Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
COMPLEXELE PSIHOLOGICE
Variante psihoterapeutice
lor, fiindcă ele se vor manifesta oarecum. Apariţia unui alt copil în familie provoacă la
primul născut teama inconştienta ca ar putea pierde afectivitatea mamei, teama care
generează gelozie care, la rândul ei, provoacă manifestări comportamentale agresive,
fie fata de noul născut- ca obiect al geloziei, fie fata de alte obiecte substitute ale nou
născutului. Uneori rivalităţile fraterne determina modificări caracteriale care au la
origine şi poziţiile membrilor cuplului parental fata de atitudinile de rivalitate dintre
fraţi sau fata de copii, în mod diferenţiat (gratificaţii afective acordate - pe cine
iubeşti mai mult?); Adler observa ca, în diverse familii, fratele cel mai mare
devine autoritar şi conservator, al doilea revoltat, al treilea, daca este ultimul, poate
deveni leneş sau original, dezvoltând o mare ambiţie.
Transformările rivalităţii fraterne se pot finaliza în atitudini sociale. Freud
afirma ca relaţia de gelozie fraterna se rezolva incetul cu incetul ( părinţii sa
manifeste iubire egala pentru toţi copii); se poate naşte o prima exigenta sociala, aceea
de justiţie (revendicarea egalităţii, tratament egal pentru toţi) (Psihoterapie de
familie non-directiva).
4. Complexul de CASTRARE
Este unul din marile complexe descoperite şi precizate de psihanaliza, care isi
afla originea în fantasma castrării. Aceasta oferă un răspuns problemei pusa copilului
de diferenţa anatomica dintre sexe (prezenta sau absenta penisului) care este
atribuita tăierii penisului la fetita.
Complexul de castrare se produce diferit la cele doua sexe. La baiat castrarea este
resimţita ca urmare sau efect al ameninţării paterne, ameninţare provocata de
activitatea sexuala a băiatului; de aici rezulta o intensa teama de castrare nentru băiat.
La fata, absenta penisului este resimţita ca un prejudiciu pe care ea încearca sa-1
nege, compenseze sau repare inconştient.
Exista o strânsa legătura intre complexul de castrare şi complexul Oedip, în
special prin funcţia interdictiva şi normativa a acestuia. La băiat, dispariţia
7
complexul Oedip. Penisul se foloseşte mai mult anatomic în vocabular, iar falusul ca
simbol psihanalitic - cu referiri la Antichitate - când el desemna reprezentarea
figurativa, pictata, sculptata etc a organului viril, obiect de veneraţie care juca un
rol central în ceremoniile de iniţiere (Mistere): „ în acea epoca indepartata, falusul
în erecţie simboliza puterea suverana, virilitatea transcendenta magica sau
supranaturala şi nu doar varietatea pur priapica a puterii masculine, speranţa reînvierii
şi IUi ta pe care o poate produce, principiul luminos care nu tolerează nici umbre, nici
pluralităţi şi menţine unitatea vieţii care izvorăşte etern. Zeii faliei HERMES şi
OSIRIS incarnează aceasta aspiraţie esenţiala". (Falusul şi sexualitatea feminina" -
Laurin C -La psychanalyse -1964-PUF, Paris) Subiectul,ca persoana totala poate fi
identificat cu falusul.
Freud leagă complexul de castrare de stadiul falie, în care exista masculin şi
castrat (nu masculin şi feminin). Caracteristica narcisica a complexului de castrare
consta în faptul ca falusul este resimţit ca parte esenţiala a propriului EU, astfel
încât ameninţarea care vizează falusul revine la o ameninţare asupra EU-ului. Teama
de castrare poate fi situata intr-o serie de experienţe traumatizante în care intervine şi
un element de pierdere, de separare de obiect: scăparea sânului în timpul, alăptării,
înţărcare, defecare, iar prin simboluri, subiectul este separat de: penis-san-
excremente. în 1917 Freud consacra un text sugestiv echivalentei: penis =
excremente = copil, avatarurilor dorinţei pe care o face posibila, relaţiilor sale cu
complexul castrării şi revindecarea narcisica: „Penisul este recunoscut ca ceva
detaşabil de corp şi intra în analogie cu excrementele care au fost primul fragment al
fiinţei somatice la cere a trebuit sa se renunţe".
Castrarea primara, repetata cu ocazia fiecărei luări a sânului şi culminând
în momentul înţărcarii, este experienţa reala capabila doar ca sa explice
universalitatea complexului de castrare: retragerea mamelonului matern este
semnificaţia inconştienta ultima intotdeauna regăsita în spatele gandurilor-
temerilor- dorinţelor care alcătuiesc complexul castrării.
9
6. Complexul CLYTEMNESTRA
Clytemnestra, personaj al mitologiei şi literaturii greceşti, este fiica lui Tvndarus. şi
al Ledei, sora Helenei, a lui Castor şi a lui Pallux, soţia lui Agamemnon, mama
Ifigeniei, a Electrei şi a lui Orestes. în Odiseea, Clytemnestra apare ca o femeie
onesta, care rezista mult timp „avansurilor" lui Egistus, în timp ce Agamemnon era
plecat la asediul Troiei. în cele din urma, Clytemnestra ii cedează lui Egistus si,
impreuna cu acesta isi ucide soţul. Tot ea o ucide şi pe Casandra, amanta pe care
Agamemnon o adusese din Troia. Peste 7 ani, Oreste isi răzbuna tatăl, ucigandu-1 pe
Egjst şi pe Clytemnestra (vezi Hamlet).
Termen psihanalitic, complexul Clytemnestra desemnează acel complex ale cărui
manifestări se centrează pe fantasma sau dorinţa patologica (mai mult sau mai putin o
inconştienta) a soţiei de a-si ucide soţul, în cazul în care urmăreşte o relaţie erotica cu
un alt partener. Fantasma uciderii soţului se poate lega de culpabilitatea generata de
tendinţa spre infidelitate a soţiei sau poate trimite la dorinţa femeii de posesiune
exclusiva a partenerului. Complexul Clytemnestra este rar intalnit în literatura
psihanalitica; practic este vorba mai mult de un simptom, a cărui analiza conduce,
10
8. Complexul DEMOSTENE
Demostene (384-322 Le.n.) a fost om politic şi orator atenian; orfan de tata, sărac
şi având multe deficiente fizice, a reuşit, prin efort şi tenacitate, sa-si depăşească
handicapul şi sa devină un mare orator.
Este un termen cu semnificaţie psihanalitica. Se refera la trebuinţa nevrotica de a
compensa şi supracompensa sentimente de inferioritate prin folosirea discursului.
După Saussure, folosirea cuvântului presupune „un act individual de voinţa şi
inteligenta", o angajare a subiectului în discurs. Folosirea cuvântului ca modalitate
compensatorie şi în scopul unei performante, care sa rezolve inferioritatea, ar
semnifica o angajare de tip masculin (limbajul şi cuvântul ca mijloc de dominare,
discursul fiind un element activ, incisiv), (vezi demonstraţie).
11
14.Complexul GRISELDA
Personaj feminin, model de puritate, virtute, fidelitate apare în diverse povestiri
medievale. Este o păstorită pe care un marchiz o zăreşte intamplator şi o ia de nevasta.
După căsătorie, dorind sa o pună la incercare, soţul ii ascunde copiii,.prefacandu-se
ca-i ucide şi o trimite la tatăl ei îmbrăcata în zdrenţe. După un timp, ea revine în casa
soţului pentru a supraveghea servitorii care pregătesc întâmpinarea altei sotii. Marchizul
ii mărturiseşte atunci ca a vrut doar sa o pună la încercare, ii reda copiii şi se preface ca o
introduce pe noua soţie, care este de fapt propria sa fiica. În psihanaliza, termenul introdus
de Putnam desemnează acel complex al tatălui fata de fiica sa, în care, în mod inconştient,
tatăl refuza sa accepte căsătoria fiicei, nedorind sa o împartă cu alt bărbat, ci sa o păstreze
pentru el. Se considera ca acest complex presupune o reactivare la tata a complexului Oedip.
Ar fi vorba de un tata nevrotic, cu sexualitate refulata în mare măsura, imatur deci, incapabil
de a-si asuma rolul viril de adult. în plan conştient, manifestările complexului Griselda
(rivalitatea părintelui cu orice partener masculin al fiicei, asociata cu gelozie) pot imbraca
o forma generoasa: atitudini de protecţie, de dragoste paterna, grija pentru viitorul fiicei. Se
înrudeşte cu forma masculina a complexului Jocasta.