Nastase Stefan

Opera

Operă (din italiană opera in musica, „lucrare muzicală“) este un termen desemnând din anul
1597 un gen muzical ca o formă de teatru, fiind deseori denumită teatru liric, în care întreaga
acțiune se desfășoară total sau predominant utilizând muzică și cântat. Mai târziu va fi denumită
la fel de asemenea și clădirea operei (locul unde se interpretează sau Instituția producătoare) cât
și ansamblul teatral care o interpretează. Opera utilizează multe din elementele teatrului
vorbit sau dramatic, precum ar fi scenariul, costumele, decorurile, mișcarea
scenică și interpretarea. În ciuda acestor asemănări, interpreții operei trebuie să posede în primul
rând calități vocale deosebite, care conferă genului muzical identitatea sa definitorie.
Întrucât mesajul operei este transmis preponderent prin muzică, la calitățile vocale primordiale
ale interpreților se adaugă întotdeauna un ansamblu de instrumentiști de acompaniament al cărui
complexitate poate varia între a unui ansamblu minimal, de tipul unui trio, cvartet sau cvintet,
până la o orchestră simfonică completă. Uneori, și în special în cazul operei franceze, pentru cea
mai mare parte a istoriei sale, spectacolul de opera include și ample scene de balet.
Opera s-a detașat ca gen muzical și teatral aparte în Italia anilor 1600 ca unul din produsele
artistice și intelectuale ale amplei și puternic influentei mișcări artistice a barocului, dar a atins
culmile sale de rafinament și perfecțiune în secolele ulterioare, al 18-lea și al 19-lea, reverberând
puternic până în secolul 20, fiind generată și perpetuată mai ales de
compozitorii austrieci, germani și cei italieni.
Primele spectacole de operă din România datează din sec. XVIII și au fost susținute de trupe
străine. Opera Română, ca instituție, există din 1885, când era o trupă particulară, fondată de
George Stephănescu. Opera Română ca instituție publică a fost înființată la Cluj în 1919,
la București în 1921, la Timișoara în 1946, la Iași în 1956 etc.
 
- Opera este o manifestare sincretică, spectacolul realizându-se cu concursul dramei, picturii,
arhitecturii, coregrafiei etc.
 
Formată din:
arii – fragmente interpretate vocal, cu acompaniament muzical
Uvertura – deschiderea spectacolului
Interludii – fragmente orchestrale între pauzele dintre scene
 
- Opera apare in jurul anului 1600 în Italia, prin dorinţa de a reînvia tragedia antică cu complexa
ei alcătuire (dramă, poezie lirică, pictură, muzică, dans)
- prima operă scrisă a fost cea a lui Claudio Monteverdi „Orfeu” compusă în 1607 la curtea din
Mantua (Italia)
 
Ea va fi de-a lungul timpului în continuă perfecţionare
Cadrul privat împărătesc va dispărea şi va apărea şi conceptul sălilor de spectacol.
În prima perioadă Barocă, în cadrul operei apar operei elemente tragice astfel s-a ajuns la Opera
Seria (opera dramatică) (1710-1770). Opera seria avea un stil elevat, având recitative şi lungi arii
da capo. Acestea dădeau oportunitatea pentru soliştii virtuoşi şă-şi etaleze talentul, aduncându-le
în acea perioadă faimă şi devenint reale celebrităţi în toată Europa, mai puţin in Franţa.
Cel mai mare cântăreţ la sec 18 a fost Farinelli .
Rolurile eroilor erau deobicei cântate de voci castrate iar el a fost cel mai faimos sopran. (voci
masculine de sopran mezzo-sopran) (se realizează prin oprirea in timpul pubertăţii a laringelor de
a se mai dezvolta).
Opera va trece printr-o simplificare începută de Christoph Willibald Ritter von Gluck cu opera
“Orfeu şi Euridice”.
Astfel Opera Seria s-a demodat r şi a fost umbrită de Opera Buffă (opera comică)