Mihail Glinka, Viata si creatia

Introducere

Creativitatea M.Glinka a marcat o nouă etapă istorică în dezvoltarea culturii muzicale nationale si
mondiale. A reușit să combine cele mai bune tendințe europene cu tradițiile naționale populare. Are o gamă
largă de lucrări scrise în diferite genuri precum: romante, melodii, piese pentru diferite instrumente scrise pe
tot parcursul vietii, totodata, in creatia sa evidentiem doua lucrari importante, si anume cele doua opere ale
sale ''Ruslan si Ludmila'' si opera ''O viata pentru Tar'' (fiind considerata prima opera clasica rusa). Ele au
dobândit o importanță imensă, deoarece recreează cu adevărat evenimentele eroice din trecut. Romantele sale
sunt pline de senzualitate și frumusețe deosebite. În cântecul popular, Glinka a descoperit o sursă inepuizabilă
de poezie și a creat o artă națională cu adevărat minunata.

Biografia lui M.Glinka

Sa născut la 20 mai 1804. Copilăria lui a fost petrecută în satul Novospasskoye. Se bucura in copilarie
de o instruire muzicala aleasa, invatand de mic pianul si vioara. La 14 ani este dat la “Pensiunea fiilor de
nobili” de pe langa “Institutul Pedagogic” din Petersburg, unde il cunoaste pe decembristul Kuchelbecker, “un
inflacarat militant impotriva influentelor straine din viata literara”, si pe marele Puskin, care ii va influenta
mult opera. Ia lectii de pian cu John Field, creatorul genului de ''nocturna'' si cu Charles Meyer. Dupa
absolvirea scolii, intra ca functionar la “Ministerul Comunicatiilor”, dar nu-si intrerupe preocuparile muzicale.

Avand o sanatate șubredă tânărul Glinka renunță la slujba si pleaca in Italia (1830), unde urmareste cu
asiduitate spectacolele de opera si unde ii cunoaste pe V. Bellini, G.Donizetti, Mendelssohn si pe Berlioz,
aflati la Roma. Dupa o sedere la Paris si Baden, in 1833 pleaca la Berlin, unde eruditul profesor si compozitor
Siegfried Dehn il initiaza in domeniul armoniei si contrapunctului, asigurandu-i o baza tehnica muzicala
impecabila. Intors in patrie, in anul 1834, scrie un „Cvartet de coarde” in spirit haydnian, un “Sextet” si un
“Trio patetic” (pentru pian, clarinet si fagot).

Prima opera clasica rusă

Ziua de 9 decembrie 1836, data premierei operei sale ”Ivan Susanin” pe scena Operei Imperiale, este
ziua de nastere a operei nationale ruse. I-a schimbat titlul in “Viata pentru tar” pentru a capta bunavointa
tarului si a cercurilor curtii. Cel mai important gen al creatiei sale este opera. In opera nationala “Ivan
Susanin”, foloseste o tema “din viata poporului “si realizeaza imagini muzicale cu un limbaj provenit din
creatia populara. In opozitie cu opera eroica a lui Gluck si cea franceza , in opera “Ivan Susanin” reda
eroismul poporului prin puternice scene de masa.

Tot Glinka realizeaza prima incercare in domeniul simfonic, “Uvertura-fantezie” (1834) fiind o experienta in
vederea constituirii unei simfonii pe teme ruse. Daca “Uvertura” este doar o incercare, fantezia simfonica
“Kamarinskaia” –este prima lucrare autentic rusa. Deasemenea, Glinka este creatorul primei opere basm
nationala „Ruslan și Ludmila”, premiera căreia a avut loc pe 27 noiembrie 1842. Succesul operei a fost
copleșitor.

Vizitează Spania, unde locuiește de doi ani, iar cu aceast[ ocazie scrie „Hota aragoneză”. Plimbându-se prin
Spania, Mihail Ivanovici a adunat cântece și dansuri populare, le-a notat într-o carte. Unii dintre ei au stat la
baza lucrării „Noaptea în Madrid”. Din scrisorile lui Glinka devine evident că în Spania se odihnește cu
sufletul și inima, aici trăiește foarte bine.

Ultimii ani de viață

În iulie 1847 s-a întors în patria sa. Locuiește pentru o anumită perioadă în Novospasskoye. În primăvara
anului 1848 a plecat la Varșovia și a locuit aici până în toamnă. Scrie pentru orchestra „Kamarinskaya”,
„Noaptea în Madrid”, romanțe. În noiembrie 1848 a venit la Sankt Petersburg, unde a fost bolnav toată iarna.

În mai 1852 a plecat la Paris și a rămas aici până în mai 1854. Creaza aranjamente pentru orchestre.

La 27 aprilie 1856, a plecat la Berlin. Creativitatea lui M. Glinka ar fi putut continua. Dar în seara zilei de 9
ianuarie 1857, a răcit, iar pe 3 februarie s-a stins din viață.