Charles Gounod

In luna iunie, viața muzicală a lumii a omagiat cele 2 secole de la nașterea sa. În 18
octombrie 2018 marcăm 125 de ani de la dispariția sa. Atunci când s-a stins, în 18 octombrie
1893, autorul operelor Faust, Mireille sau Romeo și Juliette (lucrări a căror popularitate a
estompat în timp celelalte 10 titluri dedicate scenei lirice, ieșite de sub pana lui) avea 75 de ani;
chiar dacă faima sa a intrat apoi în umbră o perioadă, publicul - și nu numai acesta - i-au
redescoperit peste decenii multe dintre pagini. Ravel spunea de altfel despre Charles Gounod că
a fost adevăratul întemeietor al melodiei franceze.
Fiu al unui apreciat pictor și gravor, Charles Gounod a manifestat de timpuriu talent
astistic (și nu numai în plan musical). Familia a insistat pentru o cariera juridică în ceeace îl
privea dar, de la 16 ani, tânărul a optat definitiv pentru muzică. Discipol al lui Halevy și Le Sueur
la Conservatorul parizian, Charles Gounod a câștigat premiul Romei la 21 de ani, după ce
obținuse deja un premiu al doilea, cu 2 ani mai devreme. Succesul cantatei sale Fernand la
competiția din 1839 i-a adus bursa care ii oferea șansa stagiului în Italia, la Roma, unde (după
subliniază unii dintre biografi) NU a intrat sub vraja operelor lui Donizetti, Bellini și Mercadante
- foarte la modă pe atunci, ci a fost captivat mai ales de …polifonia lui Palestrina, de moștenirea
culturală a Cetății Eterne.
La Roma i-a fost interpretată în public o primă lucrare - o partitură destinată cultului
liturgic. Și tot acestui gen i-a aparținut și prima creație majoră a acestui autor (după cum au
specificat adesea criticii și biografii săi): Missa închinată Sfintei Cecilia (din care puteți audia o
secțiune în acest Calendar consacrat integral lui Gounod, la Radio Romania Muzical).
In perioada în care a locuit în Italia, compozitorul francez a întâlnit-o și pe Fanny
Mendelssohn, iar mai târziu și pe fratele acesteia Felix, la Leipzig. Revenit la Paris după o etapă
petrecută în Austria și Germania, Charles Gounod a devenit coordonatorul musical la biserica
Mission Etrangères în 1843. A început chiar pregătirea la seminarul St. Sulpice, urmând să
devină preot - o idee pe care a abandonat-o însă brusc, îndreptându-și atenția spre lumea
operei. Un prim titlu în acest domeniu a fost Sapho, care nu a reprezentat un succes de public
dar a fost apreciat de Hector Berlioz, ceea ce a încurajat totuși noi comenzi din partea
instituțiilor de gen pariziene. Au urmat creații în cadrul genului Grand Opera, asupra cărora
autorul a tot revenit de-a lungul anilor, reformulând o parte a scriiturii. Momentelor vocale din
Sapho, Mireille, Romeo et Juliette și Faust (cărora li s-au alăturat și pagini de balet) le sunt
adăugate în emisiunea programată sâmbătă 20 octombrie, de la ora 15 și lucrări mai puțin
cunoscute publicului din generațiile recente, readuse în atenția prezentului, căci și ele au
contribuit la prestigiul unuia dintre autorii reprezentativi ai istoriei muzicii franceze în secolul
XIX.