Adenomul de prostata

Notiuni de anatomie
Prostata este o glanda accesorie a aparatului genital masculin care inconjoara portiunea initiala a
uretrei. Este situata in spatiul pelvisubperitoneal, intre baza vezicii urinare si sfincterul striat al
uretrei. Prostata inconjoara uretra si este strabatuta de ductele ejaculatoare care se deschid in
uretra, la nivelul coliculului seminal (verum montanum).
Forma prostatei la adult este conica, cu baza mare in contact cu baza vezicii urinare
si varful orientat anterior si inferior, spre uretra membranoasa. Suprafata inferolaterala a
prostatei vine in raport cu muschii ridicatori anali. Fata posterioara vine in raport cu
peretele anterior al rectului de care este separata prin fascia Dennonviliers.

Anatomie patologica
Din punct de vedere macroscopic, hiperplazia benigna de prostata apare sub forma
de noduli de diferite dimensiuni, consistenta variabila, rosietici sau galbui‐gri.
Predominenta componentei fibromusculare genereaza aspectul macroscopic de
trabeculatii, in timp ce predominenta componentei nodulare produce aspectul spongios de
consistenta mai moale.
Microscopic – mentionam faptul ca hipertrofia benigna de prostata apare cel mai
frecvent in zona tranzitionala. Hipertrofia benigna de prostata apare, in mod invariabil, ca
zone nodulare ce con[in elemente epiteliale, fibre musculare netede si tesut conjunctiv
stromal.

Fiziopatologia HBP
Debutul HBP se face, la nivel microscopic, prin apari[ia `n zona tranzi[ionala a
prostatei a unor noduli constitui[i din elemente glandulare, leiomiomatoase si/sau stromale. Nodulii
fibroleiomioadenomatosi, milimetrici, cresc in dimensiuni, constituie nodulii specifici din HBP,
macroscopici, care comprima tesutul prostatic normal din zona centrala si periferica, rezultand o
pseudocapsula – „capsula chirurgicala”. Aceasta proliferare nodulara a tesutului prostatic
influenteaza actul mictional in sensul scaderii debitului urinar prin doua componente:
- componenta mecanica – reprezentata de cresterea in volum a prostatei, alungirea,
ingustarea si devierea laterala a uretrei prostatice, precum si ingustarea colului
vezical,
-componenta dinamica – reprezentata de hipertonia fibrelor musculare netede
hiperplaziate din structura HBP la care se adauga, se pare, si hipertonia pseudocapsulei
prostatice, pusa in tensiune de tesutul hiperplazic

Manifestaile clinice ale HBP

Manifestaile clinice ale pacientului cu hiperplazie benigna de prostata sunt cuprinse
sub denumirea generica de simptome urinare joase / simptome de tract urinar inferior (LUTS– lower
urinary tract symptoms).

1. Simptomele fazei de stocare / de umplere vezical~(simptomele „iritative”, storage symptoms)

- Frecventa (polachiuria) – apare `n HBP
- Urgen[a mictionala – se defineste ca senzatia brusca si imperioasa de a urina,
aproape imposibil de amanat
- Nocturia – termenul de nocturie defineste polachiuria nocturna (si este diferit ca seminifica[ie de
termenul de nicturie care defineste situatiile in care se inverseaza ritmul zi‐noapte in privinta
mictiunilor – numar mai mare de mictiuni in timpul noptii decat in timpul zilei). Se considera
normale 1‐2 mictiuni/noapte
- Pseudoincontinenta prin urgen[ta mic[ionala – reprezinta forma extrema a urgen‐
tei mictionale.
2. Simptomele fazei mictionale/de evacuare („simptomele obstructive”, voiding symptoms)
- Jetul urinar slab
- Jetul urinar „imprastiat”
- Jetul urinar intrerupt
- Ezitarea – initierea dificila a mictiunii
- Urinarea dificila, fortata – cu contractia puternica a musculaturii abdominale
pentru a putea evacua urina („straining”)
- Driblingul terminal – in prelungirea mictiunii cu un jet cu debit mic si
prelungit (30‐60 sec).
Toate simptomele fazei mictionale sunt consecinta obstructiei subvezicale care cresc
rezistenta la flux. in plus, acestea pot sa apara si in fazele de decompensare vezicala, cand
contractilitatea detrusorului (forta si eficienta contractiei) este afectata.
3. Simptomele postmictionale
- Driblingul postmic[ional
- Senzatia de golire vezicala incompleta
In afara LUTS care exprima clinic HBP exista si situatii in care pacientul se prezinta cu
complicatii ale HBP, de cele mai multe ori pe fondul unor simptome urinare joase neglijate:
- retentia acuta de urina. In unele situa[ii, retentia acuta de urina poate fi urmata de
incontinenta urinara prin prea plin,
- litiaza vezicala – poate fi atat consecinta stazei vezicale cat si a inabilitatii calculilor
proveniti din rinichi de a fi evacua[i prin uretra.
- infectiile urinare – sunt provocate atat de staza urinara cat si de posibila prezenta
a calculilor vezicali.
- diverticulele vezicale
- uropatia obstructiva
- hematuria

Diagnosticul HBP
Elementele recomandate de diagnostic sunt:
- Anamneza si evaluarea simptomatologiei (scorul interna[ional al simptomelor
prostatice ‐ IPSS)
- Tuseul rectal
- PSA (antigenului prostatic specific)
- Ecografia (volum prostatic, reziduu postmictional, impactul HBP asupra aparatului
urinar superior)
- Uroflowmetria
- Evaluarea functiei renale (creatinina), urocultura

Tratamentul HBP
1.Urmarirea fara tratament (watchful waiting) – se adreseaza pacientilor cu
adenom de prostata cu simptomatologie usoara (IPSS < 8) si fara complicatii generate de
adenom

2.Tratamentul medicamentos

Indicatiile de tratament medicamentos la pacientul cu HBP

La ora actuala, se considera ca la orice pacient cu adenom de prostata se poate
institui un tratament medicamentos, daca se incadreaza in una din urmatoarele situatii:
simptomatologie urinara joasa moderata (IPSS=8‐19) in absenta unei complicatii a adenomului sau a
unei indicatii chirurgicale absolute sau la cererea expresa a bolnavului
In prezent, ca metode de tratament medicamentos in adenomul de prostata se
folosesc:
A. Tratamentul cu alfa‐blocanti
B. Tratamentul hormonal
C. Terapia combinata
D. Fitoterapia.

3.Tratamentul chirurgical

Indicatiile absolute de tratament chirugical sunt considerate, la ora actuala: retentia

acuta de urina repetata, infectiile urinare repetate, secundare HBP, litiaza vezicala
secundara HBP, insuficienta renala secundara HBP, diverticuloza vezicala secundara HBP si
hematuria recurenta datorata HBP

In cazul in care pacientul are indicatie de tratament chirurgical, tratmentul de electie

il reprezinta rezectia transuretrala a prostatei (TUR-P), chirurgia clasica fiind rezervata
adenoamelor mari (peste 100 grame), HBP complicat cu diverticul vezical voluminos, care
necesita excizia sa, HBP complicat cu calculoza vezicala voluminoasa (ce nu poate fi rezolvata
endoscopic), afectiuni ortopedice (anchiloze ale soldului sau genunchiului) care impiedica
pozitionarea pacientului pentru rezectia transuretrala sau chirurgie uretrala prealabila
(ex.:bhipospadias operat, uretroplastii) pentru a nu leza uretra.