Cella Delavrancea

Cella Delavrancea (nascuta la 15 decembrie 1887 decedata la 9 august 1991) a fost

o pianist, scriitoare i profesoar de pian, fiica cea mare a scriitorului Barbu tefnescu
Delavrancea.
Cella Delavrancea urmeaz studii de pian, la nceput n familie, apoi la Conservatorul din
Bucureti, urmate de un stagiu la Paris. ntruct tatl su, scriitorul Barbu tefnescu
Delavrancea era un apropiat al familiei Caragiale, a crescut alturi de fiii i fiica lui Caragiale, pe
care i-a evocat n crile sale cu caracter memorialistic. n anul 1909' Ion Luca Caragiale scria
despre ea:
Un copil minune, Cella Delavrancea, care domesticete un monstru slbatic: Arta. (Ion Luca
Caragiale)
Concerteaz n Europa, de multe ori n duet cu George Enescu, cu care urc pe podium. i face
debutul literar n revista lui Tudor Arghezi, Bilete de papagal. Este autoarea unor nuvele, romane
i texte cu caracter memorialistic.
Din 1950 ncepe cariera didactic, mai nti ca profesoar la Liceul de muzic din Bucureti,
ntre 1950 i 1954, prednd apoi pianul la Conservatorul de muzic din Bucureti, din 1954 pn
la ieirea la pensie. Muli pianiti celebri au fost elevii si: Nicolae Licre, Dan Grigore, Radu
Lupu. Cu Dan Grigore stabilete o colaborare i o prietenie artistic de lung durat. A scris i a
publicat sute de cronici muzicale i de texte consacrate fenomenului muzical. Extrem de
longeviv, a fost primul artist din istoria culturii romne care a participat la srbtorirea
propriului centenar, n 1988, la Ateneul Romn, printr-un concert de gal n care a cntat alturi
de pianistul Dan Grigore.
A scris ,,O vizit n ateleierul lui Brncui", o ntmplare adevrat din viaa scriitoarei care are
loc la Paris n anul 1922.
Moare la vrsta de 104 ani.