Claude Debussy

Unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai muzicii clasice

franceze de la începutul secolului al XIX-lea și al XX-lea - Claude
Debussy - este considerat primul care a introdus tendința modernă a
impresionismului în tradiția muzicală.

A fost, de asemenea, un talentat interpret, dirijor, compozitor și

critic muzical, fără îndoială printre cei mai buni din perioada sa. Soarta
operei timpurii a lui Debussy este strâns legată de Rusia, iar
reprezentanții școlii muzicale rusești au devenit de mult pentru el cele
mai bune modele, dar cu toate acestea el nu a copiat direct pe nimeni.

Familia în care sa născut Claude Ashil Debussy nu avea nimic de-a

face cu muzica, și dacă nu era vorba de lecțiile tradiționale de pian din
acea perioadă, probabil nimeni nu ar fi observat un talent aparte în băiat
în acest domeniu. Tatăl lui Debussy deținea un magazin de tacâmuri în
orașul Saint-Germain.

Viitorul compozitor sa născut la 22 august 1862, iar după câțiva ani

tatăl său și-a vândut magazinul și sa mutat la Paris, unde a început să
lucreze în calitate de contabil.

Când războiul a izbucnit între Franța și Prusia, mama lui Claude a

decis să nu rămână în Parisul beligerant și a mers cu copiii săi la Cannes,
unde a trăit sora soțului ei. Potrivit biografiei lui Debussy, în casa
mătușii, micul Claude a început să primească primele sale lecții
muzicale.

Studiile muzicale şi le-a definitivat la Conservatorul din Paris

(1873-1884), cu profesorii Lavignac, Durand (teoria muzicii),
Marmontel (pian), Guiraud şi Franck (compoziţie). În 1884 câştigă
Premiul Romei cu cantata L’enfant prodigue. Iar după trei ani de studiu
la Roma, se stabileşte la Paris. Acesta a călătorit mult, la Londra, Torino,
Viena, Budapesta, Rusia, Olanda şi din nou la Roma. Pe lângă
compoziţie, concertează ca pianist, dirijează, prelucrează lucrările altora
şi scrie critici muzicale (Monsieur le Croche, antidiletant – publicate în
1922).

Opera sa se poate împărţi în patru perioade de creaţie: primele

lucrări (până în 1889), cele impresioniste (până în 1903 şi unele dintre
ultimele opusuri), perioada de mijloc (1904-12) şi perioada târzie (din
1912). În prima perioadă (La demoiselle élue, 2 Arabesques, Suite
bergamasque), Debussy este marcat de influenţa compozitorilor francezi,
Chabrier, Delibes, Fauré, Gounod, Massenet şi Lalo, creaţia pianistică a
lui Schumann şi Chopin şi armonia lui Wagner (în liedurile pe versuri de
Baudelaire).

A doua perioadă (Pélleas et Mélisande, Prélude à l’après-midi d’un

faune, Estampes, Images I) stă sub impulsul simbolismului literar, al
impresionismului pictural, a dramei lirice şi a baletului francez,
influenţată de muzica rusă (Debussy aprecia stilul lui Mussorgski).

Acest stil se delimita de romantismul german, eliminând orice

patos în favoarea „senzaţiei”: o scriitură armonică sclipitoare,
transparentă dar în limitele tonalului şi o deosebită migală în notarea
detaliilor ritmice, dinamice şi agogice. Perioada de mijloc (La mer,
Images II, Children’s corner, Le Martyre de St. Sébastian), include
creaţii ample, cu contururi clare, în care primează elementul descripiv.

Lucrările târzii primesc contururi mai clare: cele trei sonate,

studiile (12) şi al II-lea volum de preludii se apropie de stilul vechilor
clavecinişti cu o notă pointilistă, cu un umor ironico-parodist, chiar
expresionist (En blanc et noir – pentru două piane), iar alteori adoptă
scriitura polifonică a cappella (Le Martyre de St. Sébastian).

CREAȚII

 1872 Cantata sa L’enfant prodigue (Fiul risipitor) este distinsă cu

Premiul Romei
 1888 Cantata La damoiselle élue (Cea aleasă) – lucrare cu evidente
influențe wagneriene.
 1889 Cinq poèmes de Baudelaire – lucrare cu evidente influenţe
wagneriene
 1890 Suite bergamasque pentru pian
 1893–1902 Opera Pelléas et Mélisande, după Maurice Maeterlinck
 1892-1894, Prima audiţie: 22 dec. 1894 Prélude à „L’après-midi d’un
faune” (Preludiu la „După- amiaza unui faun”) după Stéphane
Mallarmé - prima lucrare în limbaj autentic impresionist.

 1899 3 Nocturnes
 1902, 30 aprilie Premiera operei Pelléas şi Mélisande, la Opéra-
Comique din Paris
 1903-1905 La mer (3 Schiţe simfonice Marea)
 1906-1909 Images – 2 volume de piese pentru pian.
 1906-1908 Suita „Children’s Corner” (Colţul copiilor).
 1910-1913 2 volume de Preludii pentru pian
 1911 Drama liturgică Le martyre de St. Sébastien (Martiriul Sfântului
Sebastian)
 1912 Images (Imagini)
 1913 Baletul Jeux (Jocuri)
 1915 Două volume de Studii (Études) pentru pian şi Suita En blanc et
noir (În alb şi negru) pentru 2 piane, lucrări în care se simt unele
influenţe din partea tânărului compozitor Igor Stravinski.
 1917 Compune ultima sa lucrare, Sonata nr. 4 pentru vioară şi pian.