INTRO:

La Milano, va fi omagiată, mâine, 17 octombrie 2023, marea soprană Hariclea

Darclée, prima interpretă a rolului titular din opera TOSCA de Giacomo Puccini.
Seria de evenimente dedicate artistei născute la Brăila este organizată de Primăria
orașului Milano prin Departamentul „Milano è Memoria” şi Centrul Cultural
Italo-Român din Milano, cu sprijinul Departamentului pentru Românii de
Pretutindeni din cadrul Guvernului României și sub patronajul Ambasadei
României în Republica Italiană.

OFF:
Consiliul Primăriei Municipiului Milano, în cadrul proiectului “Milano è
Memoria”, a răspuns favorabil inițiativei Centrului Cultural Italo Român,
privind amplasarea unei plăci comemorative în capitala lombardă, în
amintirea marii soprane Hariclea Darclée (1860-1939.
Placa memorială va fi aşezată pe fațada clădirii din Via Cernaia numărul
2 din Milano, locuință situată în vechiul cartier Brera unde marea soprană a
locuit timp de aproape două decenii. O vreme a stat acolo și fiul ei, Ion
Hartulari Darclée, viitor compozitor, care a frecventat prestigiosul institut
Pietro Longone, școală unde studiau copiii unor familii înstărite din Milano.
Pe 14 ianuarie 1900, la Teatrul Costanzi de la Roma, Darclee a cântat rolul titular la
premiera mondială a operei Tosca, de Giacomo Puccini, libretul fiind scris de Luigi
Illica şi Giuseppe Giacosa, după piesa omonimă a dramaturgului francez Victorien
Sardou. Puccini a considerat-o pe Hariclea Darclée singura interpretă care poate
întruchipa perfect rolul Floriei în „Tosca” şi, la cererea ei, a adăugat aria” Vissi
d’arte, vissi d’amore”.
Născută la Brăila în 1860, Darclée a dominat scena lirică mondială
vreme de trei decenii. Elevă a lui George Stephănescu, fondatorul Operei
Române, Hariclea Haricli debutează la Opera Mare din Paris în 1888, cu rolul
Margareta din opera „Faust” de Charles Gounod, cel care avea să-i dea şi
numele de scenă: DARCLEE. În anul următor, ea avea să o înlocuiască pe
celebra soprană Adelina Patti în rolul Julietei din opera „Romeo și Julieta” de
Gounod, rol cu care se va şi retrage de pe scenă în anul 1918, revenind spre
sfârşitul vieţii, definitiv în România.

Teatro alla Scala din Milano este scena pe care Darclee a cântat
numeroase roluri, debutând în templul mondial al teatrului liric pe 26
decembrie 1890, în rolul Chimena din opera „Cid” de Jules Massenet. Faptul
că jumătate dintre operele din repertoriul ei sunt originale, demonstrează
poziția singulară pe care artista o ocupă în istoria muzicii, dar și influența sa
decisivă asupra compozitorilor contemporani, aşa-zişii verişti din generaţia
postverdiană.

În cadrul evenimentelor omagiale de la Milano, va fi lansată şi cartea

HARICLEA DARCLEE scrisă de Ida Garzonio, publicată de editura REDIVIVA
atât în limba italiană, cât şi în limba română. Soprana Rodica Vică va susţine un
recital alături pianista Sânziana Mircea şi naista Mariana Preda, cu lucrări din
creaţia compozitorilor Giacomo Puccini, Giuseppe Verdi, Charles Gounod.

prezentarea volumului “Hariclea Darcle”. La Diva della

Lirica che incantò artisti e pubblico. La sua fama
internazionale – Il suo amore per Milano” [Hariclea Darclée.
Diva muzicii lirice care a fermecat artiștii și publicul. Faima sa
internațională și dragostea pentru Milano” (Editura Rediviva,
Milano 2023), eveniment în care va fi prezentată cariera
artistică a marii soprane la Milano, îndeosebi prezența ei,
la Teatro alla Scala din Milano.
concert de muzică lirică susținut de Rodica Vică –
soprană, Sânziana Mircea – pian și Mariana Preda – nai.
În program piese de Giacomo Puccini, Giuseppe Verdi,
Charles Gounod.

Teatro alla Scala din Milano este scena pe care artista născută la Brăila în 1860
a interpretat numeroase roluri, începând de la vârsta de 30 de ani, când a
debutat în rolul Chimenei din opera „Cid” de Jules Massenet, pe 26 decembrie
1890.

Consiliul Primăriei Municipiului Milano în cadrul proiectului “Milano è

Memoria” a răspuns favorabil inițiativei venite din partea Centrului Cultural
Italo Român, privind amplasarea unei plăci comemorative în capitala
lombardă, în amintirea marii soprane Hariclea Darclée (1860-1939), care și-a
trăit o bună parte din viață în Italia.

La începutul secolului XX, vreme de 25 de ani,

Haricleea Darclée a fost considerată cea mai mare
soprană a lumii
Hariclea Darclée a dominat scena lirică mondială vreme de trei decenii, la
sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, iar despre titlul de “cea
mai mare soprană a lumii timp de 25 de ani” menționează „Enciclopedia dello
Spettacolo”.

Născută într-o familie aristocratică de origini grecești, Hariclea Darclée a

studiat muzica și canto la Viena. De aici s-a îndreptat, în 1886, spre Paris,
unde, în ciuda multor dificultăți financiare, a început să ia lecții de canto cu
Edmond Duvernois, profesor la Conservator. La Paris a fost remarcată de
Charles Gounod, care i-a oferit rolul Margueritei din opera sa „Faust”, cu care
a debutat pe scena operei în anul 1888.

Tot compozitorul Gounod a fost cel care i-a sugerat să își schimbe numele din
Haricli în Darclée. În anul următor, ea avea să o înlocuiască pe celebra
soprană Adelina Patti în rolul Julietei din opera „Romeo și Julieta” de Gounod.
Acesta a fost un moment de vârf în cariera Hariclea Darclée, care a cucerit
publicul și a devenit favorita multor mari compozitori ai vremii.

După Paris, viața marii soprane va fi legată de cea a Italiei, în special de Teatro
alla Scala din Milano. A devenit cunoscută apoi în întreaga lume, impunându-
se pe principalele scene din Berlin, Florenţa, Roma, Buenos Aires, Lisabona,
Monte Carlo, New York și Moscova. Multe dintre partiturile care au devenit
celebre, au fost special compuse pentru vocea sa excepţională: „Condor” de
Antonio Gomes (21 februarie 1891, Teatro alla Scala din Milano; „Wally” de
Alfredo Catalani (20 ianuarie 1892, Teatro alla Scala); „I Rantzau” de Pietro
Mascagni (10 noiembrie 1892 la Teatro della Pergola din Florența); „Iris” de
Pietro Mascagni (22 novembre 1898, Teatrul Costanzi di Roma).

Haricleea Darclée s-a retras de pe scenă la apogeul

carierei
În 1918, la apogeul carierei sale muzicale, marea soprană s-a retras de pe
scenă. Avea 58 de ani și probabil ultimul ei spectacol a fost în rolul Julietei din
opera „Romeo și Julieta” la Opera din Milano. Alte surse vorbesc despre un
spectacol al ei la Teatrul Pergola din Florența.

Din păcate, nu s-au păstrat înregistrări ale sopranei: matricele înregistrărilor

realizate pentru Casa de discuri Fonotipia din Milano, între 1903 și 1905 au
fost distruse într-un bombardament din timpul celui de-Al Doilea Război
Mondial. Au rămas însă mărturiile sonore a două cântece românești: „Cântecul
fluierașului”, de George Stephănescu, pe o poezie a poetului Vasile Alecsandri
(1821-1890) și „Vai mândruță dragi ne avem („Frumoasa mea cât de mult ne
iubim”, de Tiberiu Brediceanu, cu acompaniament de pian, care poate fi
ascultat și online.

Aproape jumătate din operele din repertoriul

sopranei au fost originale
În istoria muzicii, Hariclea D s-a impus în primul rând prin impactul avut
asupra compozitorilor contemporani, aşa-zişii verişti din generaţia
postverdiană, potrivit unui comunicat al Centrului Cultural Italo-Român din
Milano. Faptul că 45% dintre operele din repertoriul ei sunt originale,
demonstrează poziția singulară pe care artista o ocupă în istoria muzicii, dar și
influența sa decisivă.

Spre sfârșitul vieții sale, ea s-a reîntors definitiv în România, cu intenţia de a

preda la Conservator. Își dorise foarte mult să înfiinţeze o şcoală românească
de canto.

A murit la 10 ianuarie 1939, la Bucureşti, fiind înmormântată la cimitirul

Bellu.
COMUNICAT - C e n t r u l C u l t u r a l I t a l o R o m â n - M i l a n o

Consiliul Primăriei Municipiului Milano în cadrul proiectului

“Milano è Memoria” a răspuns favorabil la inițiativa venită din
partea Centrului Cultural Italo Român, privind amplasarea unei
plăci comemorative în capitala lombardă, în amintirea marii soprane
Hariclea Darclée (1860-1939), care avea să trăiască o mare
parte a vieții ei în Italia. Numită de-a lungul timpului, de
presa naţională şi internaţională, drept ”privighetoarea
Carpaţilor”, Haricleea Darclée a dominat scena lirică
mondială vreme de trei decenii, la sfârșitul secolului al
XIX-lea și începutul secolului XX, fiind considerată, “cea
mai mare soprană a lumii timp de 25 de ani” , cum este
menționată în Enciclopedia dello Spettacolo).
Placa memorială va fi aşezată pe fațada clădirii din Via Cernaia
numărul 2 din Milano, locuință situată în vechiul cartier
Brera (astăzi găzuind sediul unei instituții private), unde
marea soprană avea să locuiască timp de aproape două
decenii în unul dintre apartamentele vilei. O perioadă
bună de timp îl va aduce la Milano și pe fiul ei Ion
Hartulari Darclée, viitor compozitor, care va frecventa
prestigiosul institut Pietro Longone, situat atunci în via
Fatebenefratelli, școală unde studiau copiii unor familii
înstărite din Milano.
Născută în România în 1860 într-o familie aristocratică
de origini grecești, Hariclea Darclée a studiat muzica și
canto la Viena. De aici se va îndrepta în 1886 spre Paris,
unde, în ciuda multor dificultăți financiare, a început să
ia lecții de canto cu Edmond Duvernois, profesor la
Conservator. La Paris a fost remarcată de Charles
Gounod, care îi va încredința rolul Margueritei din opera
sa Faust, în care a debutat pe scena operei în anul 1888.
Tot compozitorul Gounod a fost cel care i-a sugerat să își
schimbe numele din Haricli în Darclée. În anul următor,
ea avea să o înlocuiască pe celebra soprană Adelina Patti
în rolul Julietei din opera Romeo și Julieta de Gounod. Este
un moment de vârf în cariera Hariclea Darclée, care
cucerește publicul și devine favorita multor mari
compozitori ai vremii.
După Paris, viața marii soprane va fi legată de cea a
Italiei, în special de Teatro alla Scala din Milano, unde la
vârsta de 30 de ani, va debuta în rolul Chimenei din
opera Cid de Jules Massenet, pe 26 decembrie 1890.
Activitatea muzicală desfăşurată după debutul la Opera
din Paris și apoi la Scala din Milano, a făcut-o cunoscută
apoi în întreaga lume, marea soprană impunându-se pe
principalele scene din Paris, Berlin, Florenţa, Roma,
Buenos Aires, Lisabona, Monte Carlo, New York sau
Moscova. Multe dintre partiturile care au devenit celebre,
au fost special compuse pentru vocea sa
excepţională: Condor de Antonio Gomes (21 februarie 1891,
Teatro alla Scala din Milano; Wally de Alfredo Catalani (20
ianuarie 1892, Teatro alla Scala); I Rantzau de Pietro
Mascagni (10 noiembrie 1892 la Teatro della Pergola din
Florența); Iris de Pietro Mascagni (22 novembre 1898,
Teatrul Costanzi di Roma) ș.a.
Ziua 14 ianuarie 1900 este o dată memorabilă în muzica lirica
universală: triumful Haricleei Darclée la Teatrul Costanzi de la
Roma în rolul Tosca la premiera absolută a capodoperei cu același
nume de Giacomo Puccini, în regia lui Leopoldo Mugnone. Marele
compozitor italian Giacomo Puccini a considerat-o pe
Hariclea Darclée singura interpretă care poate întruchipa
perfect rolul Floriei în Tosca şi la cererea ei, a adăugat
aria” Vissi d’arte, vissi d’amore”.
De la Roma, opera Tosca va fi prezentată la Teatro Regio din Torino,
iar la 17 martie 1900 la Teatro alla Scala din Milano, în regia lui
Arturo Toscanini. Debutul atât de prestigios al operei Tosca va aduce
în perioada 1900-1905, mai multe reprezentații la Lisabona la
Teatrul San Carlos, la Opera din Buenos Aires, la București la
Teatrul Național, la Montevideo la Teatrul Solis, la Teatrul Liric din
Rio de Janeiro, la Cazinoul din Monte Carlo, la São Paulo la Teatrul
Santana, la Rio de Janeiro sau la Barcelona.
În perioada 1890-1914 marea soprană va avea în jur de 136 de
apariții pe scena Teatro alla Scala din Milano.
În 1918 în plin apogeu al carierei sale muzicale, marea soprană se
retrage de pe scenă. Avea 58 de ani și probabil ultimul ei
spectacol a fost în rolul Julietei din opera Romeo și
Julieta de Gound la Opera din Milano, una dintre operele
debutului ei parizian. Alte surse vorbesc despre un
spectacol al ei, la Teatrul Pergola din Florența.
Din păcate, nu s-au păstrat înregistrări ale sopranei:
matricele înregistrărilor realizate pentru Casa de discuri
Fonotipia din Milano, între 1903 și 1905 (arii din
opera Don Pasquale de Gaetano Donizetti, Traviata de
Giuseppe Verdi, Iris de Pietro Mascagni și Tosca de
Giacomo Puccini) au fost distruse într-un bombardament
din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Rămân
mărturiile sonore a două cântece românești: Cântecul
fluierașului de George Stephănescu pe o poezie a poetului
Vasile Alecsandri (1821-1890) și Vai mândruță dragi ne
avem („Frumoasa mea cât de mult ne iubim”. „) de
Tiberiu Brediceanu cu acompaniament de pian, care
poate fi ascultat și online.
 În istoria muzicii, Hariclea D s-a impus în primul rând prin
impactul avut asupra compozitorilor contemporani, aşa-zişii verişti
din generaţia postverdiană. Faptul că 45% dintre operele din
repertoriul ei sunt originale, demonstrează poziția singulară pe care
artista româncă o ocupă în istoria muzicii. și influența sa decisivă.
Spre sfârșitul vieții sale se reîntoarce definitiv în
România, cu intenţia de a preda la Conservator. Își dorise
foarte mult să înfiinţeze o şcoală românească de canto.
A murit la 10 ianuarie 1939, la Bucureşti, fiind
înmormântată la cimitirul Bellu.