Szondi

- publicat in 1944
Isi propune investigarea in profunzime a personalitatii normale si patologice,
accentual cazind pe surprinderea caracterului tensional (conflictual) al continuturilor
(tendintelor) latente, pe dinamica psihismului profound.
Se solicita subiectului sa aleaga – conform preferintelor sale – doua imagini de
persoane care i se par simpatice si doua antipatice din 6 serii a cite 8 fotografii.
Se considera ca vor fi alese ca « simpatice » imaginile saturate in factorul pulsional
corespunzator tendintei actualmente premanifeste, aprobate de Eu si ca « antipatice » - pe
cele corespunzatoare trebuintelor pe care persoana le respinge.
Experienta trebuie repetata de 10 ori la intervale de 2-3 zile.
Ansamblul grafic rezultat din totalitatea alegerilor este sintetizat in profilul pulsional
al persoanei – oferind posibilitatea unor multiple interpretari privind dinamica tendintelor
pulsionale in plan actional, afectiv relational si al mecanismelor de aparare.
« Analiza destinului » exploreaza inconstientul familial pe care Szondi il considera ca
fiind situat intre cel personal al lui Freud si cel colectiv al lui Jung.
Unele studii atesta o corespondenta de pina la 86% cu diagnosticul clinic. Cu toate
acestea testul nu poate fi extins cu validitate dincolo de explorarea personalitatii bolnavilor
psihici.
Un factor neales se pare ca joaca un rol important in viata pulsionala a subiectului.
Pentru exemplificare – epilpticii dupa crize au reactii « 0 » la factorul e (nu il aleg deloc).
Subiectul alege fotografii ce-i amintesc persoane cu care el ar putea usor sa se
identifice si ii respinge pe cei care seamana cu cei cu care el se afla in conflict (sau pe care ii
repugna) – « nu vrea sa fie ca asta ».
1. fotografiile pot releva imaginea mamei, a tatalui, a fratelui, a unui prieten, patron
– aici putem gasi aspectul pozitiv al similitudinii sau din contra dizarmonia
genica dintre subiect si imaginea (persoana) rememorata = aceasta este
considerata un tip de alegere anaclitica
2. alegerea mai poate fi facuta si ca alegere narcisica (Freud) = subiectul se alege pe
el insusi, iar alegerea pozitiva sau negativa depinde de starea de satisfactie sau
insatisfactie in care se afla.
Sunt vizate :
 aspiratiile pulsionale inconstiente
 pozitia inconstienta a Eului fata de pericolul pulsional
 dialectica pulsiuni-Eu
Vectorul S = al sexualitatii
Vectorul P = paroxismal, de protectie
Vectorul Sch = al Eului
Vectorul C = de contact
Fiecare trebuinta pulsionala de poate manifesta in multe grade, de la o forma
fiziologica primitiva pina la una socializata, sublimata, purtatoare de civilizatie.
Caracterul evocator al imaginii pare sa mobilizeze trebuintele pulsionale ale
subiectului, care se afla in spatele celor 8 factori :
-h - evoca trebuinta homosexuala
-s - agresivitatea
-e - acumularea afectelor (furie, ura, dorinta de razbunare) SAU dorinta
religiasa, caritate, etc.
- hy - nevoia de « a se da in spectacol » ; domeniul exibitionismului. Aspectele
pozitive ale lui hy : binefacere, activitati caritabile, « regina mama »
 - e + hy – minie, ura, furie, dorinta de razbunare ‘ la polul opus – nevoile etice si
sociale ale individului
-k - narcisism, egoism, repliere asupra siesi, autism. Clinic :
hipersusceptibilitate, natura senzitiva, izolare fata de lumea exterioara. Acorda importanta
mare evenimentelor minore ; tipul serios, atitudinea inchisa. Patologic : disocierea Eului
(dualitatea), a personalitatii
-p - legat de persecutie SAU dorinta de putere ; trebuinta de dilatare a Eului
(egodiastolica) – nevoia de posesiune printr-o idee, delirul de persecutie (inclusiv de
otravire), « nebunia grandorii », megalomania, laudarosenia inventatorului, profetii. Poate
declansa si nevoia de a face rau. Fotografiile p atrag usor subiectii cu dispozitie paranoida si
homosexuala (relatiile psihopulsionale dintre paranoia si homosexualitate sunt cunoscute de
la Freud). La schizofrenii paranoizi p este in prim-plan si e este in ultimul plan.
-d - achizitia, colectia, atasarea de obiecte, tristetea data de obiectul pierdut ;
ideile de moarte, sentimentul nefericirii, fixatia pe membrii familie, fidelitatea, sacrificiul
pentru cineva anume ; natura incestuoasa ; adezivitatea la ceva de valoare ; ginduri despre
magie si ocultism ; « viata fara fericire »
-e - hedonismul, cautarea placerii si a singuratatii ; detasarea de obiecte,
oralitatea (a minca, a bea, a vorbi) – discutia psihodinamica legata de mania vazuta ca
reactie la depresie
Exemple evocatoare :
1. d1 sublatent = depresie atipica
2. k + b manifest = astenodepresie
3. p pe radacina + s/e sublatent + k in fata = depresie atipica
4. k0 = astenie
5. m0 = dificultati de contact
6. s5d0 = depresie cu elemente obsesionale

S= ++ = normal, heterosexualitate
S= +- = pasivitate
S= -+ = activism
S= 00 = histeroidie
S= -- = defense sexuala

P= ++ = rationalizare
P= +- = personaj Abel
P= -+ = personaj Cain
P= 00 = stari postparoxistice
P= -- = teama de actiune, blocaj

Sch= ++ = rationalizare
Sch= -- = Eu inhibit, impulsive
Sch= +- = individ agresiv, narcisic
Sch= -+ = psihasten
Sch= 00 = constiinta scurtcircuitata, autism

C= ++ = homoerotic
C= -- = psihoza
C= 00 = infantil, isteric
Testul Apercepţiei Tematice (T.A.T.)
-elaborat de Morgan si Murray in 1935 – ocupa locul 2 ca valoare si utilizare dupa
Rorschach
Este compus din 30 de imagini in alb-negru (10 sunt pentru toate categoriile de
subiecti; celelalte sunt specifice), reprezentind personaje in actiune, in situatii imprecise, cu
un grad crescut de ambiguitate si o plansa complet alba.
Planşele reprezintă situaţii raportate mai ales la conflictul Oedip (prin faptul că
implică diferenţele dintre sexe şi dintre generaţii), dar şi la conflicte universale mai
îndepăratate şi mai arhaice. Dinamica relaţiei conţinut manifest – conţinut latent o reproduce
pe cea dintre principiul realităţii – principiul plăcerii, dintre dorinţă şi apărare, dintre
imperativele conştiente şi cele inconştiente.
Criteriile formale de analiză (legate de creativitatea imaginii şi asociaţia de idei,
urmărirea latenţelor, bizareriilor, scodomizarea detaliilor sau adiţionarea altora imaginare,
modalităţile de construcţie şi eleborare a povestirilor) relevă, alături de mecanismele de
apărare, fantasmele induse conştient, dar şi pe cele inconştiente, spontane (cele fundamentale
regăsite în simptome şi vise). Este testată autonomia Eu-lui, funcţiile sale de sinteză şi
integrare.
Testul poate fi aplicat în interviurile diagnostice sau preliminare iniţierii unei
psihoterapii, când prin tehnica asociaţiei libere se descarcă tensiunile şi se obţine o relativă
conştientizare a conflictelor. În mod implicit T.A.T:-ul introduce un paradox, prin faptul că
de la sarcina concretă subiectul este împins spre imaginaţie (i se cere a ţine cont de
elementele realităţii, dar, în acelaşi timp, şi a se îndepărta de ele).
Studiind „eroul” povestirii, dincolo de mecanismele de proiecţie şi identificare se
analizează intuiţia sa psihologică şi simţul realităţii, trebuinţele profunde şi latente ce
constituie sursa comportamentelor sale manifeste (agresivitate, dominanţă, seducţie,
comportamente coercitive, prohibitive pentru ceilalţi). Studiind anturajul ce-şi exercită
influenţa asupra eroului pot fi scoase la lumină angoasa în faţa pericolelor fizice sau
defense mai mature precum afilierea. Derularea şi finalizarea acţiunii reliefează stilul
conduitei (impulsiv / controlat, energic / moale, tenace / labil, coordonat sau nu, suplu /
rigid), precum şi reacţii ca agitaţie, abandon, disimulare, triumf. Sfârşitul poate fi total
conform motivaţiilor subiectului; obţinut, dar după efort; poate avea o natură de compromis;
sau poate fi un eşec total. Tema – indiferent dacă este excepţională, dramatică, bogată, unică
sau minoră trimite la conflictul, la dilema subiacentă – lucruri pe care ar fi dorit să le facă,
lucruri despre care îşi imaginează că le-ar fi putut face, tendinţe preconştiente, surse de
reverii infantile. Interesele sau sentimentele pozitive sau negative ale eroului pot fi puse
în legătură cu atitudinea subiectului faţă de imaginile sale parentale.
Prepoziţiile utilizate pot releva trebuinţe precum: dependenţa; posesiunea; participarea;
partajarea; a domina sau, din contră a fi dominat; ideea de fugă; ideea de atac.
Aron evidenţiază următoarele 4 tipuri de tendinţe:
- distructive – auto- sau heteroagresiunea
- constructive (căutarea independenţei, a relaţiilor de egalitate)
- provenite din Supra-Eu şi idealul de Eu (de realizare)
- provenite din Eu (de evitare a inferiorităţii şi culpabilităţii).
Se investigheaza:
 agresivitatea
 relatia parinte-copil
 ideatia suicidara
 depresia
 labilitatea
 obsesiile si compulsiunile
In nevroze, stari reactive, afectiuni somatice:
- imaginatia merge pe calea propriilor preocupari, temeri, trebuinte
- relatarea este saturata emotional in functie de coloritul vietii afective a
pacientului
- toate povestirile redau acelasi aspect al personalitatii, care e dominant in
momentul respectiv
- pacientul da o rezolvare favorabila conflictului, in speranta depasirii
dificultatilor

In psihoze
- nu aduce date deosebite, decit in formele incipiente
- subiectul adreseaza multe intrebari examinatorului, dorind sa verifice
transformarea lui si autenticitatea realitatii
- in constructia povestirilor lasa impresia unei lumi paralele
- ideile prevalente strabat
- renunta la tema sugerata de desen, in favoarea continutului propriilor trairi

Virsta inaintata
- actiunea prezentata este amplasata in trecut, caci
- reia reprezentarile, care sunt mai bine conservate decit imaginatia
- apare apelul la cazul individual – incarcarea lui afectiva
- poate fi banuitor sau revendicativ, protestatar
- apar clisee gnosice, glosice, emotionale
Rorschach
- conceput in 1921
- „petele fortuite” = simetrice fata de axul central
- 10 planse – suficient de ambigue pentru interpretarea libera; suficient de simple
pentru a fi considerate pete
- depaseste semnificatia unei probe de imaginatie; este o proba de personalitate
- plansele sunt prezentate intr-o anumita ordine si o anumita pozitie: 5 alb-negru,
2 cenusii-rosii, 3 multicolore
- subiectul trebuie sa relateze ceea ce vede sau ceea ce isi poate imagina
- la cele 10 planse se pot obtine pina la 250 de raspunsuri
- sunt mai importante caracteristicile formale decit continutul interpretarilor:
o daca s-a utilizat toata pata sau numai un detali
o raportul forma-culori
o continutul – oameni, animale, plante
o originalitatea/banalitatea

Forma  Intelectul
asociere buna = temperament sociabil
Culoarea  Emotiile pozitive
Umbrele  Emotiile negative = anxietatea, depresia
Spatiile albe  Perseverenta, incapatinarea, ostilitatea
Miscarea  Viata interioara

Raspunsurile de miscare > Raspunsurile de culoare  Actiuni si simptome pe plan ideativ

Raspunsurile de miscare < Raspunsurile de culoare  Simptome somatice

- testul este bun si pentru normalitate si pentru patologie

- nu se pot distinge tipuri precise de boli psihice
- aduce doar un plus de certitudine, dar daca nu exista semne nu se poate sustine
existenta unui diagnostic psihiatric
- interpretarea se face pe baza unei simbolistici freudiene
- ancheta = se reia prezentarea plansei astfel incit examinatorul sa-si dea seama ce
a determinat subiectul sa vada un anumit lucru
- dureaza intre 30 minute si 2 ore

Se face o analiza cantitativa:

o pozitia plansei
o numarul total de raspunsuri
o timpul mediu de raspuns
o timpul pentru fiecare raspuns in parte
o localizarea raspunsului (global/detaliu)
si o analiza calitativa.

- exista o forma paralela = Hans Zuriger = pentru stabilirea validitatii concurente

- are utilitate in schizofrenie si in TOC – cind se tulbura procesul de formare al
notiunilor
MMPI
- Hathaway şi McKinely
- există peste 8000 de lucrări publicate despre MMPI 1
- are 550 de întrebări = afirmaţii la care trecuie răspuns prin adev., fals sau nu ştiu
- itemii sunt scrăşi separat pe cartonaşe
- este conceput pentru peste 16 ani
- vizează:
o aspecte de sănătate
o tulburari neurologice, motorii
o tulburari familiale, maritale, sexuale
o tulburari religioase
o tulburari educationale
o tulburari ocupationale
o tulburari sociale
o manifestari psihopatologice nevrotice si psihotice
- sunt 550 itemi grupati in 26 de categorii
- nu releva doar trasaturi de personalitate ci si potentialitati, tendinte patologice
- inconveniente:
o e ca un fel de monolog
o poate fi trucabil
o pacientul se descrie asa cum crede ca este sau se proiecteaza cum si-ar
dori sa fie
- fie ca este vorba de domeniul clinic sau nu subiectii cu un nivel cultural scazut
au tendinta de a raspunde mai patologic. Acelasi lucru se intimpla mai frecvent
la femei comparativ cu barbatii – la acelasi nivel cultural
- se presupune ca in domeniul clinic pacientul este impins de propriul interes ca sa
colaboreze
- a fost dificil de alcatuit itemii deoarece o formulare impersonala la un chestionar
solicita destul de mult defensa, ducind la raspunsuri discutabile ca sinceritate; iar
o formulare personala prea directa poate fi criticabila dpdv al aprecierii de
individul traumatizat
Scala „?”
- inventariaza numarul de raspunsuri „nu stiu”
- daca este crescuta le invalideaza pe celelalte
- este crescuta la psihastenici si la cei deprimati
Scala „L” = lie = minciuna
- este o scala de validitate
- inventariaza masura in care cel in cauza vrea sa se prezinte intr-o lumina mai
favorabila
- L crescut nu invalideaza total, ci notele reale sunt superioare celor obtinute
- Este crescuta inconstient in isterie si constient in clasica paranoia si tulburarile
de personalitate
Scala „F”
- este o scala de validare
- un F crescut inseamna ca celelalte scale nu sunt valide; ca subiectul nu a inteles
Scala „K”
- este un factor de corectie pentru a creste puterea interpetativa a chestionarului
- masoara atitudinea subiectului fata de test
- este legata de L si F, dar e mai subtila
- un K crescut = atitudine de aparare impotriva slabiciunii sale  deformare voita
 - un K scazut = sinceritate, accesibilitate la autocritica

Scala „Hs” = hipocondria

- masoara cantitatea anormala de interes pentru functiile corporale
- lipsa de maturitate
- nu atinge miezul problemelor
- este mai vag decit istericul in descrieri
- prin simptom nu vrea sa scape de penibil, ca istericul
- cauta compasiune
- bolile organice nu cresc Hs, deoarece scala diferentiaza bine maladia organica
de cea psihica
- cresterea lui Hs antreneaza si o oarecare crestere a lui D
Scala „D” – depresia
- un D crescut inseamna: inutilitate, incapacitate; lipsa de incredere
- sesizeaza si „depresia surizatoare”
- sesizeaza si nelinistea, introversiunea
- cresterea tuturor celor trei scale Hs, D si Hy  nevroza
- cei mai multi dintre cei cu D crescut nu reactioneaza usor la tratament, dar in
timp se apropie de normalitate
Scala „Hy” – isterie
- sesizeaza simptomele de tip „conversie” – fie legat de functionarea generala, fie
specifica (parestezii, contractii, tulburari gastro-intestinale, simptome cardiace)
- Hy crescut = ameteli, lesinuri, convulsii cu forme epileptice
- se manifesta in situatia in care subiectul este constrins
- evidentiaza si imaturitatea
- simptomele sunt atenuate prin persuasiune
- este de retinut ca pe acest teren poate apare o maladie organica
Scala „Pd” – deviatia psihopatica
- cei in cauza nu au raspunsuri emotionale profunde
- nu pot profita de experienta dobindita
- dispretuiesc uzantele sociale
- unii sunt periculosi
- sunt agreabili si inteligenti
- sunt preocupati de minciuna,furt, alcool, droguri, imoralitate sexuala
- pot avea stari de excitatie sau de depresie
- nu se ocupa de profitul posibil, nici de precautii
- este mai degraba o scala de caracter
- un Pd crescu poate fi si o nota de caracter narcisic
- cind sunt crescute Pd si Pa  caracter ostil, agresivitate, hipersensibilitate
- cind sunt crescute Pd si Ma  delincventa
Scala „Mf” – masculinitate/feminitate
- exista note T separate pentru cele doua sexe
- un Mf crescut inseamna o deviere in directia sexului opus
- intrebarile au fostalese dupa comparatiile dintre normali si homosexuali precum
si dintre cele doua sexe
- indica directia feminitatii pentru invertitii sexuali masculini – adica pentru
barbati un Mf crescut sugereaza un travestit sexual manifest sau latent
- in schimb pentru femei un Mf crescut nu prezice cu aceeasi siguranta o travestita
sexuala
- scala deceleaza homosexualii cu tendinte autopunitive, masochistii, impulsivii si
psihopatii
Scala „Pa” – paranoia
 - deceleaza neincrederea, hipersensibilitatea, ideile de persecutie +- cele de marire
- au existat citeva persoane in decursul evolutiei testului foarte paranoiace care au
reusit sa nu se tradeze la intrebarile acestei scale
Scala „Pt” – psihastenia
Scala „Sc” – schizofrenia
- nu este o scala ilustrativa nici pentru personalitatea schizoida, nici pentru
schizofrenie, deoarece schizofrenia are o multitudine de forme clinice
Scala „Ma” – hipomania
Scala „Si” – introversie sociala

Asociatii caracteristice:
1. Hs crescut + D scazut + Hy crescut  conversie isterica
2. F crescut  scalele psihotice, mai ales Sc sunt crescute
3. Pd crescut + Ma crescut  psihopati cu impulsiuni toxice + psihopati cu potential
delincvent
4. Pt > Sc  exista inca control asupra comportamentului ideational si practic +
anxietate
5. Hy crescut ar trebui sa coreleze cu Si crescut
6. Pd crescut + Sc crescut + Ma crescut + F crescut  adolescent delincvent
7. Pt < Sc  dezordine psihotica
8. D crescut + Pt crescut + Ma crescut usor  depresie + anxietate + potential sucicidar
9. K crescut  subiectul doreste ajutor
10. Pd crescut + Pa crescut  subiecti hipersensibili, vulnerabili, agresivi, ostili
11. Pd crescut + Ma crescut  imaturitate, scaderea tolerantei la frustrare, impusivitate,
comportament delictual
12. D crescut + Hy crescut + Hs crescut  personalitate pasiva, dependenta + iritabila
13. D crescut + Hy crescut + Hs crescut + Pt crescut  alcoolic
14. Pt crescut + D crescut  obsesional
15. Pt crescut + D crescut + Mf crescut  inhibati, nevrotici

MMPI 2
- contine inca 3 scale de validare:
o Fb – scala de validare inversa (cind raspunsurile sunt aleatoare) – masoara
neglijenta continutului intrebarilor
o VRIN – masoara inconsistenta raspunsurilor
o TRIN – masoara tendinta de a oferi mereu un singur fel de raspuns
(adevarat sau fals)
si inca 5 scale clinice
o HEA – masoara preocuparile pentru sanatate
o TPA – investigheaza personalitatea de tip A
o FAM – pentru tulburarile si abuzurile intrafamiliare
o WRK – pentru atitudinile si comportamentele ce interfera cu performanta
in munca
- sunt modificati 82 de itemi si 154 sunt adaugati
- din 1983 s-a realizat o schimbare totala a continutului itemilor; s-a alcatuit o
varianta pentru adulti si una pentru adolescenti (desi se recomanda MMPI 1)
- subiectul trebuie sa aiba cel putin 8 clase
- sunt 567 intrebari; primele 370 sunt grupate in scale clinice de baza; restul sunt
pentru „afara” clinicii
- din primul grup de scale fac parte:
o anxietatea
o represiunea  identifica subiectii supusi, conformisti
 o puterea Eului
o scala pentru alcoolism si droguri  identifica exibitionismul si asumarea
riscurilor
- din al doilea grup de scale fac parte:
o ostilitatea supracontrolata = capacitatea subiectului de a tolera frustrarea,
fara sa raspunda violent
o dominanta = masura in care se impune in relatiile interpersonale
o responsabilitatea sociala
o neadaptarea in colegiu
o scalele de rol sexual
o scale pentru dezordinea data de stressul posttraumatic
Scala de depresie HAMILTON
- este o scala de heteroevaluare (cele de autoevaluare au o validitate mai mica)
- testeaza simptomele prezente in ultimele 3-7 zile
- scalele de evaluare ofera estimari cantitative
- poate fi folosita in aprecierea obiectiva a efectelor medicamentelor
- evaluatorul apreciaza fiecare simptom somatic sau psihic in functie de
intensitate cu o cifra si ofera un profil clinic
- este alcatuita in 1960
- are 22 de itemi

< 7  normal;
8-13  depresie usoara
14-18  depresie moderata
19-22  depresie severa
> 23  depresie foarte severa

- poate fi administrata se de personal nespecializat

- scorurile sunt completate de catre examinator pe baza interviului cu pacientul si
pe baza observatiilor posibile in cursul anamnezei
- s-a dezvoltat si un ghid structurat pentru interviuri, pentru cresterea fiabilitatii
- aplicarea dureaza 15-20 minute
- fiabilitatea scalei este de la buna la excelenta
- validitatea scalei – pare buna
- mai problematic este in cazul persoanelor virstnice sau cu boli somatice, datorita
confuziei cu depresia majora
Itemii:
1. dispozitie depresiva 12. simptome gastro-intestinale
2. vinovatie 13. simptome somatice in general
3. suicid 14. simptome genitale
4. insomnia initiala 15. simptome hipocondriace
5. insomnia medie 16. scaderea greutatii
6. insomnia tardiva 17. atitudinea fata de boala
7. munca si activitate 18. variatia diurna
8. intirziere (lentoare) 19. depersonalizarea si derealizarea
9. agitatie 20. simptomele para-
10. neliniste psihica 21. simptome obsesive si compulsive
11. neliniste somatica 22. altele

- se foloseste adaptarea americana GUI din 1976

- mai exista o adaptare a lui Thomson din 1989
- exista niste studii din 1990 (Paykel) ce arata ca scala este mai utilizata in
unitatile de medicina generala, ceea ce ar trebui contrazice ideea lui Hamilton ca
scala are in ea un factor de severitate
- se poate cupla cu alte scale tot pentru depresie sau pentru anxietate
- pentru a urmari eficacitatea unui tratament se pot face aprecieri:
o calitative = intensitatea simptomului
o cantitative = numarul itemilor ameliorati
- comparativ se poate da o scala de autoapreciere
Erori ce pot apare in procesul de cotare:
 1. evaluatorii neexperimentati evita gradele extreme, in ideea ca evaluarea sa sa nu
difere prea mult de a celorlalti
2. daca trasatura investigata este prezenta la cel ce coteaza, el are tendinta sa o
subcoteze la pacient
3. eroarea de contrast terapeutic = este cea mai importanta; daca pacientul trebuie
introdus intr-un studiu cu un medicament, evaluatorul are tendinta de a acorda un
scor mai mare spre a-l introduce sigur in lot (este descrisa de Hamilton in 1974)

Validitatea = masura in care scala coteaza ceea ce isi propune sa coteze

 de continut – daca masoara toata aria respectivului fenomen semilogic
 de criteriu (concurenta si predictiva)
 de contruct
Fidelitatea = masura in care scala diagnosticheaza in mod stabil acelasi lucru
Sensibilitatea = puterea de a discrimina intre subiecti