u ssy

D eb
ud e
Cla
CLAUDE DEBUSSY

Achille-Claude Debussy
 (n. 22 august 1862, Saint-Germain-
en-Laye - d. 25 martie 1918, Paris) a
fost un compozitor francez.
Este considerat unul dintre cei mai
influenți compozitori, creatorul unui
stil inovativ, cu o finisare tehnică și
cu un aer de natură poetică. Opera
sa a constituit o evadare din
conceptele tradiționaliste. De
asemenea, este considerat a fi cel
mai important compozitor de pian,
de după Frederic Chopin.
 Biografie

Debussy s-a născut într-o familie

de burghezi. Tatăl său deținea o
prăvălie și mai lucra ca asistent
tipograf și funcționar. Mama sa
era croitoreasă. Talentul muzical
al lui Debussy a fost descoperit
de primul său profesor de pian,
Mme. Mauté de Fleurville, care
susținea că studiase pianul cu
Chopin. Mme. Mauté l-a trimis pe
Debussy la Conservator în Paris,
unde a studiat timp de
doisprezece ani,
între 1872 și 1884.

 La început, Debussy a dorit
să devină un virtuoz al
pianului; mai târziu, a
abandonat ideea unei astfel
de cariere, după ce a picat
la examenele de pian
din 1878 și 1879.  "L'enfant prodigue", care l-a
În 1880 participă la cursurile
de compoziție ale lui Ernest
Guiraud. Sub oblăduirea sa,
Debussy a câștigat locul al
doilea la concursul Prix de
Rome în 1883 și primul loc în
anul următor cu canțoneta
ajutat să obțină o bursă de
studiu la Villa de Medici
în Roma timp de trei ani.
CARIERA
Apariția creației muzicale a lui Claude Debussy naște
însă un curent absolut
novator: impresionismul muzical. Impresionismul este
o mișcare artistică, manifestată la început în pictură,
mai târziu și în muzică, mai ales în Franța, și care
marchează desprinderea artei moderne de
academismul tradițional. Pictura impresionistă s-a
dezvoltat în perioada cuprinsă între 1867 și 1886,
caracterizată prin concentrarea asupra impresiilor
fugitive produse de o scenă sau de un obiect, asupra
mobilității fenomenelor, mai mult decât asupra
aspectului stabil și conceptual al lucrurilor.
Compozitorul francez, creatorul unor noi "culori" muzicale
afirma: Muzica nu este o dublură a versului, ea îi creează o
dimensiune nouă. Cum trebuie să "privim" cu ochii intuiției muzica
nouă? Melodiile lui Claude Debussy sunt oarecum desprinse de
armoniile așa-zisului acompaniament. Ele ne apar ca niște broderii
de arabescuri pe un fond armonic încărcat de culorile diferitelor
combinații timbrale instrumentale. 
Aceste armonii, altfel sonorizate, sunt puse în
lumină ca niște "pete de culoare". Tocmai de aceea
muzica lui Debussy, prin natura ei, provoacă, nu atât
o arhitectură sonoră, cât mai ales o stare de
sugestie, pe care capacitățile intuitive ale
auditorilor, de o mare importanță pentru simțirea
poeticii muzicale debussyste, o descoperă prin
audieri repetate. Să fie oare o libertate extremă în
creația muzicală impresionistă? Nicidecum.
Înțelegerea muzicii lui Debussy, de exemplu, trebuie
efectuată însă mai mult cu vocea interioară a Eului,
printr-o contemplație uneori chiar "visătoare".
Compozitorul vine desigur în ajutorul auditorilor prin
imagini sonore pline de sugestii, ca de exemplu în
piesa Cloches á travers les feuilles (Clopote printre
frunze) sau în suita de șapte piese miniaturale cu
tentă programatică intitulată Colț ul copiilor . Aici
vom întâlni expresivitatea sugestivă a unei muzici
care intonează "Serenada pentru păpușă". Debussy
ne propune chiar o "muzică picturală" prin
piesa Nori din prima nocturnă pentru orchestră
Debussy place deoarece, la audierea
unor piese, melomanii descoperă o nouă
conduită melodică și noi combinații
ritmice și armonice. Pentru mulți
auditori, mai puțin pregătiți prin lipsa de
cunoaștere a spațiului cultural al
timpului, ascultarea Cvartetului de
coarde, a pieselor "Preludiu la după
amiaza unui faun" sau a celor "Trei
nocturne", modernitatea melosului va
șoca cu siguranță. S-ar părea că muzica
operează într-o mare libertate de creație.
 OPER
E
Lucrări pentru pian Muzică de cameră Simfonice
• 1888-1889 : Petite Suite pentru pian la patru mâini

• 1888-1891 : Arabesques • 1893 : Quatuor à cordes en • 1892-1894 : Prélude à

• 1890-1905 : Suite bergamasque
sol mineur
• 1915 : Sonate pour
• 1903 : Estampes violoncelle et piano
• 1904 : Masques • 1915 : Sonate pour flûte,
alto et harpe
• 1904 : L'Isle joyeuse • 1916-1917 : Sonate pour
• 1904 : Images - Livre I violon et piano
l'après-midi d'un faune
• 1897-1899 : Nocturnes
• 1903-1905 : La Mer
• 1905-1912 : Images pour
orchestre
Muzică de balet

• 1906-1908 : Children's Corner • 1912 : Jeux

• 1907 : Images - Livre II • 1913 : La Boîte à joujoux
• 1909-1912 : Préludes

• 1914-1915 : Six épigraphes antiques pentru pian la patru mâini

• 1915 : En blanc et noir pentru pian la două mâini

• 1915 : Études
Lucrări lirice

• 1884 : L'Enfant prodigue. Cantată după un libret de Edouard

Guinand.

• 1888 : La Damoiselle élue : 'La damoiselle élue s’appuyait Sur la

barrière dur du Ciel' . Cantată după un libret de Dante Gabriel
Rossetti (orchestrată în 1902)

• 1893-1902 : Pelléas et Mélisande, dramă lirică în 5 acte după un

libret de Maurice Maeterlinck

• 1908-1916 : La Chute de la maison Usher

• 1911 : Le Martyre de Saint Sébastien, mister în cinci acte, după

un libret de Gabriele D'Annunzio

Melodii
1888 : Ariettes oubliées după Verlaine
1887-1889 : Cinq poèmes de Baudelaire
1891 : Fêtes galantes (prima parte) după Verlaine
1891 : Trois mélodies după Verlaine
1897-1899 : Chansons de Bilitis după Pierre Louÿs
1904 : Fêtes galantes (a doua parte) după Verlaine
1904 : Trois chansons de France după Charles d'Orléans și Tristan L'Hermite
1909 : Trois chansons de Charles d'Orléans
1910-1911 : Trois ballades de François Villon
1913 : Syrinx pentru flaut solo
1913 : Trois poèmes de Stéphane Mallarmé