În cele ce urmează mă voi referi la câteva doamne care au marcat istoria universală a muzicii,

dar şi viaţa mea profesională şi personală, întrucât am avut rarul privilegiu de a le întruchipa pe scena
Ateneului Român, precum şi în alte lăcaşuri de cultură din ţară: Teatrul Nottara, Muzeul Naţional
„George Enescu”, Studioul de Operă al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, Muzeul
Memorial Nottara, Muzeul Memorial Haşdeu din Câmpina, Clubul UNITER „Le Theatre”, Muzeul de
Istorie a Municipiului Bucureşti, Casa Schiller.

Pot spune că aceste femei formidabile m-au inspirat cu adevărat. Creaţiile lor literare şi muzicale
au fost o sursă de inspiraţie în scrierea unor texte dramatice pe care le-am pus în scenă timp de patru
stagiuni la Filarmonica „George Enescu” din Bucureşti, spectacole în care am şi interpretat personajele
inspirate de aceste doamne şi scrierile lor.

Astfel, am fost:

 Anna Magdalena Bach, în spectacolul „Soţul meu, domnul Bach” (inspirat de „Scurta
cronică a Annei Magdalena Bach”);
 George Sand, în spectacolul „Scrisori romantice” - inspirat de „Histoire de ma vie” de
George Sand şi corespondenţa sa cu Chopin;
 Clara Schumann, în spectacolul „Jurnal de căsătorie”, inspirat de jurnalul soţilor Clara şi
Robert Schumann;
 Mary Novello, în spectacolul „Mozart şi eternul feminin”, inspirat de memoriile acestei
distinse doamne care poate fi considerată prima biografă a marelui Mozart, deşi
memoriile călătoriei sale pe urmele lui Mozart au fost publicate de-abia în 1955.

Vă invit să priviţi şi câteva imagini din aceste montări, cu menţiunea ca spectacolul „Scrisori
romantice” a fost jucat de câteva ori şi la Teatrul Nottara, în colaborare cu Fundaţia ILEANA MUSTATZA.