Managementul stresului

De origine engleză, termenul “stress” circumscrie o serie de substantive înrudite ca

înțeles, dar cu nuanțe ușor diferite: presiune, apăsare, efort, solicitare, tensiune,
constrângere, încordare nervoasă. mais de

Adaptarea la mediu este un imperativ general al existenței. Modificările frecvente,

deseori neașteptate și profunde, solicita la maximum disponibilitățile organismului
uman pe linia adaptării.

Stresul ar putea fi definit în mai multe feluri:

 Stresul poate fi considerat ca o reacție adversă, în plan psihic și fiziologic, pe care

o are o persoană atunci când nu este capabilă să facă față solicitărilor la care este
supusă.
 Stresul definește starea biologică de alertă care mobilizează corpul pentru a
răspunde sau a riposta la solicitări sau amenințări.

 Stresul este o constelație de răspunsuri nespecifice, cu caracter adaptativ,

provocată de acțiunea agenților stresori externi sau de atitudini interioare față de
evenimente.

Stresul apare în orice situație în care starea de echilibru sau integritatea fizică și
psihică a organismului este amenințata de factori interni și externi și față de care,
individul nu dispune de soluții tip pentru a reduce sau a elimina amenințarea.

Managementul stresului reprezintă îmbinarea artei cu știința de a gestiona eficient

situațiile care pot conduce sau au condus deja la apariția stresului.

Stresul, în cantități mici, ne ajută să fim concentrați, energici, alerți. Dacă însă, nivelul
de stres crește, acesta ne poate distruge sănătatea, productivitatea, familia, relațiile cu
ceilalți etc.

Stresul şi oboseala profesională, numite şi bolile secolului, sunt cele mai grave
disfuncţionalităţi care apar în munca de birou. Din această cauză a apărut necesitatea
organizării ergonomice a muncii în birouri.
Reacţia la stres se instalează treptat atunci când individul este supus un timp
îndelungat unor condiţii de tensiune psihică, mai ales atunci când este atinsă imaginea
sa, situaţia maritală, profesională sau materială. De obicei individul îşi revine când
situaţia stresantă a fost înlăturată, deşi uneori pot rămâne unele sechele sau o
vulnerabilitate crescută faţă de anumiţi factori de stres.

Oboseala reprezintă o reacţie a organismului de readaptare, de refacere a funcţiilor

sale. Ea reprezintă un fenomen fiziologic normal care apare în urma solicitărilor
prezente în activitatea umană.

În general oboseala este un fenomen reversibil, deoarece dacă este urmată de o

perioadă de odihnă sau de somn, organismul îşi reface plenitudinea funcţiilor sale. Ea
nu este o boală, dar poate avea consecinţe temporare asupra organismului precum
slăbirea atenţiei faţă de munca îndeplinită şi faţă de mediu.

Specialiştii clasifică oboseala în următoarele grupe:

 Oboseala musculară (dinamică şi statică) – determinată de efortul muscular şi de

contractarea musculară fixă.
 Oboseala neurosenzorială – cauzată de tensiunea nervoasă a simţurilor (ochi,
urechi).

 Oboseala psihică – determinată de factori de natură psihică.

Cauze ale oboselii sunt:

− intensitatea şi durata muncii fizice şi intelectuale;

− factorii de mediu (temperatura, lumina, zgomotul);

− factorii de natură psihică (responsabilităţi, griji, conflicte);

− monotonia sau rutina muncii;

− boli şi dureri.

Formele de manifestare a oboselii la om sunt multiple:

− scăderea atenţiei;
− încetinirea şi inhibarea percepţiei;

− inhibarea capacităţii de gândire;

− scăderea randamentului activităţii fizice şi intelectuale.

Reacțiile la stres pot fi structurate pe patru niveluri, ce se influențează reciproc:

 nivelul cognitiv (percepția este redusă, se poate ajunge la leșin, pot apărea
coșmaruri); 
 nivelul muscular (încordare la nivel muscular, dureri de spate, dureri de cap etc.);

 nivelul vegetativ hormonal (senzația de nod în gât, transpirația corpului, amețeală

etc.); 

 nivelul emoțional (teamă, nesiguranță, nervozitate, depresie).

Deoarece, de cele mai multe ori, cauza instalării stresului este în noi și vindecarea
trebuie s-o găsim tot în noi înșine. Printre metodele de combatere a stresului, oferite
de către managementul stresului avem: managementul timpului, managementul
schimbării, managementul proiectelor și al proceselor, tehnici de relaxare, tehnici de
comunicare, etc. Aplicând cu succes aceste metode și tehnici de management vom
obține din nou un echilibru al corpului, sufletului și al spiritului.

Pentru a combate stresul este necesară păstrarea distanței față de problema apărută și
eliberarea pentru scurt timp de tot ceea ce ne poate stresa. Se poate aplica apoi un mix
între tensiune și relaxare. Trebuie să găsim acel echilibru între corp, minte și spirit,
care, împreună (fiind în armonie) ne pot ajuta să depășim orice situație, oricât de
stresantă ar fi.

Managementul stresului este abilitatea individului de a face faţă presiunilor de zi cu

zi. Prin managementul stresului se urmăreşte iniţial identificarea cauzelor acestor
presiuni şi apoi reechilibrarea şi reducerea reacţiei prelungite a corpului la factorii
interni sau externi cauzatori de stres, prin aplicarea unor tehnici specifice.
Programele de management al stresului, practicate cu succes în multe organizaţii,
implică tehnici prin care se urmăreşte instruirea personalului pentru a face faţă
stresului.

Exerciţiul fizic, meditaţia, tehnicile de relaxare musculară, controlul reacţiilor

fiziologice, însuşirea gândirii pozitive sunt deosebit de folositoare în atenuarea
acţiunii factorilor de stres.

MODALITĂȚI DE MANAGEMENT AL STRESULUI

A. Informarea privind sursele de stres:

 identificarea surselor de stres( examene);

 anticiparea perioadelor de stres și realizarea unui plan de acțiune;
 informarea privind strategiile de adaptare eficace la stres ( sport, exerciții de
relaxare).

B. Conștientizarea reacțiilor la stres:

 identificarea și exprimarea emoțiilor fata de anticiparea evenimentului( anxietate,

iritabilitate, frustrare);
 identificarea și exprimarea emoțiilor imediate (iritabilitate) și de lungă durată
(neajutorare, apatie) față de eveniment,
 identificarea reacțiilor comportamentale și fiziologice privind evenimentul
( izolare, evitare, stare fizica de rău);
 identificarea reacțiilor cognitive fata de eveniment (ce cred despre acel
eveniment, ce cred despre capacitatea mea de a face față);
 evitarea auto-blamării sau a blamării altora pentru eveniment;
 identificarea tendințelor neadaptative ale gândirii fata de eveniment și față de
sine;
 reevaluarea evenimentului interpretat ca fiind stresant prin prisma gândirii
pozitive.

C. Dezvoltarea unor abilități și comportamente de management al stresului

 dezvoltarea asertivității;
 dezvoltarea comunicării pozitive cu ceilalți;
 învățarea tehnicii de a spune NU;
 identificarea conflictelor atunci când apar;
 învățarea metodelor de rezolvare a problemelor și de luare a deciziilor;
 învățarea unor metode de relaxare.

D. Stabilirea și menținerea unui suport social adecvat

 solicitarea ajutorului direct și receptivitate fata de acesta;

 dezvoltarea și menținerea relațiilor de prietenie.

E. Dezvoltarea unui stil de viata sănătos

 menținerea unei greutăți normale;

 practicarea regulata a exercițiilor fizice;
 practicarea unor exerciții de relaxare;
 renunțarea la consumul de alcool și a fumatului;
 practicarea unor comportamente alimentare sănătoase.

F. Dezvoltarea stimei de sine

 stabilirea priorităților și limitelor personale;

 participarea la activități care dezvoltă stima de sine;
 stabilirea unor scopuri realiste.

G. Managementul timpului

 revizuiește-ți SCOPURILE. Decide care sunt activitățile prioritare într-o zi sau

săptămână;
 realizează o LISTA cu lucrurile pe care trebuie să le faci și una cu cele care le-ai
dori să le faci și timpul alocat lor;
 analizează CONSECINȚELE dacă amâni anumite activități care trebuie realizate;
 selecționează activitățile în ORDINEA realizării lor. Este bine ca să se înceapă cu
activitățile pe care trebuie sa le faci și numai după cu cele pe care ai dori sa le faci
și care îți fac mai mare placere;
 încearcă sa faci cate O ACTIVITATE odată până la finalizarea ei. Nu trece la o
altă activitate decât atunci când ai finalizat-o pe cea anterioară;
 nu te grăbi să treci repede de la o activitate la alta. Fă PAUZE intre activități.
 oferă-ți o RECOMPENSĂ la finalizarea activității.

Managementul stresului trebuie aplicat stresului ce apare în fiecare zi. Este bine să nu
devenim dependenți de muncă. Este necesar să ne bucurăm din când în când de
liniștea timpului alocat doar pentru noi. A învinge stresul înainte ca acesta să ne
stăpânească, este menirea aplicării managementului stresului.

Rolul managementului stresului este acela de preveni apariția stresului în viața de zi

cu zi, dar și de a înlătura sau diminua efectele negative ale stresului deja instalat,
asupra vieții, și astfel, de a o îmbunătăți.

Aplicarea managementului stresului pentru a preveni sau a diminua efectele stresului

deja instalat, înseamnă însuşirea de cunoştinţe despre natura şi cauzele stresului,
dobândirea de cunoștințe despre organizarea timpului, învăţarea de exerciţii de
relaxare, consiliere individuală privind atât problemele specifice locului de muncă, cât
şi problemele familiale.

Dacă cel puțin acestea vor fi respectate, putem spune că am prevenit instalarea
stresului, care ne poate distruge viața.