Algoritmica Grafurilor

ALGORITMICA GRAFURILOR
Conf. univ. dr. COSTEL BĂLCĂU
2022
Tematica
1 Aranjamente, combinări, permutări 5

1.1 Preliminarii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1.2 Produs cartezian . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
1.3 Submult, imi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.4 Aranjamente cu repetit, ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
1.5 Aranjamente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
1.6 Permutări . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.7 Combinări . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
1.8 Combinări cu repetit, ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
1.9 Permutări cu repetit, ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
2 Partit, ii 17
2.1 Compuneri ale unui număr natural . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
2.2 Partit, ii ale unui număr natural . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
2.3 Partit, ii ale unei mult, imi finite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
3 Grafuri 24
4 Arbori s, i arborescent, e 25
5 Arbori part, iali de cost minim 26
6 Grafuri euleriene 27
7 Grafuri hamiltoniene 28
8 Grafuri turneu 29
9 Colorări ı̂n grafuri 30
10 Grafuri bipartite 31
11 Grafuri planare 32
12 Distant, e s, i drumuri minime ı̂n grafuri ponderate 33
13 Fluxuri ı̂n ret, ele de transport 34
1
Evaluare
• Activitate laborator: 30% (Programe obligatorii, programe suplimentare s, i probleme din Temele
de laborator)
• Teme de casă: 20% (Programe suplimentare s, i probleme nerezolvate ı̂n timpul laboratorului,
din Temele de laborator)
• Examen final: 50% (Probă scrisă: algoritmi s, i probleme)
2
Bibliografie
[1] A.V. Aho, J.E. Hopcroft, J.D. Ullman, Data Structures and Algorithms, Addison-Wesley, Massachusetts, 2009.
[2] Gh. Barbu, V. Păun, Calculatoare personale s, i programare ı̂n C/C++, Editura Didactică s, i Pedagogică,
Bucures, ti, 2005.
[3] Gh. Barbu, V. Păun, Programarea ı̂n limbajul C/C++, Editura Matrix Rom, Bucures, ti, 2011.
[4] Gh. Barbu, I. Văduva, M. Bolos, teanu, Bazele informaticii, Editura Tehnică, Bucures, ti, 1997.
[5] C. Bălcău, Combinatorică s, i teoria grafurilor, Editura Universităt, ii din Pites, ti, Pites, ti, 2007.
[6] O. Bâscă, L. Livovschi, Algoritmi euristici, Editura Universităt, ii din Bucures, ti, Bucures, ti, 2003.
[7] E. Ciurea, Algoritmi. Introducere ı̂n algoritmica grafurilor, Editura Tehnică, Bucures, ti, 2001.
[8] E. Ciurea, L. Ciupală, Algoritmi. Introducere ı̂n algoritmica fluxurilor ı̂n ret, ele, Editura Matrix Rom, Bucures, ti,
2006.
[9] I. Codreanu, M. Lascu, Probleme de combinatorică, Editura Gil, Zalău, 2016.
[10] T.H. Cormen, Algorithms Unlocked, MIT Press, Cambridge, 2013.
[11] T.H. Cormen, C.E. Leiserson, R.L. Rivest, C. Stein, Introduction to Algorithms, MIT Press, Cambridge, 2009.
[12] C. Croitoru, Tehnici de bază ı̂n optimizarea combinatorie, Editura Universităt, ii ”Al. I. Cuza”, Ias, i, 1992.
[13] S. Even, Graph Algorithms, Cambridge University Press, 2012.
[14] D. Fanache, Teoria algoritmică a grafurilor, Editura Paralela 45, Pites, ti, 2016.
[15] H. Georgescu, Tehnici de programare, Editura Universităt, ii din Bucures, ti, Bucures, ti, 2005.
[16] C.A. Giumale, Introducere ı̂n analiza algoritmilor. Teorie s, i aplicat, ii, Editura Polirom, Ias, i, 2004.
[17] F.V. Jensen, T.D. Nielsen, Bayesian Networks and Decision Graphs, Springer, New York, 2007.
[18] D. Jungnickel, Graphs, Networks and Algorithms, Springer, 2013.
[19] M. Keller, W. Trotter, Applied Combinatorics, Open Textbook Library, 2017.
[20] D.E. Knuth, The Art Of Computer Programming. Vol. 4A: Combinatorial Algorithms, Addison-Wesley, Mas-
sachusetts, 2011.
[21] B. Korte, J. Vygen, Combinatorial Optimization.Theory and Algorithms, Springer, 2012.
[22] L. Livovschi, H. Georgescu, Sinteza s, i analiza algoritmilor, Editura S, tiint, ifică s, i Enciclopedică, Bucures, ti, 1986.
[23] D. Logofătu, Algoritmi fundamentali ı̂n Java: Aplicat, ii, Editura Polirom, Ias, i, 2007.
[24] D. Lucanu, M. Craus, Proiectarea algoritmilor, Editura Polirom, Ias, i, 2008.
3
4
[25] L. Panaitopol, A. Szilard, D. S, erbănescu, Probleme de combinatorică pentru juniori, Editura Gil, Zalău, 2019.
[26] V. Pop, L. Popa, D. Popa, M. Olteanu, G. Mincu, M. Burlică, R. Strungariu, M. Ispas, Teme s, i probleme pentru
concursurile student, es, ti de matematică. Volumul II. Concursuri internat, ionale, Editura StudIS, Ias, i, 2013.
[27] V. Pop, M. Teleucă, Probleme de combinatorică elementară. Numărare, grafuri, jocuri, Editura Matrix Rom,
Bucures, ti, 2013.
[28] D.R. Popescu, Combinatorică s, i teoria grafurilor, Societatea de S, tiint, e Matematice din România, Bucures, ti,
2005.
[29] D.R. Popescu, R. Marinescu-Ghemeci, Combinatorică s, i teoria grafurilor prin exercit, ii s, i probleme, Editura
Matrix Rom, Bucures, ti, 2014.
[30] C.P. Popovici, H. Georgescu, L. State, Bazele informaticii. Vol. I s, i II, Editura Universităt, ii din Bucures, ti,
Bucures, ti, 1990-1991.
[31] S.S. Ray, Graph Theory with Algorithms and its Applications, Springer, New Delhi, 2013.
[32] O.A. Schipor, S.G. Pentiuc, F. Gı̂ză-Belciug, Limbajul C - Tehnici de programare eficientă, Editura Matrix Rom,
Bucures, ti, 2014.
[33] R. Sedgewick, K. Wayne, Algorithms, Addison-Wesley, Massachusetts, 2011.
[34] N.O. Stănăs, ilă s, .a., Teme s, i probleme pentru concursurile student, es, ti de matematică. Volumul III. Concursuri
nat, ionale, Editura StudIS, Ias, i, 2013.
[35] R. Stephens, Essential Algorithms: A Practical Approach to Computer Algorithms, Wiley, Indianopolis, 2013.
[36] T. Toadere, Grafe. Teorie, algoritmi s, i aplicat, ii, Editura Albastră, Cluj-Napoca, 2002.
[37] I. Tomescu, Combinatorică s, i teoria grafurilor, Tipografia Universităt, ii din Bucures, ti, Bucures, ti, 1978.
[38] I. Tomescu, Probleme de combinatorică s, i teoria grafurilor, Editura Didactică s, i Pedagogică, Bucures, ti, 1981.
[39] I. Tomescu, Data structures, Editura Universităt, ii din Bucures, ti, Bucures, ti, 2004.
[40] ***, Handbook of combinatorics, edited by R.L. Graham, M. Grőtschel and L. Lovász, Elsevier, Amsterdam,
1995.
[41] ***, Handbook of discrete and combinatorial mathematics, edited by K.H. Rosen, J.G. Michaels, J.L. Gross, J.W.
Grossman and D.R. Shier, CRC Press, Boca Raton, 2000.
[42] ***, Revista MATINF. Publicat, ie bianuală de matematică s, i informatică pentru elevi s, i profesori, editată de
Departamentul Matematică-Informatică, Universitatea din Pites, ti, Editura Universităt, ii din Pites, ti.
Tema 1
Aranjamente, combinări, permutări
1.1 Preliminarii
În această lect, ie vom prezenta formule de numărare s, i algoritmi de generare (enumerare) pentru
cele mai cunoscute familii de obiecte combinatoriale: produs cartezian, submult, imi, aranjamente
(fără repetit, ie, cu repetit, ie sau ordonate), combinări (fără repetit, ie sau cu repetit, ie), permutări (fără
repetit, ie sau cu repetit, ie). Reamintim ı̂n continuare câteva not, iuni uzuale.
Definit, ia 1.1.1. Fie A o mult, ime finită. Numărul de elemente ale lui A, notat cu card (A), se
numes, te cardinalul mult, imii A.
Definit, ia 1.1.2. Fie A un alfabet (adică o mult, ime finită) s, i n ∈ N⋆ . O secvent, ă de forma
a = a1 a2 . . . an , cu a1 , a2 , . . . , an ∈ A,
se numes, te cuvânt de lungime n peste alfabetul A. Lungimea cuvântului a se notează cu |a|.
Observat, ia 1.1.1. Evident, cuvântul a1 a2 . . . an poate fi identificat cu vectorul (a1 , a2 , . . . , an ).
Definit, ia 1.1.3. Fie A o mult, ime (alfabet) total ordonată s, i x = (x1 , . . . , xn ), y = (y1 , . . . , ym )
doi vectori (cuvinte) cu elemente (litere) din A. Spunem că x este mai mic decât y ı̂n ordine
lexicografică s, i notăm x ≺ y dacă
(x1 , . . . , xn ) = (y1 , . . . , yn ) s, i m > n
sau dacă există un indice i, i ≤ min{m, n}, astfel ı̂ncât
(x1 , . . . , xi−1 ) = (y1 , . . . , yi−1) s, i xi < yi .
Exemplul 1.1.1. Considerând alfabetul A = {a, b, c, . . . , z} s, i ordinea alfabetică uzuală a < b < c <
· · · < z, avem
ion ≺ ionela ≺ ionescu.
Definit, ia 1.1.4. Fie x ∈ R s, i n ∈ N. Notăm
 
 1, dacă n = 0,  1, dacă n = 0,
[x]n = x(x − 1) . . . (x − n + 1), dacă n ≥ 1, [x]n = x(x + 1) . . . (x + n − 1), dacă n ≥ 1.
 | {z }  | {z }
n factori n factori
[x]n se numes, te polinomul factorial descrescător de gradul n, iar [x]n se numes, te polinomul
factorial crescător de gradul n.
Exemplul 1.1.2. Avem [1,5]3 = 1,5 · 0,5 · (−0,5) = −0,375, iar [1,5]3 = 1,5 · 2,5 · 3,5 = 13,125.
5
TEMA 1. ARANJAMENTE, COMBINĂRI, PERMUTĂRI 6
1.2 Produs cartezian

Definit, ia 1.2.1. Produsul cartezian al mult, imilor A1 , A2 , . . . , An (n ∈ N⋆ ) este mult, imea
A1 × A2 × . . . × An = {(a1 , a2 , . . . , an )|a1 ∈ A1 , a2 ∈ A2 , . . . , an ∈ An }.
Exemplul 1.2.1. {a, b} × {+, −} × {c} = {(a, +, c), (a, −, c), (b, +, c), (b, −, c)}.
Propozit, ia 1.2.1 (de numărare a produsului cartezian). Fie n ∈ N⋆ s, i A1 , A2 , . . . , An mult, imi

finite. Atunci card (A1 × A2 × . . . × An ) = card (A1 ) · card (A2 ) · . . . · card (An ).
Demonstrat, ie. Se utilizează metoda induct, iei matematice după n.

Algoritmul 1.2.1 (de generare a produsului cartezian). Fie mult, imile standard
A1 = {1, 2, . . . , m1 }, A2 = {1, 2, . . . , m2 }, . . . , An = {1, 2, . . . , mn }.
Vom utiliza ”regula următorului”.
• Primul element al produsului cartezian A1 × A2 × . . . × An , ı̂n ordine lexicografică, este
(c1 , c2 , . . . , cn ) = (1, 1, . . . , 1).
• Un element arbitrar (curent)
(c1 , . . . , ck−1, ck , ck+1 , . . . , cn )
are un element următor dacă s, i numai dacă există un indice k ∈ {n, . . . , 1} astfel ı̂ncât ck < mk .
În acest caz, luând cel mai mare indice k cu această proprietate, elementul următor, ı̂n ordine
lexicografică, este
(c1 , . . . , ck−1, ck + 1, 1, . . . , 1).
În pseudocod, algoritmul poate fi descris sub forma
PRODUS CARTEZIAN(n, m) :
for i = 1, n do c[i] ← 1;
AFISARE(c, n);
repeat
k ← n;
while (c[k] = m[k]) and (k > 0) do k ← k − 1;
if (k > 0) then
c[k] ← c[k] + 1;
for i = k + 1, n do c[i] ← 1;
AFISARE(c, n);
while (k > 0);
unde funct, ia de afis, are este
AFISARE(c, n) :
for i = 1, n do
afis, ează c[i];
Observat, ia 1.2.1. Pentru generarea produsului cartezian A1 × A2 × . . . × An al unor mult, imi finite
arbitrare
A1 = {a11 , a12 , . . . , a1m1 }, A2 = {a21 , a22 , . . . , a2m2 }, . . . , An = {an1 , an2 , . . . , anmn }
se poate folosi algoritmul anterior, bazat pe generarea indicilor, ı̂nlocuind afis, area indicilor ci cu
afis, area elementelor corespunzătoare aici din mult, imile Ai , adică ı̂nlocuind funct, ia AFIS, ARE(c, n)
cu funct, ia
AFISARE(c, a, n) :
for i = 1, n do
afis, ează a[i, c[i]];
1.3 Submult, imi

Propozit, ia 1.3.1 (de numărare a submult, imilor). Fie A o mult, ime finită s, i P(A) mult, imea
tuturor submult, imilor (părt, ilor) lui A. Atunci card (P(A)) = 2card (A) .
Demonstrat, ie. Fie A = {a1 , a2 , . . . , an }, n ∈ N⋆ . Notăm {1, 2}n = {1, 2} × . . . × {1, 2}.
| {z }
de n ori
Definim funct, iile α : P(A) → {1, 2}n s, i β : {1, 2}n → P(A) prin:

1, dacă ai ∈ B,
• ∀B ∈ P(A), α(B) = (c1 , c2 , . . . , cn ), unde ci =
2, dacă ai 6∈ B;
• ∀ (c1 , c2 , . . . , cn ) ∈ {1, 2}n , β(c1 , c2 , . . . , cn ) = {ai |ci = 1, i ∈ {1, . . . , n}}.

Funct, iile α s, i β sunt inverse una celeilalte, deci sunt bijective s, i card (P(A)) = card ({1, 2}n) = 2n .
Exemplul 1.3.1. Pentru A = {a, b, c}, corespondent, a submult, imi ↔ produs cartezian din demonstrat, ia
anterioară este redată ı̂n următorul tabel:
(c1 , c2 , c3 ) ∈ {1, 2}3 B ∈ P(A)
(1,1,1) {a, b, c}
(1,1,2) {a, b}
(1,2,1) {a, c}
(1,2,2) {a}
(2,1,1) {b, c}
(2,1,2) {b}
(2,2,1) {c}
(2,2,2) ∅
Deci A are 23 = 8 submult, imi.

Algoritmul 1.3.1 (de generare a submult, imilor). Fie mult, imea A = {a1 , a2 , . . . , an }. Conform
demonstrat, iei anterioare, putem genera produsul cartezian {1, 2}n cu Algoritmul 1.2.1 ı̂nlocuind
afis, area elementelor (c1 , . . . , cn ) cu afis, area submult, imilor corespunzătoare
B = {ai |ci = 1, i ∈ {1, . . . , n}}.
Obt, inem următorul algoritm descris ı̂n pseudocod.

SUBMULT, IMI(a, n) :
for i = 1, n do c[i] ← 1;
AFISARE(c, a, n);
repeat
k ← n;
while (c[k] = 2) and (k > 0) do k ← k − 1;
if (k > 0) then
c[k] ← 2;
for i = k + 1, n do c[i] ← 1;
AFISARE(c, a, n);
while (k > 0);
AFISARE(c, a, n) :
for i = 1, n do
if c[i] = 1 then afis, ează a[i];
1.4 Aranjamente cu repetit, ie

Propozit, ia 1.4.1 (de numărare a aranjamentelor cu repetit, ie). Fie m, n ∈ N. Atunci numărul
de cuvinte de lungime n peste un alfabet cu m litere este egal cu mn .
Demonstrat, ie. Fie B = {1, 2, . . . , m} s, i C = {(c1 , c2 , . . . , cn )|ci ∈ B ∀ i}. Cum C = B n , conform
Propozit, iei 1.2.1 avem card (C) = mn .
Definit, ia 1.4.1. Cuvintele numărate ı̂n propozit, ia anterioară se numesc aranjamente cu repetit, ie
de m luate câte n. Prin abuz de limbaj, s, i numărul lor, adică mn , se numes, te tot aranjamente cu
repetit, ie de m luate câte n.
Exemplul 1.4.1. Pentru m = 2 s, i n = 3, aranjamente cu repetit, ie sunt, ı̂n ordine lexicografică:
(1, 1, 1), (1, 1, 2), (1, 2, 1), (1, 2, 2), (2, 1, 1), (2, 1, 2), (2, 2, 1), (2, 2, 2).
Deci avem 23 = 8 aranjamente cu repetit, ie.

Algoritmul 1.4.1 (de generare a aranjamentelor cu repetit, ie, sub formă de cuvinte). Pentru
mult, imea standard B = {1, 2, . . . , m}, conform demonstrat, iei anterioare putem genera produsul
cartezian B n , cu Algoritmul 1.2.1, luând m1 = m2 = · · · = mn = m.
Observat, ia 1.4.1. Pentru o mult, ime A = {a1 , a2 , . . . , am } oarecare putem genera indicii (c1 , . . . , cn )
cu algoritmul anterior s, i afis, a elementele corespunzătoare acestor indici (ac1 , . . . , acn ).
1.5 Aranjamente
Propozit, ia 1.5.1 (de numărare a aranjamentelor). Fie m, n ∈ N. Atunci numărul de cuvinte
de lungime n cu litere distincte peste un alfabet cu m litere este egal cu [m]n .
Demonstrat, ie. Fie B = {1, 2, . . . , m} s, i C1 = {(c1 , c2 , . . . , cn )|ci ∈ B ∀ i, ci 6= cj ∀ i 6= j}. Avem
C1 = {(c1 , c2 , . . . , cn )|c1 ∈ {1, . . . , m}, c2 ∈ {1, . . . , m} \ {c1 }, c3 ∈ {1, . . . , m} \ {c1 , c2 }, . . . , cn ∈
{1, . . . , m} \ {c1 , . . . , cn−1 }}, deci card (C1 ) = m(m − 1)(m − 2) . . . (m − n + 1) = [m]n .
Definit, ia 1.5.1. Cuvintele numărate ı̂n propozit, ia anterioară se numesc aranjamente (fără repetit, ie)
de m luate câte n. De asemenea s, i numărul lor, adică [m]n , se numes, te tot aranjamente (fără
repetit, ie) de m luate câte n s, i se mai notează cu Anm .
Observat, ia 1.5.1. Pentru n > m avem [m]n = m . . . (m − m) . . . (m − n + 1) = 0.
Exemplul 1.5.1. Pentru m = 4 s, i n = 2, aranjamentele sunt, ı̂n ordine lexicografică:
(1, 2), (1, 3), (1, 4), (2, 1), (2, 3), (2, 4), (3, 1), (3, 2), (3, 4), (4, 1), (4, 2), (4, 3).
Deci avem [4]2 = 4 · 3 = 12 aranjamente.
Un algoritm pentru generarea aranjamentelor va fi prezentat ı̂n Sect, iunea 1.7.
1.6 Permutări
Propozit, ia 1.6.1 (de numărare a permutărilor). Fie n ∈ N. Atunci numărul de cuvinte ce
cont, in exact o dată fiecare literă a unui alfabet cu n litere este egal cu n!, unde
n! = 1 · 2 · 3 · · · · · n (n factorial), 0! = 1.
Demonstrat, ie. Luăm m = n ı̂n Propozit, ia 1.5.1 s, i folosim egalitatea [n]n = n(n − 1) . . . 1 = n!.
Definit, ia 1.6.1. Cuvintele numărate ı̂n propozit, ia anterioară se numesc permutări (fără repetit, ie)
de ordinul n. De asemenea s, i numărul lor, adică n!, se numes, te tot permutări (fără repetit, ie)
de n.
Exemplul 1.6.1. Pentru n = 3, permutările mult, imii standard {1, 2, 3} sunt, ı̂n ordine lexicografică:
(1, 2, 3), (1, 3, 2), (2, 1, 3), (2, 3, 1), (3, 1, 2), (3, 2, 1).
Deci avem 3! = 1 · 2 · 3 = 6 permutări.
Algoritmul 1.6.1 (de generare a permutărilor). Fie mult, imea standard A = {1, 2, . . . , n}. Vom
utiliza din nou ”regula următorului”.
• Prima permutare, ı̂n ordine lexicografică, este
(p1 , p2 , . . . , pn ) = (1, 2, . . . , n).
• O permutare arbitrară (curentă)

(p1 , p2 , . . . , pk−1 , pk , pk+1, . . . , pn )
are o permutare următoare dacă s, i numai dacă există un indice k ∈ {n − 1, . . . , 1} astfel ı̂ncât
pk < pk+1. În acest caz, luând cel mai mare indice k cu această proprietate s, i cel mai mare indice
j din {n, . . . , k + 1} astfel ı̂ncât pj > pk (există, deoarece pk+1 > pk ), permutarea următoare,
ı̂n ordine lexicografică, este
(p1 , p2 , . . . , pk−1, pj , p′k+1 , . . . , p′j , . . . , p′n ),
unde vectorul (p′k+1, . . . , p′j , . . . , p′n ) este obt, inut prin ordonarea crescătoare a elementelor rămase
(pk , pk+1 , . . . , pj−1, pj+1, . . . , pn ). Cum aceste elemente formează vectorul ordonat descrescător
(pk+1 , . . . , pj−1 , pk , pj+1, . . . , pn ),
rezultă că vectorul (p′k+1 , . . . , p′j , . . . , p′n ) este răsturnatul acestuia s, i deci poate fi obt, inut din
acesta, de exemplu, prin interschimbări ı̂ntre termenii situat, i la egală distant, ă fat, ă de mijloc.
De exemplu, pentru permutarea curentă

(2, 7, 4, 8, 6, 5, 3, 1)
avem k = 3 (p3 = 4 < p4 = 8), j = 6 (pj = 5 > pk = 4), deci permutarea următoare se obt, ine
interschimbând ı̂ntâi pk = p3 = 4 cu pj = p6 = 5, apoi răsturnând subvectorul (8, 6, 4, 3, 1) dintre
pozit, iile k + 1 s, i n (de exemplu prin interschimbările 8 ↔ 1, 6 ↔ 3), adică această permutare
următoare este
(2, 7, 5, 1, 3, 4, 6, 8).
PERMUTĂRI(n) :
for i = 1, n do p[i] ← i;
AFISARE(p, n);
repeat
k ← n − 1;
while (p[k] ≥ p[k + 1]) and (k > 0) do k ← k − 1;
if (k > 0) then
j ← n;
while (p[j] ≤ p[k]) do j ← j − 1;
p[k] ↔ p[j];

for i = 1, n−k
2
do p[k + i] ↔ p[n − i + 1];
AFISARE(p, n);
while (k > 0);
unde ↔ reprezintă instruct, iunea de interschimbare, iar [x] = ⌊x⌋ reprezintă partea ı̂ntreagă
(inferioară) a numărului x ∈ R.
Observat, ia 1.6.1. Pentru generarea permutărilor unei mult, imi arbitrare A = {a1 , a2 , . . . , an } ı̂nlocuim
afis, area indicilor (p1 , . . . , pn ) cu afis, area elementelor corespunzătoare (ap1 , . . . , apn ).
1.7 Combinări
Propozit, ia 1.7.1 (de numărare a combinărilor). Fie m, n ∈ N. Atunci
numărul de cuvinte strict crescătoare de lungime n peste un alfabet (ordonat) cu m litere
= numărul de submult
, imi cu n elemente ale unei mult, imi cu m elemente
[m]n def m
= = .
n! n
Demonstrat, ie. Fie B = {1, 2, . . . , m}. Notăm mult, imile din enunt, astfel:
C3 = {(c1 , c2 , . . . , cn )|ci ∈ B ∀ i, ci < ci+1 ∀ i}, S3 = {S|S ⊆ B, card (S) = n}.
Între aceste mult, imi definim funct, iile µ : C3 → S3 , ν : S3 → C3 prin:
• ∀ (c1 , c2 , . . . , cn ) ∈ C3 , µ(c1 , c2 , . . . , cn ) = {c1 , c2 , . . . , cn };
• ∀ {c1 , c2 , . . . , cn } ∈ S3 cu c1 < c2 < . . . < cn , ν({c1 , c2 , . . . , cn }) = (c1 , c2 , . . . , cn ).
Aceste funct, ii sunt inverse una celeilalte, deci sunt bijective s, i astfel card (C3 ) = card (S3 ).
Permutând fiecare combinare (c1 , c2 , . . . , cn ) ∈ C3 ı̂n toate cele n! moduri posibile, obt, inem fără
repetare toate aranjamentele din mult, imea C1 = {(a1 , a2 , . . . , an )|ai ∈ B ∀ i, ai 6= aj ∀i 6= j}.
[m]n
Deci card (C3 )·n! = card (C1 ). Conform Propozit, iei 1.5.1, card (C1 ) = [m]n , deci card (C3 ) = .
n!
Definit, ia 1.7.1. Oricare obiecte din cele 2 tipuri numărate ı̂n propozit, ia anterioarăse
numesc com-
m
binări (fără repetit, ie) de m luate câte n. De asemenea s, i numărul lor, adică , se numes, te
n
n
tot combinări (fără repetit, ie) de m luate câte n s, i se mai notează cu Cm .

m
Observat, ia 1.7.1. Pentru n > m avem = 0, deoarece [m]n = 0.
n
m! m m!
Pentru n ≤ m, deoarece [m]n = m(m − 1) . . . (m − n + 1) = avem = .
(m − n)! n n!(m − n)!
Exemplul 1.7.1. Pentru m = 5 s, i n = 3, corespondent, ele din demonstrat, ia anterioară sunt redate ı̂n
următorul tabel:
(c1 , c2 , c3 ) ∈ C3 S ∈ S3
(1,2,3) {1, 2, 3}
(1,2,4) {1, 2, 4}
(1,2,5) {1, 2, 5}
(1,3,4) {1, 3, 4}
(1,3,5) {1, 3, 5}
(1,4,5) {1, 4, 5}
(2,3,4) {2, 3, 4}
(2,3,5) {2, 3, 5}
(2,4,5) {2, 4, 5}
(3,4,5) {3, 4, 5}.

5 [5]3 5·4·3
Deci avem = = = 10 combinări.
3 3! 1·2·3
Algoritmul 1.7.1 (de generare a combinărilor). Fie mult, imea standard B = {1, 2, . . . , m} s, i
n ≤ m. Vom utiliza din nou ”regula următorului”.
• Prima combinare (de m luate câte n), ı̂n ordine lexicografică, este
(c1 , c2 , . . . , cn ) = (1, 2, . . . , n).
• O combinare arbitrară (curentă)
(c1 , c2 , . . . , ck−1 , ck , ck+1, . . . , cn )
are o combinare următoare dacă s, i numai dacă există un indice k ∈ {n, . . . , 1} astfel ı̂ncât
ck < m − n + k. În acest caz, luând cel mai mare indice k cu această proprietate, combinarea
următoare, ı̂n ordine lexicografică, este
(c1 , c2 , . . . , ck−1 , ck + 1, ck + 2, . . . , ck + 1 + n − k).
De exemplu, pentru m = 8, n = 6 s, i combinarea curentă (1, 2, 5, 6, 7, 8) avem k = 2 (c2 = 2 <

m − n + k = 8 − 6 + 2), deci combinarea următoare este (1, 3, 4, 5, 6, 7).
COMBINĂRI(m, n) :
for i = 1, n do c[i] ← i;
AFISARE(c, n);
repeat
k ← n;
while (c[k] = m − n + k) and (k > 0) do k ← k − 1;
if (k > 0) then
c[k] ← c[k] + 1;
for i = k + 1, n do c[i] ← c[i − 1] + 1;
AFISARE(c, n);
while (k > 0);
Algoritmul 1.7.2 (de generare a aranjamentelor). Fie mult, imea standard B = {1, 2, . . . , m} s, i
n ≤ m. Conform demonstrat, iei anterioare, putem genera aranjamentele de m luate câte n prin
generarea combinărilor s, i permutarea fiecărei combinări. Folosind Algoritmii 1.7.1 s, i 1.6.1 obt, inem
următoarea descriere ı̂n pseudocod.
ARANJAMENTE(m, n) :
for i = 1, n do c[i] ← i;
PERMUTĂRI(n);
repeat
k ← n;
while (c[k] = m − n + k) and (k > 0) do k ← k − 1;
if (k > 0) then
c[k] ← c[k] + 1;
for i = k + 1, n do c[i] ← c[i − 1] + 1;
PERMUTĂRI(n);
while (k > 0);
unde PERMUTĂRI(n) este funct, ia din Algoritmul 1.6.1 ı̂nlocuind funct, ia de afis, are cu
AFISARE(c, p, n) :
for i = 1, n do
afis, ează c[p[i]];
Exemplul 1.7.2. Pentru m = 4 s, i n = 3, corespondent, a aranjamente ↔ permutările combinărilor din

demonstrat, ia anterioară s, i din algoritmul anterior este redată ı̂n următorul tabel:
Combinare Permutare Aranjament Combinare Permutare Aranjament
(1,2,3) (1,2,3) (1,2,3) (1,3,4) (1,2,3) (1,3,4)
(1,3,2) (1,3,2) (1,3,2) (1,4,3)
(2,1,3) (2,1,3) (2,1,3) (3,1,4)
(2,3,1) (2,3,1) (2,3,1) (3,4,1)
(3,1,2) (3,1,2) (3,1,2) (4,1,3)
(3,2,1) (3,2,1) (3,2,1) (4,3,1)
(1,2,4) (1,2,3) (1,2,4) (2,3,4) (1,2,3) (2,3,4)
(1,3,2) (1,4,2) (1,3,2) (2,4,3)
(2,1,3) (2,1,4) (2,1,3) (3,2,4)
(2,3,1) (2,4,1) (2,3,1) (3,4,2)
(3,1,2) (4,1,2) (3,1,2) (4,2,3)
(3,2,1) (4,2,1) (3,2,1) (4,3,2)

4
Deci avem · 3! = [4]3 = 4 · 3 · 2 = 24 aranjamente.
3
Observat, ia 1.7.2. Analog Observat, iei 1.6.1, algoritmii anteriori pot fi adaptat, i pentru generarea
combinărilor s, i aranjamentelor pentru mult, imi oarecare.
1.8 Combinări cu repetit, ie

Propozit, ia 1.8.1 (de numărare a combinărilor cu repetit, ie). Fie m, n ∈ N. Atunci numărul de

[m]n def m
cuvinte crescătoare de lungime n peste un alfabet (ordonat) cu m litere este egal cu = .
n! n
Demonstrat, ie. Fie B = {1, 2, . . . , m}, A = {1, 2, . . . , m + n − 1},
C4 = {(c1 , c2 , . . . , cn )|ci ∈ B ∀ i, ci ≤ ci+1 ∀ i}, C3 = {(d1 , d2 , . . . , dn )|di ∈ A ∀ i, di < di+1 ∀ i}.
Definim corespondent, ele ρ : C4 → C3 , σ : C3 → C4 astfel:

• ρ(c1 , c2 , c3 , . . . , cn ) = (c1 , c2 + 1, c3 + 2, . . . , cn + n − 1);
• σ(d1 , d2 , d3 , . . . , dn ) = (d1 , d2 − 1, d3 − 2, . . . , dn − n + 1).
Acestea sunt funct, ii inverse, deciutilizând Propozitia 1.7.1 avem

m+n−1 [m + n − 1]n [m]n m
card (C4 ) = card (C3 ) = = = = .
n n! n! n
Definit, ia 1.8.1. Cuvintele numărate ı̂n propozit, ia anterioară
se numesc combinări cu repetit, ie
m
de m luate câte n. De asemenea s, i numărul lor, adică , se numes, te tot combinări cu
n
repetit, ie de m luate câte n.
Exemplul 1.8.1. Pentru m = 3 s, i n = 4, combinările cu repetit, ie sunt, ı̂n ordine lexicografică:
(1, 1, 1, 1), (1, 1, 1, 2), (1, 1, 1, 3), (1, 1, 2, 2), (1, 1, 2, 3), (1, 1, 3, 3), (1, 2, 2, 2), (1, 2, 2, 3),
(1, 2, 3, 3), (1, 3, 3, 3), (2, 2, 2, 2), (2, 2, 2, 3), (2, 2, 3, 3), (2, 3, 3, 3), (3, 3, 3, 3).

3 [3]4 3·4·5·6
Deci avem = = = 15 combinări cu repetit, ie.
4 4! 1·2·3·4
Algoritmul 1.8.1 (de generare a combinărilor cu repetit, ie). Fie mult, imea standard B = {1, 2, . . . , m}.
Vom utiliza din nou ”regula următorului”.
• Prima combinare cu repetit, ie (de m luate câte n), ı̂n ordine lexicografică, este
(c1 , c2 , . . . , cn ) = (1, 1, . . . , 1).
• O combinare cu repetit, ie arbitrară (curentă)

(c1 , c2 , . . . , ck−1 , ck , ck+1, . . . , cn )
are o combinare cu repetit, ie următoare dacă s, i numai dacă există un indice k ∈ {n, . . . , 1} astfel
ı̂ncât ck < m. În acest caz, luând cel mai mare indice k cu această proprietate, combinarea cu
repetit, ie următoare, ı̂n ordine lexicografică, este
(c1 , c2 , . . . , ck−1 , ck + 1, ck + 1, . . . , ck + 1).

De exemplu, pentru m = 8, n = 6 s, i combinarea cu repetit, ie curentă (2, 4, 5, 8, 8, 8) avem k = 3

(c3 = 5 < m = 8) deci combinarea cu repetit, ie următoare este (2, 4, 6, 6, 6, 6).
COMBINĂRI CU REPETIT , IE(m, n) :
for i = 1, n do c[i] ← 1;
AFISARE(c, n);
repeat
k ← n;
while (c[k] = m) and (k > 0) do k ← k − 1;
if (k > 0) then
c[k] ← c[k] + 1;
for i = k + 1, n do c[i] ← c[k];
AFISARE(c, n);
while (k > 0);
Observat, ia 1.8.1. Analog Observat, iei 1.6.1, algoritmul anterior poate fi adaptat pentru generarea
combinărilor cu repetit, ie pentru mult, imi oarecare.
1.9 Permutări cu repetit, ie

Propozit, ia 1.9.1 (de numărare a permutărilor cu repetit, ie). Fie m, t1 , t2 , . . . , tm ∈ N s, i
n = t1 + t2 + · · · + tm . Atunci numărul de cuvinte de lungime n ce pot fi formate peste un alfabet cu
m litere astfel ı̂ncât litera numărul i să apară de exact ti ori pentru orice i ∈ {1, . . . , m} este egal cu
n! def n
= .
t1 !t2 ! . . . tm ! t1 , t2 , . . . , tm
Demonstrat, ie. Fie A = {1, 2, . . . , m} s, i
C5 = {(x1 , x2 , . . . , xn )|xi ∈ A ∀ i, card ({i|xi = j}) = tj ∀ j}.
Numărăm cuvintele din C5 astfel:

n
• alegem cei t1 indici (din totalul de n) ai literelor egale cu 1, rezultă moduri posibile;
t1
• pentru fiecare
alegere de mai sus, alegem cei t2 indici restulde n − t1 ) ai literelor egale cu
(din
n − t1 n n − t1
2, rezultă moduri posibile, deci obt, inem moduri posibile de alegere a
t2 t1 t2
indicilor literelor 1 s, i 2;
• ...
• pentru fiecare alegere de mai sus, alegem cei tm indici (din restul de n − t1 − . . . − tm−1 ) ai
n − t1 − . . . − tm−1
literelor egale cu m; rezultă moduri posibile, deci obt, inem
tm

n n − t1 n − t1 − . . . − tm−1
...
t1 t2 tm
moduri posibile de alegere a tuturor indicilor literelor 1, 2, . . . , m.

Astfel

n n − t1 n − t1 − . . . − tm−1
card (C5 ) = ...
t1 t2 tm
n! (n − t1 )! (n − t1 − . . . − tm−1 )!
= · · ...·
t1 !(n − t1 )! t2 !(n − t1 − t2 )! tm !(n − t1 − . . . − tm )!
n!
=
t1 !t2 ! . . . tm !
(deoarece (n − t1 − . . . − tm )! = 0! = 1).
Definit, ia 1.9.1. Cuvintele numărate ı̂n propozit, ia anterioară se numesc permutări cu repetit , ie
n
(anagrame) de n luate câte t1 , t2 , . . . , tm . De asemenea s, i numărul lor, adică , se
t1 , t2 , . . . , tm
numes, te tot permutări cu repetit, ie de n luate câte t1 , t2 , . . . , tm .

n
Observat, ia 1.9.1. Luând t1 = t2 = · · · = tm = 1 obt, inem n = m s, i = n!, deci
1, 1, . . . , 1
permutările (fără repetit
, ie) sunt
un caz particular al permutărilor cu repetit, ie. Pe de altă parte,
n n!
luând m = 2 obt, inem = , deci s, i combinările (fără repetit, ie) sunt un caz particular al
t1 , t2 t1 !t2 !
permutărilor cu repetit, ie.
Exemplul 1.9.1. Pentru m = 3 s, i t1 = 2, t2 = t3 = 1, deci n = 4, permutările cu repetit, ie sunt, ı̂n
ordine lexicografică:
(1, 1, 2, 3), (1, 1, 3, 2), (1, 2, 1, 3), (1, 2, 3, 1), (1, 3, 1, 2), (1, 3, 2, 1),
(2, 1, 1, 3), (2, 1, 3, 1), (2, 3, 1, 1), (3, 1, 1, 2), (3, 1, 2, 1), (3, 2, 1, 1).

4 4!
Deci avem = = 12 permutări cu repetit, ie.
2, 1, 1 2!1!1!
Algoritmul 1.9.1 (de generare a permutărilor cu repetit, ie). Fie mult, imea standard B =
{1, 2, . . . , m} s, i t1 , t2 , . . . , tm ∈ N, n = t1 + t2 + · · · + tm . Vom utiliza din nou ”regula următorului”.
• Prima permutare cu repetit, ie (de n luate câte t1 , t2 , . . . , tm ), ı̂n ordine lexicografică, este
(p1 , p2 , . . . , pn ) = (1, 1, . . . , 1, 2, 2, . . . , 2, . . . , m, m, . . . , m).

| {z } | {z } | {z }
de t1 ori de t2 ori de tm ori
• Existent, a s, i forma permutării cu repetit, ie următoare ı̂n ordine lexicografică pentru o permutare
cu repetit, ie curentă arbitrară se determină exact ca la permutările fără repetit, ie (Algoritmul
1.6.1).
De exemplu, pentru permutarea cu repetit, ie curentă
(4, 4, 1, 3, 6, 5, 5, 3, 2, 1)
avem k = 4 (p4 = 3 < p5 = 6), j = 7 (pj = 5 > pk = 3), deci permutarea cu repetit, ie următoare se
obt, ine interschimbând ı̂ntâi pk = p4 = 3 cu pj = p7 = 5, apoi răsturnând subvectorul (6, 5, 3, 3, 2, 1)
dintre pozit, iile k + 1 s, i n (de exemplu prin interschimbările 6 ↔ 1, 5 ↔ 2, 3 ↔ 3), adică aceată
permutare cu repetit, ie următoare este
(4, 4, 1, 5, 1, 2, 3, 3, 5, 6).

PERMUTĂRI CU REPETIT , IE(n, t, m) :
n ← 0;
for i = 1, m do n ← n + t[i];
i ← 0;
for j = 1, m do
for k = 1, t[j] do
i ← i + 1;
p[i] ← j;
AFISARE(p, n);
repeat
k ← n − 1;
while (p[k] ≥ p[k + 1]) and (k > 0) do k ← k − 1;
if (k > 0) then
j ← n;
while (p[j] ≤ p[k]) do j ← j − 1;
p[k] ↔ p[j];

for i = 1, n−k
2
do p[k + i] ↔ p[n − i + 1];
AFISARE(p, n);
while (k > 0);
Observat, ia 1.9.2. Analog Observat, iei 1.6.1, algoritmul anterior poate fi us, or adaptat pentru generarea
permutărilor cu repetit, ie pentru mult, imi arbitrare.
Tema 2
Partit, ii
2.1 Compuneri ale unui număr natural

Definit, ia 2.1.1. Fie n, m ∈ N. O compunere a lui n este o scriere de forma
n = n1 + n2 + · · · + nm ,
unde n1 , n2 , . . . , nm ∈ N s, i contează ordinea dintre termenii n1 , n2 , . . . , nm .
Propozit, ia 2.1.1 (de numărare a compunerilor unui număr natural).

Fie n, m ∈ N. Atunci:
m
a) numărul de compuneri ale lui n cu m termeni este egal cu ;
n
n−1
b) numărul de compuneri ale lui n cu m termeni nenuli este egal cu .
m−1
Demonstrat, ie. a) Fie mult, imile
N = {(n1 , n2 , . . . , nm )|ni ∈ N ∀ i, n1 + n2 + · · · + nm = n},
C4 = {(c1 , c2 , . . . , cn )|ci ∈ {1, 2, . . . , m} ∀ i, ci ≤ ci+1 ∀ i}.

Definim corespondent, ele α : N → C4 , β : C4 → N prin:


 c1 = · · · = cn1 = 1 (n1 litere),

c
n1 +1 = · · · = cn1 +n2 = 2 (n2 litere),
• α(n1 , . . . , nm ) = (c1 , . . . , cn ), unde


 ...

cn1 +···+nm−1 +1 = · · · = cn1 +···+nm−1 +nm = m (nm litere);
• β(c1 , . . . , cn ) = (n1 , . . . , nm ), unde ni = numărul de litere i ale cuvântului (c1 , . . . , cn ), ∀ i.

m
Acestea sunt funct, ii inverse, deci conform Propozit, iei 1.8.1 avem card (N ) = card (C4 ) = .
n
b) Fie mult, imile N1 = {(n1 , n2 , . . . , nm )|ni ∈ N⋆ ∀ i, n1 + n2 + · · · + nm = n},
N2 = {(t1 , t2 , . . . , tm )|ti ∈ N ∀ i, t1 + t2 + · · · + tm = n − m}.
Definim corespondent, ele ϕ : N1 → N2 , ψ : N2 → N1 prin:
• ∀(n1 , . . . , nm ) ∈ N1 , ϕ(n1 , . . . , nm ) = (n1 − 1, . . . , nm − 1);
17
TEMA 2. PARTIT, II 18
• ∀(t1 , . . . , tm ) ∈ N2 , ψ(t1 , . . . , tm ) = (t1 + 1, . . . , tm + 1).

m
Acestea sunt funct, ii inverse, deci conform punctului a) avem card (N1 ) = card (N2 ) = =
n−m
[m]n−m m(m + 1) . . . (n − 1) (n − 1)! n−1
= = = .
(n − m)! (n − m)! (m − 1)!(n − m)! m−1
Exemplul 2.1.1. Pentru n = 4 s, i m = 3 compunerile sunt
4 = 0+0+4= 0+1+3 =0+2+2 =0+3+1 =0+4+0
= 1+0+3= 1+1+2 =1+2+1 =1+3+0 =2+0+2
= 2 + 1 + 1 = 2 + 2 + 0 = 3 + 0 + 1 = 3 + 1 + 0 = 4 + 0 + 0.

3 3·4·5·6 4−1 3
Deci avem = = 15 compuneri, dintre care = = 3 compuneri cu
4 1·2·3·4 3−1 2
termenii nenuli.
Algoritmul 2.1.1 (de generare a compunerilor unui număr natural). Fie n, m ∈ N⋆ . Vom
utiliza din nou ”regula următorului”.
• Prima compunere a lui n cu m termeni, ı̂n ordine lexicografică, este
n = 0 + 0 + · · · + 0 + n.
• O compunere curentă arbitrară

n = t1 + t2 + · · · + tk−1 + tk + tk+1 + · · · + tm
are o compunere următoare dacă s, i numai dacă există un indice k ∈ {m, . . . , 2} astfel ı̂ncât
tk > 0. În acest caz, luând cel mai mare indice k cu această proprietate, compunerea următoare,
ı̂n ordine lexicografică, este
n = t1 + t2 + · · · + tk−2 + (tk−1 + 1) + 0 + · · · + 0 + (tk − 1).
De exemplu, următoarea compunere după

10 = 2 + 0 + 5 + 3 + 0 + 0
este 10 = 2 + 0 + 6 + 0 + 0 + 2 (deoarece tk = t4 = 3).
COMPUNERI(n, m) :
for i = 1, m − 1 do t[i] ← 0;
t[m] ← n;
AFISARE(t, m);
repeat
k ← m;
while (t[k] = 0) and (k > 1) do k ← k − 1;
if (k > 1) then
t[k − 1] ← t[k − 1] + 1;
t[m] ← t[k] − 1;
if (k < m) then t[k] ← 0;
AFISARE(t, m);
while (k > 1);

AFISARE(t, m) :
for i = 1, m do
afis, ează t[i];
Algoritmul 2.1.2 (de generare a compunerilor cu termeni nenuli). Analog algoritmului anterior
se obt, ine următorul algoritm pentru generarea compunerilor lui n cu m termeni nenuli, m ≤ n.
COMPUNERI TERMENI NENULI(n, m) :
for i = 1, m − 1 do t[i] ← 1;
t[m] ← n − m + 1;
AFISARE(t, m);
repeat
k ← m;
while (t[k] = 1) and (k > 1) do k ← k − 1;
if (k > 1) then
t[k − 1] ← t[k − 1] + 1;
t[m] ← t[k] − 1;
if (k < m) then t[k] ← 1;
AFISARE(t, m);
while (k > 1);
2.2 Partit, ii ale unui număr natural

Definit, ia 2.2.1. O partit, ie (descompunere) a numărului n ∈ N⋆ este o scriere de forma
n = n1 + n2 + · · · + nk ,
unde n1 , n2 , . . . , nk ∈ N⋆ (k ∈ N⋆ ) s, i nu contează ordinea dintre termenii n1 , n2 , . . . , nk .
Observat, ia 2.2.1. Deoarece ı̂ntr-o partit, ie ca mai sus nu contează ordinea dintre termeni, putem
presupune că aces, tia sunt scris, i ı̂n ordine crescătoare.
Definit, ia 2.2.2. Fie n, k ∈ N⋆ . Notăm cu P (n, k) numărul de partit, ii ale lui n cu k termeni, iar cu
P (n) numărul tuturor partit, iilor lui n.
Exemplul 2.2.1. Numărul n = 6 are partit, iile
6=6=1+5=2+4=3+3=1+1+4=1+2+3=2+2+2
= 1 + 1 + 1 + 3 = 1 + 1 + 2 + 2 = 1 + 1 + 1 + 1 + 2 = 1 + 1 + 1 + 1 + 1 + 1,
deci P (6, 1) = 1, P (6, 2) = 3, P (6, 3) = 3, P (6, 4) = 2, P (6, 5) = 1, P (6, 6) = 1 s, i P (6) = 11.

Observat, ia 2.2.2. Avem P (n) = P (n, 1) + P (n, 2) + · · · + P (n, n), ∀ n ∈ N⋆ .
Propozit, ia 2.2.1 (relat, ia de recurent, ă a numerelor P (n, k)). Pentru orice n ∈ N⋆ s, i orice
k ∈ {1, . . . , n − 1} avem
P (n, k) = P (n − k, 1) + P (n − k, 2) + · · · + P (n − k, k).
Demonstrat, ie. Pentru orice n ∈ N⋆ s, i orice k ∈ {1, . . . , n − 1} notăm
P(n, k) = {(n1 , . . . , nk )|ni ∈ N⋆ ∀ i, n1 ≤ · · · ≤ nk , n1 + · · · + nk = n}.

k
S k
S
Definim corespondent, ele α : P(n, k) → P(n − k, i) s, i β : P(n − k, i) → P(n, k) prin:
i=1 i=1
• ∀ (n1 , . . . , nk ) ∈ P(n, k), α(n1 , . . . , nk ) = (nj − 1, . . . , nk − 1), unde j = min{i|ni ≥ 2, i ∈

{1, . . . , k}} (există j, deoarece k ≤ n − 1);
• ∀ i ∈ {1, . . . , k}, ∀ (n1 , . . . , ni ) ∈ P(n − k, i), β(n1 , . . . , ni ) = (1, . . . , 1, n1 + 1, . . . , ni + 1).

| {z }
de k−i ori
Interpretarea acestor funct, ii este următoarea: aplicarea funct, iei α unei partit, ii a lui n cu k termeni
constă ı̂n mics, orarea cu 1 a fiecărui termen s, i eliminarea termenilor care astfel devin egali cu zero,
obt, inându-se o partit, ie a lui n − k cu cel mult k termeni. Reciproc, aplicarea funct, iei β unei partit, ii
a lui n − k cu cel mult k termeni constă ı̂n mărirea cu 1 a fiecărui termen s, i adăugarea de termeni
egali cu 1 pentru a obt, ine k termeni, astfel obt, inându-se o partit, ie a lui n cu k termeni.
k
S
Funct, iile α s, i β sunt bine definite s, i inverse una celeilalte, deci card (P(n, k)) = card P(n − k, i) .
i=1
Cum mult, imile P(n − k, 1), . . . , P(n − k, k) sunt evident disjuncte două câte două, rezultă că
k
P
P (n, k) = P (n − k, i).
i=1
Observat, ia 2.2.3. Relat, ia de recurent, ă din Propozit, ia 2.2.1, ı̂mpreună cu condit, iile init, iale evidente
P (n, 1) = P (n, n) = 1, P (n, k) = 0 ∀ k > n permit calculul tuturor numerelor P (n, k), deci s, i al
numerelor P (n), conform Corolarului 2.2.2. De exemplu, tabelul numerelor P (n, k) s, i P (n) pentru
n ≤ 7 (s, i k ≤ 7) este:
P (n, k) k = 1 k = 2 k = 3 k=4 k=5 k=6 k=7 P (n)

n=1 1 0 0 0 0 0 0 1
n=2 1 1 0 0 0 0 0 2
n=3 1 1 1 0 0 0 0 3
n=4 1 2 1 1 0 0 0 5
n=5 1 2 2 1 1 0 0 7
n=6 1 3 3 2 1 1 0 11
n=7 1 3 4 3 2 1 1 15
Numerele P (n, k) nenule, aflate doar pe diagonala principală s, i sub această diagonală (adică 1 ≤ k ≤
n) formează triunghiul numerelor P (n, k).
Algoritmul 2.2.1 (de generare a partit, iilor lui n cu k termeni). Fie n, k ∈ N⋆ , k ≤ n. Pentru
generarea ı̂n ordine lexicografică a celor P (n, k) partit, ii ale lui n cu k termeni
(t1 , t2 , . . . , tk ), n = t1 + t2 + · · · + tk , ti ∈ N⋆ ∀i, t1 ≤ t2 ≤ · · · ≤ tk
folosim din nou ”regula următorului”.
• Prima partit, ie este (1, . . . , 1 , n − k + 1).

| {z }
de k−1 ori
• O partit, ie curentă arbitrară

(t1 , t2 , . . . , tj−1 , tj , tj+1 , . . . , tk )
are o partit, ie următoare dacă s, i numai dacă există un indice j ∈ {k − 1, . . . , 1} astfel ı̂ncât
tj ≤ tk − 2. În acest caz, luând cel mai mare indice j cu această proprietate, următoarea
partit, ie este
(t1 , t2 , . . . , tj−1 , tj + 1, tj + 1, . . . , tj + 1, n − r),
unde r = t1 + t2 + · · · + tj−1 + (tj + 1) + (tj + 1) + · · · + (tj + 1).
De exemplu, următoarea partit, ie după
22 = 1 + 1 + 2 + 4 + 4 + 5 + 5
este
22 = 1 + 1 + 3 + 3 + 3 + 3 + 8
(deoarece tj = t3 = 2 ≤ tk − 2 = 5 − 2).
Descrierea ı̂n pseudocod a algoritmului are forma
GENERARE P(n, k) :
for i = 1, k − 1 do t[i] ← 1;
t[k] ← n − k + 1;
AFISARE(t, k);
repeat
j ← k − 1;
while (t[j] > t[k] − 2) and (j > 0) do j ← j − 1;
if (j > 0) then
t[j] ← t[j] + 1;
for i = j + 1, k − 1 do t[i] ← t[j];
r ← 0;
for i = 1, k − 1 do r ← r + t[i];
t[k] ← n − r;
AFISARE(t, k);
while (j > 0);
unde funct, ia de afis, are este aceeas, i ca ı̂n Algoritmul 2.1.1.
2.3 Partit, ii ale unei mult, imi finite

Definit, ia 2.3.1. O partit, ie a unei mult, imi nevide A este o scriere de forma
A = A1 ∪ A2 ∪ · · · ∪ Ak ,
unde submult, imile (părt, ile, clasele) A1 , A2 , . . . , Ak (k ∈ N⋆ ) sunt nevide s, i disjuncte două câte două,
s, i nu contează ordinea dintre aceste submult, imi. Considerăm că singura partit, ie a mult, imii vide este
partit, ia cu zero submult, imi.
Definit, ia 2.3.2. Fie n, k ∈ N.
a) Numărul lui Stirling de spet, a a doua, notat cu S(n, k), reprezintă numărul de partit, ii ale
unei mult, imi cu n elemente ı̂n k părt, i.
b) Numărul lui Bell, notat cu Bn , reprezintă numărul tuturor partit, iilor unei mult, imi cu n ele-
mente.
Exemplul 2.3.1. Mult, imea A = {a, b, c} are partit, iile
A = {a, b, c} = {a, b} ∪ {c} = {a, c} ∪ {b} = {a} ∪ {b, c} = {a} ∪ {b} ∪ {c},
deci S(3, 1) = 1, S(3, 2) = 3, S(3, 3) = 1 s, i B3 = 5.

Observat, ia 2.3.1. Evident, avem B0 = 1 s, i Bn = S(n, 1) + S(n, 2) + · · · + S(n, n), ∀ n ∈ N⋆ .
Propozit, ia 2.3.1 (relat, ia de recurent, ă a numerelor S(n, k)).
S(n, k) = S(n − 1, k − 1) + kS(n − 1, k), ∀ n, k ∈ N⋆ .
Demonstrat, ie. Notăm
S(n, k) = {{A1 , . . . , Ak }|Ai 6= ∅ ∀ i, Ai ∩ Aj = ∅ ∀ i 6= j, A = A1 ∪ · · · ∪ Ak },
pentru orice n, k ∈ N⋆ . Definim corespondent, ele
α : S(n, k) → S(n − 1, k − 1) ∪ {1, . . . , k} × S(n − 1, k),

β : S(n − 1, k − 1) ∪ {1, . . . , k} × S(n − 1, k) → S(n, k),
prin:
• ∀ {A1 , . . . , Ak } ∈ S(n, k), α({A1 , . . . , Ak }) =

{A1 , . . . , Ak } \ {Ai }, dacă n ∈ Ai s, i Ai = {n},
=
(i, {A1 , . . . , Ai \ {n}, . . . , Ak }), dacă n ∈ Ai s, i Ai 6= {n};
• ∀ {A1 , . . . , Ak−1 } ∈ S(n − 1, k − 1), β({A1 , . . . , Ak−1}) = {A1 , . . . , Ak−1, {n}},

• ∀ (i, {A1 , . . . , Ak }) ∈ {1, . . . , k} × S(n − 1, k), β(i, {A1 , . . . , Ak }) = {A1 , . . . , Ai ∪ {n}, . . . , Ak }.
Interpretarea acestor definit, ii este următoarea: aplicarea funct, iei α unei partit, ii a mult, imii {1, . . . , n}
ı̂n k părt, i constă ı̂n eliminarea elementului n, astfel obt, inându-se o partit, ie a mult, imii {1, . . . , n − 1}
ı̂n k − 1 sau ı̂n k părt, i, după cum n este sau nu singur ı̂ntr-o parte. Reciproc, aplicarea funct, iei β
constă ı̂n adăugarea elementului n, fie singur ı̂ntr-o parte, fie la oricare din cele k părt, i.
Funct, iile α s, i β sunt bine definite s, i inverse una celeilalte, deci
card (S(n, k)) = card (S(n − 1, k − 1) ∪ {1, . . . , k} × S(n − 1, k)) ,
adică S(n, k) = S(n − 1, k − 1) + kS(n − 1, k).

Observat, ia 2.3.2. Relat, ia de recurent, ă de mai sus ı̂mpreună cu condit, iile init, iale evidente S(0, 0) = 1,
S(0, k) = 0 ∀ k ≥ 1, S(n, 0) = 0 ∀n ≥ 1 permit calculul tuturor numerelor S(n, k), deci s, i al numerelor
Bn , conform Corolarului 2.3.1. De exemplu, tabelul numerelor S(n, k) s, i Bn pentru n ≤ 6 (s, i k ≤ 6)
este:
S(n, k) k = 0 k = 1 k=2 k=3 k=4 k=5 k = 6 Bn
n=0 1 0 0 0 0 0 0 1
n=1 0 1 0 0 0 0 0 1
n=2 0 1 1 0 0 0 0 2
n=3 0 1 3 1 0 0 0 5
n=4 0 1 7 6 1 0 0 15
n=5 0 1 15 25 10 1 0 52
n=6 0 1 31 90 65 15 1 203
Numerele S(n, k) nenule, aflate doar pe diagonala principală s, i sub această diagonală (1 ≤ k ≤ n)
formează triunghiul numerelor lui Stirling de spet, a a doua.
Algoritmul 2.3.1 (de generare a partit, iilor unei mult, imi ı̂ntr-un număr fixat de părt, i). Fie
A = {1, 2, . . . , n} s, i 1 ≤ k ≤ n. Pentru scrierea unei partit, ii
A = A1 ∪ · · · ∪ Ak
vom folosi convent, ia că ı̂n fiecare parte Ai elementele sunt ordonate crescător, iar ordinea dintre
părt, ile A1 , . . . , Ak este dată de ordinea dintre cele mai mici elemente ale acestor mult, imi.
De exemplu, partit, ia
{1, 2, 3, 4, 5} = {3, 2} ∪ {5} ∪ {4, 1}
va fi scrisă sub forma
{1, 2, 3, 4, 5} = {1, 4} ∪ {2, 3} ∪ {5}. (2.3.1)
Pentru reprezentarea unei partit, ii A = A1 ∪ · · · ∪ Ak scrise conform convent, iei de mai sus, vom folosi
vectorul caracteristic v = (v1 , . . . , vn ), unde
vi = j dacă i ∈ Aj , ∀ i ∈ {1, 2, . . . , n}, ∀ j ∈ {1, 2, . . . , k}.
De exemplu, vectorul caracteristic al partit, iei (2.3.1) este v = (1, 2, 2, 1, 3).

Cu această reprezentare, conform demonstrat, iei relat, iei de recurent, ă a numerelor S(n, k) (Propozit, ia
2.3.1) obt, inem un algoritm recursiv de generare a partit, iilor mult, imii {1, 2, . . . , n} ı̂n k părt, i. În pseu-
docod, acest algoritm poate fi descris sub forma
GENERARE S(n, k) :
if (k = 1) then // condit, ie init, ială
for i = 1, n do v[i] ← 1; // partit, ia cu o parte
AFISARE(v);
else
if (k = n) then // condit, ie init, ială
for i = 1, n do v[i] ← i; // partit, ia cu n părt, i
AFISARE(v);
else
// relat, ia de recurent, ă
v[n] ← k; GENERARE S(n − 1, k − 1); // n singur ı ^n parte
for i = 1, k do // n nesingur ı ^n parte
v[n] ← i; GENERARE S(n − 1, k);
unde funct, ia de afis, are, ce transformă vectorul caracteristic v ı̂n partit, ia corespunzătoare, este
AFISARE(v) :
for j = 1, k do // afis, ăm partea Aj
afis, ează ”{”
for i = 1, n do
if (v[i] = j) then afis, ează i;
afis, ează ”}”;
Tema 3
Grafuri
24
Tema 4
Arbori s, i arborescent, e
25
Tema 5
Arbori part, iali de cost minim
26
Tema 6
Grafuri euleriene
27
Tema 7
Grafuri hamiltoniene
28
Tema 8
Grafuri turneu
29
Tema 9
Colorări ı̂n grafuri
30
Tema 10
Grafuri bipartite
31
Tema 11
Grafuri planare
32
Tema 12
Distant, e s, i drumuri minime ı̂n grafuri

ponderate
33
Tema 13
Fluxuri ı̂n ret, ele de transport
34

Algoritmica Grafurilor

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Algoritmica Grafurilor

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ALGORITMICA GRAFURILOR

Conf. univ. dr. COSTEL BĂLCĂU

1 Aranjamente, combinări, permutări 5

5 Arbori part, iali de cost minim 26

9 Colorări ı̂n grafuri 30

12 Distant, e s, i drumuri minime ı̂n grafuri ponderate 33

13 Fluxuri ı̂n ret, ele de transport 34

• Examen final: 50% (Probă scrisă: algoritmi s, i probleme)

[9] I. Codreanu, M. Lascu, Probleme de combinatorică, Editura Gil, Zalău, 2016.

[10] T.H. Cormen, Algorithms Unlocked, MIT Press, Cambridge, 2013.

[13] S. Even, Graph Algorithms, Cambridge University Press, 2012.

[18] D. Jungnickel, Graphs, Networks and Algorithms, Springer, 2013.

[19] M. Keller, W. Trotter, Applied Combinatorics, Open Textbook Library, 2017.

[21] B. Korte, J. Vygen, Combinatorial Optimization.Theory and Algorithms, Springer, 2012.

[24] D. Lucanu, M. Craus, Proiectarea algoritmilor, Editura Polirom, Ias, i, 2008.

[33] R. Sedgewick, K. Wayne, Algorithms, Addison-Wesley, Massachusetts, 2011.

Aranjamente, combinări, permutări

1.2 Produs cartezian

Propozit, ia 1.2.1 (de numărare a produsului cartezian). Fie n ∈ N⋆ s, i A1 , A2 , . . . , An mult, imi

Demonstrat, ie. Se utilizează metoda induct, iei matematice după n.

A1 = {1, 2, . . . , m1 }, A2 = {1, 2, . . . , m2 }, . . . , An = {1, 2, . . . , mn }.

Vom utiliza ”regula următorului”.

• Primul element al produsului cartezian A1 × A2 × . . . × An , ı̂n ordine lexicografică, este

(c1 , c2 , . . . , cn ) = (1, 1, . . . , 1).

• Un element arbitrar (curent)

(c1 , . . . , ck−1, ck , ck+1 , . . . , cn )

A1 = {a11 , a12 , . . . , a1m1 }, A2 = {a21 , a22 , . . . , a2m2 }, . . . , An = {an1 , an2 , . . . , anmn }

1.3 Submult, imi

• ∀ (c1 , c2 , . . . , cn ) ∈ {1, 2}n , β(c1 , c2 , . . . , cn ) = {ai |ci = 1, i ∈ {1, . . . , n}}.

Deci A are 23 = 8 submult, imi.

B = {ai |ci = 1, i ∈ {1, . . . , n}}.

Obt, inem următorul algoritm descris ı̂n pseudocod.

1.4 Aranjamente cu repetit, ie

Deci avem 23 = 8 aranjamente cu repetit, ie.

• O permutare arbitrară (curentă)

De exemplu, pentru permutarea curentă

(c1 , c2 , . . . , cn ) = (1, 2, . . . , n).

• O combinare arbitrară (curentă)

(c1 , c2 , . . . , ck−1 , ck , ck+1, . . . , cn )

(c1 , c2 , . . . , ck−1 , ck + 1, ck + 2, . . . , ck + 1 + n − k).

De exemplu, pentru m = 8, n = 6 s, i combinarea curentă (1, 2, 5, 6, 7, 8) avem k = 2 (c2 = 2 <

Exemplul 1.7.2. Pentru m = 4 s, i n = 3, corespondent, a aranjamente ↔ permutările combinărilor din

1.8 Combinări cu repetit, ie

C4 = {(c1 , c2 , . . . , cn )|ci ∈ B ∀ i, ci ≤ ci+1 ∀ i}, C3 = {(d1 , d2 , . . . , dn )|di ∈ A ∀ i, di < di+1 ∀ i}.

Definim corespondent, ele ρ : C4 → C3 , σ : C3 → C4 astfel:

• O combinare cu repetit, ie arbitrară (curentă)

(c1 , c2 , . . . , ck−1 , ck + 1, ck + 1, . . . , ck + 1).

De exemplu, pentru m = 8, n = 6 s, i combinarea cu repetit, ie curentă (2, 4, 5, 8, 8, 8) avem k = 3

1.9 Permutări cu repetit, ie

C5 = {(x1 , x2 , . . . , xn )|xi ∈ A ∀ i, card ({i|xi = j}) = tj ∀ j}.

Numărăm cuvintele din C5 astfel:

moduri posibile de alegere a tuturor indicilor literelor 1, 2, . . . , m.

(p1 , p2 , . . . , pn ) = (1, 1, . . . , 1, 2, 2, . . . , 2, . . . , m, m, . . . , m).

În pseudocod, algoritmul poate fi descris sub forma

2.1 Compuneri ale unui număr natural

unde n1 , n2 , . . . , nm ∈ N s, i contează ordinea dintre termenii n1 , n2 , . . . , nm .

Propozit, ia 2.1.1 (de numărare a compunerilor unui număr   natural).

N = {(n1 , n2 , . . . , nm )|ni ∈ N ∀ i, n1 + n2 + · · · + nm = n},

C4 = {(c1 , c2 , . . . , cn )|ci ∈ {1, 2, . . . , m} ∀ i, ci ≤ ci+1 ∀ i}.

• β(c1 , . . . , cn ) = (n1 , . . . , nm ), unde ni = numărul de litere i ale cuvântului (c1 , . . . , cn ), ∀ i.

N2 = {(t1 , t2 , . . . , tm )|ti ∈ N ∀ i, t1 + t2 + · · · + tm = n − m}.

Definim corespondent, ele ϕ : N1 → N2 , ψ : N2 → N1 prin:

• ∀(n1 , . . . , nm ) ∈ N1 , ϕ(n1 , . . . , nm ) = (n1 − 1, . . . , nm − 1);

Propozit, ia 2.1.1 (de numărare a compunerilor unui număr natural).