Tema 9.

Psihologia sanatatii
ocupationale.
Subiecte.
Stresul in organizatiile moderne: principalele
surse și forme de manifestare.
Strategii de prevenire si interventie legate de
stresul in organizatii
 Subiectul 1. Stresul in organizatiile moderne:
principalele surse și forme de manifestare
Stresul este „o stare de tensiune, încordare şi disconfort
determinată de agenți afectogeni cu semnificație negativă, de
frustrarea sau reprimarea unor stări de motivație (trebuințe,
dorințe, aspirații), de dificultatea rezolvării unei probleme”.
La locul de muncă, stresul poate fi definit ca schimbarea în
starea fizică, psihică, emoțională sau comportamentală a unei
persoane ca urmare a presiunii constante exercitate asupra sa
pentru a activa în moduri incompatibile cu abilitatea sa reală
sau percepută, cu timpul şi resursele avute la dispoziție. Față
de stres, există doar două tipuri de reacție: răspunsul activ,
adică lupta, şi răspunsul pasiv, evadarea sau tolerarea.
Factorii care determină stresul la nivel executiv şi managerial
sunt:
a) centralizarea: determină necesitatea ca managerul să
cunoască toate aspectele organizației şi să dețină în orice
moment toate informațiile necesare, ceea ce consumă timp şi
determină încărcarea cu un volum prea mare de informații;
b) responsabilitatea prea mare: conştiința faptului că deciziile
luate produc o influență majoră asupra angajaților şi activității
organizației precum şi a evoluției viitoare;
c) management necorespunzător al timpului: întîlniri
neimportante şi consumul de timp în activități fără randament:
de obicei există atît în interior cît şi în exterior persoane care
rețin activitatea managerului;
d) evitarea delegării autorității: care duce la încărcarea excesivă
a managerului cu sarcini executive şi probleme de rezolvat, ceea
ce poate duce la omiterea şi nerezolvarea unora dintre aspecte.
Factorii care provoacă stresul la nivelul angajaților în mod frecvent
se referă la:
a) relațiile interpersonale şi stimulentele psihice: conflictele
interpersonale (de la ciocnirile minore de personalitate pînă la
ciocnirile între grupuri informale), competiția neloială şi strategiile
personale de cîştig de putere şi influență, motivatorii extrinseci
negativi folosiți în exces;
b) proiectarea necorespunzătoare a postului: structura neclară de
autoritate şi responsabilitate, sarcini şi obiective neclare, atribuții
prea dificile sau prea simple, volum prea mare de lucru, sarcini
neclare, lipsa resurselor materiale, lipsa unor mijloace de
informare adecvate, standarde şi termene de lucru imprecise, control
exagerat;
c) starea şi resursele de ansamblu ale organizației: nesiguranța locului
de muncă, condiții improprii de muncă (iluminare slabă, zgomot, lipsă
de igienă, căldură/frig excesive), schimbările bruşte şi neexplicate
Reacţii comportamentale la stres
Individul stresat încearcă să se adapteze luând măsuri pentru a rezolva
problemele, dar de multe ori se retrage sau consumă substanţe
excitante. În general, pentru rezolvarea problemelor, individul urmăreşte
înlăturarea sau reducerea influenţei factorilor care produc stres. Poate
realiza acest lucru prin delegarea unora dintre responsabilităţile sale,
printr-un mai bun management al timpului, prin comunicare, solicitarea
ajutorului, instruire sau căutarea unor alternative. Ca urmare, stresul se
reduce şi se stimulează realizările, spre beneficiul individului, dar şi al
organizaţiei.
Retragerea poate îmbrăca forma absenţelor sau demisiei, având ca scop
eliberarea de stres pe o perioadă limitată sau definitiv. Prin retragere,
individul îşi rezolvă problema, dar stresul nu dispare din organizaţie.
Consumul de substanţe excitante (alcool, tutun, droguri) reprezintă cea
mai dăunătoare şi inutilă reacţie la stres, nerezolvând nici problema
individului, nici pe cea a organizaţiei.
Reacţii psihologice la stres
În funcţie de puterea emoţiilor la care sunt supuşi, indivizii au reacţii
negative, de intensităţi şi durate diferite, cum ar fi: frustrarea,
anxietatea şi depresia.
Frustrarea reprezintă nemulţumirea profundă, resimţită de individ
atunci când ceva sau cineva intervine asupra comportamentului pe
care îl adoptă pentru atingerea unui obiectiv. Când se păstrează în
anumite limite, frustrarea are efecte benefice. Ea dă culoare
comportamentului şi îi ambiţionează pe indivizi să progreseze şi să îşi
mobilizeze energia pentru a face faţă problemelor cu care se
confruntă. Consecinţele frustrării sunt însă pozitive numai când
aceasta este intermitentă şi când individul are la îndemână mai multe
posibilităţi de rezolvare a problemei. Când frustrarea se
permanentizează şi individul nu are alternative, devine o stare
interioară emoţională. Poate lua forme agresive, cum ar fi protestul,
sabotajul sau în extremis violenţa. Dacă situaţia care a provocat aceste
manifestări nu se rezolvă, apar retragerea sau apatia.
Anxietatea reprezintă reacţia la o ameninţare fizică sau
psihică anticipată, spre deosebire de teamă, care este reacţia
la un pericol prezent. Ambele se produc atunci când lipseşte
posibilitatea de apărare faţă de pericol. Anxietatea apare în
organizaţie din cauza vulnerabilităţii angajaţilor în faţa unor
decizii pe care le iau cei care deţin puterea şi care îi
defavorizează. Ea poate apărea din cauza unor modificări
frecvente, a competiţiei interne, în urma căreia unele
persoane îşi pierd poziţia sau reputaţia, a ambiguităţii
sarcinilor, nesiguranţei locului de muncă, urmăririi vizibile şi
continue a activităţii (fie că este vorba de succese, fie că este
vorba despre eşecuri). Factori personali, cum ar fi boala,
problemele familiale, înstrăinarea faţă de un grup, ambiţiile
prea mari, au de asemenea un rol important în instalarea
acestei stări.
Depresia este şi ea o stare emoţională încercată de fiecare dintre
noi la un moment dat, ca urmare a unei maladii, a unui efort
prelungit sau a unui eveniment nefericit. În aceste momente,
depresia pe o perioadă limitată este benefică, deoarece
încetineşte reacţiile organismului, apărându-l de un consum prea
mare de energie de adaptare. ÎÎn mod normal, depresiile dispar
după scurte perioade de timp. Energia, pofta de viaţă, optimismul
reapar şi viaţa îşi reia cursul normal.
Există însă persoane la care depresiile se cronicizează. Acestea
devin din ce în ce mai apatice şi mai retrase, nu mai dorm bine
(se scoală după o oră, două de somn), nu mai au poftă de
mâncare, sunt nehotărâte, neglijente în privinţa propriului aspect,
se concentrează cu greu, se simt vinovate şi neajutorate, nu se
mai bucură de nimic. Toate acestea le afectează puterea de
muncă, relaţiile familiale şi sociale, ducând la abuzuri de
medicamente, alcool, droguri.
La nivel de organizaţie, stresul are ca efecte
principale creşterea absenteismului, a fluctuaţiei
personalului şi reducerea performanţelor
salariaţilor (scăderea productivităţii muncii şi a
calităţii produselor sau serviciilor, înrăutăţirea
relaţiilor cu clienţii). Toate acestea duc la
deteriorarea reputaţiei companiei. În consecinţă,
procesul de recrutare şi selecţie are de suferit,
întrucât cei cu aptitudini şi cunoştinţe competitive
nu mai doresc să se angajeze acolo. De asemenea,
clienţii îşi pierd la rândul lor încrederea şi îşi aleg
alţi furnizori.
Subiectul 2. Strategii de prevenire si interventie legate
de stresul in organizatii
Exisă trei tipuri de strategii antistres la nivel organizaţional:
• Strategiile primare, radicale, care sunt foarte costisitoare şi se adoptă
foarte rar, pornind de la reorganizarea profundă în scopul reducerii la
maximum a ambiguităţii şi insatisfacţiei în muncă, şi mergând până la
reamplasarea organizaţiei în locuri înverzite, în sedii care dispun de
toate dotările necesare reducerii stresului. Modul de aranjare a
spaţiilor de lucru trebuie să permită o atmosferă cât mai relaxată. În
acest sens ordinea de pe birouri, reducerea pe cât posibil a zgomotului
şi poluării, iluminatul natural şi temperatura corespunzătoare,
decorarea şi păstrarea curăţeniei în spaţiul de lucru, plantele,
asigurarea unei stocări şi îndosarieri adecvate, scaunele ergonomice,
existenţa meselor pentru discuţii, disponibilitatea service-ului pentru
echipamente, înlocuirea promptă a echipamentelor defecte sunt
extrem de importante.
• Strategiile secundare, care urmăresc reducerea la
minimum a nivelului de stres din organizaţie prin accesul
tuturor angajaţilor la săli de sport, diete şi tratamente
speciale.
• Strategiile terţiare, care urmăresc sprijinirea persoanelor
cu manifestări clare de stres prin programe antifumat şi
antialcool, şi prin consilierea gratuită şi confidenţială a
persoanelor care suferă de pe urma stresului.
Strategiile antistres presupun costuri destul de mari, dar au
beneficii care pot fi măsurate atât financiar, cât şi prin
îmbunătăţirea moralului angajaţilor. Pentru a fi eficiente,
accentul trebuie să se deplaseze în timp dinspre tratament
spre profilaxie. Trebuie deci început cu schimbări şi
continuat cu menţinerea bunăstării angajaţilor.