli cu transmitere sexuală și formele de cancere. În plus, durerea
pelvină poate avea legătură cu boli cronice care afectează alte regiuni ale
corpului. Durerea pelvină izolată este rareori un simptom al unei afecțiuni grave,
dar uneori, când este asociată cu alte simptome poate indica o boală gravă.

Există diferite tipuri de durere pelvină: localizată – în inflamații,

colicativă dată de spasme ale organelor (intestin, ureter, apendice), bruscă
produsă de scăderea temporară a fluxului sangvin datorită unei obstrucții a
circulației sângelui, durere instalată progresiv datorată inflamației apendicelui
sau obstrucției intestinale, durere ce afectează întregul abdomen care poate
sugera acumularea de sânge, puroi sau conținut intestina, durerea exacerbată de
mișcare sau în timpul examinării dată de iritația peritoneului (foița ce acoperă
cavitatea abdominală).

Alte simptome care pot apărea alături de durerea pelvină: dureri

abdominale, pelvine sau la nivelul regiunii inferioare a spatelui, hematurie (urină
roșie sau cu sânge), constipație, diaree, dificultăți, dureri sau arsuri urinare

15
(disurie), fatigabilitate, febră și frisoane, pierderea poftei de mâncare, greață cu
sau fără vărsături, peristaltism dureros (mișcări intestinale dureroase).

Alte cauze de durere pelvină: cancer de colon, boli sau afecțiuni ale
colonului, tulburări digestive, apendicită, traume emoționale legate de abuzuri
sexuale, afecțiuni osteomusculare, contracții musculare sau crampe ale
mușchilor scheletici sau netezi, inflamații sau iritația directă a nervilor datorată
traumatismelor acute sau cronice, fibrozei, presiunilor sau inflamației
intraperitoneale, aderențe (țesut cicatricial între diferite organe interne din
cavitatea peritoneală), agresiune sexuală, infecțiile tractului urinar.

Cauze grave de durere pelvină ce pot afecta viața: cancerul de col uterin,
cancerul de colon, sarcina ectomică (extrauterină-sarcină care se dezvoltă în
afara cavității uterine), cancerul ovarian, torsiunea ovariană (ce afectează fluxul
sangvin către ovar), boala inflamatorie pelvină (infecție a organelor de
reproducere feminine), traumatisme abdominale sau pelvine, cancerul uterin,
cancerul vaginal, cancerul vulvar.”2

2.2. Probleme actuale și evidențe științifice în ce privește

profilaxia scăderii de performanță cu etiologie diferențiată a
durerii din perioada menstruală
“Există o abundență de cercetări care au arătat că exercițiul fizic joacă
un rol integral în promovarea sănătății femeilor. Fiziologic, de multă vreme se
știe că exercițiile fizice sunt o cheie esențială în pierderea în greutate, controlul
tensiunii arteriale și menținerea densității minerale osoase (BMD), precum și ca
fiind benefic în prevenirea unui spectru larg de boli. Exercitiul fizic are, de
asemenea, potențialul de a influența sănătatea mintală prin îmbunătățirea
percepției fizice și a stimei de sine, și poate ajuta la ameliorarea anxietății.”3
„Alături de creșterea și dezvoltarea tot mai mare a sportului, sportul
femeilor și participarea lor la activități recreative și de concurență au câștigat
multă atenție din partea societăților științifice. Sportul are multe avantaje pentru
toți oamenii și, de asemenea, pentru femei dar exerciții intense, în special
sporturile cu greutate (gimnastică și arte marțiale) și exerciții de rezistență sunt
însoțite de o serie de pericole pentru sportive. Una dintre aceste probleme este
activitatea sportivă și ciclul menstrual. Acest lucru a fost studiat de mulți
cercetători și, din păcate, există încă multe întrebări și ambiguități cu privire la
sportul femeilor, care urmează să fie rezolvate prin efectuarea unor cercetări
ample.

2
Moga A.- Medicină internă Editura Didactică și Pedagogică București 1967
3
Jones BP, L’Heveder A, Saso S, Yazbek J, Smith JR, Dooley M. Sports gynaecology. The Obstetrician &
Gynaecologist. 2019;21:85–94.
16
 Perioada menstruală este o perioadă regulată, care are o durată medie de
28 de zile. Orice stare cu excepția acestei stări obișnuite de menstruație este
numită tulburare. Menarha este considerată prima menstruație a femeii și
depinde de mai mulți factori, cum ar fi activitatea fizică, starea nutrițională,
înălțimea și factorii genetici. Vârsta menarhă diferă de la femeie la femeie, 12-
13 ani fiind media. Procentul corespunzător de grăsime corporală pentru
menarhă în rândul fetelor este de cel puțin 17%. 22% lipide din greutatea
corporală sunt necesare pentru o menstruație normală și lipsa de greutate pentru
10-15% determină scăderea grăsimii corpului și menstruația nefirească.
Ciclul menstrual este un fenomen fiziologic complex (Kin și Colab.,
2000). Deși la unele femei nu există modificări fizice și fiziologice înainte sau în
timpul menstruației, alte femei pot fi afectate. Chiar dacă unele femei simt o
scădere a capacității lor fizice în timpul ciclului menstrual, medalii olimpice s-au
obținut în toate fazele ciclului. „4
„Menstruația este o schimbare periodică care joacă un rol important în
dezvoltarea fizică, emoțională și reproducere a femeilor (Granot și colab., 2001).
Dismenoreea, un termen pentru disconfort menstrual, se referă la dureri
menstruale care se întâmplă atunci când prostaglandinele provoacă contracții
excesive ale uterului. Prostaglandinele provoacă dureri în uter și stomac, precum
și greață, cefalee și diaree. Durerea menstruală este o formă de durere splanhnic
plictisitoare; este nelocalizat și adesea greu de descris locul durerii. O astfel de
durere ar putea fi resimțită în oase, mușchi și piele din jurul organelor (Kim și
Kim, 2012).
Femeilor li se recomandă diverse tratamente pentru ameliorarea
durerilor menstruale. Este dificil de clarificat cauza exactă a durerii menstruale,
căutarea unor tratamente adecvate nu sunt, de asemenea, atât de ușoare. Durerea
este cauzată de leziuni tisulare, iar durerea induce experiență neplăcută
emoțional. Durerea este cel mai frecvent simptom clinic. Cu toate acestea,
mecanismul său nu a fost clar identificat (Sirianni și colab., 2015). Sindromul de
durere miofascială (MPS), radiculopatia și osteoartrita sunt unele dintre cele mai
frecvente cauze ale durerii acute sau cronice. S-a raportat că durerea miofascială
(MPS) este etiologia durerii cronice de aproximativ 40% (Kwon și colab., 2008).
Durerea miofascială (MPS) a inițiat dureri opresive ale picioarelor sau spatelui,
deși etiologia este necunoscută (Giamberardino et al., 2011). Deși mecanismul
durerii pre și post-menstruație este diferit de durerea musculo-scheletică, acestea
sunt adesea confundate atunci când raportează durere.”5
„În literatura de specialitate în legătură cu impactul activității fizice
asupra femeii fiziologie, autorii în unanimitate subliniază că un procent

4
Hasan Matin Homai, Fahimeh Sehati Shafai, Ladan Zoodfekr,(2014) Comparing Menarche
Age, Menstrual Regularity, Dysmenorrhea and Analgesic Consumption among Athletic and
Non-athletic Female Students at Universities of Tabriz-IranInternational Journal of Women’s
Health and Reproduction Sciences, Vol. 2, No. 5, 307-310
5
Jang-Won Lee, Hye-Sang Park (2015) Relation of the factor to menstrual pain and
musculoskeletal pain, Journal of Exercise Rehabilitation:108-111
17
semnificativ de femei care practică diverse discipline sportive suferă de
numeroase tulburări ale ciclului menstrual. Factorii importanți în patogeneza lor
includ stresul emoțional sau mental, o creștere rapidă a încărcării de
antrenament, greutatea redusă a corpului și tulburări alimentare. Perioadele de
antrenament și competițiile de lungă durată afectează activitatea ovariană, iar
acest lucru se poate manifesta ca defecte ale fazei luteale, menstruație neregulată
sau amenoree.

În timp ce amenoreea este predominantă în aproximativ 5% din populația

generală, a fost demonstrat că afectează până la 65% din alergătorii pe distanțe
lungi si la 79% dintre balerinii.

Durerile menstruale sunt crampe puternice în partea inferioară a

abdomenul în prima și a doua zi a menstruației. Această situație se numește
dismenoree (Shangold, 1990). Producția crescută de hormon prostaglandină este
asociată cu crampe uterine și se crede că este cauza dismenoreei (Fleck și colab.,
1990). Nu s-a dovedit că exercițiile fizice nu vindecă și nici nu agravează
menstruația, dar s-a demonstrat că ameliorează crampele menstruale din cauza
unei circulații îmbunătățite către uter. Scăderea crampelor menstruale ar putea fi,
de asemenea, legată de nivelurile crescute de endorfine produse în timpul
activității prelungite care pot contracara durerea (Hoeger și colab., 1990). Unii
au constatat că durerea lor a scăzut atunci când s-au antrenat în mod regulat
(Shangold, 1990).”6

Triada atletică feminină

„Modificările menstruale fac parte din sindromul de triadă atletică

feminină, constând în disponibilitatea energetică insuficientă, tulburări
menstruale și scăderea densității minerale osoase. Afecțiunile menstruale sunt
studiate în principal în cadrul sportivului feminin și sunt atribuite unei
disponibilități de energie insuficiente în prezența unei activități fizice stricte care
depășesc aportul de energie alimentară.
Prevalența triadei variază în funcție de tipul de sport; se asociază mai frecvent
sporturilor care necesită o masă corporală scăzută. Aceasta se agravează în
disciplinele de gimnastică și dans, care cer și sportivilor să aibă o configurație
ideală a corpului.
Preponderența neregulilor menstruale, a alimentației dezordonate și a scăderii
densității minerale osoase variază mult în populația generală și în comunitatea
atletică. La femeile care participă la sporturi care accentuează estetica sau
necesită un corp suplu, cum ar fi baletul sau alergarea, prevalența amenoreei

6
Chair of Woman’s Health, Medical University of Silesia, Menstrual Cycle Disorders in Professional Female
Rhythmic Gymnasts
18
secundare poate fi de până la 69%, comparativ cu 2% la 5% în populația
generală.
Mâncarea dezordonată - incluzând o serie de comportamente alimentare
neregulate care nu îndeplinesc neapărat criterii pentru tulburări severe, cum ar fi
anorexia nervoasă (AN) și bulimia nervoasă (BN) - este destul de frecventă în
comunitatea atletică. Până la 70% dintre sportivii de elită care concurează în
sportul de clasă în greutate (bărbați și femei) țin diete și au un tip de alimentație
dezordonată, cu scopul de a reduce greutatea înainte de competiție. Femeile
sportive sunt expuse riscului de a dezvolta tulburări alimentare din cauza
presiunii pentru a menține o greutate corporală scăzută, alături de îndrumări
slabe despre nutriție și pierderea în greutate din partea comunității atletice sau
cultivă un mediu în care este încurajată pierderea în greutate, indiferent de
metodele folosite pentru a o atinge.
Deși numărul de sportivi care suferă de toate cele 3 aspecte ale triadei
este simultan destul de scăzut, există încă multe femei tinere care sunt afectate
de o componentă a spectrului bolii. De asemenea, este important să ne dăm
seama că nu toate componentele triadei trebuie să fie prezente concomitent
pentru ca o sportivă de sex feminin să sufere sechele negative de sănătate ale
triadei, deoarece cele 3 componente pot avea secvențe de timp diferite de
prezentare.
În general, femeile tinere sănătoase ating 92% din conținutul lor mineral
total de oase până la 18 ani și aproximativ 99% în vârstă de 26 de ani. Pierderea
osoasă apare de obicei mai târziu cu menopauză și îmbătrânire.
La sportivele tinere cu triadă, un compromis al rezistenței osoase, de la
densitatea minerală osoasă scăzută și fracturi de stres până la osteoporoză, poate
apărea la o vârstă mult mai tânără
Mai multe componente diferite contribuie la rezistența oaselor, inclusiv
conținutul de minerale osoase, densitatea minerală osoasă, microarhitectura
osoasă, și remodelarea osoasă. Remodelarea osoasă este un proces constant de
formare și dezvoltare a matricei de către osteoblaste și descompunerea oaselor
de către osteoclaste. Atunci când acest proces este întrerupt, osul este slăbit și
mai predispus la accidentare.
Sportivii sănătoși au tendința de a avea o densitatea minerală osoasă mai mare
decât omologii lor care nu practică activități fizice, în special exercițiul fizic
care are un efect benefic asupra acumulării și arhitecturii osoase. Activitatea
fizică cu impact ridicat crește densitatea osoasă la femei. În ciuda exercițiului
fizic similar, sportivii amenoreici au densitatea minerală osoasă mai mică decât
omologii lor eumenoreici. Iar amenoreea poate fi în detrimentul osului, deoarece
sunt stări hipoestrogenice. Deoarece estrogenul inhibă în mod normal activitatea
osteoclastului, lipsa acestui important hormon poate provoca perturbarea
remodelării osoase și resorbția osoasă accelerată. Ca urmare, statutul menstrual
la acești tineri sportivi de sex feminin poate anula efectele benefice ale activității
fizice asupra oaselor.

19
Mai multe consecințe asupra sănătății apar la sportivii cu triada. Disfuncția
menstruală poate duce la infertilitate din cauza lipsei dezvoltării foliculare
ovariene, a anovulării sau a unor defecte ale fazei luteale. Există, de asemenea,
consecințe negative asociate cu hipoestrogenism. Nivelurile scăzute de estrogen
pot provoca disfuncții endoteliale, ducând la boli cardiovasculare.
Mulți sportivi cu o densitate osoasă scăzută și / sau o neregularitate menstruală
suferă de fracturi de stres. Neregularitatea menstruală crește acest risc de
vătămare. Sportivii amenoreici au de 2 până la 4 ori mai mare risc de fractură de
stres decât omologii lor eumenoreici”7
„În faza menstruației nu s-a observat scăderea performanței sportivilor.
Cu toate acestea, chiar înaintea fluxului și în primele zile, cu reclamațiile
cunoscute, poate apărea o scădere a performanței. În acest spectru menstruația
nu împiedică exercițiul sau competiția (Carl și Daniel 1977; Cakmakci etal.
2005).”8

Capacitatea de efort și potențialul sportiv ale femeii în diferite faze

ale ciclului menstrual

„Printre particularitățile de ordin funcțional ale organismului feminin un

loc special îl ocupă apariția ciclului menstrual, graviditatea și maternitatea.
Aceste perioade specific feminine au implicații profunde și multilaterale asupra
stilului de viață și comportamentului femeii, cu adânci înrâuriri asupra
participării ei la activitățile de educație fizică și sport, ținând cont de influențele
multilaterale pe care aceste stări fiziologice le au asupra capacității de efort și
totodată asupra potențialului biologic disponibil pentru înalta performanță.

În unele materiale originale, dar și în diferite traduceri referire la aspectl

participării femeii la activitățile de educație fizică și sport în perioada stărilor
fiziologice deja menționate întâlnim deseori referiri directe sau indirecte la
randamentul femeii în diferite stări fiziologice, ceea ce poate nu este cel mai
corect. Prin denumirea de randament fizic înțelegem raportul dintre energia
totală consumată și energia transformată în lucru mecanic util în procesul dat.
Astfel se înțelege că, din acest punct de vedere, femeia care se află în diferite
stări fiziologice specifice nu suportă dezavantajele unei rate modificate de
transformări biochimice din organismul ei, ci are de a face cu scăderea unor
disponibilități fizice și psihice pentru efortul fizic și neuropsihic, în general,
deoarece o parte bună din potențialul ei biologic este dirijată spre a face față
evenimentelor fiziologice majore din viața ei. Acestea sunt motivele pentru care

7
Taraneh Gharib Nazem, Kathryn E. Ackerman, The Female Athlete Triad, Sports Health. 2012, 302–311
8
Nurper Ozbar, Fatma Celik Kayapinar2, Kursat Karacabey and Recep Ozmerdivenli, The Effect of Menstruation
on Sports Women’s Performance, Ethno Med 2016, 216-220
20
credem că este mai corectă folosirea denumirilor de „capacitate de efort” și
„potențial biologic disponibil” pentru femeia aflată în diferite stări fiziologice
specifice, denumiri ce relevă esența fenomenului.

După cum se știe, procesele fiziologice și psihice, precum și bioritmul

femeii are oscilații importante pe întreg parcursul unui ciclu menstrual.
Creșterea temperaturii corporale cu cca 0,5°C este de foarte multă vreme un
indicator important pentru femei in determinarea exactă a zilei ovulației, cu
implicații directe asupra comportamentului sexual din perioada respectivă.
Aproape că nu exista indicator fiziologic și biochimic mai important care să
rămână neschimbat în cursul diferitelor faze ale ciclului menstrual, dintre care
evidențiem variațiile excitabilității corticale, cu efecte de reglare și diriguire
asupra tuturor celorlalte fenomene fiziologice din organism. Schimbările
frecvenței cardiace, ale tensiunii arteriale, ale ritmului respirator, ale numărului
de hematii, ale formulei leucocitare, dar mai cu seamă oscilațiile calitative și
cantitative ale secreției hormonale au un rol foarte important în determinarea
capacității și a disponibilităților biologice pentru efort ale femeii de-a lungul
ciclului menstrual. Cealaltă fațetă a problemei efortului fizic și a ciclului
menstrual este reprezentată de influența participării sistematice la activitățile de
educație fizică și sportul de performanță asupra desfășurării ciclului menstrual.
Cu alte cuvinte, legătura dintre aceste două fenomene este bidirecțională :
efortul fizic influențează apariția și desfăşurarea ciclului menstrual, iar la rîndul
lor, diferitele faze ale ciclului menstrual modifică capacitatea de efort și volumul
disponibilităților biologice ale femeii pentru efortul fizic, uneori substanțial.

Perioada cea mai delicată din punct de vedere al participării femeii la

diferite activități de educație fizică și sport este fără îndoială perioada fluxului
menstrual. Cu toate că interpretarea medicală actuală consideră perioada fluxului
menstrual drept o fază absolut normală, fiziologică a vieții femeii, care nu
impiedică participarea celei în cauză la diferite activități cotidiene şi nici la
activitățile de educație fizică şi sport, în general, totuși, unele activități care
reclamă mari încordări neuromusculare, cum sunt: ridicările de greutăți și
respectiv eforturile însoțite de fenomenul Valsalva (fenomenul de sforțare), nu
pot fi recomandate.
Prezența in mod frecvent a unor dereglări neurohormonale mai accentuate
la unele persoane impune prudență și in orice caz soluționarea strict individuală
a permiterii sau interzicerii participării femeii la competițiile sportive in plină
perioadă de flux menstrual. Desigur şi felul activității, rolul sau postul
jucătoarei, cerințele disciplinei sau ale probei practicate și alte aspecte vor fi
puse in balanță atunci când se ia o decizie în acest sens. Medicul sportiv, cu un
stagiu mai îndelungat lângă o echipă feminină, este acela care pe baza
experienței și a datelor personale ale jucătoarelor pe care le deține poate să ia o
21
asemenea decizie. Hotărirea medicului trebuie să țină seamă printre altele şi de
durata efortului fizic ce urmează să fie depus de către femeia sau fata aflată in
perioada fluxului, de exemplu, lecția de educație fizică, mai ales în colectivele
mixte (băieți și fete), cu o durată de una sau două are, pentru o fată lipsită de un
antrenament riguros nu impune participarea ei obligatorie. În antrenamentul
sportiv, de la caz la caz, este indicată evaluarea în mod diferențiat a participării
fetelor sau femeilor cu flux menstrual. În timp ce Klotz G. și colab. (1974)
contraindică participarea fetelor la competiții în timpul fluxului menstrual,
Lagunov şi Starteva (1967) propun soluționarea individuală a problemei, luând
în considerație starea de sănătate, gradul de antrenament, tipul de activitate
nervoasă superioară și particularitățile individuale ale fluxului menstrual. Pe de
altă parte Kral J. și Pros I. (1957) citează accidente serioase la fete în această
perioadă, atât în antrenament, cât și în competiții, datorită hiperexcitabilității
corticale accentuate. Frigul, apa rece, schimbările rapide de temperatură
ambiantă măresc riscul accidentării și totodată pot constitui punctul de plecare al
unor procese inflamatorii la nivelul ovarelor sau al anexelor. Ridicarea
greutăților mari în timpul fluxului menstrual, eforturile bazate pe contracții
izometrice funcționale puternice, loviturile și căzăturile din timpul jocurilor
sportive pot provoca hemoragii mari, greu de remediat.
Participarea fetelor la competiții în ramurile de sport bazate pe eforturi
susținute, prelungite poate provoca scurtarea ciclului, ca și frigul (Strugurescu
A.). „După părerea noastră, fetele și femeile complet sănătoase, fără abateri de la
normal ale ciclului menstrual, care sunt obişnutite cu efortul din timpul
antrenamentelor efectuate în asemenea condiții, pot participa fără nici un risc la
competiții, desigur sub atenta supraveghere a medicului de echipă și cu
respectarea strictă a igienei personale. In schimb, fetele care prezintă unele
aspecte de dismenoree este bine să fie oprite să participe la competiții mai
dificile in perioada menstrelor, în ideea preîntimpinării unor accidente și a
evitării unor efecte nocive ale eventualelor supraîncordări nervoase." „9

2.3. Îndrumări și recomandări privind profilaxia scăderii de

performanță indusă de durerea menstruală

Pentru a obține un campion în volei este nevoie de un proces de pregătire

lung, organizat, concentrat și durabil începând cu antrenarea sportivilor printr-o
practică regulată, dirijată, planificată și stăpânirea fizicului, tehnic, tactic și
mental. În general, există mulți antrenori și sportivi care consideră că atingerea
performanțelor ridicate poate fi obținută practicând în mod constant și
promovând doar aspecte tehnice și tactice însă factori fiziologici ca ciclul
menstrual pot afecta obținerea performanței maxime.

9
Demeter A.-Femeia si sportul, Ed. Sport-Turism, București
22
 Profilaxia reprezintă totalitatea mijloacelor folosite pentru evitarea,
expansiunea sau agravarea anumitor afecțiuni.

Profilaxia în sport

Cu toții știm că pentru sportivii de performanță, pe lângă pasiune, sportul

pe care îl practică reprezintă sursa lor de venit pe o perioadă determinată.
Această perioadă poate să înceapă la vârste fragede și să se încheie chiar si la
40-50 de ani. Durata performanței sportive este determinată și de importanța pe
care sportivul o acordă profilaxiei.

Activitatea fizică practicată în limitele normale este un factor indispensabil

pentru o viață sănătoasă, însă sportul de performanță implică depășirea limitelor
fiziologice ale organismului, în mod repetat, pe o perioadă lungă de timp, în
vederea atingerii celor mai înalte rezultate sportive în diverse competiții
naționale sau internaționale.

Pe lângă faptul ca trebuie să fie niște modele în societate, sportivii de

performanță trebuie să acorde o importantă foarte mare alimentației, pregătirii
fizice și refacerii după efort, pentru a nu se ajunge la accidentări care i-ar putea
ține pe bară o perioadă mai lungă sau mai scurtă sau chiar le-ar încheia cariera
sportivă.

Kinetoprofilaxia studiază procesul de optimizare a stării de sănătate și de

prevenire a îmbolnăvirii organismului uman, cu ajutorul exercițiilor fizice.
(Crăciun M., 2002)

Sindromul premenstrual (PMS) este un set de simptome emoționale și

fizice persistente și incomode care afectează negativ comportamentul femeilor
în timpul perioada lor premenstruală. Simptomele premenstruale pot include:
depresie, anxietate, iritabilitate, confuzie, furie explozivă, izolare, durere în sân,
disconfort abdominal, edem și altele. Problemele psihologice care apar în timpul
ciclului menstrual vor afecta performanța sportivilor atunci când se află în
procesul de realizare a performanțelor maxime, ceea ce va afecta cu siguranță
scăderea performanței sportivilor..

Anxietatea este împărțită în trei componente, și anume mentalul

(cognitiv), fizicul (somatic) și comportamentul.
Mai mult „Anxietatea somatică se referă la manifestarea fizică a anxietății și
poate fi definită ca„ percepția „unică a elementelor fiziologice-afective ale
experienței anxioase, adică indicații ale stărilor de excitare autonomă și
23
sentimente neplăcute cum ar fi nervozitatea și tensiunea ". În sport, componenta
de anxietate este evidentă atunci când un sportiv suferă simptome fizice, cum ar
fi transpirație crescută, palpitații, scurtarea respirației rapid, transpirație și
senzație inconfortabilă în stomac. În cazul în care anxietatea cognitivă este
caracterizată de gânduri și griji negative, anxietatea somatică asociată cu semne
de excitare autonomă.
„Lazarus (1999) a definit anxietatea ca fiind o emoție unitară de bază, date
care sunt stimulate perceptibil ca fiind amenințători, caracterizate prin tendințe
de evitare sau clar diferența de emoții în raport cu provocatorul. Teoria
multidimensională a anxietății susține că un individ poate experimenta
anxietatea la nivel cognitiv și/sau la nivel somatic (al corpului, Martens, Burton,
Vealey, Bump si Smith, 1990). Anxietatea cognitivă frecvent întâlnită la
sportivi, dar nu numai, vizează gânduri negative care invadează, precum
neîncrederea în propriile forțe și acea “discuție interioară”, cu propria persoană:
“nu voi fi capabil”, “dacă gresesc ce se intamplă”, “ o sa fie finalul carierei
mele”,“nu voi mai primi sprijin și nici nu voi mai fi acceptat la alte competiții”
etc. Anxietatea somatică poate fi conceptualizată ca și raspunsuri fiziologice la
sentimentul de amenințare: ritmul inimii este mai crescut, tensiune musculară
ridicată, senzația de fluturași în stomac, nod în gât, greutate pe piept, senzația de
sufocare, uscaciune la nivelul gâtului, transpirații pe șira spinării, în palme, pe
frunte și la nivelul tâmplelor etc. (Alexander & Krane, 1996; Martens et al.,
1990).

Toate aceste senzații și gânduri specifice anxietății sunt extrem de

importante și chiar decisive pentru performanța în cadrul unei competiții, la un
sportiv. Se va reduce capacitatea de concentrare, va apărea senzația de
“spectator” în cadrul partidei, nu vor fi luate in seamă micile detalii și indiciile
care spun atat de multe despre anticiparea mișcărilor adversarului, iar
coordonarea motrică scade foarte mult (Anshel, 1990; Anshel, Brown & Brown,
1993; Krohne & Hindel, 1988). Perceperea controlului este mult mai scăzută,
precum și funcționarea memoriei pentru a-ți putea reaminti indicațiile
antrenorului înainte de confruntare.”10

Având în vedere importanța anxietății în performanța sportivă, este

important să fie abordată din timp și de către persoane specializate instruite
corespunzător. Anxietatea, chiar dacă este o emoție normală trăită de mulți, dacă
este lăsată nerezolvată, poate duce la tulburări psihice mai grave. Pe lângă
evaluare, o serie de intervenții psihosociale pot fi benefice pentru a ajuta
sportivii să facă față situațiilor stresante și anxietății, în general. În funcție de

10
http://www.sighet-online.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=10907:anxietatea-traita-de-
sportivi&catid=81:psihologie&Itemid=140
24
nevoile individuale ale sportivului, acestea ar putea fi intervenții care urmăresc
să ofere sportivilor o capacitate de a-și gestiona aprecierile cognitive ireale sau
iraționale, răspunsuri emoționale debilitative, comportamente non-oficiale și /
sau simptome fiziologice.
Unele dintre cele mai utilizate intervenții psihosociale includ stabilirea
obiectivelor, imagini, strategii de relaxare, vorbire de sine și sprijin social.
Întrucât scopul oricărei intervenții psihologice este de a ajuta sportivul în
dezvoltarea abilităților de autoreglare, iar intervenția ar trebui să se bazeze pe
teoria psihologică adecvată și dovezi empirice, ar trebui să fie proiectate și puse
în aplicare de profesioniști instruiți în acest sens.

„În prezent, în ginecologie, studiile au discutat despre modalități

terapeutice de minimizare a disconfortului, în special în cazul dismenoreei
primare, cu toate acestea, când vine vorba de tratament, analgezicele sunt prima
linie de gestionare a dismenoreei primare. Ei acționează prin scăderea activității
căii ciclooxigenazei, inhibând sinteza prostaglandinei. Există studii care arată că
AINS îmbunătățesc 17 până la 95% din reclamațiile femeilor, fiind efectele lor
secundare gastrointestinale în general tolerabile, dar ar trebui evitate la femeile
cu risc de a dezvolta ulcer. Cu toate acestea, în prezent, AINS au efect doar în
timpul crizei de durere, asigurând ameliorarea imediată a durerii cu conjugare
paliativă și de urgență, astfel încât criza poate fi repetată la fiecare menstruație.
Cu toate acestea, alte terapii pot fi utilizate sau asociate cu medicamente, cum ar
fi Fizioterapia, care arată rezultate satisfăcătoare în rândul femeilor cu această
tulburare.
O alternativă non-farmacologică pentru a reduce severitatea simptomelor de
dismenoree primară sau chiar pentru a elimina durerea este fizioterapia, care
folosește exerciții terapeutice (kinetoterapie), electroterapie, masaj terapeutic.
Resurse fizioterapeutice sunt: termoterapie și crioterapie, masaj de țesut
conjunctiv (CTM), TENS, curent interferențial, acupunctura, presopunctură,
pilates și acupunctură auriculară.
Pilates a fost eficient pentru dismenoreea primară, după cum arată un
studiu realizat de Araujo et al. cu 10 femei cu vârste cuprinse între 18 și 30 de
ani, supuse protocolului de 16 exerciții bazate pe metoda Pilates, cu bilă și pe
sol, vizate la regiunea pelvină. Autorii au observat o scădere semnificativă a
intensității durerii raportată de participanți datorită creșterii fluxului sanguin,
corectării dezechilibrelor musculare și posturale și recuperării vitalității corpului
și a minții.
Un alt aspect pentru a gestiona această boală, belly dance-ul, s-a dovedit
a fi pozitiv pentru ameliorarea durerii. Aceasta este posibil legată de asemănarea
cu exercițiile de kinetoterapie, cum ar fi: înclinarea pelvină anterioară și
posterioară, rotații înainte și înapoi, înclinări laterale, ridicare și depresie
pelvină, pe lângă exerciții de întindere și respirație. Astfel de exerciții masează
organele interne, îmbunătățind astfel circulația sângelui și reglarea

25
metabolismului, ceea ce duce la îmbunătățirea sănătății și la beneficiul
picioarelor și al organelor interne.
Abbaspour și colab. în 2004 a folosit o serie de activități de exercițiu
timp de 20 de minute de două ori pe zi timp de patru cicluri și a înregistrat o
scădere a intensității durerii începând cu a patra perioadă. O scădere similară a
fost înregistrată de Onur și colab. ai cărui participanți au fost implicați într-un
program de exerciții la domiciliu pentru trei cicluri, deși fără un grup de control
și Mahvash et al. care a administrat activitate fizică timp de opt săptămâni, trei
ședințe pe săptămână și 90 de minute pe sesiune. Ambele studii au înregistrat o
scădere a simptomelor în timpul fiecărui ciclu. Abbaspour și colab. și Mahvash
și colab. a remarcat rezultate suplimentare, inclusiv scăderea duratei durerii (în
ore), scăderea ratei și volumului sângerării, scăderea consumului de
medicamente sedative, precum și scăderea intensității totale și prezente a durerii.

Termoterapia
Termoterapia a fost, de asemenea, un alt tratament recurent pentru
această tulburare. Frigul și căldura sunt resurse capabile să scadă sau să elimine
durerea într-un mod practic și economic, prin efectele fiziologice pe care le pot
produce în organism atunci când sunt aplicate direct asupra corpului. Viteza
efectului răcelii asupra durerii sugerează că temperatura mai scăzută poate
acționa ca o altă stimulare senzorială asupra mecanismului de comportare a
durerii și, deoarece stimulările la rece sunt foarte intense, acestea pot duce la
eliberarea de endorfine și enchefaline. Pe măsură ce temperatura pielii scade,
stimularea pentru a produce căldură intensifică mecanismul.
Termoterapia constă în utilizarea terapeutică a căldurii care poate fi
aplicat cu căldură superficială și profundă. Termoterapie superficială este utilizat
pe scară largă în practica clinică și efectul său asupra reducerii durerii este
similar sau superior în comparație cu antiinflamatoarele și analgezice, și cu
activități fizice. Una dintre formele de termoterapie profundă este prin diatermie
cu microunde, deoarece căldura promovează vasodilatație și crește fluxul
sanguin local, care poate influența transmiterea impulsurilor dureroase și reduce
nivelul de stimularea a nociceptivului, eliminarea prostaglandinelor și reducerea
spasmului, hipoxiei și ischemie locală. Se crede că, ca urmare a diatermiei cu
microunde se ajunge la țesuturi mai adânci, și că acesta are o acțiune directă
în uter, promovând o acțiune analgezică mai puternică în comparație cu
termoterapia superficială.
TENS
Una dintre metodele de tratament neinvaziv este stimularea electrică
transcutanată nervoasă (TENS) care furnizează curenți electrici prin piele.
Vasodilatația, creșterea fluxului sanguin și prostaglandinele lichide
menstruale pot fi modificate de TENS și pot induce indirect efecte analgezice.
Aceste efecte sunt probabil mediate de inhibarea răspunsurilor nociceptive
evocate din fibre în cornul dorsal. Pe baza teoriei controlului de poartă a durerii,
această inhibare este cauzată de stimularea aferentelor de diametru mare, care

26
sunt stimulate de TENS. Stimularea senzorială a pielii poate provoca, de
asemenea, o vasodilatație locală în același dermatom prin reflexe axonale.
Efectele TENS sunt de asemenea, modulate de căi anatomice, 17
eliberari de opioide, 24 de eliberare scăzută de prostaglandine și, eventual,
eicosanoide care sunt eliberate din endometru în timpul menstruației în urma
blocării antidromice a fibrelor nervoase cu diametre mari.
Alegerea dintre HF sau LF TENS depinde, de asemenea, de consumul
de agenți farmacologici, în special de analgezice, datorită interacțiunilor
reciproce. Dacă un pacient ia opioide, HF TENS va fi mai eficient, deoarece LF
funcționează pe aceeași cale ca și opioide, care pot reduce efectele pozitive ale
acesteia. Este recomandată utilizarea dispozitivului ori de câte ori se simte
durere severă atât timp cât este necesar, însă 20-30 de minute este probabil
timpul minim efectiv.
Sluka et al 21 au explicat efectul de acumulare bazat pe „ipoteza că
TENS repetată determină repornirea unuia sau mai multor procese de
sensibilizare care duce la un efect TENS cumulativ și de durată mai lungă”.
În plus, efectul acumulat poate fi explicat ca o consecință însoțitoare la scăderea
nivelului de durere care duce la un nivel mai mare de activitate fizică. Niveluri
mai mari de activitate fizică pot menține ameliorarea durerii care se realizează
prin aplicarea TENS.
Cu toate acestea, utilizarea repetată a aceleiași doze de HF sau LF TENS zilnic
poate produce toleranță analgezică, ceea ce poate scădea efectele pozitive ale
acesteia.
Dismenoreea are un efect negativ asupra aproape toate aspectele vieții
unei femei pentru câteva zile în fiecare lună, pe o perioadă de mai mulți ani.
Gestionarea dismenoreei cu agenți farmacologici este asociată cu efecte
secundare nedorite considerabile. Avantajele majore ale TENS sunt că este un
dispozitiv ușor de utilizat, sigur, portabil, cu baterie și relativ ieftin. Mecanismul
de acțiune al TENS se bazează pe îmbunătățirea inhibării endogene și
suprimarea excitabilității centrale.
Rezultatele evocate ale studiilor anterioare au demonstrat efectele
pozitive ale TENS în reducerea durerii și a simptomelor asociate dismenoreei,
îmbunătățirea calității vieții și scăderea utilizării de analgezice suplimentare.
Auto-administrarea regulată, continuă, în conformitate cu apariția simptomelor
de dismenoree, este sugerată după educația și setarea inițială a pacientului și
după ajustarea parametrilor TENS de către terapeut. Amplasarea electrozilor nu
trebuie fixată la un moment dat, ci trebuie deplasată și plasată pe zona (zonele)
dureroase. Se sugerează un HF (100 Hz) datorită eficacității dovedite cu PD și a
utilizării confortabile și convenabile. HF TENS poate fi mai eficient pentru
persoanele care iau opioide. LF TENS poate fi luat în considerare în cazuri
speciale de consum analgezic regulat. Cel mai important parametru este
intensitatea curentă, care ar trebui să fie stabilită la un nivel neintreruptibil,
maxim de intensitate tolerabilă. Intensitatea trebuie crescută continuu pe toată

27
durata ședinței de tratament pentru a menține o senzație intensă și pentru a evita
obișnuirea. ”11

Pe lângă cele enumerate mai sus, foarte importante pentru profilaxia în

jocul de volei sunt și stretching-ul, odihna și revenirea organismului după efort.
Stretching-ul
Stretching-ul reprezintă o gamă de exerciții prin care are loc întinderea
în mod progresiv a musculaturii.
„Se credea că benzile ligamentare contractate în regiunea abdominală
sunt factorul cauzal pentru compresia fizică a căilor nervoase și iritarea acestora,
astfel încât o serie de exerciții de întindere este considerată foarte eficientă,
deoarece va crește fluxul de sânge și metabolismul uterului, astfel încât se vor
reduce simptomele dismenoreice. Se mai consideră că scopul întăririi de bază
este combinarea conceptului de stabilizare lombare și că instabilitatea poate
duce la accidentări și durere specifică în perioadele stresante ale femeilor, iar
una dintre aceste perioade de stres repetitiv este dismenoreea.
Zona lombară a coloanei vertebrale este rezistentă și proiectată pentru a prelua
forța corpului și, de asemenea, implicată în originea și inserarea anumitor grupe
musculare și inervații nervoase în zonele corelate ale acestora. Dacă, în orice
moment, o anumită parte a coloanei vertebrale lombare este slabă, nu este la fel
de nivel optim să suporte stresul funcțional, poate duce la durere pe tot
abdomenul, partea inferioară a spatelui sau a coapselor. Aceste zone se întâmplă
să fie aceleași zone care sunt afectate la femeile care suferă de dismenoree.
Shahr-jerdy și colab. a dovedit că exercițiile de întindere sunt eficiente în
reducerea intensității durerii, a duratei durerii și a cantității de calmante utilizate
de fetele cu dismenoree primară. Onur și colab. a studiat impactul exercițiului la
domiciliu asupra calității vieții femeilor cu dismenoree primară și a concluzionat
că există dovezi că exercițiile fizice au un efect pozitiv în tratamentul
dismenoreei deci acestea pot fi utilizat în condiții de siguranță ca terapie
alternativă pentru ameliorarea durerii.”12

Recuperarea organismului după efort

„Pentru evitarea instalării stării de suprasolicitare este necesară cunoașterea și

aplicarea, de către antrenor și sportiv, a metodelor de recuperare a organismului
după eforturile din timpul antrenamentelor și al competițiilor.

Refacerea dirijată este realizată de către medicul sportiv eventual în colaborare

cu un psiholog. Este necesară întotdeauna când intensitatea efortului este foarte

11 Rev. dor vol.15 no.4 São Paulo Oct./Dec. 2014, Physiotherapy in primary dysmenorrhea: literature
review
12
Saleh HS, Mowafy HE, El Hameid AA (2016) Stretching or Core Strengthening Exercises for
Managing Primary Dysmenorrhea. J Women’s Health Care 5: 295
28
mare sau pauzele dintre eforturi sunt prea mici. Această refacere cuprinde
următoarele mijloace:

 duș cald imediat după terminarea antrenamentului, masokinetoterapie și

mijloace balneohidrokinetoterapeutice;
 Mijloacele igieno-dietetice: alimentație și aportul de apă;
 Mijloace medicamentoase: vitamine, minerale, compuși glucozanți și
toată medicația de refacere;
 Mijloace psihologice: sugestia, autosugesita, tehnici de relaxare
automusculară, trainingul autogen, odihna activă.

În timpul antrenamentelor de volei, singura cale de recuperare după efort este

acordarea corectă a pauzelor dintre repetări. În timpul meciurilor, aceasta poate
avea loc prin folosirea schimbărilor de jucători în funcție de regulament, prin
solicitarea timpului de odihnă și prin administrarea de glucoză, de lichide bogate
în substanțe energizante și de reechilibrare acido-bazică.

Somnul, ca mijloc de refacere spontană, are efectul de reconstituire a rezervelor

energetice ale funcțiilor vegetative și a metabolismului neuronal. Distingem
două forme de somn: lent (fără vis) și rapid (paradoxal sau oniric). Durata
normală a somnului la sportivul de performanță ar trebui să fie de cel puțin 8
ore, de preferat noaptea, pentru că somnul diurn este un somn fără vise în mare
parte a lui. Somnul lent are are rolul de a reface funcțiile vegetative, metabolice,
materialul energetic, echilibrele, fără să acționeze în niciun fel la nivelul funcției
neuronale. Somnul rapid este cel care ameliorează metabolismul neuronal.
Secreția de STH face mai mare nevoia de somn. Calitatea somnului la sportiv
este parametrul de apreciere a stării de sănătate. Privarea de somn are efecte
dramatice la nivelul funcțiilor motorii, determinând modificări grave de
coordonare a mișcărilor, scăderea eficienței calităților motrice și scăderea
capacității de recepție.”13

2.4. Exerciții fizice recomandate și masaj- influența acestora în

combaterea efectelor negative ale dismenoreei la sportivi
Exercițiul fizic poate fi definit ca o activitate care necesită efort fizic, în special
atunci când este efectuat pentru a dezvolta sau menține fitnessul. Exercițiul fizic
a fost sugerat ca o abordare non-medicală pentru gestionarea simptomelor. Ideea
că diverse tipuri de exerciții active sau pasive pot ajuta la ameliorarea durerii în
dismenoreea primară nu este o problemă nouă. Se crede că exercițiile fizice

13
Monica D.B.-Mijloace de refacere și recuperare înactivitatea sportive Ed. Academică Brâncuși, Târgu-Jiu
29
reduc frecvența și / sau gravitatea sindromului dismenoreic. Cercetările efectuate
la nivelul populației generale au arătat că femeile care au luat parte la un
exercițiu aerobic regulat, moderat, au avut mai puține dureri și modificări de
comportament decât cele care nu exercitează exercitarea ciclurilor. Această
reducere a dismenoreei se poate datora efectelor modificărilor hormonale asupra
țesuturilor epiteliale uterine sau creșterii nivelului de endorfină.

"Yoga încorporează respirația profundă, care ajută la ameliorarea efectelor

privării de oxigen asupra țesuturilor, una dintre principalele cauze ale
crampelor", spune Suzanne Trupin, medic ginecolog la Women’s Health
Practice din Champaign, Illinois.

1. Buddha Konasana: din așezat cu tălpile lipite și aduse spre bazin, cu mâinile
pe podea pentru a întinde corpul și a deschide coșul pieptului, se menține poziția
timp de 1-2 minute.

2. Supta Buddha Konasana: din poziția inițială de la primul exercițiu, spatele se

lasă spre podea până atinge solul și se menține poziția 5 minute.

3. Upavishtha Kanasana 1: din așezat cu picioarele întinse și depărtate la 90º sau

cât permite mobilitatea, cu sprijin înapoi pe brațe, împingând în ele și desfăcând
coșul pieptului; se menține poziția 1-2 minute.

4. Upavishtha Kanasana 2: din poziția inițială de la exercițiul 3, se apleacă

trunchiul spre înaite cu brațele întinse până ce se atinge solul cu fruntea și se
menține poziția 2-3 minute.

5. Paschimottanasana: din așezat cu picioarele întinse apropiate și un suport pe

coapse, se apleacă trunchiu spre înainte astfel încât fruntea să atingă suportul și
se menține poziția 2-3 minute. Înălțimea suportului trebuie să fie potrivită în așa
fel încât pieptul să nu se strangă iar suprafața anterioară a corpului să se întindă.

6. Din ortostatism cu picioarele apropiate, se expiră profund și se îndoaie

trunchiul până palmele ating solul și se menține poziția un minut.

7. Din așezat cu picioarele depărtate, se îndoaie un genuchi și talpa se

poziționează pe partea internă a coapsei, se inspiră profund și se ridică brațele
deasupra capului apoi se expiră și se apleacă pe piciorul rămas întins, până
fruntea atinge coapsa. Se repetă de 6-8 ori si apoi se schimbă partea.

8. Din decubit dorsal cu picioarele întinse, se aduc genunchii la piept și se

menține poziția 1-2 minute.

30
9. Din decubit dorsal cu picioarele întinse, genunchiul stâng se îndoaie și atinge
solul pe partea dreaptă iar tunchiul se rotește spre partea stângă. Se menține
poziția 1-2 minute și apoi se schimbă partea.

10. Savansa: din decubit dorsal cu palmele deschise cu fața în sus și picioarele
întinse, se relaxează tot corpul. Cu ochii închiși, se conștientizează fiecare parte
a corpului respirând lent, profund și permițând respirației să relaxeze din ce în ce
mai mult. După 10-20 de minute, când corpul s-a relaxat complet, se poate
schimba poziția.

Masajul țesutului conjunctiv ajută la scăderea durerii menstruale,

deoarece este o stimulare spontană care vizează activarea receptorilor mecanici
ai țesutului conjunctiv. Această stimulare este transmisă de nervii senzoriali cu
ajutorul ganglionilor simpatici ai măduvei spinării și acționează prin eliberarea
de opioide precum encefalina în rădăcina nervului posterior al măduvei spinării,
inhibând transmiterea durerii prin fibre cu diametru mic.
“Masajul peretelui abdominal
Peretele abdominal este o adevărată centură constituită din muşchi laţi şi
supli legaţi între ei prin puternice formaţiuni fibroase. Pielea care acoperă
această regiune este subţire, moale şi elastică. La unele persoane regiunea
abdominală are o sensibilitate specifică mare, care împiedică deseori aplicarea
procedeelor de masaj. Sub piele se depun, la unele persoane, straturi de ţesut
adipos mai mult sau mai puţin abundente, care modifică forma şi funcţiunile
centurii abdominale; în aceste cazuri musculatura este predispusă la atonie şi
insuficienţă funcţională. În peretele abdominal circulaţia sângelui este divers
orientată.
Peretele abdominal este masat din aceeaşi poziţie ca şi peretele toracic. Pentru a
mări relaxarea muşchilor abdominali, membrele inferioare se flectează din
şolduri şi genunchi, iar picioarele se sprijină pe tălpi. Pentru executarea
masajului acestei regiuni se folosesc procedeele şi tehnicile cunoscute, care
trebuiesc însă adaptate la conformaţia anatomică locală.
Netezirea iniţială se orientează după sensul circulaţiei de întoarcere, sanguine şi
limfatice. Alunecările încep din regiunea supraombilicală şi se îndreaptă în sus
spre rebordurile costale; mâinile se duc apoi în lateral spre flancuri şi coboară,
continuând apoi alunecarea în lungul şanţurilor iliace spre simfiza pubiană.
Mişcările pot fi executate pe rând sau pot fi legate între ele printr-o mişcare
ondulată, care le însumează. Aceste tehnici se execută lent şi prelungit, începând
cu vârfurile degetelor şi terminând cu rădăcina mâinilor (la deplasarea spre în
sus), începând cu partea cubito-palmară şi terminând cu partea radio-palmară (la
deplasarea pe flancuri), începând cu rădăcina mâinilor, continuând cu palma şi
terminând cu vârfurile degetelor (la coborârea de-a lungul şanţurilor iliace),
pentru a prelungi cât mai mult mişcarea. Mişcările se execută simetric, simultan
sau alternativ, de o parte şi de alta a abdomenului. La nevoie, alunecările se
aplică pe zone mai reduse ca suprafaţă: epigastrică, subcostală, flancuri,
31
ombilicală, subombilicală, în şanţurile iliace şi suprapubian. În aceste cazuri
mişcările devin mai frecvente; ele se pot efectua legate una de alta (tehnica
"mână după mână”) şi pot exercita o acţiune mai profundă şi mai stăruitoare.
Fricţiunea constituie, în masajul abdominal, procedeul de bază. Cu toate că unii
autori consideră că, neexistând un plan dur pe care ţesuturile să se deplaseze, nu
poate fi vorba despre o fricţiune în adevăratul înţeles al cuvântului, elasticitatea
pielii şi a ţesuturilor subcutanate permit mişcări ample, destul de uşor de
executat, pe planul dur constituit de musculatura peretelui abdominal, care se
contractă reflex.
Frământatul nu poate influenţa mult musculatura peretelui abdominal, pentru că
datorită unor reflexe locale de apărare musculatura se contractă şi nu poate fi
prinsă în priza necesară executării procedeului. Din acest motiv, efectul
frământatului se limitează la straturile subcutanate de ţesut adipos, atunci când
acestea există; cuta de piele şi de ţesuturi grase este prinsă între degete şi palme
şi prelucrată insistent.
Se aplică apoi, o formă de tocat uşor, cu vârfurile şi pulpele degetelor, executat
cu multă supleţe şi tangenţial la suprafaţa abdomenului. Nu sunt permise tehnici
de batere, nici chiar dacă musculatura abdominală este puternică şi rezistentă.
Masajul peretelui abdominal se încheie întotdeauna prin uşoare mişcări de
netezire, însoţire de vibraţii.
După masaj sunt recomandate câteva mişcări active de respiraţie profundă.
Efectele masajului abdominal sunt mai puţin mecanice şi mai mult reflexe; ele
se răsfrâng, în primul rând, asupra elementelor constitutive ale peretelui şi, în al
doilea rând, asupra organelor din cavitatea abdominală.

Automasajul peretelui abdominal

Poziţii recomandate: aşezat rezemat sau culcat rezamat
Tehnică şi indicaţii metodice: Se aplică procedeele şi tehnicile cunoscute:
efleuraj, fricţiune, frământatul cutelor de piele şi ţesuturi grase, tapotament
targenţial, uneori şi presiuni vibrate, pe toată suprafaţa sau numai la nivelul unor
organe (stomac, ficat, colon, vezică urinară).
Se vor executa presiuni atât pentru mușchii abdominali, cât și pentru
următoarele organe: intestinului subțire, colonului sigmoid. Pentru mușchii
abdominali se vor executa presiuni pe șase puncte, câte trei secunde, de cel puțin
trei ori. De asemenea pentru zona intestinului subțire se vor face presiuni pe 8
puncte distribuite în jurul ombilicului. Fiecare punct se apasă timp de 3 secunde,
și se vor face trei treceri. Pentru zona colonului sigmoid se vor face presiuni pe 4
puncte, fiecare fiind presat timp de trei secunde, și se va trece de 3 ori.”14

14
Mârza D., P.C.-CURS Masaj şi tehnici complementare, Ed. Alma Mater, Bacău
32
CAPITOLUL III- ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA
CERCETĂRII

3.1. Obiectivele și etapele cercetării

Lucrarea are ca obiectiv să descopere cât mai multe informații legat de

influența pe care o au durerile menstruale asupra performanței sportive în jocul
de volei și modalitățile de depășire ale acestor momente, utilizând cărți, articole,
studii, cercetări deja existente în domeniu, atât din țara noastră cât și din alte
tări. Lucrarea își propune sa verifice ipotezele formulate şi pe baza rezultatelor
obţinute, să contribui la îmbunătăţirea în sensul reducerii timpului de recuperare
şi a creşterii eficienţei sale, a procesului recuperator.

Etapele cercetării sunt:

- identificarea problemei de cercetare;
- studiul literapurii de specialitate;
- specificarea scopului cercetării;
- stabilirea unui set de ipoteze;
- alegerea unei metodologii;
- colectarea de date;
- verificarea datelor;
- analiza și interpretarea datelor;
- raportarea și evaluarea cercetării;
- comunicarea rezultatelor cercetării.

3.2. Ipotezele și sarcinile cercetării

Lucrarea urmărește să demonstreze următoarele ipoteze:

1. Dacă dismenoreea afectează performanțele sportive la jucătoarele de
volei și în ce mod.
2. Dacă efectele negative ale dismenoreei la sportivele de performanță pot fi
prevenite, prin ce metode se poate face asta.

Sarcinile cercetării:

33
 1. Consultatrea literaturii de specialitate pentru a stabili gradul de actualitate
al temei şi nivelul la care se află cercetările în domeniu.
2. Selectarea unor cazuri reprezentative care să servească atingerii scopului
şi obiectivelor propuse.
3. Observarea, înregistrarea permanentă a datelor obţinute la fiecare bilanţ
de etapă, pe fiecare subiect în parte.
4. Organizarea activităţii de recuperare, respectând succesiunea logică şi
necesară în etapizarea sa, încât activitatea să devină şi să se bazeze pe cea
anterioară şi să o pregătească pe cea următoare.
5. Elaborarea unui material de sinteză, care să consemneze desfăşurarea
cercetării şi concluziile la care s-a ajuns, pentru a veni în sprijinul celor
care vor să continuie cercetarea în acest domeniu sau să aplice în practică
metodologia experimentală.

3.3. Metode de cercetare

Metodele de cercetare folosite in cadrul acestei lucrări sunt:
1. metoda documentării bibliografice: reprezentata prin parcurgerea referințelor
bibliografice relevante (articole științifice preluate din periodicele bibliotecii
Universitatii,cu acces gratuit , cărți cu acces on-line din baza de date a
facultății), date informationale computerizate.
2. metoda observației: am folosit metoda observației directe realizată în timpul
antrenamentelor și jocurilor oficiale până la momentul opririi Campionatului
Național de volei 2019-2020 din cauza pandemiei de COVID-19. Scopul
observației a fost de a culege fapte reale obiectivarea procesului desfășurat.
3. metoda convorbirii: această metoda a fost aplicată pe întreaga perioadă de
desfășurare a cercetării de față, având ca arie de cuprindere jucătoarele,
antrenorii și preparatorul fizic.
4. metoda anchetei: s-a realizat prin aplicarea unui chestionar pentru a obține de
la jucătoare. Chestionarul utilizat a consemnat date privind vârsta la care a
apărut menarha și modul cum menstruația afectează performanța sportivă
individuală.
5. metoda prelucrarii statistico-matematice a datelor obtinute - care s-a realizat
prin prelucrarea rezultatelor obținute în urma centralizării datelor din chestionar.

34
 3.4. Desfășurarea cercetării - elaborarea ghidului de profilaxie
pentru jucătoarele de volei
Cercetarea le-a avut în prim plan pe sportivele clubului CSM 2007 FOCȘANI
din cadrul secției de volei, un lot de 10 jucătoare senioare cu vârste cuprinse
între 19 și 25 de ani. Pentru a înțelege mai bine nevoile lor, am aplicat un set de
întrebări la care fetele au fost foarte receptive.

Chestionarul 1

NUME: A. B.

VÂRSTĂ: 24 ani

ÎNĂLȚIME: 1,63 m

GREUTATE: 61 kg

I.M.C. : 22,96 GREUTATE NORMALĂ

Postul: LIBERO

1. La ce vârstă ați început sa practicați o ramură sportivă la un club sportiv? 9ani

2. La ce vârstă ați avut prima menstruație? 12 ani

3. Câte zile durează menstruația? 5 zile

4. Care este durata ciclului menstrual? 29 zile

5. Aveți un ciclu menstrual regulat? DA

6. Aveti simptome înainte sau în primele zile ale menstruației? Descrieți-le.

Înainte cu 3 4 zile: durere de sâni și spate, în prima zi:durere de burtă.

7. Dacă aveți dureri, luați pastile pentru a se diminua? Vă ajută pastilele în cazul acesta?

Iau pastile și mă ajută.

8. Considerați ca efortul fizic vă ajută la ameliorarea durerilor sau le intensifică?

Îmi ameliorează durerile.

9. Ați observat o schimbare în randamentul dumneavoastră la antrenamente în perioada

menstruației?

NU. Totul este normal.

10. Vă afectează menstruația în timpul compețițiilor și al meciurilor? Cum? Nu mă afectează

Chestionarul 2

35
NUME: B.D.

VÂRSTĂ: 24 ani

ÎNĂLȚIME: 1,76 m

GREUTATE: 58 kg

I.M.C. :18,72 GREUTATE NORMALĂ

Postul: SECUND

1. La ce vârstă ați început sa practicați o ramură sportivă la un club sportiv? 12 ani

2. La ce vârstă ați avut prima menstruație? 13 ani

3. Câte zile durează menstruația? 5 zile

4. Care este durata ciclului menstrual? 27 zile

5. Aveți un ciclu menstrual regulat? DA

6. Aveti simptome înainte sau în primele zile ale menstruației? Descrieți-le.

Uneori am dureri de burtă, crampe, stare de greață, dureri de cap, în primele 2 zile.

7. Dacă aveți dureri, luați pastile pentru a se diminua? Vă ajută pastilele în cazul acesta?

Nu iau pastile.

8. Considerați ca efortul fizic vă ajută la ameliorarea durerilor sau le intensifică?

Mă ajută la ameliorarea durerilor de cele mai multe ori, însă există și momente când nu pot
face efort fizic din cauza starii generale proaste.

9. Ați observat o schimbare în randamentul dumneavoastră la antrenamente în perioada

menstruației?

Da, sunt ușor mai nervoasă dar mă și ajută în sensul că am mai multă energie.

10. Vă afectează menstruația în timpul compețițiilor și al meciurilor? Cum?

În general nu dar se mai întâmplă să ma simt inconfortabil.

Chestionarul 3

NUME: V.C.

VÂRSTĂ: 24

ÎNĂLȚIME: 1,68 m

GREUTATE: 60 kg
36
I.M.C. : 21,26 GREUTATE NORMALĂ

Postul: COORDONATOR

1. La ce vârstă ați început sa practicați o ramură sportivă la un club sportiv? 9 ani

2. La ce vârstă ați avut prima menstruație? 13 ani

3. Câte zile durează menstruația? 4 zile

4. Care este durata ciclului menstrual? 28 zile

5. Aveți un ciclu menstrual regulat? DA

6. Aveti simptome înainte sau în primele zile ale menstruației? Descrieți-le.

Da, am dureri de spate și burtă.

7. Dacă aveți dureri, luați pastile pentru a se diminua? Vă ajută pastilele în cazul acesta?

DA. DA.

8. Considerați ca efortul fizic vă ajută la ameliorarea durerilor sau le intensifică?

Le intensifică.

9. Ați observat o schimbare în randamentul dumneavoastră la antrenamente în perioada

menstruației? NU

10. Vă afectează menstruația în timpul compețițiilor și al meciurilor? Cum?

Nu mă afectează

Chestionarul 4

NUME: L.C.

VÂRSTĂ: 24 ani

ÎNĂLȚIME: 1,75 m

GREUTATE: 57 kg

I.M.C. :18,61 GREUTATE NORMALĂ

Postul: COORDONATOR

1. La ce vârstă ați început sa practicați o ramură sportivă la un club sportiv? 12 ani

2. La ce vârstă ați avut prima menstruație? 13 ani

3. Câte zile durează menstruația? 5 zile

4. Care este durata ciclului menstrual? 28 zile

37
5. Aveți un ciclu menstrual regulat? DA

6. Aveti simptome înainte sau în primele zile ale menstruației? Descrieți-le.

Uneori am dureri de burtă, poftă de dulce, greață.

7. Dacă aveți dureri, luați pastile pentru a se diminua? Vă ajută pastilele în cazul acesta?

Nu iau pastile.

8. Considerați ca efortul fizic vă ajută la ameliorarea durerilor sau le intensifică?

Consider că ameliorează durerile.

9. Ați observat o schimbare în randamentul dumneavoastră la antrenamente în perioada

menstruației? NU

10. Vă afectează menstruația în timpul compețițiilor și al meciurilor? Cum? NU

Chestionarul 5

NUME: V.C.

VÂRSTĂ: 23 ani

ÎNĂLȚIME:1,79 m

GREUTATE: 72 kg

I.M.C. : 22,47 GREUTATE NORMALĂ

Postul: FALS

1. La ce vârstă ați început sa practicați o ramură sportivă la un club sportiv? 10 ani

2. La ce vârstă ați avut prima menstruație? 12 ani

3. Câte zile durează menstruația? 5 zile

4. Care este durata ciclului menstrual? 24 zile

5. Aveți un ciclu menstrual regulat? DA

6. Aveti simptome înainte sau în primele zile ale menstruației? Descrieți-le.

În prima zi mă simt ușor slăbită și am dureri de burtă.

7. Dacă aveți dureri, luați pastile pentru a se diminua? Vă ajută pastilele în cazul acesta?

Nu iau pastile.

8. Considerați ca efortul fizic vă ajută la ameliorarea durerilor sau le intensifică?

Îmi ameliorează durerile și mă face sa uit de eventualele simptome.

38
9. Ați observat o schimbare în randamentul dumneavoastră la antrenamente în perioada
menstruației? NU

10. Vă afectează menstruația în timpul compețițiilor și al meciurilor? Cum?

Nu mă afectează.

Chestionarul 6

NUME: Ș. T.

VÂRSTĂ: 23 ani

ÎNĂLȚIME: 1,85 m

GREUTATE: 83 kg

I.M.C. : 24,25 GREUTATE NORMALĂ

Postul: CENTRU

1. La ce vârstă ați început sa practicați o ramură sportivă la un club sportiv? 11 ani

2. La ce vârstă ați avut prima menstruație? 11 ani

3. Câte zile durează menstruația? 5 zile

4. Care este durata ciclului menstrual? 28 zile

5. Aveți un ciclu menstrual regulat? DA

6. Aveti simptome înainte sau în primele zile ale menstruației? Descrieți-le.

Mă simt balonată, rețin apă, am dureri abdominale și sânii mai sensibili.

7. Dacă aveți dureri, luați pastile pentru a se diminua? Vă ajută pastilele în cazul acesta?

Nu iau pastile

8. Considerați ca efortul fizic vă ajută la ameliorarea durerilor sau le intensifică?

Îmi ameliorează durerile.

9. Ați observat o schimbare în randamentul dumneavoastră la antrenamente în perioada

menstruației?

Da, obosesc mai repede.

10. Vă afectează menstruația în timpul compețițiilor și al meciurilor? Cum?

Da, mă simt mai moleșită, fără vlagă și îmi afecteză concentrarea.

Chestionarul 7
39
NUME: V. A.

VÂRSTĂ: 20 ani

ÎNĂLȚIME: 1,83 m

GREUTATE: 64 kg

I.M.C. : 19,11 GREUTATE NORMALĂ

Postul: CENTRU

1. La ce vârstă ați început sa practicați o ramură sportivă la un club sportiv? 7 ani

2. La ce vârstă ați avut prima menstruație? 12 ani

3. Câte zile durează menstruația? 4 zile

4. Care este durata ciclului menstrual? 28 zile

5. Aveți un ciclu menstrual regulat? DA

6. Aveti simptome înainte sau în primele zile ale menstruației? Descrieți-le.

Mă doare spatele și burta

7. Dacă aveți dureri, luați pastile pentru a se diminua? Vă ajută pastilele în cazul acesta?

Iau pastile și au efect asupra mea.

8. Considerați ca efortul fizic vă ajută la ameliorarea durerilor sau le intensifică?

Da, mă ajută.

9. Ați observat o schimbare în randamentul dumneavoastră la antrenamente în perioada

menstruației? NU

10. Vă afectează menstruația în timpul compețițiilor și al meciurilor? Cum? NU

Chestionarul 8

NUME: Ș. I.

VÂRSTĂ: 19 ani

ÎNĂLȚIME: 1,81m

GREUTATE: 76kg

I.M.C. : 23,20 GREUTATE NORMALĂ

Postul:CENTRU

1. La ce vârstă ați început sa practicați o ramură sportivă la un club sportiv? 10 ani

40
2. La ce vârstă ați avut prima menstruație? 13 ani

3. Câte zile durează menstruația? 4 zile

4. Care este durata ciclului menstrual? 26 zile

5. Aveți un ciclu menstrual regulat? DA

6. Aveti simptome înainte sau în primele zile ale menstruației? Descrieți-le.

Înainte de menstruație: schimbări de dispoziție, în timpul menstruației: dureri de ovare și oase.

7. Dacă aveți dureri, luați pastile pentru a se diminua? Vă ajută pastilele în cazul acesta?

Da iau pastile și mă ajută.

8. Considerați ca efortul fizic vă ajută la ameliorarea durerilor sau le intensifică?

Ameliorează durerile

9. Ați observat o schimbare în randamentul dumneavoastră la antrenamente în perioada

menstruației? NU

10. Vă afectează menstruația în timpul compețițiilor și al meciurilor? Cum? NU

Chestionarul 9

NUME: P. F.

VÂRSTĂ: 25 ani

ÎNĂLȚIME: 1,78 m

GREUTATE: 67 kg

I.M.C. : 21,15 GREUTATE NORMALĂ

Postul: SECUND

1. La ce vârstă ați început sa practicați o ramură sportivă la un club sportiv? 10 ani

2. La ce vârstă ați avut prima menstruație? 11 ani

3. Câte zile durează menstruația? 5 zile

4. Care este durata ciclului menstrual? 28 zile

5. Aveți un ciclu menstrual regulat? DA

6. Aveti simptome înainte sau în primele zile ale menstruației? Descrieți-le.

Am dureri de spate, crampe musculare.

41
7. Dacă aveți dureri, luați pastile pentru a se diminua? Vă ajută pastilele în cazul acesta?

Nu iau pastile.

8. Considerați ca efortul fizic vă ajută la ameliorarea durerilor sau le intensifică?

Ajută la ameliorarea simptomelor.

9. Ați observat o schimbare în randamentul dumneavoastră la antrenamente în perioada

menstruației? NU

10. Vă afectează menstruația în timpul compețițiilor și al meciurilor? Cum? NU

Chestionarul 10

NUME: L.A.

VÂRSTĂ: 21 ani

ÎNĂLȚIME: 1,73

GREUTATE: 60 kg

I.M.C. : 20,05 GREUTATE NORMALĂ

Postul: SECUND

1. La ce vârstă ați început sa practicați o ramură sportivă la un club sportiv? 9 ani

2. La ce vârstă ați avut prima menstruație? 12 ani

3. Câte zile durează menstruația? 5 zile

4. Care este durata ciclului menstrual? 28 zile

5. Aveți un ciclu menstrual regulat? DA

6. Aveti simptome înainte sau în primele zile ale menstruației? Descrieți-le.

În prima zi mă doare burta.

7. Dacă aveți dureri, luați pastile pentru a se diminua? Vă ajută pastilele în cazul acesta? Da

8. Considerați ca efortul fizic vă ajută la ameliorarea durerilor sau le intensifică?

Intensifică durerile

9. Ați observat o schimbare în randamentul dumneavoastră la antrenamente în perioada

menstruației? NU

10. Vă afectează menstruația în timpul compețițiilor și al meciurilor? Cum? NU

Din chestionarele aplicate am observat că, din păcate, toate cele 10 jucătoare ale
clubului CSM 2007 FOCȘANI de la secția de volei prezintă simptome în timpul
42
menstruației sau cu câteva zile înainte, însă doar două dintre acestea au observat
o scădere a randamentului la antrenamente și o singură jucătoare care a afirmat
că este afectată în timpul competițiilor.

GID DE PROFILAXIE

1. Suplimente + alimentație corespunzătoare

Calciu. Studiile arată că calciul poate ajuta la reducerea unor simptome PMS,
cum ar fi oboseala, poftele și depresia. Calciul se găsește în alimente precum
lapte, brânză și iaurt. Unele alimente, cum ar fi sucul de portocale, cerealele și
pâinea, au adăugat calciu (fortificat). Se poate folosi, de asemenea, un supliment
de calciu.
Vitamina B6. Vitamina B6 poate ajuta la simptomele PMS, inclusiv starea de
spirit, iritabilitatea, uitarea, balonarea și anxietatea. Vitamina B6 se găsește în
alimente precum peștele, păsările de curte, cartofii, fructele (cu excepția
citricelor) și cerealele fortificate. Se poate lua, de asemenea, ca un supliment
alimentar.
Magneziul. Magneziul poate ajuta la ameliorarea unor simptome PMS, inclusiv
migrene. Magneziul se găsește în legumele verzi și frunze, cum ar fi spanacul,
precum și în nuci, cereale integrale și cereale fortificate. Se pot lua, de
asemenea, suplimente.
Acizi grași polinesaturați (omega-3 și omega-6). Studiile arată că luarea unui
supliment cu 1 - 2 grame de acizi grași polinesaturați poate ajuta la reducerea
crampelor și a altor simptome PMS. Surse bune de acizi grași polinesaturați
includ semințe de in, nuci, pește și legume cu frunze verzi.

2. Termoterapiea: aplicarea unei comprese calde pe zona abdominală timp de

10-20 de minute sau până durerile și pierd din intensitate sau dispar.

3. Masaj sau automasaj: 30 de minute de masaj sau automasaj la nivelul zonei

abdominale pot ajuta la reducerea crampelor.

4. Minim 30 de minute de activitate fizică în care să fie introduse exerciții

pentru întinderea și detensionarea zonei lombare și de activare a circulației la
nivelul zonei abdominale.

5. Relaxare și odihnă: uneori statul în pat și vizionarea unui film poate fi cel mai
bun remediu pentru durerile menstruale. Dacă acestora li se adaugă o perna mare
sub picioare și o cutie de înghețată, totul este mult mai bine.

43
 CAPITOLUL IV REZULTATELE CERCETĂRII ȘI
INTERPRETAREA LOR
4.1. Evidența științifică a celor mai bune metode identificate în
literatura de specialitate

1. 1st Annual Applied Science and Engineering Conference

„Menstrual Cycle: Does it Influence the Anxiety and Confidence
of the Volley Ball Athletes?”
Cercetarea și-a propus să descopere cât de mult crește anxietatea voleibalistelor
și cât de mult scade încrederea în perioada ciclul menstrual. Metoda de cercetare
care a fost utilizată este cercetarea cauzal-comparativă (Ex-Post Facto) cu 12
sportive.

Studiul a fost aplicat pe un grup de subiecți solicitați de cercetători, un grup pe

care cercetătorul dorește să îl generalizeze prin rezultatele cercetării. Grupul este
format din 12 voleibaliste din cadrul „Student Activity Unit of Volleyball UPI”.
Tehnicile de colectare a datelor au fost sub formă de chestionare de anxietate și
chestionare de încredere.

No Menstrual Cycle Decreasing of Anxiety Decreasing of Confidence

1 Premenstrual Phase 32,5% 34,1%
2 Menstruation 32,9% 33,7%
3 Postmenstrual Phase 45,5% 43,7%
Tabelul 1. Cum afectează ciclul menstrual anxietatea și nivelul de încredere

Cercetările arată că scăderea nivelului de anxietate în perioadele anterioare a

fost de 32,5%, în timpul menstruației este de aproximativ 32,9% și 45,5% după
faza menstruală. În timp ce scăderea nivelului de încredere în faza înainte de
menstruație este de aproximativ 34,1%, aproximativ 33,7% în faza menstruală și
în faza după menstruație 43,7%. Concluzia a fost că ciclul menstrual
influențează creșterea anxietății și scăderea încrederii în rândul voleibalostelor.

2. International Journal of Women’s Health and Reproduction Science

„Comparing Menarche Age, Menstrual Regularity, Dysmenorrhea and

44
Analgesic Consumption among Athletic and Non-athletic Female Students
at Universities of Tabriz-Iran”

Această cercetare și-a propus să compare vârsta menarhei, regularitatea

menstruală, dismenoreea și consumul analgezic în rândul studenților atletici și
non-atletici de la universitățile din Tabriz.
Materiale și metode: Acest studiu este unul comparativ cauzal, care a fost
realizat în 2010 la 360 de studente în vârstă de 18-28 de ani, specializate în
medicină și non-medicină la universitățile din Tabriz. Probele au fost alese
selectiv și au fost completate chestionare despre sport și evidența menstruală,s-a
folosit scala analogică vizuală (VAS). Datele au fost analizate prin software-ul
statistic SPSS 16 prin teste statistice descriptive și inferențiale (Mann-Whitney
U și Chi-square).
În studiul datelor, vârsta menarchei și tulburarea menstruală au avut o diferență
semnificativă, care a fost mai mare în grupul atletic. Frecvența dismenoreei în
grupul atletic și non-atletic nu a avut o diferență statistică semnificativă, în timp
ce consumul analgezic a fost semnificativ mai mic în lotul atletic.
Concluzie: Acest studiu a arătat că sportul poate îmbunătăți dismenoreea și
scade nevoia de analgezic în rândul oamenilor. Prin urmare, este necesar să se ia
măsuri pentru ca studenții să poată beneficia de avantajele sportului și ale
activității fizice prin creșterea orelor de sport în măsura dorită.
Între timp, este necesar să se acorde mai multă atenție nutriției, care este unul
dintre motivele importante ale menarchei întârziate și a tulburării menstruale.
Prin urmare, instructorii și lectorii de educație fizică ar trebui să acorde
studenților note necesare despre nutriție (care este unul dintre motivele
principale ale tulburărilor menstruale), în special în timpul creșterii intensității
exercițiilor fizice și a sportului.

3. The Swedish Winter Sports Research Centre “The menstrual cycle and
female athletic performance”
Scopul acestui studiu a fost de a examina efectele ciclului menstrual asupra
performanței sportivelor. La studiu au participat 48 de sportivi din teak-wondo,
76 de judoka, 81 voleibaliste și 36 de jucători de baschet (în total 241). Un
chestionar format din 21 de întrebări despre ciclul menstrual a fost aplicat. O
analiză unidirecțională a testelor a fost efectuată pentru a evalua diferențele
dintre ramurile sportive în ceea ce privește caracteristicile fizice și fiziologice.

S-a demonstrat ca: 27,8% au participat la competiții regionale, 46,1% au

participat doar la competiții naționale, iar 26,1% au participat la competiții
internaționale. În timp ce tulburarea menstruală a fost observată la 14,5% dintre
sportive în timp normal, în timpul exercițiului intensiv acest raport a crescut la
20,7%. S-a stabilit că în timpul competiției 11,6% dintre sportive au apelat la
45
AINS, 36,9% au avut o menstruație dureroasă, 17,4% nu au avut o menstruație
dureroasă, 45,6% au avut uneori o menstruație dureroasă, iar 63,1% dintre
sportivi au declarat că durerea lor a scăzut în timpul competiției. În primele 14
zile de la începerea menstruației, 71% dintre sportive au spus că se simt bine.
71% dintre sportive s-au simțit mai rău chiar înainte de perioada menstruației,
62,2% dintre sportive au declarat că performanța lor a fost aceeași în timpul
menstruației, iar 21,2% au spus că performanța lor s-a înrăutățit. Atât în general,
cât și în timpul antrenamentului, perioada menstruației sportivelor s-a constatat a
fi regulată. Majoritatea sportivelor au spus că au o menstruație dureroasă, iar în
timpul competiției durerea lor a scăzut. Ca urmare a chestionarului, în timpul
antrenamentului și competiției, numărul de sportive care nu au consumat AINS a
fost mai mare decât sportivii care au consumat droguri. Între perioadele de
menstruație, sportivele au spus că s-au simțit mai bine în primele 14 zile decât în
următoarele 14 zile. Când au fost comparate perioada de non-menstruație și
perioada de menstruație, sportivele au spus că performanța lor nu s-a schimbat.
S-a ajuns la concluzia că vârsta menarche a fost mare la sportive. S-a constatat
că performanța fizică nu a fost afectată de perioada menstruală și durerea a
scăzut în timpul antrenamentului și a competiției.

4. Saleh HS, Mowafy HE, El Hameid AA (2016) „Stretching or Core

Strengthening Exercises for Managing Primary Dysmenora”

Scopul studiului: Pentru a dovedi că exercițiile fizice pot gestiona dismenorala

primară minuțioasă folosind două tipuri (exerciții de întindere și de întărire a
musculaturii) și comparați între ele în ceea ce privește intensitatea și durata
durerii.
Tip de studiu: Acest studiu controlat randomizat efectuat pe 150 de femei cu
primar dismenoreea a fost făcut la ambulatoriu Spitalului Universitar Zagazig.
Subiecții au fost împărțiți aleatoriu în două grupuri cheie și la un grup de control
utilizând o listă de randomizare generată de computer. Grupurile de interferență
au fost solicitate să realizeze activități de întindere activă sau de întărire a
musculaturii timp de 8 săptămâni (4 zile pe săptămână, de 2 ori pe zi, 10 min)
acasă. Pre-testul și două teste post pentru toate grupele au fost examinate pentru
intensitatea durerii folosind Scala Analogică Vizuală (VAS). Datele au fost
introduse în software-ul statistic SPSS (v. 20) și analizate folosind testul
independent, măsuri repetate ANOVA, Mean și Bonferroni Post hoc test.
Rezultate: Intensitatea și durata durerii au fost semnificativ reduse în grupele de
exerciții, comparativ cu grupul de control, dar nu au existat diferențe
semnificative între citirile post-test în ambele grupuri de intervenție.
Concluzie: exercițiile de întindere activă sau de întărire a sculaturii par a fi o
metodă ușoară, non-farmacologică, de gestionare a dismenoreei primare.

46
5. Aline Fernanda Perez Machadoa,Monica Rodrigues Perracinia, Érika Patrícia
Rampazob, Patricia Driussob, Richard Eloin Liebanob „Effects of
thermotherapy and transcutaneous electrical nerve stimulation on
patients with primary dysmenorrhea: A randomized, placebo-controlled,
double-blind clinical trial”

Obiective: evaluarea efectelor termoterapiei și stimulării nervoase electrice

transcutanate (TENS) pe intensitatea durerii, pragul de durere sub presiune
(PPT) și modularea durerii condiționate (CPM) la pacienții cu
Dismenoree primară (PD).
Intervenții: Optzeci și opt de femei dismenoreice au fost împărțite aleatoriu în
patru grupuri:
Termoterapie + TENS (n = 22), Termoterapie (n = 22), TENS (n = 22) și
Placebo (n = 22).
Termoterapia a fost aplicat prin diatermie cu microunde (20 min) și TENS (200
μs, 100 Hz, 30 min), la nivelul abdomenului inferior.
Principalele măsuri ale rezultatului: intensitatea durerii a fost măsurată folosind
scala numerică de evaluare (NRS) și McGill Pain Chestionar (Br-MPQ).
Evaluarea a fost efectuată de 5 ori:evaluarea de bază, după 20, 50, 110 min și 24
h de la intervenție.
Rezultate: A existat o scădere semnificativă a scalei de evaluare numerică
pentru termoterapie + TENS față de TENS, pentru termoterapie vs.TENS și
pentru Placebo, după 20 min; pentru termoterapie vs. TENS și pentru placebo,
după 110 min și 24 ore.
Pragul de durere sub presiune la nivelul abdomenului a crescut în termoterapie +
TENS față de TENS și placebo, după 50 de minute; pentru
Termoterapie + TENS vs. Placebo și pentru Termoterapie vs. Placebo, după 110
min. Nu există modificări în zona lombară a pragului de durere sub presiune și
modularii durerii condiționate observate.
Concluzii: Utilizarea termoterapiei a redus scala numerică de evaluare
comparativ cu TENS și Placebo după 20, 110 min și 24 ore. Termoterapia a
demonstrat o creștere a pragului de durere sub presiune în abdomen după 50 și
110 min și a scăzut scorurile Br-MPQ după 110 min la pacienții cu dismenoree
primară.
4.2 Limitele studiilor selecționate

47
 BIBLIOGRAFIE

1. Moga A.- Medicină internă Editura Didactică și Pedagogică București 1967

2. Jones BP, L’Heveder A, Saso S, Yazbek J, Smith JR, Dooley M. (2019)

Sports gynaecology. The Obstetrician & Gynaecologist.;21:85–94.

3. Hasan Matin Homai, Fahimeh Sehati Shafai, Ladan Zoodfekr,(2014)

Comparing Menarche Age, Menstrual Regularity, Dysmenorrhea and Analgesic
Consumption among Athletic and Non-athletic Female Students at Universities
of Tabriz-IranInternational Journal of Women’s Health and Reproduction
Sciences, Vol. 2, No. 5, 307-310

4. Jang-Won Lee, Hye-Sang Park (2015) Relation of the factor to menstrual pain
and musculoskeletal pain, Journal of Exercise Rehabilitation:108-111
5. Chair of Woman’s Health, Medical University of Silesia, Menstrual Cycle
Disorders in Professional Female Rhythmic Gymnasts
6. Taraneh Gharib Nazem, Kathryn E. Ackerman, The Female Athlete Triad,
Sports Health. 2012, 302–311
7. Nurper Ozbar, Fatma Celik Kayapinar2, Kursat Karacabey and Recep
Ozmerdivenli, The Effect of Menstruation on Sports Women’s Performance,
Ethno Med 2016, 216-220

8. Demeter A.-Femeia si sportul, Ed. Sport-Turism, București

9. Rev. dor vol.15 no.4 São Paulo Oct./Dec. 2014, Physiotherapy in primary
dysmenorrhea: literature review
10. Saleh HS, Mowafy HE, El Hameid AA (2016) Stretching or Core
Strengthening Exercises for Managing Primary Dysmenorrhea. J Women’s
Health Care 5: 295

11. Monica D.B.-Mijloace de refacere și recuperare înactivitatea sportive Ed.

Academică Brâncuși, Târgu-Jiu

12. Mârza D., P.C.-CURS Masaj şi tehnici complementare, Ed. Alma Mater,
Bacău

48
Pagini web:

https://nccmn.fandom.com/ro/wiki/Fiziologia_aparatului_genital_feminin

http://www.sighet-
online.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=10907:anxietatea-
traita-de-sportivi&catid=81:psihologie&Itemid=140

49