Opera

Operă (din italiană opera in musica, „lucrare muzicală“) este un termen desemnând din anul 1639 un
gen muzical ca o formă de teatru, fiind deseori denumită teatru liric, în care întreaga acțiune se
desfășoară total sau predominant utilizând muzică și cântat. Mai târziu va fi denumită la fel de
asemenea și clădirea operei (locul unde se interpretează sau Instituția producătoare) cât și ansamblul
teatreal care o interpretează. Opera utilizează multe din elementele teatrului vorbit sau dramatic,
precum ar fi scenariul, costumele, decorurile, mișcarea scenică și interpretarea. În ciuda acestor
asemănări, interpreții operei trebuie să posede în primul rând calități vocale deosebite, care conferă
genului muzical identitatea sa definitorie. Întrucât mesajul operei este transmis preponderent prin
muzică, la calitățile vocale primordiale ale interpreților se adaugă întotdeauna un ansamblu de
instrumentiști de acompaniament al cărui complexitate poate varia între a unui ansamblu minimal, de
tipul unui trio, cvartet sau cvintet, până la o orchestră simfonică completă. Uneori, și în special în cazul
operei franceze, pentru cea mai mare parte a istoriei sale, spectacolul de opera include și ample scene
de balet. Opera s-a detașat ca gen muzical și teatral aparte în Italia anilor 1600 ca unul din produsele
artistice și intelectuale ale amplei și puternic influentei mișcări artistice a barocului, dar a atins culmile
sale de rafinament și perfecțiune în secolele ulterioare, al 18-lea și al 19-lea, reverberând puternic până
în secolul 20, fiind generată și perpetuată mai ales de compozitorii austrieci, germani și cei italieni.
Primele spectacole de operă din România datează din sec. XVIII și au fost susținute de trupe străine.
Opera Română, ca instituție, există din 1885, când era o trupă particulară, fondată de George
Stephănescu. Opera Română ca instituție publică a fost înființată la Cluj în 1919, la București în 1921, la
Timișoara în 1946, la Iași în 1956 etc.

- Gen muzical de amploare, care combină muzică şi dramă, interpretat de către solişti şi cor, acompaniaţi
de orchestra, pe baza unui libret (textul unei compoziţii de mari proporţii).

- Opera este o manifestare sincretică, spectacolul realizându-se cu concursul dramei, picturii,

arhitecturii, coregrafiei etc.

Formată din: arii – fragmente interpretate vocal, cu acompaniament muzical Uvertura –

deschiderea spectacolului Interludii – fragmente orchestrale între pauzele dintre scene -
Opera apare in jurul anului 1600 în Italia, prin dorinţa de a reînvia tragedia antică cu
complexa ei alcătuire (dramă, poezie lirică, pictură, muzică, dans) - prima operă scrisă a
fost cea a lui Claudio Monteverdi „Orfeu” compusă în 1607 la curtea din Mantua (Italia) Ea
va fi de-a lungul timpului în continuă perfecţionare Cadrul privat împărătesc va dispărea şi
va apărea şi conceptul sălilor de spectacol. În prima perioadă Barocă, în cadrul operei apar
operei elemente tragice astfel s-a ajuns la Opera Seria (opera dramatică) (1710-1770).
Opera seria avea un stil elevat, având recitative şi lungi arii da capo. Acestea dădeau
oportunitatea pentru soliştii virtuoşi şă-şi etaleze talentul, aduncându-le în acea perioadă
faimă şi devenint reale celebrităţi în toată Europa, mai puţin in Franţa. Cel mai mare
cântăreţ la sec 18 a fost Farinelli . Rolurile eroilor erau deobicei cântate de voci castrate iar
el a fost cel mai faimos sopran. (voci masculine de sopran mezzo-sopran) (se realizează
prin oprirea in timpul pubertăţii a laringelor de a se mai dezvolta). Opera va trece printr-o
simplificare începută de Christoph Willibald Ritter von Gluck cu opera “Orfeu şi Euridice”.
Astfel Opera Seria s-a demodat r şi a fost umbrită de Opera Buffă (opera comică)