Este o tehnică de antrenare a diferitelor abilități sociale și se adresează celor ce întâmpină

dificultăți în interacțiunile sociale, la locul de muncă, în relații sau acasă.

Abordează chestiuni ce țin de limite, de neputința de a exprima diferite emoții pozitive sau
negative, sau incapacitatea de a spune nu și de a refuza anumite cereri. Supoziția care stă la baza
antrenamentului asertiv este că oamenii au dreptul, dar nu și obligația de a se autoexprima.

În terapia cognitiv-comportamentală se postulează ideea că oamenii nu se comportă asertiv

pentru că au gânduri și convingeri negative disfuncționale cu privire la faptul că nu au dreptul să-
și exprime ideile sau că nu merită un tratament mai bun din partea celorlalți.

Tehnicile contribuie așadar atât la modificarea acestor tipare cognitive, cât și la lărgirea
repertoriului de comportamente care să permită cuiva să decidă când anume e cazul să se
comporte în mod asertiv.