Sunteți pe pagina 1din 48

UNIVERSITATEA “AL. I.

CUZA”, IAŞI
FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRARE A
AFACERILOR
STUDII POSTUNIVERSITARE MRU

LUCRARE DE DIZERTAŢIE
PERCEPŢII ALE STRESULUI OCUPAŢIONAL IN
ACTIVITATEA DIDACTICĂ ŞI MODALITĂŢILE
DE COPING

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:
LECT. DR. OVIDIU GAVRILOVICI

STUDENT:

IAŞI, 2009
CUPRINS

I. ARGUMENT…………………………………………pag. 4

II. PARTEA TEORETICA

Capitolul I. Problematica generală a stresului. Stresul


ocupaţional.
I1.Definirea stresului…………………………...pag. 6
I1.1. Stresul ca reacţie……………….....pag. 7
I1.2. Stresul ca stimul…………………..pag. 8
I1.3. Stresul ca interacţiune…………….pag. 9
I2. Teorii explicative asupra stresului…………pag. 10
I3. Mituri despre stres………………………….pag. 12
I4. Surse ale stresului ocupational (stresorii)…..pag. 12
I5. Stadii ale stresului…………………………..pag. 15
I6. Modele ale stresului ocupaţional …………..pag. 16

Capitolul II. Modalităţi de coping


II.1. Strategii de aparare faţă de stresul
ocupaţional……………………..pag. 19
II.2. Modalităţi de coping………………………pag. 22
II.3. Intervenţii de management al stresului……pag. 24

III. PARTEA PRACTICĂ

Capitolul III. Designul cercetării


III.1. Obiectivul si ipotezele cercetării…………pag. 28
III.2. Metodologia de cercetare ………………..pag. 29
III.3. Populaţia şi eşantionul investigat………...pag. 30
III.4. Variabilele utilizate………………………pag. 30

Capitolul IV. Rezultatele obţinute si interpretarea lor


IV.1. Prezentarea şi interpretarea rezultatelor….pag. 31

2
IV. CONCLUZIILE

Capitolul V. Concluziile cercetării


V 1. Validarea / invalidarea ipotezelor cercetării..pag. 41
V.2. Interpretarea psihologică…………………...pag. 41
V. 3. Premise ale cercetărilor viitoare……………pag. 43
Bibliografie ……………………………………………..pag. 45
Capitolul VI. Anexe…………………………………..pag. 46
Instrumente folosite
Detalii despre eşantion
Tabele cu date statistice

3
I. ARGUMENT

Stresul ocupaţional reprezintă o problemă importantă în domeniul psihologiei


muncii şi organizaţională, şi una dintre multiplele probleme cu care se confruntă
societatea modernă, fiind generat de viaţa profesională, de mediul muncii, cu consecinţe
nemijlocite asupra activităţii profesionale, dar şi asupra sănătăţii celor care prestează
munca respectivă.
Stresul profesional şi-a pus amprenta şi asupra instituţiilor şcolare, ce reprezintă
importante verigi în educaţia şi formarea personală şi profesională, iar cadrele didactice
sunt elementele cheie ce pot contribui la optimizarea procesului instructiv-educativ.
Insă puţine studii de specialitate au vizat stresul ocupaţional al cadrelor didactice.
Astfel, acesta a constituit unul din motivele de alegere a temei. Cercetări vizând stresul
ocupaţional au fost, de regulă, destinate personalului executiv din diferite organizaţii şi
managerilor, mai puţin cadrelor didactice.
Studiul de faţă îşi propune să verifice prezenţa unei relaţii între percepţia
cauzelor stresului ocupaţional la nivelul cadrelor didactice din invăţământul primar si
gimnazial şi modalităţile de coping adoptate.
Conceptul de stres ocupaţional(sau stres la locul de muncă) poate fi definit ca
fiind rezultatul cel mai dăunator, fizic si psihic, ce se produce când cerinţele postului nu
se potrivesc cu resursele, capacităţile si nevoile angajatului. Acesta manifestă o dublă
acţiune: la nivelul persoanei care receptează situaţia stresantă şi la nivelul instituţiei
asupra căreia se răsfrănge existenţa unui climat stresant. Astfel, pentru a face faţă
stresului si a se adapta condiţiilor stresante, se recurge la anumite mecanisme de apărare.
Modalitatea de coping( de control al stresului sau de apărare faţă de stres) vizează
strategiile de diminuare a efectelor negative ale stresului. Coping-ul presupune
deopotrivă eforturi orientate spre acţiune şi orientate intrapsihic, pentru a face faţă
solicitărilor externe si interne şi conflictelor dintre ele.
Ipotezele principale susţin că există o relaţie intre cauza percepută a stresului
ocupaţional al cadrelor didactice şi modalitatea de coping adoptată, fiind confirmate de
cercetarea realizată.

4
In realizarea designului investigativ s-au aplicat un Chestionar de percepţie a cauzelor
stresului ocupaţional şi un Chestionar de identificare a modalităţii de coping, construite
special pentru studiul prezent. Acestea au fost aplicate unui număr de 40 de cadre
didactice din învăţămantul primar şi gimnazial, cu vârste cuprinse între 30 şi 60 de ani.
Rezultatele lucrării confirmă existenţa unor relaţii între cauza percepută a stresului
ocupaţional şi modalitatea de coping adoptată. Astfel s-au găsit relaţii indirecte între
suprasolicitare ca şi cauză percepută a stresului ocupaţional şi distanţare, această
modalitate de coping fiind adoptată în mai puţine situaţii de către cadrele didactice ce se
consideră a fi suprasolicitate. O relaţie directă există între mediocritatea elevilor, ca şi
cauză percepută a stresului ocupaţional şi planificarea rezolvării de probleme. Cadrele
didactice ce percep mediocritatea elevilor o cauză a stresului profesional, vor adopta ca
modalitate de coping planificarea rezolvării de probleme, propunând şi găsind soluţii la
probleme.
Studiul de faţă poate reprezenta un punct de plecare pentru cercetări ulterioare,
costituind, de fapt, polul bazal în studierea problemei discutate. Ştiindu-se că există o
relaţie de corelaţie între variabilele puse în discuţie, cercetările viitoare pot demara in
direcţia identificării tipului de legătură dintre acestea, a corelatelor de personalitate care
moderează relaţia dintre stresori şi reacţiile la stres în rândul cadrelor didactice, a
evaluării impactului strategiilor de reducere a stresului ocupaţional, la nivelul instituţiilor
şcolare.

5
II. PARTEA TEORETICĂ

CAPITOLUL 1. PROBLEMATICA GENERALĂ A


STRESULUI

I1. Definirea stresului

Una dintre problemele întâmpinate în cercetarea stresului o reprezintă marile


discrepanţe care există între definirea stresului şi felul în care acesta este operaţionalizat.
De exemplu, conceptul de stres a fost definit deseori atât ca variabilă independentă, cât şi
ca variabilă dependentă, dar şi ca proces. Această confuzie terminologică se datorează
aplicabilităţii conceptului de stres în cercetările din ştiinţele medicale, comportamentale
şi sociale în ultimii 50-60 de ani. Fiecare disciplină a cercetat stresul dintr-o perspectivă
unică, singulară, adoptând fie modelul stimulilor (stresul fiind o variabilă independentă),
fie modelul răspunsului (stresul fiind o variabilă dependentă). Această abordare a fost
dată de obiectivele specifice ale cercetărilor şi de acţiunile care au fost realizate în urma
rezultatelor acestora. Astfel, este evident că noţiunea de stres a suscitat o permanentă
dezbatere. Aproape toate cercetările încep prin a puncta dificultăţile generate de confuzia
existentă în jurul încercărilor de a definii ceea ce este stresul (Cooper, Dewe şi
O'Driscoll, 2001).
Stresul a fost definit ca un stimul sau un răspuns sau ca rezultat al interacţiunii
stimul -răspuns, interacţiune care exprimă un oarecare dezechilibru al relaţiei persoanei
cu mediul său. Odată cu dezvoltarea cunoaşterii relaţiei dintre persoană şi mediu,
cercetătorii s-au concentrat asupra naturii acestei interacţiuni şi, mai important, asupra
proceselor psihice prin care au loc aceste interacţiuni.
Se poate considera că modalităţile tradiţionale de a defini stresul (stimul, răspuns,
interacţiune), prin accentul pus pe evenimente externe persoanei, au deviat atenţia
cercetătorilor de la procesele psihice prin care persoana apreciază aceste evenimente
(Duckworth, 1986).

6
Pe măsură ce cunoaşterea şi înţelegerea stimulilor, răspunsului şi a interacţiunii şi
definirea acestora au avansat, dezbaterea referitoare la definirea stresului şi-a mutat
interesul. În loc de a accentua separat pe diferite elemente ale procesului care relevă
stresul, se consideră că atenţia trebuie concentrată asupra naturii procesului în sine şi
integrarea definiţiilor stimulilor şi răspunsului într-o perspectivă mai generală, care să ia
în calcul şi legăturile dinamice dintre elementele procesului.
Opiniile actuale cu privire la felul în care trebuie definit stresul impun
cercetătorilor să gândească stresul ca fiind ceva relaţional, ca rezultat al unui schimb
(tranzacţii) între individ şi mediu (Lazarus, 1990). Abordarea tranzacţională orientează
cercetătorii spre identificarea acelor procese care leagă individul de mediu, accentul
căzând pe tranzacţie şi considerând că stresul nu ţine doar de individ sau doar de mediu.

I.1.1.Definiţiile stresului ca reacţie

Expresia „a fi stresat" este una cu care majoritatea oamenilor sunt familiari, dar
sensul acesteia este diferit de la un individ la altul. Această expresie nu se concentrează
prea mult pe natura stresului, ci mai degrabă asupra consecinţelor sale. Abordarea sub
aspectul reacţiei consideră stresul ca fiind o variabilă dependentă (un răspuns la un stimul
deranjant sau ameninţător).

Originile definirii stresului ca reacţie pot fi identificate în medicină şi, de obicei,


stresul este studiat dintr-o perspectivă fiziologică. Cercetările efectuate de Hans Selye, în
anii '30 şi '40, marchează începutul acestei abordări. Selye a introdus noţiunea de boală
legată de stres în termenii sindromului general de adaptare (general adaptation
syndrome), sugerând că stresul este un răspuns nespecific al corpului uman la solicitările
exercitate asupra sa (Selye, 1976). Accentul este evident, unul medical: boala generică
era caracterizată de pierderea motivaţiei, apetitului, pierderi în greutate şi lipsă de
energie. Studiile realizate pe animale au indicat şi o deteriorare şi degenerare fizică
internă. S-a considerat că răspunsurile la stres nu depind de natura factorului stresor şi, în
consecinţă, urmează un model universal.

7
Deşi cuvântul stres are conotaţii negative, Selye (1976) atenţionează că reacţiile
la stres nu sunt în mod necesar rele şi că sunt de neevitat, din moment ce a fi în viaţă
echivalează cu a răspunde la stres. în realitate, un anumit nivel de stres este necesar
pentru motivaţie, creştere, dezvoltare şi schimbare : acesta a fost numit eustres. Oricum,
factorii de stres nedoriţi, greu de administrat, sunt dăunători şi pot conduce la distres (sau
epuizare).

I.12.Definiţiile stresului ca stimul

Identificarea potenţialelor surse de stres este tema centrală a modelului stresului


ca stimul. Raţiunea acestei abordări stă în faptul că forţe externe acţionează asupra
organismului într-o manieră distructivă (Cooper, Dewe şi O'Driscoll, 2001).

Definiţiile stresului ca stimul îşi au originea în fizică şi inginerie, analogia


constând în faptul că stresul poate fi definit ca o forţă exercitată, care antrenează în
consecinţă o cerere sau o reacţie la încărcare, creând astfel o distorsiune. Dacă toleranţa
organismului este depăşită, pot să apară defecţiuni temporare sau definitive. Individul
este în permanenţă bombardat cu potenţiale surse de stres (de obicei denumiţi stresori),
iar un eveniment aparent minor poate rupe echilibrul delicat între modalitatea de control a
stresului şi anularea completă a comportamentelor de control al stresului. în concluzie,
acest model consideră stresul ca fiind o variabilă independentă.

Limite ale definiţiilor stresului ca reacţie şi ca stimul


Ambele definiri ale stresului sunt încadrate conceptual în paradigma relativ
simplă stimul - răspuns. Astăzi se consideră că ambele neglijează diferenţele individuale
şi procesele perceptive şi cognitive care generează aceste diferenţe (Cox, 1990).
Deoarece definiţiile de tip stimul - răspuns se concentrează fiecare pe un singur
aspect al relaţiei, putem considera că un eveniment este potenţial stresant sau că un
răspuns poate fi o reacţie la stres. Considerăm astfel că un stimul sau un răspuns pot fi
declarate ca „stresant", respectiv „reacţie la stres" doar dacă aceste două componente sunt

8
considerate a fi în legătură şi dacă se determină impactul uneia asupra celeilalte (Cooper,
Dewe şi O'Driscoll, 2001).
O altă problemă care apare când sedefineşte stresul ca stimul sau ca reacţie este că
nu se surprind diferenţele individuale. Cunoaşterea stimulului nu permite în mod necesar
estimarea cu exactitate a reacţiei, probabilitatea ca stimulul să producă un răspuns fiind
moderată de diferenţele individuale (personalitate, caracteristici, aşteptări, valori,
scopuri).
După cum am arătat anterior, stresul presupune atât un stimul, cât şi un răspuns,
ambele aflate în relaţie.

I.1.3. Stresul ca interacţiune

Abordarea interacţională în definirea stresului se concentrează pe interacţiunea


statistică între stimul şi răspuns. Această abordare structurală şi cantitativă este una în
care o relaţie, de obicei o corelaţie, este presupusă între un stimul şi un răspuns. Această
abordare este, în esenţă, una statică (de tip cauză şi efect). O astfel de definire, care se
concentrează doar pe interacţiunea dintre două variabile, este limitată în încercarea de a
explica complexitatea unei asemenea relaţii la manipulări structurale, cum ar fi introdu-
cerea unei terţe variabile moderatoare, care însă nu explică stresul în sine.

Având în vedere aceste aspecte, considerăm că stresul ar trebui văzut ca o


tranzacţie, ca o relaţie continuă între individ şi mediu. Abordarea interacţională are o
capacitate limitată de a demonstra lanţul cauzal prezent în această relaţie. Prin contrast,
modelul tranzacţional îşi propune explorarea naturii esenţiale a relaţiei stresor - răspuns -
rezultat şi explicarea dinamicii acestui proces, nu numai evidenţierea unor legături
statistice între variabile (Cooper, Dewe şi O'Driscoll, 2001).
Astfel, stresul este nu doar un factor ce ţine de individ sau de mediu, ci este încadrat mai
degrabă într-un proces permanent în care individul tranzacţionează în diferite medii,
evaluează factorii stresori şi îşi propune să treacă peste situaţiile stresante. în esenţă,
definirea tranzacţională a stresului presupune că acesta este o stare cognitivă dinamică.
Este un defect în homeostază sau un dezechilibru care impune o soluţie de reechilibrare
sau o restaurare a homeostazei).

9
I.2. Teorii explicative asupra stresului

Primul teoretician al problematicii stresului a fost Hans Selye. Acesta consideră


că stresul este răspunsul nespecific al organismelor vii la solicitările de orice natură.
Orice fel de solicitare este într-un anumit sens individuală, adică specifică. Independent
de natura modificărilor organice pe care le produc, toate substanţele au o proprietate
comună: impun organismului să se adapteze, să se reorganizeze.Aceasta nu este o cerinţă
specifică; adaptare insăşi este sarcina, indiferent de natura implicaţiilor. Cu alte cuvinte,
dincolo de consecinţele specifice apare in mod nespecific necesitatea unor reacţii de
adaptare care să ducă la restabilirea stării de echilibru. Esenţa stresului constă in
exigenţele nespecifice faţă de multiplele funcţii implicate.
In ceea ce priveşte caracterul agentului stresor care provoacă stresul, al acţiunii agentului
stresor, este idiferent dacă situaţia sau lucrul in faţa căruia suntem puşi este plăcut sau
neplăcut; contează numai mărimea necesităţii de adaptare.
Dr. J.W. Mason considera ca proprietatea comună a factorilor de stres este aceea că
mobilizează sistemul fiziologic al reacţiilor emoţionale sau de alarmă în situaţii neplăcute
sau când viaţa este ameninţată.
Stresul nu este intotdeauna cconsecinţa unei acţiuni nocive. Este neesenţial dacă
factorul de stres este un lucru plăcut sau neplăcut; efectul exclusiv depinde de măsura în
care solocită adaptabilitatea organismului. Orice activitate normală poate produce un
stres puternic fără o consecinţă dăunatoare. Stresul dăunator sau neplăcut este numit
„distres”.
Ideea de stres este foarte veche. Poate chiar „omul preistoric îşi dădea seama de
trăsăturile comune ale acelor senzaţii de decurajare şi extenuare care îl cuprindeau după o
muncă grea, în urma căldurii excesive sau frigului, stărilor de frică sau unor îndelungate
perioade de boală. Chiar dacă el nu conştientizează faptul că apăreau întotdeauna reacţii
similare când ceva era peste puterile lui, acest sentiment îi atrăgea totuşi instinctiv atenţia
că limitele propriei sale capacităţi erau depăşite”(Selye, 1974,p. 176). Stresul nu trebuie
evitat. De fapt, nici nu poate fi evitat. Indiferent ce facem sau ce se întâmplă cu noi,

10
întotdeauna avem nevoie de energie pentru întreţinerea vieţii, combaterea efectelor
dăunătoare si adaptare la influenţele în permanentă schimbare pe care le exercită mediul.
Un anumit nivel al stresului există şi in starea de relaxare, in timpul somnului.„Starea
lipsită de stres se numeşte moarte”.(Selye).
Intâlnirea cu stresul poate fi folositoare dacă, familiarizându-ne cu modul de
acţionare al stresului ne vom forma in consecinţă concepţia de viaţă.
Cei care s-au ocupat la început de problematica stresului nu au făcut deosebirea
între distres si stres, deşi stresul este o noţiune mai largă cuprinzând si emoţiile plăcute,
împlinirile si afirmarea personalităţii.
Fiziologul francez din a doua jumătate a secolului XIX, C. Bernard, a demonstrat
primul, cu mult înainte ca ideea de stres să fi apărut, că mediul intern al organismelor nu
se schimbă deşi mediul lor extern se schimbă în permanenţă. El a observat că viaţa liberă
şi independenţa este condiţionată de stabilitatea mediului intern. 50 de ani mai târziu,
fiziologul american W. B. Cannon a propus ca ansamblul “proceselor fiziologice
coordonate care asigură menţinerea stărilor de stabilitate ce guvernează in mare parte
organismul” să fie denumite homeostazie, exprimând capacitatea de a menţine o situaţie
statică invariabilă.
Conservarea vieţii si sănătăţii noastre cere ca nimic in noi să nu se abată prea mult
de la starea obişnuită. In caz contrar survin îmbolnăvirea şi moartea.
Prima descriere a “sindromului ce apare in urma diferitelor influenţe nocive” a
fost publicată in 1936; mai târziu aceste reacţii au devenit cunoscute sub denumirile de
sindrom general de adaptare (SGA), respectiv sindrom de stres biologic.
S-a evidenţiat faptul că energia de adaptare sau capacitatea de adaptare a
organismului este finită, deci se poate epuiza. Ne putem irosi uşor capacitatea de adaptare
sau putem învăţa cum să ne drămuim acest stoc de energie folosindu-l numai în scopuri
utile care produc cât mai puţin distres.

11
.

CAPITOLUL II. MODALITĂŢI DE COPING

II.2. Modalităţi de coping

Coping-ul este procesul prin care individul face faţă, (reduce, stăpâneşte,
tolerează, minimizează), solicitările interne şi/sau din mediul exterior, pe care el le
apreciază ca fiind solicitante sau peste nivelul resurselor personale.
Relaţia dintre coping şi evenimentul stresant reprezintă un proces dinamic.
Lazarus arată că prin coping se realizează o tranzacţie intre persoană, care are un set de
resurse, valori şi mediu, care are propriile lui resurse, cerinţe şi constrângeri. Astfel,
coping-ul nu este o acţiune singulară, ci este un set de răspunsuri care se petrec de-a
lungul timpului, prin care persoana şi mediul se influenţează reciproc.
In general, se consiredă că există două tipuri de eforturi de coping:
 coping centrat pe problemă
 coping centrat pe emotii
Coping-ul centrat pe problemă, încearcă să facă ceva constructiv în legătură cu
agentul stresor: să analizeze, să rezolve, să minimizeze situaţia stresantă.
Coping-ul centrat pe emoţii include eforturile de a regla consecinţele emoţionale ale
evenimentului stresant.
În general, problemele legate de muncă fac oamenii să utilizeze modalităţi de
coping centrate pe rezolvarea de probleme, iar problemele legate de sănătate conduc la un
coping centrat pe emoţii( Lazarus şi Folkman, 1990).
Ulterior, autorii au depistat opt strategii de coping pe care oamenii le utilizează:

12
 confruntarea – se caracterizează prin eforturile cu conotaţie agresivă de a
schimba situaţia; sugerează un anumit grad de ostilitate şi de asumarea
riscului;
 distanţarea – descrie eforturile de autodetaşare faţa de situaţia stresantă, de
minimalizare a semnificaţiei situaţiei;
 autocontrolul – descrie efortul de a regla propriile emoţii;
 căutarea suportului social - caracterizeaza efortul de a obţine suport
emoţional de la alte persoane;
 asumarea responsabilităţii – desemneaza conştientizarea propriului rol în
problema respectivă concomitent cu încercarea de a pune lucrurile în ordine;
 planificarea reyzlvării de prolbeme – descrie eforturile deliberate pentru
rezolvarea situaţiei problematice şi în plus, abordarea analitică a problemei;
 reevaluarea pozitivă – caracterizează eforturile de a găsi o semnificaţie
pozitivă în experienţă cu efecte benefice asupra evoluţiei personale.

Lazarus(conf. Taylor, 1996) arată că eforturile de coping sunt centrate pe cinci


scopuri importante:
1.reducerea situaţiilor dăunătoare şi sporirea demersuriloir pentru îmbunătăţirea
situaţiei;
2.tolerarea sau adaptarea la evenimente sau realităţi negative;
3. menţinereqa stimei de sine la un nivel bun;
4, menţinerea echilibrului emoţional;
5. continuarea relaţiilor satisfăcătoare.

13
CAPITOLUL III. DESIGNUL CERCETĂRII

III.1. Obiectivul si ipotezele cercetării

Obiectivul cercetării este acela de a identifica existenţa unei relaţii între percepţia
cauzelor stresului ocupaţional si modalităţile de coping adoptate.
Variabila independentă percepţia cauzelor stresului ocupaţional a fost
operaţionalizată folosind dimensiunile: suprasolicitare, relaţii cu colegii, condiţii
improprii de muncă, nesiguranţa postului, mediocritatea elevilor, iar modalitatea de
coping prin următoarele dimensiuni: confruntarea, distanţarea, autocontrolul, căutarea
suportului social, asumarea responsabilităţii şi planificarea rezolvării de probleme.

Ipotezele cercetării

1. Există o relaţie între suprasolicitare ca şi cauză percepută a stresului ocupaţional


şi distanţarea ca modalitate de coping.
2. Există o relaţie între nesiguranţa postului ca şi cauză percepută a stresului şi
asumarea responsabilităţii ca modalitate de coping.
3. Există o relaţie între nesiguranţa postului ca şi cauză percepută a stresului şi
planificarea rezolvării de probleme ca modalitate de coping.
4. Există o relaţie între condiţiile improprii de muncă drept cauză a stresului
ocupaţional şi confruntare ca modalitate de coping.
5. Există o relaţie între condiţiile improprii de muncă drept cauză a stresului
ocupaţional şi distanţarea ca modalitate de coping.
6. Există o relaţie între condiţiile improprii de muncă drept cauză a stresului
ocupaţional şi căutarea suportului social ca modalitate de coping.
7. Există o relaţie între condiţiile improprii de muncă drept cauză a stresului
ocupaţional şi asumarea responsabilităţii ca modalitate de coping.

14
8. Există o relaţie între mediocritatea elevilor drept cauză a stresului ocupaţional şi
planificarea rezolvării de probleme ca modalitate de coping.

III.2. Metodologia de cercetare

Pentru culegerea datelor necesare s-a utilizat metoda chestionarului.


Astfel, pentru identificarea percepţiei cauzelor stresului ocupaţional în activitatea
didactică s-a utilizat Chestionarul de percepţie a cauzelor stresului ocupaţional,(anexa1),
iar pentru depistarea modalităţilor de coping s-s folosit Chestionarul de identificare a
modalităţilor de coping ( anexa 3).
Chestionarul de percepţie a cauzelor stresului occupaţional are scopul, după cum
spune şi titlul, de a identifica percepţia cauzelor stresului ocupaţional la nivelul cadrelor
didactice. Instrumentul foloseşte o scală în cinci trepte(niciodată-întotdeauna), iar
operaţionalizarea conceptului de percepţie a cauzelor stresului ocupaţional s-a realizat
printr-un număr de cinci dimensiuni : suprasolicitare( itemii 1, 6, 11, 19), relaţii cu
colegii (itemii 2, 7, 12, 16), nesiguranţa postului( itemii 3, 8, 13, 17), condiţii improprii
de muncă (itemii 4, 5, 9, 14) si mediocritatea elevilor( itemii 10, 15, 18, 20).
Coeficientul Alpha calculat pentru chestionar are valoarea 0,73.
Chestionarul de identificare a modaliăţtilor de coping a fost construit special
pentru acest studiu şi adaptat dupa modelul elaborat de Lazarus si Folkman, având scopul
de a identifica modalităţile de coping adoptate. Operaţionalizarea conceptului s-a realizat
prin şase dimensiuni considerate componente ale mecanismului de coping : confruntarea
( itemii 1, 7, 13, 19), distanţarea (itemii 2, 8, 14, 20, 23), autocontrolul ( 3, 9, 15, 21, 25 ),
căutarea suportului social (itemii 4, 10, 16, 22 ), asumarea responsabilităţii (itemii 5, 11,
17, 26) şi planificarea rezolvării de probleme ( itemii 6, 12, 18, 24, 27 ).
Instrumentul foloseşte o scală în cinci trepte (niciodată-intotdeauna) şi conţine un număr
de 27 itemi. Coeficientul alpha are valoarea 0,79, ceea ce indică faptul că instrumentul
identifică cu precizie modalităţile de coping.

15
III.3. Populaţia si eşantionul investigat

Cercetarea vizează cadre didactice din invăţământul primar si gimnazial.


Eşantionul investigat cuprinde un număr de 40 de învăţători şi profesori ( N= 40 ) din
cadrul a trei şcoli din Târgu Neamţ, investigaţi în perioada noiembrie 2008. Subiecţii au
răspuns benevol şi au vârste cuprinse între 30 şi 60 de ani, dintre care 47.5% au vârsta
între 30-40 ani, 35.5% între 41-50 de ani şi 17.5% între 51-60 de ani. In ceea ce priveşte
genul subiecţilor, 21 subiecţi sunt de genul masculin si 19 de genul feminin. Cu privire la
stidiile subiecţilor, 25% au studii medii, 22.5% studii postliceale şi 55.5% au studii
universitare.

III.4. Variabilele utilizate

In această cercetare s-au utilizat ca variabile independente :


 perceţtia cauzelor stresului ocupaţional cu cele cinci dimensiuni :
- suprasolicitare;
- relaţii cu colegii;
- condiţii improprii de muncă;
- nesiguranţa postului;
- mediocritatea elevilor.
 modaliăţile de coping cu şase dimensiuni :
- confruntarea
- distanţarea
- autocontrolul
- căutarea suportului social
- asumarea responsabilităţii
- planificarea rezolvării de probleme.

16
CAPITOLUL IV

REZULTATELE OBŢINUTE ŞI INTERPRETAREA LOR

5.1. Prezentarea şi interpretarea rezultatelor


Atingerea obiectivului cercetării necesită verificarea ipotezelor de lucru. Aceasta
s-a realizat prin prelucrarea statistică a datelor cu ajutorul programului SPSS 10.0.

IPOTEZA 1. Există o relaţie de corelaţie indirectă între suprasolicitare ca şi


cauză percepută a stresului ocupaţional şi distaţare ca modalitate de coping.
Testarea ipotezei se realizează prin utilizarea corelaţiei ca metodă statistică.

De scri ptive Statistics

Mean St d. Deviat ion N


supras olicitare 2.4688 .6655 40
dis tant are 3.3250 .8224 40

Correlations

suprasoli
citare distantare
suprasolicitare Pearson Correlation 1.000 -.396 *
Sig. (2-tailed) . .012
N 40 40
distantare Pearson Correlation -.396 * 1.000
Sig. (2-tailed) .012 .
N 40 40
*. Correlation is significant at the 0.05 level (2-tailed).

Interpretarea rezultatelor:
o coeficientul de corelaţie: r = -0.39
o pragul de semnificaţie: p<0.05
o numărul de subiecţi: N= 40

17
 Coeficientul de corelaţie ridicat la pătrat indică proporţia de varianţă explicată de
relaţia găsită, mai exact ce procentaj din populaţia generală prezintă exact relaţia
(r= -0.39, deci r²= 0.15). Se observă că abia 15% din variaţia observată in
populaţie se întâlneşte în realitate, deci relaţia găsită este prezentă la 15% dintre
subiecţi.

 Următorul aspect analizat este sensul corelaţiei :


r = -0.39, ceea ce indică faptul că cele două variabile se află în relaţie invers
proporţională. Astfel, subiecţii care percep suprasolicitarea ca şi cauză a stresului
ocupaţional vor adopta în mai puţine situaţii distanţarea ca modalitate de coping.
In acelaşi timp, subiecţii care nu percep suprasolicitarea ca şi cauză a stresului
ocupaţional, pot adopta distanţarea ca modalitate de coping.

 Mărimea absolută a coeficientului descrie tăria legăturii ce există intre cele două
variabile. Valoarea lui r = -0.39 este cuprinsă între 0.30 si 0.50, ceea ce indica
prezenţa unei legături medii între percepţia suprasolocitării ca şi cauză a stresului
ocupaţional si distanţarea ca modalitate de coping.

 Pragul de semnificaţie este mai mic decat 0,05, ceea ce arată că există o legătură
semnificativă între percepţia suprasolicitării ca şi cauză a stresului ocupaţional şi
distanţarea ca modalitate de coping.

 O posibilă interpretare psihologică ar putea fi aceea că un cadru didactic ce se


percepe a fi suprasolicitat, nu priveşte distanţarea ca soluţie pentru reducerea
stresului, ci va încerca să îşi optimizeze activitatea prin utilizarea unor modalităţi
concrete şi operaţionalizate.

18
IPOTEZA 2. Există o relaţie de corelaţie indirectă intre nesiguranţa postului ca
şi cauză percepută a stresului şi asumarea responsabilităţii ca modalitate de coping.
Testarea ipotezei se realizează prin utilizarea corelaţiei.

Descriptive Statistics

Mean Std. Deviation N


nesiguranta postului 2.5750 .7121 40
as umarea
3.4813 .6660 40
res ponsabilitatii

Correlations

asumarea
nesiguranta responsab
postului ilitatii
nesiguranta postului Pearson Correlation 1.000 -.440 **
Sig. (2-tailed) . .005
N 40 40
asumarea Pearson Correlation -.440 ** 1.000
responsabilitatii Sig. (2-tailed) .005 .
N 40 40
**. Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed).
Tab.1

Interpretarea rezultatelor:
o Coeficientul de corelaţie : r = -0.44
o Pragul de semnificaţie : p< 0.05
o Numărul de subiecţi : N=40
 Rezultatele la analiza corelaţiei explică faptul că cele două variabile se află in
relaţie invers proporţională, între acestea existând o legătura medie şi
semnificativă. Astfel, subiecţii care percep ca şi cauză a stresului nesiguranţa
postului, vor adopta în mai puţine situaţii asumarea responsabilităţii ca şi
modalitate de coping. In acelaşi timp, subiecţii care nu percep nesiguranţa
postului ca şi cauză a stresului ocupaţional, vor adopta asumarea responsabilităţii
ca şi cazuă a stresului ocupaţional.
 Interpretând psihologic, s-ar putea afirma că situaţia incertă si insuficienta
motivare determinată de nesiguranţa postului poate determina din partea cadrului
didactic o atitudine de nonimplicare, care conduce la lipsa asumării
responsabilităţii.

19
IPOTEZA 3. Există o relaţie de corelaţie indirectă între nesiguranţa postului ca
şi cauză percepută a stresului si planificarea rezolvării de probleme ca modalitate de
coping.
Testarea ipotezei se realizează prin utilizarea corelaţiei.

Descriptive Statistics

Mean Std. Deviation N


nesiguranta pos tului 2.5750 .7121 40
planificarea rezolvarii
4.1500 .7027 40
de probleme

Correlations

planificarea
nesiguranta rezolvarii de
postului probleme
nesiguranta postului Pearson Correlation 1.000 -.359 *
Sig. (2-tailed) . .023
N 40 40
planificarea rezolvarii Pearson Correlation -.359 * 1.000
de probleme Sig. (2-tailed) .023 .
N 40 40
*. Correlation is significant at the 0.05 level (2-tailed).

Interpretarea rezultatelor:
o Coeficientul de corelaţie: r = -0.35
o Pragul de semnificaţie: p< 0.05
o Numărul de subiecţi: N=40
 Rezultatele la analiza corelaţiei explică faptul că cele două variabile se află în
relaţie invers proporţională, între acestea existând o legatură medie si
semnificativă. Astfel, subiecţii care percep ca şi cauză a stresului nesiguranţa
postului, vor adopta în mai puţine situaţii planificarea rezolvării de probleme ca şi
modalitate de coping. In acelaşi timp, subiecţii care nu percep nesiguranţa
postului ca şi cauză a stresului ocupaţional, vor adopta planificarea rezolvării de
probleme ca şi modalitate de coping.

20
 Interpretarea psihologică ar putea avea la bază ideea că lipsa de siguranţă a
postului nu oferă o orientare în perspectivă şi o motivare adecvată, astfel încât nu
determină cadrul didactic să se orienteze spre stabilirea unor obiective şi date
limită pentre rezolvarea situaţiilor problematice.

IPOTEZA 4. Există o relaţie de corelaţie directă între condiţiile improprii de


muncă drept cauză a stresului ocupaţional si confruntare ca modalitate de coping.
Testarea ipotezei se realizează prin utilizarea corelaţiei.

Descriptive Statistics

Mean Std. Deviation N


conditiile improprii
2.9938 .6214 40
de munca
confruntare 3.2313 .6134 40

Correlations

conditiile
improprii
de munca confruntare
conditiile improprii Pearson Correlation 1.000 .424 **
de munca Sig. (2-tailed) . .006
N 40 40
confruntare Pearson Correlation .424 ** 1.000
Sig. (2-tailed) .006 .
N 40 40
**. Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed).

Interpretarea rezultatelor:
o Coeficientul de corelaţie: r= 0.42
o Pragul de semnificaţie : p< 0.05
o Numărul de subiecţi: N=40
 Rezultatele obţinute indică faptul că cele două variabile se află în relaţie direct
proportională, între acestea existând o legătură medie şi semnificativă. Subiecţii care
percep condiţiile improprii de muncă drept cauză a stresului vor adopta ca modalitate
de coping confruntarea. Subiecţii care nu percep condiţii improprii de muncă drept
cauză a stresului nu adoptă nici confruntarea ca modalitate de coping.

21
 Interpretarea psihologică poate să vizeze faptul că cei care percep ca şi cauză a
stresului ocupaţional condiţiile improprii de muncă, depun eforturi de a schimba
situaţia, canalizându-şi energia spre optimizarea situaţiei.

IPOTEZA 5. Există o relaţie de corelaţie indirectă între condiţiile improprii de


muncă drept cauză a stresului ocupaţional şi distanţarea ca modalitate de coping.
Testarea ipotezei se realizează prin utilizarea corelaţiei.

Descriptive Statistics

Mean Std. Deviation N


conditiile improprii
2.9938 .6214 40
de munca
dis tantare 3.3250 .8224 40

Correlations

conditiile
improprii
de munca distantare
conditiile improprii Pearson Correlation 1.000 -.377 *
de munca Sig. (2-tailed) . .016
N 40 40
distantare Pearson Correlation -.377 * 1.000
Sig. (2-tailed) .016 .
N 40 40
*. Correlation is significant at the 0.05 level (2-tailed).

Interpretarea rezultatelor:
o Coeficientul de corelaţie: r = -0.37
o Pragul de semnificaţie : p< 0.05
o Numărul de subiecţi: N=40

 Rezultatele indică o relaţie invers proporţională, între variabile existând o legătură


medie şi semnificativă. Astfel, subiecţii care percep ca şi cauza a stresului
ocupaţional condiţiile improprii de muncă, vor adopta în mai puţine situaţii ca
modalitate de coping distanţarea.

22
 Interpretând psihologic s-ar putea afirma că subiecţii care îşi desfăşoară
activitatea în condiţii improprii de muncă, îşi vor canaliza eforturile în direcţia
unei implicări active şi directe pentru optimizarea situaţiei.

IPOTEZA 6. Există o relaţie de corelaţie directă între condiţiile improprii de


muncă drept cauză a stresului ocupaţional si căutarea suportului social ca modalitate de
coping.
Testarea ipotezei se realizează prin utilizarea corelaţiei.

Descriptive Statistics

Mean Std. Deviation N


conditiile improprii de
2.9938 .6214 40
munca
cautarea s uportului social 3.4750 .5796 40

Correlations

conditiile cautarea
improprii suportului
de munca social
conditiile improprii de Pearson Correlation 1.000 .404 **
munca Sig. (2-tailed) . .010
N 40 40
cautarea suportului social Pearson Correlation .404 ** 1.000
Sig. (2-tailed) .010 .
N 40 40
**. Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed).

Interpretarea rezultatelor:
o Coeficientul de corelaţie: r= 0.40
o Pragul de semnificaţie : p< 0.05
o Numărul de subiecţi: N=40

 Rezultatele arată o relaţie direct proportională, medie si semnificativă între cele


două variabile; subiecţii care percep condiţiile improprii de muncă drept cauză a
stresului vor adopta ca modalitate de coping căutarea suportului social. Subiecţii
care nu percep condiţii improprii de muncă drept cauză a stresului nu adoptă nici
căutarea suportului social ca modalitate de coping.

23
 Ca interpretare psihologică s-ar putea afirma că subiecţii care percep condiţiile de
muncă ca fiind improprii, încearcă să facă faţă stresului comunicând cu ceilalţi şi
să obţină suport pentru rezolvarea situaţiei.

IPOTEZA 7. Există o relaţie de corelaţie indirectă între condiţiile improprii de


muncă drept cauză a stresului ocupaţional si asumarea responsabilităţii ca modalitate de
coping.
Testarea ipotezei se realizează prin utilizarea corelaţiei.

De scri ptive Statistics

Mean St d. Deviation N
conditiile improprii
2.9938 .6214 40
de munca
as umarea
3.4813 .6660 40
res ponsabilitat ii

Correlations

conditiile asumarea
improprii responsab
de munca ilitatii
conditiile improprii Pearson Correlation 1.000 -.395 *
de munca Sig. (2-tailed) . .012
N 40 40
asumarea Pearson Correlation -.395 * 1.000
responsabilitatii Sig. (2-tailed) .012 .
N 40 40
*. Correlation is significant at the 0.05 level (2-tailed).

Interpretarea rezultatelor:
o Coeficientul de corelaţie: r= -0.39
o Pragul de semnificaţie : p< 0.05
o Numărul de subiecţi: N=40

 Rezultatele arată o relaţie invers proporţională, medie şi semnificativă. Subiecţii


care percep condiţiile improprii de muncă drept cauză a stresului vor adopta în
mai puţine situaţii ca modalitate de coping asumarea responsabilităţii. Subiecţii
care nu percep condiţii improprii de muncă drept cauză a stresului vor adopta
asumarea responsabilităţii ca modalitate de coping

24
 Interpretând psihologic se poate afirma că cei care percep cauză a stresului
condiţiile improprii de muncă vor evita să îşi asume responsabilitatea pentru
aceasta, atribuind existenţa situaţiei altor factori.

IPOTEZA 8. Există o relaţie de corelaţie directă între mediocritatea elevilor


drept cauză a stresului ocupaţional şi planificarea rezolvării de probleme ca modalitate
de coping.
Testarea ipotezei se realizează prin utilizarea corelaţiei.

Descriptive Statistics

Mean Std. Deviation N


mediocritatea elevilor 2.8813 .6430 40
planificarea rezolvarii
4.1500 .7027 40
de probleme

Correlations

planificarea
mediocritatea rezolvarii de
elevilor probleme
mediocritatea elevilor Pearson Correlation 1.000 .313 *
Sig. (2-tailed) . .049
N 40 40
planificarea rezolvarii Pearson Correlation .313 * 1.000
de probleme Sig. (2-tailed) .049 .
N 40 40
*. Correlation is significant at the 0.05 level (2-tailed).

Interpretarea rezultatelor:
o Coeficientul de corelaţie: r= 0.31
o Pragul de semnificaţie : p< 0.05
o Numărul de subiecţi: N=40

 Rezultatele arată o relaţie direct proporţională, medie şi semnificativă. Subiecţii


care percep mediocritatea elevilor drept cauză a stresului vor adopta ca modalitate
de coping planificarea rezolvării de probleme. Subiecţii care nu percep

25
mediocritatea elevilor drept cauză a stresului nu vor adopta planificarea rezolvării
de probleme ca modalitate de coping.
 Psihologic se poate interpreta că subiecţii care percep mediocritatea elevilor drept
cauză a stresului ocupaţional încearcă să depăşească problema prin planificarea
rezolvării de probleme, parcurgând diferite etape şi adaptând şi particularizând
conţinutul in funcţie de nivelul individual al elevilor.

CAPITOLUL V. CONCLUZIILE CERCETĂRII

V.1. Validarea/ invalidarea rezultatelor cercetării

26
Cercetarea a prezentat un număr de opt ipoteze, toate confirmate. Ipotezele
susţin că există o relaţie între percepţia cauzelor stresului ocupaţional şi modalităţile de
coping adoptate. Obiectivul lucrării a vizat identificarea acelor cauze percepute ale
stresului occupaţional care corelează cu diferite modalităţi de coping.
In urma analizei statistice s-a constatat existenţa unor relaţii de corelaţie direct
proporţionale între condiţiile improprii de muncă şi confruntare, respectiv căutarea
suportului social şi între mediocritatea elevilor şi planificarea rezolvarii de probleme. De
asemenea, s-au identificat relaţii de corelaţie invers proporţionale între suprasolicitare si
distanţare, între nesiguranţa postului şi asumarea responsabilităţii, respectiv planificarea
rezolvării de probleme, între condţtiile improprii de muncă şi distanţarea, respectiv
asumarea responsabilităţii.

V.2. Interpretarea psihologică

După cum am amintit, problema stresului ocupaţional în cazul cadrelor didactice a


fost atinsă in literatura de specialitate doar tangenţial. De asemenea, intervenţiile de
management al stresului au fost ignorate, fiind de regulă destinate altor categorii
profesionale. In studiul de faţă s-a încercat iniţierea unei cercetări pornind de la ideea
existenţei unei relaţii între cauzele percepute ale stresului ocupaţionalşsi mecanismele de
coping. Rezultatele obţinute sugerează faptul ca subiecţii, cadre didactice în şcoala de
masă, identifică în activitatea instructiv-educativă, următoarele cauze ale stresului
ocupaţional: suprasolicitarea, condiţiile improprii de muncă, nesiguranţa postului,
mediocritatea elevilor, repsectiv relaţiile cu colegii. Dintre acestea doar primele patru
corelează cu modalitaţile de coping incluse in chestionar.
Astfel, se evidenţiază ca subiecţii percep suprasolicitarea ca una din principalele
cauze ale stresului la catedră. Acest fapt îşi pune amprenta asupra performanţei activităţiii
didactice, motivaţiei cadrelor didactice si asupra beneficiarilor sistemului educativ. În
acest caz, pentru a reduce efectele stresului provocat de suprasolicitare, cadrele didactice
preferă să privească realist situaţia, evitând distanţarea sau neglijarea acesteia. Ei vor
utiliza modalităţi concrete si operaţionalizate pentru optimizarea situaţiei.

27
O alta cauză evidenţiată se referă la condiţiile improprii de muncă. O parte din
cadrele didactice care se lovesc de această problemă o vor aborda direct, depunând
eforturi pentru schimbarea situatiei, confruntând atât sursa de stres cât şi efectele negative
ale acestuia. Acest fapt întăreşte rezultatele obţinute în prezentul studiu şi anume
existenţa unei relaţii invers proporţionale între condiţiile improprii de muncă şi adoptarea
distanţării ca modalitate de aface faţă stresului. În acest sens reacţia subiecţilor nu va fi
una de evitare a situaţiei problemă şi de distanţare, ci de confruntare directă cu aceasta.
Acest fapt va duce la reducerea stresului şi la optimizarea activităţii. Cu toate acestea,
rezultatele indică faptul ca subiecţii evită să îşi asume responsabilitatea pentru această
situaţie şi par să atribuie altor factori existenţa condiţiilor de muncă percepute ca fiind
improprii. În acelaşi timp unii subiecţi vor încerca să facă faţă acestei cauze prin căutarea
suportului social, comunicând deschis cu ceilalţi despre problemă şi încercând să obţină
întărire pozitivă prin cultivarea relaţiilor interpersonale.
Următoarea cauză percepută a stresului priveşte nesiguranţa postului. In cazul
cadrelor didactice, acest fapt se traduce prin lipsa perspectivei pe termen lung a locului de
muncă. Suplinitorii, atât cei calificaţi cât şi cei necalificaţi, beneficiază de contracte de
muncă pe perioadă determinată, lipsind siguranţa existenţei postului ocupat şi în anii
următorii. Aceasta determină o insuficientă implicare si motivare a subiecţilor,
conducând la o minimă asumare a responsabilităţii. Acest fapt are repercursiuniu asupra
calităţii procesului instructiv-educativ şi, implicit, a beneficiarilor. Din aceleaşi
considerente, subiecţii evită să adopte ca modalitate de coping planificarea rezolvării de
probleme, având in vedere perspectiva limitată oferită de postul ocupat.
O ultimă cauză evidenţiată de rezultatele studiului vizează mediocritatea elevilor.
Acest aspect afectează activitatea cadrelor didactice, acstea aflându-se in situaţia de a-si
limita posibilităţile de evoluţie profesională. Astfel aceştia încearcă să depăşească aceste
aspecte prin planificarea rezolvării de probleme, parcurgând diferite etape şi adaptând si
particularizând conţinutul educaţional conform tendinţelor moderne ale educaţiei
incluzive.
Rezultatele obţinute ar putea servi managerilor instituţiilor şcolare, înţelegând
complexitatea activităţii didactice şi posibilele reacţii comportamentale generate de stres

28
în rândul cadrelor didactice, putând astfel interveni în direcţia armonizării climatului
socio-afectiv din şcoli, având ca obiectiv diminuarea nivelului stresului.
Ar fi benefică existenţa unui compartiment de consiliere destinat cadrelor
didactice care să permită acestora accesul la servicii specializate de spijinire si suport.
De asemenea, ar fi salutară iniţierea unor programe de training care să antreneze
cadrele didactice să utilizeze cu mai mare frecvenţă strategii adaptative de control al
stresului ocupaţional, în scopul creşterii calităţii demersului didactic.

V.3. Premise ale cercetărilor viitoare

De multe ori, efectuarea unei cercetări are valoarea unui punct terminus pentru
anumite teorii sau ipoteze, dar în acelaşi timp, reprezintă şi un punct de plecare pentru
fixarea unor noi obiective de cercetare.
Astfel cercetările viitoare ar putea continua cu obiective ce vizează identificarea
nivelului stresului în randul cadrelor didactice, a tipului de relaţie între cele două
variabile utilizate, existenţa unor diferenţe în adoptarea modalităţii de coping în funcţie
de sex, vârstă, studii, formă de invăţământ (de masă, special). De asemenea, ar putea fi
conturate cercetări în direcţia identificării caracteristicilor specifice la nivelul
personalităţii care coreleaza cu o anumită modalitate de coping, modificările survenite la
nivelul percepţiei stresorilor şi al reacţiilor faţă de ei (studii longitudinale).
Intrebări de genul „care este relaţia dintre percepţia cauzelor stresului ocupaţional şi
modalităţile de coping adoptate?”, „cum influenţează percepţia unei anumite cauze a
stresului modalitatea de coping?”, „există diferenţe în ce priveşte adoptarea unei
modalităţi de coping în funcţie de vârstă, sex, studii?” îşi vor putea găsi raspunsul în
posibile cercetări viitoare, ale căror rezultete vor facilita înţelegerea reacţiilor
comportamentale generate de stres, atât de către cadrele didactice, cât mai ales de către
managerii de instituţii şcolare. O bună cunoaştere a factorilor cu influenţa asupra
comportamentului uman în diferite situaţii, poate conduce la adoptarea unor strategii de
autoapărare eficiente.

29
Importanţa cercetării şi obţinerii unor rezultate relevante în domeniul psihologiei
muncii şi organizaţionale este vizibilă mai ales pe termen lung, prin creşterea utilizării
intervenţiilor din sfera managementului resurselor umane, în scopul contracarării
efectelor negative ale stresului şi a unor intervenţtii optime la nivelul managementului
stresului.

BIBLIOGRAFIE

30
1. Anderson, N., 2003, “Applicant and recruiter reactions to new
technologies in selection. A critical agenda for future research”, international
Journal of Selection and Assessment, nr. 11.
2. Bogathy, Z., (coord.), 2007,”Manual de tehnici şi metode în psihologia muncii şi
organizaţională”, Ed. Polirom, Iaşi.
3. Cosmovici, Andrei, 1996, “Psihologie generală”, Ed. Polirom.
4. Cristea, D., 2000, “Tratat de psihologie socială”, Ed. Pro Transilvania.
5. Cooper, G.L.; Dewe, Ph-J; O’Driscoll, M.P., 2001, “Organization Stress. A
review and critique of theory, researchand applications”, Sage Publications Inc.,
Londra.
6. Cox, T., 1990, “The recognition and measurement of stress: Conceptual and
methodological issues”, in N. Corlett, J. Wilson(ed.), “Evaluation of human
work”, Taylor&Francis, Londra.
7. Duckworth, D., 1986, “Managing without stress”,Personel Management, nr. 16
8. Folkman, S.; Lazarus, R.S.; Gruen, R.J.; De Longis, A., 1986, „Appraisal, coping,
health status and psychological symptoms“, Journal of Personality and Social
Psychology, nr. 50.
9. Havarneanu, E. C., 2002, “Suport de curs SPSS 10.0”, Universitatea “Al. I.
Cuza”, Iaşi.
10. Iamandescu, I.B., 1993, “Stresul şi bolile interne”, Ed. All, Bucuresti.
11. Lazarus, R.S., 1990, “Theory- based stress measurement”, Psychological Inquiry,
nr. 1.
12. Nica, P.; Iftimescu, A., “Management”(suport de curs)
13. Prodan, A., “Managementul resurselor umane” (suport de curs), Ed. Universităţii
“Al. I. Cuza”, Iaşi.
14. Selye, H., 1974, “Ştiinţă şi viaţă”, Ed. Politică, Bucureşti.
15. Selye, H., 1976, “Stress in helth and disease”, Londra, Butterworth.

31
VI. ANEXE

ANEXA 1

32
CHESTIONAR DE PERCEPŢIE A STRESULUI OCUPAŢIONAL IN
ACTIVITATEA DIDACTICĂ (CPSOAD)

Cadrele didactice se confruntă în activitatea profesională cu situatii şi factori


generatori de stres. In acest studiu ne interesează opinia dumneavoastră referitoare la
sursele generatoare de stres la locul de muncă. Va rugăm să indicaţi măsura în care vă
regasiţi în următoarele afirmaţii, marcând un X în căsuţa corespunzătoare.

NR. ITEM Nici- Rare- Une- Dese- Intot-


CRT. odată ori ori ori deauna
1. Simt că nu fac faţa volumului mare de
muncă.
2. Activitatea mea profesională are de suferit
din cauza criticilor primite din partea
superiorilor.
3. Mă nelinişteşte lipsa de siguranţă a
locului de muncă.
4. Imi doresc imbunătăţirea condiţiilor de
muncă în care lucrez.
5. Mă simt frustrat de lipsa dotărilor
materiale.
6. Mă simt copleşit de responsabilităţile de
la locul de muncă.
7. Conflictele cu colegii îmi influenţează
negativ activitatea profesională.
8. Mă îngrijorează că nu voi avea
continuitate la catedră.
9. Mi-aş dori ca materialul didactic cu care

33
lucrez să fie modernizat.
10. Mă adaptez uşor la cerinţele unui colectiv
mediocru de elevi.
11. Când mă întorc de la serviciu mă simt
foarte obosit
12. Fac faţa cu uşurinţă criticilor primite.
13. Mă gândesc că într-o zi voi rămâne fără
serviciu.
14. Sunt mulţumit de mediul în care lucrez.
15. Nivelul elevilor mă împiedică să desfăşor
o activitate performantă.
16. Mă bucur de fiecare clipă petrecută în
compania colegior.
17. Nu mă sperie schimbarea locului de
muncă.
18. Mediocritatea elevilor nu-mi influenţează
calitatea demersului didactic.
19. Mă relaxează activitatea pe care o
desfăşor.
20. Imi este greu să adaptez activitatea
didactică la posibilităţile intelectuale
reduse ale elevilor.

Sex:
Vârsta:
Studii:

Cotarea si interpretarea scorurilor CPSOAD

Nr. Dimensiuni investigate Nr. Numărul itemilor care le

34
Crt. itemi reprezintă în chestionar
1. Suprasolicitare 4 1 6 11 19
2. Relaţii cu colegii 4 2 7 12 16
3. Nesiguranţa postului 4 3 8 13 17
4. Condiţii improprii de muncă 4 4 9 14 5
5. Mediocritatea elevilor 4 10 15 20 18

Cotare:
Niciodată = 1 punct
Uneori = 2 puncte
Rareori = 3 puncte
Deseori = 4 puncte
Intotdeauna = 5 puncte

Se cotează invers urmatorii itemi: 10, 12, 14, 16, 17, 18, 19.

Scorurile la fiecare dimensiune variază între 1 si 5, obţinându-se prin calculul mediei


aritmetice a punctelor pe fiecare dimensiune in parte.

Suprasolicitare: un scor ridicat la această dimensiune indică percepţia acesteia ca şi


cauză a stresului ocupaţional.
Relaţii cu colegii: un scor ridicat la această dimensiune indică percepţia acesteia ca şi
cauză a stresului ocupaţional.
Nesiguranţa postului: un scor ridicat la această dimensiune indică percepţia acesteia ca
si cauză a stresului ocupţtional.
Condiţiile improprii de muncă: un scor ridicat la această dimensiune indică percepţia
acesteia ca şi cauză a stresului ocupaţional.
Mediocritatea elevilor: un scor ridicat la această dimensiune indică percepţia acesteia ca
şi cauză a stresului ocupaţional.
Chestionarul de percepţie a stresului ocupaţional in activitatea didactică–
coeficientul de fidelitate Alpha-Cronbach

35
R E L I A B I L I T Y A N A L Y S I S - S C A L E (A L P H A)

Item-total Statistics

Scale Scale Corrected


Mean Variance Item- Alpha
if Item if Item Total if Item
Deleted Deleted Correlation Deleted

PSO1 49.8000 65.9579 .5106 .7592


PSO2 50.8000 67.3263 .6446 .7587
PSO3 50.3500 64.1342 .6472 .7508
PSO4 48.9500 66.7868 .3934 .7659
PSO5 49.9500 66.0500 .4743 .7610
PSO6 50.4500 68.2605 .4876 .7640
PSO7 50.4000 62.1474 .7229 .7436
PSO8 49.7500 65.9868 .3294 .7711
PSO9 48.2500 73.6711 -.0225 .7902
PSO10 50.2500 64.9342 .5872 .7545
PSO11 49.1000 71.0421 .1919 .7775
PSO12 49.3500 65.5026 .4419 .7622
PSO13 50.2500 65.4605 .4445 .7620
PSO14 50.4500 68.2605 .3232 .7705
PSO15 48.9000 71.2526 .1116 .7842
PSO17 50.6000 63.6211 .5734 .7529
PSO18 48.2500 71.8816 .0404 .7929
PSO19 48.7500 73.0395 -.0015 .7925
PSO20 49.3000 68.2211 .1964 .7829
PSO21 49.8000 69.8526 .1797 .7805

Reliability Coefficients

N of Cases = 20.0 N of Items = 20

Alpha = .7784

ANEXA 2

CHESTIONAR DE IDENTIFICARE A MODALITĂŢILOR DE COPING (CIMC)

In viaţă, ne confruntăm cu situaţii mai puţin plăcute, chiar stresante. In acest studiu,
ne interesează reacţiile pe care le aveţi in situaţii problematice. Vă rugăm să indicaţi

36
măsura în care vă regăsiţi în următoarele afirmaţii, marcând un X în căsuţa
corespunzătoare.

Nr. Item Nicio- Rare- Une- Dese- Intot-


Crt. data ori ori ori deauna
1. Mi-am adunat toate puterile şi am
luptat pentru ceea ce doream.
2. Am acceptat soarta; uneori pur şi
simplu nu am noroc.
3. Am căutat să nu mă grăbesc, să nu
reaţtionez după primul impuls.
4. Am vorbit cu cineva pentru a afla
mai multe despre acea situaţie.
5. Am realizat ca mi-am îngreunat
singur situaţia.
6. M-am concentrat asupra a ceea ce
aveam de făcut mai departe.
7. Cu toate că nu eram sigur de soluţia
găsită, totuşi am aplicat-o.
8. Am încercat să uit ce se intâmplase.
9. Am făcut în aşa fel încat ceilalţi să
nu afle cat de gravă era situaţia.
10. Am solicitat sfatul unui prieten sau
al unei rude.
11. Mi-am cerut scuze sau am făcut
ceva să repar situaţia.
12. Am întocmit un plan de acţiune si l-
am urmat.
13. Mi-am exprimat furia faţă de ceea
ce determinase situaţia.

37
14. Am refuzat să mă gândesc prea mult
la cele întâmplate.
15. Nu am spus nimănui despre ceea ce
simţeam.
16. Am primit compasiune şi inţelegere
de la cineva apropiat.
17. Cand lucrurile nu mergeau cum
trebuie, eram conştient că e şi vina
mea.
18. Am găsit soluţii la problemele cu
care m-am confruntat.
19. Mi-am lăsat sentimentele să iasă la
suprafaţa.
20. Am tratat situaţia cu uşurinţă şi nu
am abordat-o prea serios.
21. Am căutat să nu îmi las sentimentele
să intefereze prea mult cu ale altora.
22. Am vorbit cu ceilalţi despre felul in
care mă simţeam.
23. Am căutat să văd partea bună a
situaţiei.
24. Am ştiut ce trebuia făcut, aşa că mi-
am dublat eforturile să fac lucrurile
să meargă.
25. Am continuat ca şi când nimic nu s-
a întamplat.
26. Mi-am promis mie că lucrurile vor
sta altfel.
27. Am schimbat ceva ca să îndrept
situaţia.

38
Sex:
Vârsta:
Studii:

Cotarea şi interpretarea scorurilor CIMC

Nr. Dimensiuni investigate Nr. Numărul itemilor care le


Crt. itemi reprezintă in chestionar
1. Confruntare 4 1 7 13 19
2. Distanţare 5 2 8 14 20 23
3. Autocontrol 5 3 9 15 21 25
4. Căutarea suportului social 4 4 10 16 22
5. Asumarea responsabilităţii 4 5 11 17 26
6. Planificarea rezolvării de probleme 5 6 12 18 24 27

Cotare:
Niciodată = 1 punct
Uneori = 2 puncte
Rareori = 3 puncte
Deseori = 4 puncte
Intotdeauna = 5 puncte

Scorurile la fiecare dimensiune variază între 1 si 5, obţinându-se prin calculul mediei


aritmetice a punctelor pe fiecare dimensiune in parte.

Confruntare: un scor ridicat la această dimensiune indică adoptarea acesteia ca


modalitate de coping.
Distanţare: un scor ridicat la această dimensiune indică adoptarea acesteia ca modalitate
de coping.

39
Autocontrol: un scor ridicat la această dimensiune indică adoptarea acesteia ca
modalitate de coping.
Căutarea suportului social: un scor ridicat la această dimensiune indică adoptarea
acesteia ca modalitate de coping.
Asumarea responsabilităţii: un scor ridicat la aceasta dimensiune indică adoptarea
acesteia ca modalitate de coping.
Planificarea rezolvării de probleme: un scor ridicat la această dimensiune indică
adoptarea acesteia ca modalitate de coping.

ANEXA 3

Chestionar de identificare a modalităţilor de coping – coeficientul de fidelitate


Alpha - Cronbach

R E L I A B I L I T Y A N A L Y S I S - S C A L E (A L P H A)

Item-total Statistics

40
Scale Scale Corrected
Mean Variance Item- Alpha
if Item if Item Total if Item
Deleted Deleted Correlation Deleted

IMC1 87.4500 93.3132 .5876 .7739


IMC2 88.4000 102.9895 -.0503 .8067
IMC3 88.0000 96.1053 .3650 .7829
IMC4 88.0000 106.5263 -.2102 .8101
IMC5 88.8500 97.8184 .2768 .7868
IMC6 87.4500 89.5237 .7796 .7639
IMC7 88.6000 96.5684 .2289 .7905
IMC8 88.0500 85.7342 .6974 .7608
IMC9 88.6000 100.5684 .0538 .8004
IMC10 88.1000 113.5684 -.6269 .8216
IMC11 87.4500 94.0500 .5947 .7748
IMC12 87.8500 94.4500 .5320 .7766
IMC25 88.9500 93.4184 .3864 .7812
IMC26 87.9000 93.2526 .4756 .7770
IMC27 87.7500 92.4079 .7145 .7701
IMC13 89.1500 106.0289 -.1913 .8081
IMC14 88.2500 97.7763 .2111 .7905
IMC15 88.9500 104.7868 -.1286 .8051
IMC16 88.3000 91.5895 .6087 .7711
IMC17 87.9000 92.7263 .5842 .7732
IMC18 87.4500 94.1553 .6602 .7739
IMC19 88.4500 89.4184 .6457 .7672
IMC20 89.2000 103.7474 -.0730 .8008
IMC21 88.5500 93.3132 .3873 .7812
IMC22 88.6500 94.6605 .3881 .7814
IMC23 87.7000 97.9053 .3852 .7837
IMC24 87.6500 88.1342 .7992 .7610

Reliability Coefficients

N of Cases = 20.0 N of Items = 27

Alpha = .7916

ANEXA 4

Date despre lotul studiat:

41
va rsta subiectilor

Cumulative
Frequency Percent Valid Perc ent Percent
Valid int re 30 si 40 ani 19 47.5 47.5 47.5
int re 41 si 50 ani 14 35.0 35.0 82.5
int re 51 si 60 ani 7 17.5 17.5 100.0
Total 40 100.0 100.0

intre 51 si 60 ani

intre 30 si 40 ani

intre 41 si 50 ani

genul subiectilor

Cumulative
Frequency Percent Valid Percent Percent
Valid subiecti de gen feminin 21 52.5 52.5 52.5
subiecti de gen masculin 19 47.5 47.5 100.0
Total 40 100.0 100.0

subiecti de gen
femi

42
subiecti de gen
masc

studiil e subie ctilor

Cumulative
Frequency Percent Valid Perc ent Percent
Valid studii medii 10 25.0 25.0 25.0
studii post liceale 9 22.5 22.5 47.5
studii universit are 21 52.5 52.5 100.0
Total 40 100.0 100.0

studii medii

studii universitare

studii postliceale

ANEXA 5
Output-uri corelaţii:

Ipoteza 1:

43
De scri ptive Statistics

Mean St d. Deviat ion N


supras olicitare 2.4688 .6655 40
dis tant are 3.3250 .8224 40

Correlations

supras oli
citare dis tantare
supras olicitare Pearson Correlation 1.000 -.396*
Sig. (2-tailed) . .012
N 40 40
dis tantare Pearson Correlation -.396* 1.000
Sig. (2-tailed) .012 .
N 40 40
*. Correlation is s ignificant at the 0.05 level (2-tailed).

Ipoteza 2:

Descriptive Statistics

Mean Std. Deviation N


nesiguranta postului 2.5750 .7121 40
as umarea
3.4813 .6660 40
res ponsabilitatii

Corre lations

as umarea
nesigurant a res ponsab
postului ilit atii
nesigurant a postului Pears on Correlation 1.000 -.440**
Sig. (2-tailed) . .005
N 40 40
as umarea Pears on Correlation -.440** 1.000
res ponsabilitatii Sig. (2-tailed) .005 .
N 40 40
**. Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed).

Ipoteza 3:

44
Descriptive Statistics

Mean Std. Deviation N


nesiguranta pos tului 2.5750 .7121 40
planificarea rezolvarii
4.1500 .7027 40
de probleme

Corre lations

planific area
nesiguranta rez olvarii de
postului probleme
nesiguranta postului Pears on Correlation 1.000 -.359*
Sig. (2-tailed) . .023
N 40 40
planific area rezolvarii Pears on Correlation -.359* 1.000
de probleme Sig. (2-tailed) .023 .
N 40 40
*. Correlation is significant at the 0.05 level (2-tailed).

Ipoteza 4:

Descriptive Statistics

Mean Std. Deviation N


conditiile improprii
2.9938 .6214 40
de munca
confruntare 3.2313 .6134 40

45
Corre lations

condit iile
improprii
de munca confruntare
condit iile improprii Pears on Correlation 1.000 .424**
de munca Sig. (2-tailed) . .006
N 40 40
confruntare Pears on Correlation .424** 1.000
Sig. (2-tailed) .006 .
N 40 40
**. Correlation is significant at the 0. 01 level (2-tailed).

Ipoteza 5:

Descriptive Statistics

Mean Std. Deviation N


conditiile improprii
2.9938 .6214 40
de munca
dis tantare 3.3250 .8224 40

Corre lations

condit iile
improprii
de munca dis tantare
condit iile improprii Pearson Correlation 1.000 -.377*
de munca Sig. (2-tailed) . .016
N 40 40
dis tantare Pearson Correlation -.377* 1.000
Sig. (2-tailed) .016 .
N 40 40
*. Correlation is s ignificant at the 0.05 level (2-tailed).

Ipoteza 6:

Descriptive Statistics

Mean Std. Deviation N


conditiile improprii de
2.9938 .6214 40
munca
cautarea s uportului social 3.4750 .5796 40

46
Corre lations

condit iile cautarea


improprii suport ului
de munca social
condit iile improprii de Pearson Correlation 1.000 .404**
munca Sig. (2-tailed) . .010
N 40 40
cautarea s uportului social Pearson Correlation .404** 1.000
Sig. (2-tailed) .010 .
N 40 40
**. Correlation is s ignificant at the 0.01 level (2-tailed).

Ipoteza 7:

De scri ptive Statistics

Mean St d. Deviation N
conditiile improprii
2.9938 .6214 40
de munca
as umarea
3.4813 .6660 40
res ponsabilitat ii

Corre lations

condit iile as umarea


improprii res ponsab
de munca ilit atii
condit iile improprii Pears on Correlation 1.000 -.395*
de munca Sig. (2-tailed) . .012
N 40 40
as umarea Pears on Correlation -.395* 1.000
res ponsabilitatii Sig. (2-tailed) .012 .
N 40 40
*. Correlation is significant at the 0. 05 level (2-t ailed).

Ipoteza 8:

Descriptive Statistics

Mean Std. Deviation N


mediocritatea elevilor 2.8813 .6430 40
planificarea rezolvarii
4.1500 .7027 40
de probleme

47
Corre lations

planific area
mediocritatea rez olvarii de
elevilor probleme
mediocritatea elevilor Pears on Correlation 1.000 .313*
Sig. (2-tailed) . .049
N 40 40
planific area rezolvarii Pears on Correlation .313* 1.000
de probleme Sig. (2-tailed) .049 .
N 40 40
*. Correlation is significant at the 0.05 level (2-tailed).

48